Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

  • Povești cu parfum de epocă modernă – Casa Theodorou Roussou din Constanța

    Povești cu parfum de epocă modernă – Casa Theodorou Roussou din Constanța

    Sunt multe locuințe cu parfum de epocă în Centrul vechi al Constanței, una dintre ele fiind Casa Theodorou Roussou, un imobil despre care nu s-a scris foarte mult. Câteva eleve din Constanța au descoperit-o și ne-au readus-o în atenție, printr-un articol pe care l-au scris despre frumosul imobil, pentru un concurs. Patrimoniul cultural este important pentru întreaga societate și e îmbucurător faptul că elevii constănțeni sunt preocupați de istoria clădirilor istorice din Centrul vechi al Constanței. Tineri de la mai multe instituții de învățământ au participat cu materiale documentate, la competiția lansată de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Ei ne-au demonstrat astfel, că sunt interesați de monumentele istorice și chiar au propus planuri pentru reabilitarea acestora.

    Casa Theodorou Roussou le-a atras atenția elevelor de la Școala nr. 12

    Elevele Bianca Munteanu, Georgiana Gore, Emma Stoica și Ecaterina Pamfil, coordonate de profesorul Adriana Grozavu de la Școala Gimnazială nr. 12 ”B.P. Hașdeu” consideră că implicarea în problemele comunității reprezintă o oportunitate de a-și dezvolta spiritul civic și de a exersa abilitățile de cetățeni responsabili.

    casa-theodorou-roussou”Orașul Constanța, cu o vechime milenară este un adevărat muzeu în aer liber, dar poveștile trecutului se concentrează cel mai mult în zona peninsulară sau Centrul vechi.

    Zona peninsulară este singurul loc din Constanța care te transpune, fără niciun fel de artificiu, într-un alt secol.  Poveștile din bătrâna Cetate Tomis și imobilele ridicate în secolele trecute de greci, englezi, armeni sau turci, practic, formează un puzzle extrem de interesant, fără de care, Constanța și-ar pierde farmecul și ar fi foarte săracă.

    Dintre imobilele cuprinse în Situl urban Zona peninsulară Constanța, ce include străzile Petru Rareș, C.A. Rosetti, Sulmona și Traian, echipa Școlii nr.12 s-a oprit la casa lui Teodorou Roussou de pe str. C.A Rosetti nr. 6, construită în 1897, cuprinsă în catalogul monumentelor istorice.

    Cine a fost Theodorou Roussou?

    Acesta a fost unul dintre comercianții greci care au beneficiat din plin de pe urma alipirii Dobrogei la România (1878) și care si-a construit o avere considerabilă din construcția de nave, transportul maritim și investițiile imobiliare.

    Integrarea teritoriului dobrogean a favorizat dezvoltarea orașului Constanța și a deschis calea ca „noua burghezie a orașului, formată mai ales din oameni de afaceri greci, evrei sau europeni să cumpere terenuri și să construiască imobile într-un ritm vertiginos în perioada sfârșitului de secol 19 și începutul celui de-al 20-lea.

    Sfârşitul secolului al XIX-lea aducea cu sine un boom imobiliar care avea să transforme localitatea otomană Küstenge în Constanţa modernă. Iar printre primii care au intuit această nouă realitate au fost bancherii francezi, de origine evreiască, din familia Alleon.

    casa-theodorou-roussouStrada din centrul vechi al Constanţei numită astăzi C.A. Rosetti purta în epocă chiar numele lor. Şi asta pentru că o deţineau, la propriu, cu excepţia notabilă a Sinagogii. Chiar lângă proprietăţile lui Jean Gerard Aimee Alleon îşi va construi Teodorou Roussou reşedinţa, apelând dacă nu la serviciile arhitectului de casă al familiei Alleon, grecul Pelopidas Couppa, la un altul care a calchiat fidel modelul de inspiraţie neoclasică al imobilelor deţinute de bancherii evrei.” Pe lângă imobilul din strada C.A Rosetti nr. 6, Teodorou Roussou mai deținea 2 imobile pe strada Traian nr. 10 și pe strada Tătară nr. 30.

    Istoricul Casei Theodorou Roussou

    Din descrierile și documentele vremii reconstituim planul acestei case ca fiind un monument elegant, care impune prin simplitate și proporții echilibrate. Doamna Doina Păuleanu, fost director al Muzeului de Artă din Constanța și un renumit istoric al artelor, ne-o descrie ca pe „o construcție pe patru nivele, cu subsol și mansarda înalte și învelitoare din țiglă. Cu soclul din piatră de extracție medievală, clădirea beneficiază de simetrie verticală; cele 2 ferestre ale parterului au în partea superioară câte un fronton cu acrotere susținut de cariatide bondoace; deasupra lor ferestrele corespunzătoare sunt prevăzute cu arhitravă susținute de console – cariatide din aceeași serie tipologică; balcoanele cu feronerie simplă sunt situate lateral , deasupra fiecărei uși de intrare; cornișa puternic reliefată este susținută pe console cu volute și o friză îngustă cu frunze de acant. Între ferestrele decorate ale etajului se află o inscripție în limba greacă; ușile de intrare din lemn cu decorație neoclasică -denticuli, capitel – au incizată monograma T.R. Astfel se identifică atât proprietarul inițial, cât și anul construcției: este vorba despre Theodor Russo a. D. 1897.”

    casa-theodorou-roussouÎn perioada 1897-1950 imobilul s-a aflat în proprietatea familiei Roussou și a succesorilor proprietarului inițial, apoi, după naționalizarea din 1950, a intrat în administrarea ICRAL Constanța. Imobilul a fost retrocedat, vândut și revândut. Din 2012 proprietar este doamna Iordache Nicoleta Reliana.

    Actualmente, imobilul nu este locuit, starea construcției este critică, în loc de ferestre sunt puse, în unele locuri doar, placaje, fundațiile au suferit fenomenul de tasare inegală a construcției, ceea ce afectează zidăria de cărămidă prin producerea de fisuri pronunțate.

    Planșele originare din lemn reprezintă un grad de uzură vizibilă, finisajele interioare și exterioare sunt, de asemenea degradate, ceea ce face imperios necesar un proiect de reabilitare și consolidare în vederea salvării acestui monument istoric. Procesul este demarat dar construcția se degradează în ritm și mai accelarat.

    O casă care merită să fie reabilitată

    Elevii consideră că este necesar orice efort pentru a conserva acest monument de patrimoniu și propun pentru salvarea Casei Theodorou Roussou de pe strada C.A. Rosetti nr. 6 și prin realizarea de panouri de afișaj care să atragă atenția asupra valorii arhitecturale și istorice a clădirii și un mesaj publicitar, care să-i ajute, prin chete publice, pe proprietari să salveze monumentul istoric.

    Panoul să cuprindă imagini ale zonei de-a lungul vieții frumoase a zonei, cu accent pe monumentul istoric la care ne-am oprit, cu scurte informații și mesaje de genul „RENOVAȚI NU DEMOLAȚI!, RENOVAȚI CA SĂ SALVAȚI !, DONAȚI CA SA RENOVAȚI!”.

    Articolul a fost scris de elevele Bianca Munteanu, Georgiana Gore, Emma Stoica și Ecaterina Pamfil, coordonate de profesorul Adriana Grozavu de la Școala Gimnazială nr. 12 ”B.P. Hașdeu”. Ele participă cu acest material la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

  • Casa cu lei, o poveste fascinantă a orașului Constanța

    Casa cu lei, o poveste fascinantă a orașului Constanța

    Casa cu lei este una dintre clădirile istorice de referință pentru orașul Constanța, iar arhitectura ei este apreciată chiar și de către copii. Elevii Roxana Dragomir, Bogdan Vasile, Casandra Rezeanu și Ana Maria Tudorache, îndrumați de profesorul Marinica Târziu, de la Școala Nr. 30 ”Gheorghe Țițeica” din Constanța, au scris o frumoasă poveste despre Casa cu lei. Ei participă cu acest articol, intitulat ”O poveste fascinantă a orașului meu: ”Casa cu lei”, la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

    Casa cu lei, o clădire cu poveste

    Povestea mea începe să se deruleze în urmă cu mai mult de un veac, în zona peninsulară a orașului Constanța, acolo unde, un armean foarte bogat a dorit și a comandat să i se construiască o reședință de rezidență. Construcția a reprezentat și reprezintă o clădire emblematică pentru orașul nostru, ”Casa cu lei”, chiar dacă astăzi aceasta este umbrită de alte clădiri ce s-au ridicat în jurul ei de-a lungul timpului, dar mai ales, ea este lăsată în voia sorții, neavând parte de reparații de foarte mulți ani.

    casa-cu-lei-constantaDar să ne întoarcem în timp, pentru a derula firul poveștii mele. În acele vremuri de sfârșit de secol XIX, o construcție de o astfel de amploare reprezenta un eveniment important în urbea constănțeană. Orașul mult iubit de regele Carol I și de Regina Elisabeta învăța să existe românește, să se alinieze la noile cerințe ale Vechiului Regat și să uite, ușor, ușor, neîmplinirile haotice ale vieții administrative otomane din vechiul Kȕstenge.

    La vremea aceea, portul modern al Constanței încă nu era inaugurat, iar clădirile reprezentative ale orașului erau numărate pe degetele de la o mână.

    Două hoteluri – Carol și d’Angleterre, două lăcașe de cult, unul ortodox – Biserica greacă Metamorfosis și altul musulman – Geamia Hunkiar și un Palat Administrativ în care își desfășurau activitatea edilii Constanței, cam atât găseai reprezentativ în orașul de la malul mării, din punct de vedere arhitectonic.

    În colțul de nord al pieței centrale – Independenței (astăzi Ovidiu), la 1900, se ridica casa grecului Hrisicos, într-un stil eclectic, un amestec abundent de neoclasicism şi tendinţe timide de Art Nouveau. Pe latura estică a aceleași piețe, bogatul armean Torosian construia casa ce găzduia, la parter, celebrul local de lux Bristol, iar în extremitatea falezei de est, spre mare, se înălța palatul Șuțu.

    Printre personalitățile vremii, s-a remarcat și bogatul negustor armean Dicran Emirzian, care își finaliza, la 1902, reședința cunoscută azi sub numele Casa cu Lei.

    Casa bogatului Emirzian, de la intersecția străzilor Dianei și Elenă (devenită Lascăr Catargiu și astăzi Nicolae Titulescu), este poziționată spațial distinct față de toate celelalte case de pe strada Titulescu. Îndreptată înspre nord, cu intrarea principală pe micuța stradă Dianei, acum denumită Gheorghe Dumitrașcu și nu înspre strada Titulescu, așa cum sunt celelalte construcții din zonă, casa lui Emirzian privea, la momentul construcției, direct spre piața centrală a Constanței Vechi. Astăzi, imaginea pieței este barată de o clădire interbelică măreață, precum și de un bloc comunist, ce a forțat ca intrarea pe strada Titulescu să se facă printr-un gang urât mirositor.

    Ridicată după planurile arhitectului Ioan Berindei, cel care construia, doi ani mai târziu și Palatul Manissalian, distrus în 1941 de bombardamentele sovietice, dar și Palatul Culturii din Iași, clădirea care se desfășoară pe două etaje și mansardă a fost ridicată într-un superb stil eclectic, cu amprente ale neorenașterii italiene și cu elemente neoclasice.

    Talentul și priceperea arhitectului Berindei au făcut ca această superbă clădire să intre în memoria orașului din punct de vedere arhitectonic și să reprezinte o emblemă a zonei peninsulare.

    Interesant este că imobilul constănţean al Casei cu Lei are o soră la fel de celebră, în Bucureşti, pe Calea Victoriei, tot o Casă cu Lei, comandată şi locuită de, probabil, cel mai bogat român al tuturor timpurilor, Gheorghe Grigore Cantacuzino.

    Casa cu lei a avut mai mulți proprietari de-a lungul timpului

    De-a lungul istoriei sale, după ce Dicran Emirzian a hotărât să își mute reședința în altă parte, Casa cu lei a fost reședința unui magistrat împătimit de artă, chiriașul Lazăr Munteanu. Legenda spune că o plimbare prin fața Casei cu Lei, un geam deschis al clădirii și niște tablouri din camera lui Lazăr Munteanu i-au sădit în suflet armeanului Krikor Zambaccian dragostea pentru artă.

    casa-cu-lei-constanta-discover-dobrogeaUnul dintre cei mai reprezentativi armeni pentru Constanța, Krikor Zambaccian a fost colecționar și critic de artă, membru corespondent al Academiei Române, iubitor de frumos ce a inventat conceptul de consignație de artă. Krikor Zambaccian a ocupat funcția de adjunct de primar al orașului în anul 1925. Colecția de artă modernă românească și franceză, donată statului, se află în muzeul care îi poartă numele în București. Krikor Zambaccian a scris un timp și cronică plastică, la ziarul „Curentul“, ba chiar și câteva nuvele publicate în „Universul literar“.

    În ultima perioadă a vieții sale, armeanul a scris și un volum de evocări și mărturii autobiografice – „Însemnările unui colecționar de artă“.

    Imediat după Primul Război Mondial, la începutul anilor 20 ai secolului trecut, Casa cu Lei a devenit sediu de bancă, urmând ca, după reabilitarea din anii 70, să devină restaurant. Anii democrației de după Revoluție nu au fost blânzi nici pentru Casa cu Lei, care astăzi este aruncată în anonimat, fiind proprietate privată.

    Clădirea de patrimoniu trebuie reabilitată cât mai repede, pentru a avea un final fericit

    Clădirea Casa cu lei este în prezent intrată în patrimoniul arhitectonic al României și declarată monument istoric de categoria A. Ca în cazul multora dintre clădirile de patrimoniu ale Constanței, și Casa cu Lei este lăsată în uitare de către proprietarul acesteia.

    Luându-și numele după cei patru lei ce se odihnesc de mai bine de un secol pe capitelurile coloanelor de la intrare, Casa cu Lei este astăzi ferecată. O bandă de avertizare, ce se întinde, în fața intrării în clădire, de la soclul celei de-a doua coloane până în fața soclului celei de-a treia coloane, și un afiș în ușă ce te anunță că „este interzis urcatul pe trepte“ te trezesc repede la realitate, înainte să apuci să admiri elementele impresionante realizate de Ion Berindei.

    casa-cu-lei-constantaVraja se pierde repede și încerci mai degrabă să îți dai seama de ce a ajuns această clădire în asemenea hal decât să îți imaginezi vremurile boeme de demult, atunci când istoria Constanței moderne abia începea să se scrie.

    Nici fațada dinspre strada Titulescu nu arată mai bine, ba chiar se remarcă printr-un cot de scurgere care iese din peretele placajului ce ținea, înainte, loc de ușă.

    Din acest motiv, noi, echipa Școlii Gimnaziale nr.30 ”Gheorghe Țițeica”, am vrut să tragem un semnal de alarmă prin intermediul acestui proiect. Cine poate spune mai bine povestea unui oraș dacă nu construcțiile sale? Și ce poate caracteriza mai bine un oraș și locuitorii lui dacă nu starea clădirilor sale? Casa cu Lei ne dezvăluie poveștile de succes ale secolului trecut, iar dorința noastră este aceea de a vedea, în curând, o poveste cu final fericit!

    Articolul a fost scris de elevii Roxana Dragomir, Bogdan Vasile, Casandra Rezeanu și Ana Maria Tudorache, îndrumați de profesorul Marinica Târziu, de la Școala Nr. 30 ”Gheorghe Țițeica” din Constanța. Ei participă cu acest material la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

  • Castelul Regal din Mamaia, o comoară uitată

    Castelul Regal din Mamaia, o comoară uitată

    Castelul Regal din Mamaia este una dintre comorile uitate, iar elevii de la Școala Gimnazială nr. 16, M.I. Dobrogianu Constanța au propus un plan de reabilitare a monumentului istoric. Elevii Andrei Stănică, Alexandra Smeu, Andreea Spau și Alexia Crețu, coordonați de prof. Daniela Niță. Ei au scris acest articol și, deoarece sunt interesați de clădirile de patrimoniu și doresc să fie reabilitare, au propus și un plan în acest sens. Copiii s-au implicat, alături de elevi și profesori din alte 10 școli și licee constănțene, în proiectul ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România filiala Constanța, pentru a-i determina pe tineri să își dezvolte spiritul civic și să conștientizeze necesitatea conservării și promovării patrimoniului și a valorilor culturale locale. De-a lungul istoriei teritoriului românesc descoperim o multime de povești minunate și incitante ce ne aduc aminte de vremuri de mare prosperitate si de vitejie. Printre acestea se remarcă perioada regalității, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea, au contribuit la modernizarea țării noastre. Astfel, un loc important este rezervat  capitolului ce se referă  la  litoralul românesc, în special la stațiunea Mamaia, scriu elevii de la Școala nr. 16 din Constanța, în cadrul unui articol cu care participă la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, organizat de Societatea de Științe Istorice din România.

    Castelul Regal a fost inaugurat în noua stațiune Mamaia, în anul 1927

    Apariția stațiunii Mamaia a fost determinată de trei factori: portul Constanta, modernizarea orașului și un vizionar. Povestea începe astfel:

    În anul 1905, portul orașului Constanța se extindea, iar singura plajă a Constanței de la acea vreme era situată La Vii, spre faleza de sud a orașului. În această situație, orașul avea  nevoie de o plajă modernă, corespunzătoare unei stațiuni estivale. Astfel, în același an, profesorul Ion Bănescu, primar al Constanței în anii 1905-1907, a venit cu ideea realizării unei noi plaje în fața Consiliului Comunal și hotărăște amenajarea unei noi stațiuni pe limba de nisip din nordul Constanței.  Aceste realizări i-au oferit profesorului Bănescu meritul de întemeietor al stațiunii. Din 1906, începe configurarea construcțiilor ce vor individualiza statiunea, remarcându-se mai ales prin ridicarea pavilionului de băi, conceput de arhitectul Petre Antonescu și inaugurat în 22 august 1906.

    castelul-regal-mamaiaStațiunea s-a dezvoltat cel mai mult în perioada interbelică, mai exact între 1925 si 1938. În aceasta perioadă, apar circa 35 de vile în apropierea zonei unde, în 1935, vor fi construite Cazinoul din Mamaia și Casa Bărcilor. În același an, este contractat arhitectul francez Ed Redon pentru parcelarea și sistematizarea plajei.

    Primul hotel propriu zis din Mamaia este Hotel Rex, construit între 1936 și 1938.

    Un rol esențial în dezvoltarea stațiunii Mamaia l-a avut, în 1927, inaugurarea Castelului Regal din Mamaia.

    Construirea Castelului Regal din Mamaia se bazează, ca și stațiunea, pe trei factori: Regina Maria, familia regală și dezvoltarea stațiunii. Astfel, povestea sa este un capitol important al istoriei locale.

    În anii 1920, Primăria Constanței dorea să dezvolte și mai mult noua stațiune prin construirea de vile, hoteluri și alte clădiri prin care să crească numărul de turiști. Astfel se cere ajutorul Casei Regale.

    Primăria Constanței oferise Casei Regale, înainte de Primul Război Mondial, o reședință în centrul orașului. După căderea frontului în urma bătăliei de la Turtucaia și a ocupației germano-bulgare, în contextul războiului, această reședință ajunsese într-un stadiu de nelocuit. Astfel, Primăria Constanței se înțelege cu Casa Regală să mute reședința regală de pe litoral, ceea ce marchează debutul construcțiilor pentru noul castel de la Mamaia și preluarea fostei reședințe de Curtea Judecătorească a Constanței.

    Regina Maria s-a îndrăgostit de stațiunea Mamaia

    Un rol extrem de important revine elementului de dinamică al poveștii și anume prezența Reginei Maria, renumită pentru dragostea ei față de natură și vitalitatea de care putea să dea dovada. Locația Palatului Regal a fost aleasă de Regina Maria în urma unei plimbări pe această fâșie de nisip, când s-a îndrăgostit de peisajul magnific al mării.

    Construcția  palatului a  început în decembrie 1922, iar lucrările au fost atent supravegheate de Regina Maria, care a botezat lucrarea Kara-Dalga (Valul Negru). Arhitectul său este Mario Stoppa și construcția palatului presupunea și două anexe de o parte și de alta a clădirii principale, una aparținând principelui Nicolae și cealaltă, Mariei Stirbey.

    castelul-regal-mamaiaVizitele familiei regale în Constanța și mai ales a Reginei Maria în Mamaia sunt menționate în presa vremii. Astfel, pe 30 octombrie 1924, ziarul „Dacia” menționează deplasarea reginei în Mamaia, unde vizitează lucrările castelului. În anul următor, pe 22 mai și pe 15 septembrie, regina, însoțită de Principele Nicolae, sosesc în Constanța și inspectează lucrările Castelului Regal din Mamaia. De asemenea, în 1926, presa vremii amintește vizita Reginei Maria, însoțită de Principele Nicolae și Principesa Ileana, în Mamaia, pentru a vedea stadiul lucrprilor la reședință, iar, peste o lună, pe 31 mai, vizita se repetă, în prezența regelui Ferdinand. Pe 7 septembriem Regina Maria revine la Mamaiam însoțită de Principesele Elena și de Irina de Grecia.

    Palatul este terminat în august 1927 și inaugurat la 22 august 1927, în prezența Regelui Mihai al României și a Principesei mamă Elena, sosiți la Constanța cu trenul regal, în prezența oficialităților, a prefectului Radu Roșculeț și a primarului Francisc Sachetti, dar și a unei companii a Regimentului 34 infanterie, care a dat onorul. Regele Mihai, regina mamă Elena și Principesa Irina au plecat în Mamaia, unde au preluat reședința de vară de la Castelului Regal, numită și Kara Dâlga, denumirea dată de Regina Maria. Palatul ajunge în proprietatea Reginei mamă Elena.

    Regina Maria construiește în curtea Palatului o vilă cochetă, în stil oriental, cu minaret  și șase camere, numită Vila Știrbey, care va fi reședința acesteia.

    Pe 5 iulie 1931, în  presa vremii se anunță că Marele Voievod Mihai soseşte la Constanţa, spre a-şi lua reşedinţa de vară la palatul regal de la Mamaia” (vila dăruită de Senat principesei Elena). Regele Carol al II-lea participă, în august 1931, de ziua Sf. Marii (Serbările Constanței), la regatele nautice, fiind găzduite la Mamaia, la Castelul Regal.

    Castelul este vândut, de Regele Carol al II-lea, în iunie 1932, Societății „Hidroaviația”. Clădirea devine Clubul și Cazinoul ofițerilor, aparținând Flotei de la Palazu Mare. Astfel Castelul devine clădire publică.

    După intrarea României în al Doilea Război Mondial, castelul este rechiziționat de armatele germane. După război, complexul revine statului, iar fosta reședință regală a fost transformată în casă de odihnă și, apoi, în reședința de vară a lui Gheorghe  Gheorghiu Dej.  În 1970, fosta reședință regală era destinată turismului, devenind  restaurantul Castel  și respectiv Barul Orient, iar vila Mariei Știrbey ajungând vila de protocol al PCR-ului.

    După Revolutia din 1989, palatul a funcționat drept club și restaurant, sub numele de Castel. După 1990, a intrat in patrimoniul S.C. MAMAIA S.A., prin Legea nr. 15/1990, HGR nr. 1041/1991 și OMCT nr.  154/1991. În 2003, Restaurantul Castel, Discoteca Castel, Piscina Castel și  Stația Tehnică Castel au fost vândute către S.C.LIGHT SYSTEM S.R.L. București, cu suma de 700.000 lei, fără avizul, obligatoriu, al Ministerului Culturii.

    Din motive ușor de bănuit, Contractul de vânzare-cumpărare prevedea faptul că această clădirea era în proces de revendicare (probabil de către M.Ap.N.), cumpărătorul asumându-și riscurile, dar nu s-a specificat faptul că era monument istoric și figura în Lista cuprinzând monumentele, asamblurile și siturile istorice, 1991-1992 Vila regală 1920, nr. 109, cod 14B0110. Din contract se deduce că, anterior, societatea avusese cu S.C. Mamaia S.A. un contract de asociere în participațiune, în baza căruia efectuase unele investiții.

    De asemenea Primăria Constanța,  de care aparținea în 2004 terenul aferent, a vândut 15.465,91 m.p. către S.C. LIGHT SYSTEM S.R.L., de asemenea, fără exercitarea dreptului de preemțiune al statului, conform Art. 4 al Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Incinta inițială, de 34.968 m p., se întindea de la Promenada de pe malul mării până la șoseaua dinspre Lacul Siutghiol, Castelul fiind amplasat la mijloc. Incinta actuală cuprinde doar partea de Est a acesteia, cu Castelul și terenul dinspre Promenada, restul fiind proprietatea S.C. Mamaia S.A., (cuprinzând terenuri de tenis și o vilă ridicată în anul 2006) și altor persoane juridice („Restaurant Vatra”).

    Deși, în 2016, terenul era obiectul unui dosar penal, în curte a fost amenajată o piscină și un bar, fără avizul Ministerului Culturii sau a Direcției Județene de Cultură. Fostul primar Radu Ștefan Măzăre a fost judecat și condamnat inițial la șase ani și jumătate în primă instanţă pentru vânzarea subevaluată a două terenuri din centrul staţiunii Mamaia, pe care se află două monumente: Castelul regal şi Cazinoul din Mamaia, construcţii-emblematice inaugurată de Regele Carol al II-lea. Fostul primar al Constanţei a fost achitat definitiv în ianuarie 2021 în dosarul în care acesta era judecat şi condamnat.

    Ministerul Culturii a făcut un prim pas pentru recuperarea monumentului istoric în 2018, cerând în instanţă anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre SC Mamaia şi Light System SRL. După doi ani, judecătorii constănţeni au constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1755 încheiat la data de 26 iunie 2003 şi autentificat sub nr. 672/27.06.2003. Anularea contractelor de vânzare a fost obținută pe 1 iulie 2020  Acum, dosarul se judecă în apel, după ce hotărârea a fost atacată de SC Mamaia SA, iar, în februarie 2021, decizia a fost adoptată și de Curtea de apel Constanța, dar nu este definitivă și executorie.

    În momentul actual, Palatul Regal din Mamaia se afla în stadiul de ruină, acoperișul fiind spart, iar piscina și terenul au devenit loc de depozitare a deșeurilor. Doar stilul interbelic al construției și întinderea curții sale mai aduc aminte de vremurile demult apuse ale acestei clădiri, de această comoară uitată a Constanței și a Dobrogei.

    Castelul Regal din Mamaia trebuie să fie renovat

    Considerăm că este oportună renovarea și reintroducerea Castelului în circuitul turistic din Mamaia prin:

    –  Anularea definitivă  contractelor de  vânzare-cumpărare ce ar permite colaborarea între autorități ex. Primăria Constanța, Institutul Național al Patrimoniului;

    – Sancționarea proprietarilor care l-au lăsat să ajungă în acest stadiu de degradare;

    – Realizarea unui parteneriat public–privat cu scopul promovării acestei comori uitate a istoriei locale si naționale;

    – Accesarea unor fonduri europene pentru renovare, cointeresarea factorilor de decizie sau o campanie de sensibilizare locală cu scopul strângerii de fonduri.

    Materialul a fost scris de scris de elevii elevii Andrei Stănică, Alexandra Smeu, Andreea Spau și Alexia Crețu, de la Școala Gimnazială nr. 16, M.I. Dobrogianu Constanța, coordonați de prof. Daniela Niță. Tinerii sunt interesați de clădirile de patrimoniu din Constanța și își doresc ca acestea să fie reabilitare. Ei participă cu acest material la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

  • ”Casa Stănescu”, un imobil de patrimoniu pe care liceenii constănțeni îl vor reabilitat

    ”Casa Stănescu”, un imobil de patrimoniu pe care liceenii constănțeni îl vor reabilitat

    Casa Stănescu, o clădire monument istoric situată în zona peninsulară a Constanței este un imobil de patrimoniu pe care elevii de la Liceul C.A.Rosetti doresc să îl vadă reabilitat. Ei s-au implicat, alături de elevi și profesori din alte 10 școli și licee constănțene, în proiectul ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România filiala Constanța, pentru a-i determina pe tineri să își dezvolte spiritul civic și să conștientizeze necesitatea conservării și promovării patrimoniului și a valorilor culturale locale. Articolul a fost scris de Feneru Izabela-Mirela, Popa Iulian-Cristian, Seimambet Selim-Esra și Vasile Carla-Florentina, alături de profesorul coordonator Doina Rusu, de la Liceul C.A. Rosetti.

    Casa Stănescu – Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale

    O clădire impunătoare, peste care s-a aşezat patina timpului, dar şi ruina, este aşezată la intersecţia străzilor Marc Aureliu cu Sulmona, (zona peninsulară a oraşului Constanţa), în briza curată a mării. Istoria acestei clădiri nu este de invidiat, pentru că, după o perioadă de apogeu, a urmat o lungă perioadă de degradare, care şi astăzi, la momentul scrierii acestui articol, este prezentă.

    casa-stanescu-monument-istoric-constanta-zona-peninsularaPrimii proprietari au fost căpitanul T. Stănescu Constantin şi soţia sa Trandafira Stănescu. Casa, încă din momentul construirii sale, se dorea să fie o dotă pentru fiica lor Marieta, la momentul căsătoriei, care a avut loc în 1933, ginerele fiind Lt. Dan Alexandru Constantinidi.

    Terenul pe care a fost amplasată casa a fost achiziționat de către “numitul Constantin” în mahalaua “Cealic Mahale” în 1905, apoi în 1913, căpitanul T. Constantin Stănescu obţine autorizaţia de a-şi construi un imobil. Construirea a început în 1913/1914, însă a fost întreruptă de Primului Război Mondial, când familia s-a mutat la Iași. Căpitanul Stănescu a fost prizonier de război în Bulgaria între 1916–1918. Revenit din prizonierat, căpitanul a reluat construcția după război și ea a fost finalizată in 1920/1921.

    La vremea când a fost terminată casa căpitanului Stănescu era „o clădire superbă, grandioasă, cu demisol şi parter, în stil eclectic şi având o structură neoclasică” şi cu o suprafață generoasă, desfășurată pe 450 mp.

    Casa Stănescu, imobilul proiectat de arhitectul Adolf Linz

    Casa a fost proiectată de un arhitect foarte apreciat în acele vremuri, Adolf Linz. În anul 1891 Adolf Linz din oraşul Braşov, s-a stabilit la Constanţa devenind arhitect al armatei şi, în paralel, a lucrat şi pentru Primăria Constanţa până în anul 1923, iar apoi şi-a deschis propriul atelier de proiectare.

    Nici căsătoria Marietei, fiica soţilor Stănescu, nici casa Marietei nu au avut o evoluţie fericită. Marieta a divorţat în 1946 de locotenentul Dan Alexandru Constantinidi, casa i-a revenit însă în proprietate Marietei Stănescu, prin partaj voluntar, dar pentru o scurtă perioadă pentru că în 1950 casa a fost naționalizată şi a fost degradată continuu de cei care au locuit-o succesiv și nu au întreţinut-o.

    Mai târziu, când degradarea construcţiei începuse, dar totuşi distincţia şi eleganţa stilului său neoclasic nu dispăruseră, casa Stănescu a fost declarată monument istoric. Totuşi, chiar şi cu acest statut, autorităţile constănţene nu au împiedicat degradarea şi mai accentuată a clădirii.

    ”Casa Stănescu”, o clădire monument istoric lăsată în ruină

    În prezent, Casa Stănescu ”nu aminteşte de trecutul lui grandios, fiind marcat de o degradare masivă”, susținea și criticul de artă Doina Păuleanu.

    ”Linz realizează o clădire superbă, grandioasă, cu demisol şi parter, în stil eclectic şi având o structură neoclasică. Faţada principală, spre strada Marc Aureliu, cu spatele spre mare, are o uşă principală dreptunghiulară, cu feronerie structurată geometric şi monogramă încadrată.

    Deasupra se află o deschidere elipsoidală înscrisă într-un câmp dreptunghiular cu elemente decorative neoclasice: coroniţe şi crengi de laur; alte două nivele de decoraţie depăşesc împreună cu forma deja menţionată dimensiunile uşii, aproape excluzând-o din registrul expresiv şi sunt alcătuite din elemente fitomorfe”, scria Doina Păuleanu.

    Monograma T.S. este încadrată într-o plăcuţă trapezoidală şi o fereastră semicirculară, suprastructura fiind încadrată de doi piloni decoraţi. „Ferestrele dreptunghiulare, disimetrice ca şi clădirea, din cauza colţului care comprimă faţada, sunt ingenios decorate cu elemente neoclasice”, relatează Doina Păuleanu.

    În 2001, fiica Marietei şi a lui Dan Alexandru Constantinidi, Coman Anca, depune cerere de retrocedare a acestui imobil şi după îndelungate proceduri juridice, în 2008, imobilul i-a fost retrocedat. Fiul ei a intrat în posesia casei, doi ani mai târziu.

    ”Am intrat în proprietate abia în anul 2010, după evacuarea prin executare judecătorească a chiriașilor relocați ilegal de primarul Radu Măzare”, a explicat moștenitorul. Proprietarul monumentului a subliniat că intenţionează să renoveze casa şi că va păstra în totalitate fațada originală în stil eclectic, restaurând decorațiunile existente, cum ar fi monograma T. Stănescu și înlocuindu-le pe cele lipsă.

    De asemenea, din cauza stării avansate de degradare se va consolida toată clădirea din punct de vedere structural, intervenția făcându-se la interior, astfel încât să nu afecteze aspectul fațadei. Din păcate, elementele originale din interior au fost distruse în totalitate din cauza ocupării abuzive a imobilului, cu acordul primarului Radu Mazăre. Costul reabilitării frumoasei clădiri se va ridica la aproximativ 500.000 de euro, a declarat proprietarul casei.

    Interesant este faptul că destinația imobilului după restaurare va fi de atelier de creație sau hub cultural, care va găzdui și evenimente artistice.

    “Scopul final, pe lângă restaurarea din punct de vedere structural și arhitectural al monumentului, este de a revitaliza întreaga zonă prin propunerea unei funcțiuni care să permită dezvoltarea pe termen lung a Peninsulei, din punct de vedere urbanistic, economic și social. Se dorește transformarea monumentului într-un punct de atracție care să încurajeze traficul pietonal, organizarea de evenimente culturale și implicarea locuitorilor în dezvoltarea ulterioară, prin abordări similare”, spune moștenitorul clădirii.

    casa-stanescu-monument-istoric-constantaAcesta a precizat că finalizarea lucrărilor este estimată pentru începutul anului 2022, dacă proprietarul va primi certificatul de urbanism în termenul înaintat de arhitectul șef al Primăriei pentru eliberarea actului.

    Acesta a menționat că se va reveni la conformația inițială a clădirii, în care există o curte interioară necesară iluminatul camerelor și care a fost închisă în timpul regimului comunist. De asemenea, a adăugat că se află în cautarea de imagini de arhivă cu imobilul, fotografii de la exterior sau interior care ar putea ajuta la o restaurare cât mai fidelă a casei.

    Soluții de renovare pentru monumentul istoric

    Liceenii de la C.A.Rosetti au identificat și câteva modalități prin care frumosul imobil ”Casa Stănescu” poate fi repus în valoare.

    1. Accesarea de fonduri europene de către primărie, destinate special pentru renovarea clădirilor – patrimoniu istoric, indiferent de forma de proprietate a imobilelor, publică sau privată.
    2. Primăria trebuie să sprijine, cu specialişti în arhitectură renovarea clădirilor deteriorate şi să deblocheze demersurile birocratice, atunci când apar.
    3. Utilizarea de materiale adecvate, astfel încât să se reconstituie fidel vechea construcţie.

    Materialul a fost scris de scris de Feneru Izabela-Mirela, Popa Iulian-Cristian, Seimambet Selim-Esra și Vasile Carla-Florentina, alături de profesorul coordonator Doina Rusu, de la Liceul C.A. Rosetti Constanța și participă la concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, adresat elevilor din clasele VI-XII, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

  • Șarpele Glykon, piesa de rezistență a Muzeului de Istorie din Constanța, va ajunge în Madrid

    Șarpele Glykon, piesa de rezistență a Muzeului de Istorie din Constanța, va ajunge în Madrid

    Șarpele Glykon este una dintre cele mai importante piese din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pentru că este unică în lume. Pentru prima dată de când a fost descoperit, șarpele din marmură a părăsit muzeul constănțean și va fi expus, din septembrie 2021 până în martie 2022, la o expoziție în Madrid.

    Șarpele Glykon a fost descoperit întâmplător, în timpul construirii unui bloc

    În momentul în care a fost descoperit, în aprilie 1962, specialiștii îi spuneau ”Șarpele Fantastic”, deoarece nu fusese identificat ca fiind șarpele Glykon. El a fost găsit alături de alte 23 de piese, aflate toate în același loc, în timpul săpăturilor care se făceau pentru construirea blocului situat vizavi de Teatrul Fantasio din Constanța.

    sarpele-glykon-tezaur-muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constantaFotografia ne-a fost oferită de arheologul Tiberiu Potârniche din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    ”Probabil, tezaurul a fost îngropat de un adept al vechilor culte politeiste, pentru a nu fi distrus de reprezentanții noii religii creștine.

    Sunt 24 de piese de o importanță și de o valoare deosebită. Șarpele Glykon este unicat, pentru că nu mai există astfel de reprezentări în marmură ale unui animal fantastic.

    El era, de fapt, unul dintre zeii protectori ai familiei, așa numiții Lares sau Penates. Astfel de reprezentări erau așezate în curțile interioare ale vilelor romane, pentru a proteja familia respectivă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Constantin Chera, arheolog și cercetător științific.

    Șarpele de la Tomis este singura statuie din marmură găsită până în  prezent în lume

    Șarpele Glykon este o piesă importantă pentru că e unicat, nu există alte reprezentări identice, găsite până în momentul de față.

    ”Au mai fost descoperite fragmente ale unor reprezentări asemănătoare, undeva dincolo de Marea Neagră, la Sinope, însă ele sunt doar fragmente. Șarpele Glykon de la Tomis este singura statuie din marmură, de acest gen, păstrată integral, găsită până în prezent în lume.

    Se spune că șarpele Glykon este cea mai importantă piesă din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Și celelalte piese descoperite în 1962 alături de șarpele Glykon au o importanță și o valoare deosebită. Este vorba despre reprezentarea Fortunei, zeița bogăției și a opulenței, care era și protectoarea orașului antic Tomis, bustul zeiței Isis, divinitate egipteană foarte populară la Tomis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, reprezentarea zeiței Nemesis, dar și basoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerțului.

    ”Toate aceste reprezentări vorbesc despre credințele și religiile care erau practicate la Tomis în primele veacuri ale Erei Noastre. Nu trebuie să uităm că dezvoltarea deosebită a orașului a avut loc după sec. I, după înnisiparea golfului de la Histria. Astfel, Histria a decăzut ca importanță, iar Tomisul s-a ridicat ca una dintre cele mai importante metropole pe malul pontului stâng. Sigur, toate aceste reprezentări vorbesc despre oamenii care au trăit aici la Tomis și care au lăsat urmele lor de artă și de frumos pentru posteritate.

    Statueta datează din secolul al II-lea și este sculptată, împreună cu postamentul, dintr-un singur bloc de marmură. Dacă ar fi desfășurat, șarpele ar avea o lungime de aproximativ 5 metri.

    Șarpele este reprezentat încolăcit, având bot de miel, păr și urechi omenești și coadă de leu. Prezența statuetei șarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechiul Tomis atestă răspândirea cultului cu același nume și în cetățile grecești din Dobrogea”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Constantin Chera.

    Șarpele Glykon va zbura spre Madrid cu o aeronavă militară

    Pentru prima dată de când a fost descoperit, șarpele Glykon va părăsi țara. El va fi expus în Madrid, din septembrie până în luna martie 2022, în cadrul unei expoziții care va fi patronată de Președinția României și Casa Regală Spaniolă, eveniment organizat de Muzeul Național de Istorie a României.

    ”Muzeul Național de Istorie a României ne-a solicitat în mod oficial să participăm cu 19 piese, dintr-un total de 85, care vor fi prezentate la expoziția din Spania, de către 40 de muzee din România.

    Între aceste piese a plecat și faimosul șarpe Glykon, un unicat cu care ne mândrim. Momentan este la București, pentru că se va face și un catalog în cadrul expoziției și se realizează fotografii profesionale, măsurători, fișe, evaluări.

    În contractul încheiat între noi și Muzeul de Istorie Națională este stipulat faptul că pentru toate piesele participante va fi asigurată pază militarizată. Noi avem două persoane desemnate care vor merge la Madrid în perioada respectivă și vor participa la pregătirea expoziției.

    Consider că această expoziție de talie internațională reprezintă o promovare pentru muzeul nostru și o putem îmbina ulterior cu elemente de marketing, pentru ca instituția de cultură să aibă în viitor mai mulți vizitatori.

    Sunt piese care fac parte din structura de rezistență a expoziției Muzeului de Istorie Constanța. Valoarea de inventar a pieselor care au părăsit muzeul este de câteva zeci de milioane de lei, iar evaluarea a fost realizată de experți.

    Muzeul Național de Istorie a României este cel care va suporta toate cheltuielile, de la deplasarea în străinătate a specialiștilor noștri pentru pregătirea expoziției, până la asigurarea pieselor și a echipamentelor necesare transportării lor.

    Transportul se va face cu o aeronavă militară. Totul va fi foarte bine controlat, pentru că nu ne jucăm cu așa ceva.

    Pentru că șarpele Glykon este extrem de valoros și de important, pregătim propriile noastre suveniruri cu el, care vor fi scoase la vânzare”, a declarat directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

  • Topalu, comuna cu cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

    Topalu, comuna cu cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

    Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

    Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” este amenajat în Topalu, în fosta casă a familiei

    Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

    muzeul-de-arta-din-topalu-constantaMuzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale.

    ”În această casă s-a născut doctorul Gheorghe Vintilă. Părinții săi au fost primii învățători ai comunei, cei care au construit și prima școală. Donația a fost făcută în anul 1960.

    Casa a fost renovată în acel an, pentru că era folosită de localnici. Doctorul Vintilă s-a mutat în București, împreună cu părinții, în 1914, iar aceștia au fost inițiatorii Școlii de băieți ”Alexandru Vlahuță”.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-opere-arta-topaluDoctorul și-a continuat studiile și, din 1920, când era student a început să achiziționeze lucrări de pictură, aceasta fiind o pasiune a lui”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Maria Buzatu de la Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu.

    La Muzeul din Topalu sunt expuse lucrări ale pictorilor români renumiți

    Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

    muzeul-de-arta-dinu-si-sevasta-vintila-topalu”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

    Doctorul Vintilă a fost colecționar de artă din perioada studenției

    Pasionat de artă încă din tinerețe, doctorul Gheorghe Vintilă l-a cunoscut pe sculptorul Oscar Han. Artistul i-a oferit foarte multe informații despre pictură, l-a îndrumat ce să colecționeze și l-a însoțit la fiecare achiziție. În felul acesta, doctorul Dinu Vintilă a reușit să cunoască ”grupul celor 4”: Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și sculptorul Oscar Han, grup care a pictat și sculptat mult și în Dobrogea, la Balcic.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topalu”În felul acesta, doctorul Vintilă a reușit să adune o mare colecție formată din 18 lucrări Tonitza, Șirato și Dimitrescu. De la Tonitza a cumpărat tablouri cu specific dobrogean, pentru că și-a dorit ca lucrările să aibă culori calde, nuanțe discrete, dar a vrut și portrete de turci și de tătari.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topaluDupă aceea, l-a cunoscut pe pictorul Theodor Pallady și a reușit să adune și de la el un număr impresionant de lucrări.

    colecția-dinu-si-sevasta-vintila-muzeu-artaTot cunoscând pictorii din acea perioadă, Gheorghe Vintilă a strâns 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care, în 1960 le-a donat. Singura dorință pentru a lăsa comunității această mare colecție, a fost să fie înmormântat aici, în curtea muzeului.

    colecția-dinu-si-sevasta-vintilaÎn 1978, când a încetat din viață, nu i s-a putut îndeplini această dorință, dar, după 1990, noi l-am adus și este înhumat în curtea muzeului, lângă bustul realizat de sculptorul Oscar Han, cel mai bun prieten al său”, a precizat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Maria Buzatu.

    ”I-am promis doctorului Vintilă că voi avea grijă de muzeu”, spune Maria Buzatu, muzeograf de 50 de ani la Topalu

    Muzeograful Maria Buzatu este de 50 de ani administratorul instituției de cultură de la Topalu.

    ”I-am promis doctorului Vintilă că mă voi avea grijă de această colecție, atât cât voi putea. Am lucrat și fără bani, pentru că mă despart foarte greu de aceste tablouri, aici a fost copilăria mea, aici a fost tot, copiii mei au crescut aici. M-a rugat să îi îngrijesc lucrările, pentru că este munca lui de 40 de ani.

    colecția-dinu-si-sevasta-vintilaL-am cunoscut personal pe doctorul Vintilă. Îmi povestea întotdeauna despre grupul în care se învârtea, despre pictorii, de artiștii pe care îi cunoștea.

    El a profesat ca medic la București, la Eforia Spitalelor, a fost și directorul Maternității din Pucioasa și după pensionare a lucrat la secția Ion Jalea din Constanța. El venea des să viziteze comuna și stătea câte 10 zile vara, la muzeu. Era respectat de toată lumea, pentru că aici și-a terminat școala primară.

    colecția-dinu-si-sevasta-vintila-topaluDupă ce s-a pensionat, doctorul a donat 50 de opere și pentru Muzeul de Artă Constanța. Muzeul de la Topalu s-a înființat în 1960, iar Muzeul de Artă Constanța a fost deschis în anul 1961.

    El a donat și Constanței 50 de tablouri, pentru că noi, din acel an, am devenit o secție a Muzeului de Artă Constanța. În total, aproape 300 de opere de pictură colecționate de doctorul Vintilă de-a lungul a 40 de ani au fost donate celor două muzee.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topalu-muzeuLa Topalu, el a donat și 32 de lucrări de grafică, dar ele nu pot fi expuse, pentru că sunt foarte sensibile la lumină. Ar trebui să avem o cameră semi-luminată, dar pentru că nu există, noi acoperim geamul și le expunem timp de 3 luni, o dată la 3 ani, pentru a fi totuși expuse.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-muzeu-topaluDupă pensionarea sa, din anul 1968 până în 1978 când a încetat din viață, doctorul Vintilă a lucrat ca muzeograf la secția Ion Jalea din Constanța, bineînțeles suplinit. Atunci l-am cunoscut eu și pot spune că era un om bun și generos”, povestește muzeograful Maria Buzatu.

    Muzeul de Artă Constanța se judecă de 12 ani pentru a păstra donația făcută de dr. Vintilă

    Pentru colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, Muzeul de Artă Constanța se judecă de 12 ani cu Mario Vintilă, cel care a contestat deținerea colecției de către muzeu și a solicitat revocarea donației. Curtea de Apel Galați a decis ieri, ca operele de artă, a căror valoare este estimată la câteva milioane de euro, să rămână la Muzeul din Topalu.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-opere-arta-topalu”Este un moment de mare bucurie pentru mine, pentru colegii mei, pentru iubitorii de artă și toți cei care au trecut măcar o dată pragul muzeului nostru.

    lelia-rus-pirvan-directorul-muzeului-de-arta-constantaÎn fond, este vorba de o bucățică din istoria culturală a acestei țări, care va încânta generații de acum înainte, este un fragment din cea mai strălucită etapă a picturii și artei românești, un dar neprețuit pe care doctorul Vintilă l-a făcut acestei comune și acestei țări și pentru care trebuie să ne luptăm în așa fel încât acesta să rămână intact”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Constanța, Lelia Rus Pîrvan.

    Un muzeu valoros, în casa părintească a doctorului Vintilă din comuna Topalu

    Casa părintească a doctorului Vintilă, în care a fost amenajat Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, a fost formată inițial din 7 camere. Deoarece lucrările strânse de medic sunt numeroase, de-a lungul anilor au fost făcute extinderi, astfel că muzeul a ajuns să aibă 13 camere de expoziție.

    muzeul-dinu-si-sevasta-vintilaMulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

  • Babadag, orașul cu multe legende, al cărui nume este mai vechi decât Imperiul Otoman

    Babadag, orașul cu multe legende, al cărui nume este mai vechi decât Imperiul Otoman

    Orașul Babadag este situat între dealuri ce poartă nume turcești și are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

    Babadag, prima așezare a turcilor în Europa

    Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

    babadag-tulcea”Putem spune că Babadag este, din această perspectivă, prima așezare a turcilor în Europa. Specialiștii vorbesc despre trecerea turcilor otomani în Rumelia, în Balcani, în sec. al XIV-lea, odată cu cucerirea peninsulei Gallipoli.

    Totuși, turcii selciucizi s-au stabilit în Babadag încă din sec. al XIII-lea, în anul 1260. Este foarte important de precizat, faptul că s-au stabilit într-un mod pașnic, ei fiind așezați în această zonă de către împăratul bizantin”, a declarat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara și la Universitatea Ovidius Constanța.

    Babadag, locul de legendă în care a trăit Sari Saltuk

    Babadag este un cuvânt format din doi termeni turcești, ”baba”, care înseamnă tată și ”dag”, în traducere deal sau munte, asfel că i se mai spune și ”Muntele Tatălui”.

    babadag-sari-saltuk-muntele-tatalui”Denumirea localității are legătură cu faptul că aceasta este împrejmuită de dealuri. ”Baba” are legătură cu un personaj, despre care legendele au îmbinat realitatea cu fantasticul.

    Sari Saltuk Baba, a fost cel care i-a condus pe primii turci care s-au așezat în acest teritoriu. De fapt, denumirea orașului se referă la așezarea lui Sari Saltuk în Babadag.

    Există și o legendă, pentru că în apropierea unuia dintre dealurile care înconjoară orașul Babadag, dealul sudic, există un mormânt al lui Koyun Baba. Acesta a devenit și un fel de loc de pelerinaj de-a lungul timpului și are o legătură cu Sari Saltuk, în sensul în care acesta ar fi contribuit, la un moment dat, la găsirea mormântului pierdut al lui Sari Saltuk”, am aflat de la prof. dr. Metin Omer.

    Orașul Babadag, centru cultural în Imperiul Otoman

    Babadag este un oraș care, în perioada Otomană a avut un loc foarte important. O bună perioadă de timp a fost un centru cultural în Imperiul Otoman, o zonă în care s-au așezat personalități din birocrația otomană, iar începând din sec. al XVII-lea a fost un punct strategic foarte important.

    ”Orașul Babadag a fost fondat de turcii selciucizi, fiind apoi revalorificat în perioada otomană. Dobrogea a fost cucerită de otomani începând cu 1417, dar dezvoltarea orașului și transformarea lui într-un centru cultural este legată de sultanul Baiazid al II-lea, care, în campania sa împotriva Moldovei, în urma căreia a cuceri Cetatea Chilia și Cetatea Albă, a poposit la Babadag.

    mausoleu-sari-saltuk-babadag-tulceaLegenda spune că a avut un vis în care i s-a arătat Sari Saltuk și i-a spus că va câștiga această bătălie pentru care se pregătea, dar că apoi trebuie să îi reconstruiască mormântul.

    Astfel, la întoarcerea victorioasă din campanie, Baiazid al II-lea a descoperit mormântul și a descoperit mausoleul lui Sari Saltuk, mausoleu care există și astăzi, undeva la câteva străzi distanță de moscheea Gazi Ali Pașa.

    El a înființat și o fundație pioasă, căreia i-a adăugat câteva băi publice, hammam-uri, o medresă – o școală, contribuind astfel la dezvoltarea orașului.

    Mai târziu, începând cu sec. al XVII-lea, când în urma schimbărilor geo-politice, Imperiul Otoman începe să piardă în fața Marilor Puteri și în mod special ca urmare a politicii Imperiului Rus de a coborî spre apele calde și de a ajunge la Istanbul, Babadagul devine un centru militar foarte important.

    S-a instalat aici un comandant de oști, s-a construit o cetate în apropiere de oraș, lucru care a dus la decăderea orașului din punct de vedere cultural, dar din punct de vedere economic continuă să prospere, până în 1877-1878.

    În urma Războiului Ruso-Otoman, Dobrogea a intrat între granițele românești și a devenit parte a statului român modern, astfel că a început un proces de emigrare a populației turce, care până atunci era majoritară în localitate”, spune prof. univ. Metin Omer.

    În județul Tulcea trăia cea mai numeroasă comunitate de musulmani din Dobrogea

    Dacă ne uităm astăzi pe harta Dobrogei, observăm că în județul Constanța sunt cele mai mari comunități de turci și tătari din regiune. Nu la fel au stat lucrurile, însă, în trecut, când în județul Tulcea se înregistra cea mai mare populație de musulmani.

    ”Zona de nord a Dobrogei a fost mult mai populată cu musulmani și aproape toate localitățile din județul Tulcea aveau o populație importantă de turci.

    Acest lucru poate fi sesizat și din denumirile vechi ale localităților, doar că cei din nordul Dobrogei, din județul Tulcea, au fost și primii care au ales să părăsească regiunea.

    Plecarea lor nu a fost întâmplătoare și are legătură cu trecutul acestor populații. Cei mai mulți erau tătari sosiți din Crimeea și veniseră în urma presiunilor la care erau supuși în Imperiul Rus.

    În timpul Războiului Ruso-Otoman, armata rusă a trecut prin Dobrogea, iar ostașii s-au gândit că vor avea aceeași  soartă pe care o avuseseră și în Crimeea, astfel că au ales să părăsească regiunea, în 1878”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

    Atracții turistice în orașul Babadag

    Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Chiar dacă vă grăbiți, incursiunea prin oraș nu durează mai mult de o oră, dar, dacă acum cunoașteți câteva povestiri despre localitate, atracțiile vor prezenta un interes mai mare. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

    Moscheea Gazi Ali Pașa, unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România

    ”Moscheea este importantă, în  primul rând pentru că a fost fondată de Gazi Ali Pașa. Ea atrage privirile prin arhitectura sa deosebită. Moscheea Gazi Ali Pașa are un stil tipic otoman, fiind o clădire dreptunghiulară cu un minaret înalt de 21 de metri, construit din piatră și cărămidă.

    moscheea-gazi-ali-pasa-babadagMoscheea Gazi Ali Pașa este unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România.

    moscheea-ali-gazi-pasa-babadagMarele istoric Kemal Karpat, care era născut în apropiere de Babadag, povestește în memoriile sale că în cele două mari zile de sărbătoare ale musulmanilor, Kurban Bayram– sărbătoarea sacrificiului și Ramazan Bairam– sărbătoarea care încununează zilele de post, luna Ramadanului, musulmanii din satele din împrejurimi veneau la rugăciune la moscheea Gazi Ali Pașa.

    moscheea-gazi-ali-pasa-babadag-tulceaEi aveau un respect față de această moschee și mergeau în semn de omagiu pentru cel care a fondat-o și cei care au contribuit la întreținerea ei de-a lungul timpului”, a precizat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

    Muzeul de Artă Orientală din Babadag

    Muzeul de Artă Orientală se află în spatele moscheei Gazi Ali Pașa și se afla în reabilitare în luna martie, când am ajuns acolo.

    Muzeul-de-arta-orientala-babadag-tulcea”Muzeul de Artă Orientală de la Babadag este important, pentru că se află în clădirea în care Gazi Ali Pașa a fondat în 1610 o medresă, un seminar musulman în care se pregăteau imamii și profesorii de limba turcă.

    muzeul-de-arta-orientala-babadagLa muzeu sunt obiecte care țin de viața de zi cu zi a comunității turce, tot ceea ce înseamnă obiecte de uz casnic și religios.

    Este un loc bun în care ne putem face o idee cu privire la ce însemna, pentru că astăzi tradițiile se pierd ușor, viața de zi cu zi a comunității turce din Babadag și chiar din toată Dobrogea”, a declarat prof. univ. Metin Omer.

    Mausoleul Gazi Ali Pașa

    Gazi Ali Pașa a fost înmormântat lângă moscheea pe care a fondat-o, iar mausoleul în care acesta își duce odihna veșnică poate fi văzut și astăzi.

    mormantul-lui-gazi-ali-pasa-babadag”Acesta este situat între moschee și casa în care trăiește imamul comunității, iar clădirea de lângă moschee este cea în care a existat caravanseraiul, am aflat de la prof. univ. Metin Omer.

    Mausoleul lui Sari Saltuk Baba

    La câteva străzi de Moscheea Gazi Ali Pașa, turiștii pot vedea mausoleul lui Sari Saltuk Baba, care a trăit între anii 1199-1298. Sari Saltuk a fost trimis în Anatolia și apoi în Dobrogea, împreună cu 700 de ostași din Horasan, pentru răspândirea religiei islamice.

    Mausoleul-lui-Sari-Saltuk-Babadag-Tulcea”Pe cale mistică îndeosebi și pe căile toleranței și evlaviei propagate de curentul mistic Bektași, Sari Saltuk i-a influențat pe nemusulmani și a contribuit în mare măsură la răspândirea religiei islamice în Balcani.

    Atat in Dobrogra, cat si la nivel national, rezervatia cuprinde una dintre cele mai mari concentratii de specii amenintate cu disparitia cum sunt numeroare specii de orhidee.

    Odata cu infiintarea rezervatiei s-a urmarit si conservarea anumitor asociatii forestiere unice in zona Dobrogei reprezentate in special de arbori de ce au peste 100 de ani.

    Vegetatia ierboasa este reprezentata de pajistile de cimbrisor, pajistile de negara, sadina, paius stepic, precum si pajistile de pir crestat. Vegetatia lemnoasa este caracterizata de specii precum sleaul dobrogean de culme si sleaul cu stejar brumariu.

    A câștigat afecțiunea nemusulmanilor, a întreținut dialoguri foarte frumoase cu aceștia și astfel, de secole, musulmanii și nemusulmanii au trăit în pace și liniște în Dobrogea” scrie pe plăcuța amplasată la intrarea în mausoleu.

    Rezervația naturală Pădurea Babadag

    O altă atracție, cunoscută de foarte multă lume, este pădurea Babadag. Rezervația naturală pădurea Babadag este frumoasă în orice anotimp. Aria protejată are o floră și o faună bogată și diversificată, păduri de foioase, arbori care depășesc vârsta de 100 de ani și specii de orhidee pe cale de dispariție. Vegetația ierboasă este reprezentată de pajiștile de cimbrișor, pir crestat și paius stepic.

    În rezervație își au habitatul broasca țestoasă dobrogeană, șarpele balaur, vipera cu corn, dar și multe păsări care cuibăresc în zonă. Important este ca atunci când facem o drumeție prin rezervație să nu rupem florile și să păstrăm curățenia.

  • Cetatea Capidava, fortăreața cu o istorie fabuloasă, va reintra în circuitul turistic

    Cetatea Capidava, fortăreața cu o istorie fabuloasă, va reintra în circuitul turistic

    Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos. Castrul roman a fost reabilitat și va intra în circuitul turistic, din data de 15 iunie 2021. Cetatea Capidava face parte dintre cele 24 de situri arheologice din Dobrogea, identificate în cadrul proiectului ”Limes, frontierele Imperiului Roman”, care vor fi înscrise anul acesta pe lista indicativă UNESCO.

    Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare

    Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

    cetata-capidava-ridicata-in-perioada-imparatului-traian-secolul-IILocul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

    Cetatea Capidava va reintra în circuitul turistic

    Lucrările de conservare, restaurare și punere în valoare de la Cetatea Capidava s-au încheiat, iar de la jumătatea lunii iunie turiștii și localnicii vor putea vizita din nou castrul roman.

    cetatea-capidava”Începând cu 15 iunie Consiliul Județean Constanța va redeschide Cetatea Capidava pentru vizitare. Momentan, conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța se ocupă cu amenajarea sitului și vor fi amplasate indicatoare de ghidare cu informații pentru turiști.

    cetatea-capidava-cetatea-de-la-cotitura-DunariiÎn momentul în care vom avea toate dotările va avea loc și o inaugurare oficială a sitului Capidava. Sper ca în această vară, totul să fie gata”, a declarat pentru Discover Dobrogea, vicepreședintele Consilului Județean Constanța, Petre Enciu.

    Capidava, cetatea de la cotitura Dunării

    Înainte să fie identificată și cercetată fortificația, la Capidava exista o exploatare de piatră a unor antreprenori din Brăila, care au dinamitat toată zona. Aproximativ un sfert din cetate este pierdută pentru totdeauna, din această cauză.

    cetatea-capidava-construita-in-perioada-imparatului-traianCetatea a fost descoperită la sfârșitul sec al XIX-lea, de către primii exploratori științifici ai Dobrogei, Marin Ionescu-Dobrogianu și Grigore Tocilescu și a fost identificată de Vasile Pârvan. Ei au semnalat fortificația și au adunat antichități din zonă și atunci s-a dispus stoparea dinamitărilor. Denumirea fortificației este getică și se traduce prin “cetatea de la cotitură”. În zona castrului, Dunărea face o cotitură și, cel mai probabil, de aceea se numește astfel.

    cetatea-capidava-cetatea-de-la-cotitura-Dunarii”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”,  însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

    Există câteva dovezi arheologice privind o locuire preromană în acest loc important din punct de vedere strategic pentru contactele dintre geții din Dobrogea și cei din Câmpia Română.

    tiberiu-potarniche-muzeograf-arheolog-la-cetatea-capidavaÎn general, romanii păstrau toponimia după ce făceau cuceriri, iar numele Capidava, este folosit și astăzi. În perioada romano-bizantină, castrul apare menționat și cu denumirea Capidana, iar istoria modernă amintește că localitatea, în perioada de dominație turcească a Dobrogei a fost cunoscută sub numele de Capuchioi și Kale-köy, care înseamnă ”satul cetății”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Tiberiu Potârniche de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Cetatea Capidava, un centru exclusiv militar

    Cetatea Capidava a funcționat ca un centru militar timp de câteva secole. Ea a fost părăsită de romani pe la începutul secolului al VII-lea.

    cetatea-capidava-construita-in-perioada-imparatului-traian”Cercetările arheologice au oferit date și despre perioada de început a cetății, din timpul împăratului Traian. Din acea perioadă sunt conservate o parte a porții castrului inițial și câteva dintre barăcile incipiente, care au fost construite aici de militarii care au început să supravegheze zona.

    cetatea-capidavaFaptul că găsim obiecte în teren, într-o poziție firească, de abandon sau de distrugere, care nu au fost lucrate și produse aici, ci aduse, ne oferă dovezi suficiente pentru a proba comerțul, căile comerciale, modul în care funcționa axa imperială de aprovizionare, Annona militaris, practic, rația militară care era trimisă din centrul imperiului, pentru soldații de aici”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Tiberiu Potârniche din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    La Capidava, arheologii au descoperit, printre altele, o bazilică și peste 1000 de bordeie

    În zona de nord a castrului este amplasat un turn masiv, rectacngular, de ”artilerie”, care are și o ieșire de urgență numită ”poterna”. Aceasta era folosită în mod strategic, în situația în care erau sub asediu și trebuia să își trimită ștafetele către fortificațiile din nordul Dobrogei.

    turn-de-artilerie-cetatea-capidava”Cetatea este eminamente militară, lucru dovedit chiar de arhitectura ei. În fază incipientă au fost, cu siguranță, doar militari în cetate, iar apoi au stat și familii.

    Castrul are aproximativ un hectar și există inclusiv o incintă medievală, aflată parțial în cercetare, care înregistrează o diferență de nivel către sud.

    În apropierea turnului numărul 1, pe latura de nord a castrului era o zonă de locuire, în capătul căreia se află singura bazilică descoperită până acum în Cetatea Capidava.

    bazilica-din-cetatea-capidavaO parte a podelei a fost refăcută, așa cum a fost descoperită în timpul cercetărilor din anii 70-80, iar dalele existente acum imită pavajul din cărămidă pe care l-a avut basilica. Lăcașul de cult era de dimensiuni mici, dar avea o criptă (loculus), în care era suficient spațiu pentru două cutii în care se puteau depune moaște.

    coloane-cetatea-capidavaÎn Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

    cetatea-capidavaEle au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

    bordeie-cetatea-capidavaImperiul avea nevoie de prezență și control la Dunăre. Strategia s-a schimbat, rolul infanteriei fiind diminuat în favoarea efectivelor de cavalerie, pentru a contracara raidurile migratoare”, am aflat de la muzeograful Tiberiu Potârniche.

    Cercetările continuă la Cetatea Capidava

    În cadrul cercetărilor, care se fac din anul 1924 și nu se vor termina prea curând, au fost descoperite foarte multe obiecte, care îi ajută pe cercetători să dovedească și să documenteze informațiile pe care le avem din izvoarele antice.

    amfore-in-situ-la-cetatea-capidavaÎn timpul cercetărior au fost găsite multe monede, inscripții, amfore în care erau depozitate grâne și semințe, dar și obiecte de bucătărie, de uz personal, obiecte de podoabă, de toaletă, piepteni și catarame.

    piesa-de-joc-descoperita-la-cetatea-capidavaAm găsit chiar și piese de joc, din secolul IV. Este un joc roman de strategie  numit ”Ludus Latrunculorum”, un joc de tablă, pe care militarii îl jucau fie în perioada de repaus la terme sau chiar în baraca în care se odihneau timpul liber.

    vas-de-provizii-descoperit-in-cetatea-capidavaAm descoperit și o groapă de dimensiuni mari, un puț săpat în stâncă naturală pe care n-am reușit să îl epuizăm, dar vom continua cercetările. Edificiul este încă în cercetare, iar ipotezele actuale sunt multiple. Există posibilitatea, fie a unui puț strategic de apă sau chiar a unui edificiu de cult amenajat subteran.

    cetatea-capidava-cetatea-de-la-cotitura-DunariiArcul din cărămidă care era zidit de la început demonstrează că cei care l-au construit știau de groapa respectivă. Este un arc de descărcare, care are rolul de a prelua greutatea clădirii și lonjează de o parte și de alta a gropii.

    chiup-descoperita-la-capidavaDe asemenea, au fost descoperite și 5 vase de provizii (chiupuri sau dolia), în care erau depozitate cereale și semințe, iar unul dintre ele este intact.

    muzeu-centru-informare-cetatea-capidavaAcesta ar putea fi expusă în muzeul sitului arheologic, în cadrul Centrului de informare”, am aflat de la muzeograful Tiberiu Potârniche.

    Pe Via Principalis există un fragment de poartă din vremea lui Traian

    Odată intrați pe poarta sudică a cetății pășim pe Via Principalis, delimitată de câte un trotuar, astăzi, parțial restaurat.

    via-principalis-cetatea-capidava”În turnul numărul 7 poate fi văzut un fragment de poartă din perioada castrului edificat sub Împăratul Traian. O parte din aceasta se află sub zidurile actuale, pentru că extinderile ulterioare ale cetății au înglobat această fază inițială. Totuși, astăzi, se mai păstrează piatra originală. Acolo era și un turn ofensiv de mici dimensiuni.

    turn-cetatea-capidavaEl este de tip ”Matrioska”, adică turn în turn, în turn, în turn. Sunt 4 turnuri în faze diferite, pentru că s-au tot extins. Completările actuale survenite în cadrul proiectului recent restaurat au fost marcate cu rostuială roșie, pentru a departaja cu ușurință în ochii vizitatorilor, intervențiile moderne adăugate zidurilor originale.

    turn-cetatea-capidavaLa poarta principală erau atât clăridirile militare, cât și cele economice. În partea opusă exista basilica, un centru ecleziastic, cetatea fiind atestată ca un important centru episcopal la acea vreme.

    cetatea-capidavaCea mai mare clădire cunoscută până astăzi este corpul de gardă, o clădire dreptunghiulară de dimensiuni însemnate, ce păstrează încă pilele pătrate și un portic regăsit astăzi doar la nivel de fundație”, a afirmat muzeograful Tiberiu Potârniche.

    Portul de la Capidava a fost construit în secolul II

    Fiind poziționată pe malul Dunării, Cetatea Capidava a avut și un port, care a fost construit în perioada romană timpurie.

    portul-roman-de-la-capidavaPortul Capidava a fost ridicat, cel mai probabil la începutul secolului al II-lea, fiind amenajat în terase, spre Dunăre. Structura lui este impresionantă, fiind cioplit în piatră adusă de la carierele din zonă, motiv pentru care el nu s-a degradat complet.

    Termele de la Cetatea Capidava au fost construite în secolul al II-lea

    În incinta Cetății Capidava a fost descoperită și o instalație termală, realizată în secolele II-III, cu detașamente din Legiunile V Macedonica și XI Claudia.

    termele-de-la-cetatea-capidava”Edificiul termal folosit de militari a fost descoperit în anii 80. Avem documentate ștampilele acestor unități, în țiglele și cărămizile utilizate. Sunt cunoscute până acum, bazinele cu apă caldă, bazinul cu apă rece și două focare. Pot fi observați și stâlpii de cărămidă care susțineau podeaua, iar dedesubt circula aerul cald ce încălzea bazinul.

    termele-de-la-cetatea-capidavaCu siguranță trebuie să mai fi existat și alte încăperi, dar nu au rezistat în timp. Este o zonă de alunecare și a fost perforată ulterior de necropola ale cărei morminte datează din sec. X-XI, existând și câteva înmormântări mai timpurii databile în secolul al VI-lea p.Chr.

    termele-de-la-cetatea-capidavaTot platoul acesta, inclusiv locul în care s-a executat fundația Centrului de informare a fost cercetat, fiind descoperite peste 200 de morminte și complexe din perioada medieval-timpurie, perioada bizantină și romană târzie”, am aflat de la muzeograful Tiberiu Potârniche.

    Cetatea Capidava ar putea fi inclusă în Patrimoniul UNESCO

    Cetatea Capidava se află, alături de alte 23 de situri arheologice din Dobrogea, pe lista indicativă UNESCO și ar putea intra în Patrimoniul Mondial.

    cetatea-capidava-cetatea-de-la-cotitura-Dunarii”Lăsând deoparte controversele care au planat asupra reabilitării Cetății Capidava, punerea ei în valoare un exemplu de bune practici. Principiile UNESCO, cele de unicitate și de accesibilitate sunt îndeplinite. În plus, toate aceste monumente istorice trebuie să fie și obiective turistice, pentru că ne face plăcere să le vizităm, să respirăm istorie din ele.

    senatorul-usr-constanta-remus-negoi-la-cetatea-capidavaNe dorim ca și celelalte cetăți din lanțul de apărare roman de-a lungul Dunării să intre în circuitul turistic, măcar din punct de vedere al marcajelor și al minimei întrețineri. Este important ca ele să fie puse în valoare și promovate, deoarece fac parte din istorie.

    2021 este an aniversar, pentru că se împlinesc 65 de ani de la înființarea UNESCO, iar Comisia reunită UNESCO din Parlamentul României organizează mai multe evenimente și dezbateri zilele acestea.

    O parte a comisiei s-a reunit la Crișan, iar o parte din dezbatere este despre Delta Dunării, primul sit natural din România înscris, din anul 1991, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și singurul din Dobrogea.

    Se va mai discuta și despre alte cetăți de pe linia Limes, dar și despre arheologia subacvatică, pentru că este un subiect destul de sensibil în această perioadă, pentru că trebuie reglementată situația.

    Arheologie subacvatica in ConstantaÎn prezent este blocată activitatea arheologilor subacvatici și a cercetătorilor științifici subacvatici și trebuie să găsim o modalitate prin care să deblocăm situația. S-a tot discutat în Comisia de Apărare, în Guvern despre soluțiile care trebuie găsite și sper să se ajungă în cel mai scurt timp la o rezolvare convenabilă pentru toate părțile”, a declarat pentru Discover Dobrogea, vicepreședintele Comisiei permanente comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO, senatorul Remus Negoi.

  • Începe Bayram-ul dulciurilor! Obiceiurile musulmanilor de Ramazan Bayram

    Începe Bayram-ul dulciurilor! Obiceiurile musulmanilor de Ramazan Bayram

    După o lună de purificare spirituală prin post și rugăciuni, credincioșii musulmani sărbătoresc timp de trei zile, începând de mâine, Ramazan Bayram-ul. Cu ocazia acestei sărbători, denumită și Șeker Bayram sau sărbătoarea dulciurilor, vor avea loc slujbe în toate geamiile și moscheele. Muftiul Iusuf Muurat va oficia slujba de Ramazan Bayram, mâine, 13 mai, la ora 06.17, la geamia Hunchiar din municipiul Constanța.

    Slujbele de Ramazan Bayram au loc în curțile geamiilor și moscheelor

    Pe 13 mai, conform calendarului Islamic va fi prima zi de sărbătoare a Ramazan Bayram. Potrivt religiei islamice, de sărbători, musulmanii trebuie să se împace unii cu alții, să fie uniți și să se gândească la cei săraci și flămânzi și  la persoanele care au nevoie de ajutor.ramazan-bayram”Urmează trei zile de sărbătoare, pe care noi, musulmanii, suntem obișnuiți să le petrecem alături de familie și de prieteni, de pe mese fiind nelipsite delicioasele preparate și tradiționalele dulciuri specifice acestei sărbători, la loc de cinste fiind baclavalele.Ramazan Bayram Seker BayramRamazan Bayram-ul este a doua sărbătoare importantă a Islamului, alături de Kurban Bayram. În dimineața primei zile de Ramazan Bayram, în geamii se va oficia slujba specifică acestei sărbători, după care membrii familiilor merg la cimitir pentru a-și pomeni rudele trecute la cele veșnice, iar mai apoi, copiii vor merge cu colindul din casă în casă.

    Trebuie să conștientizăm, însă, că pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat, iar pericolul infectării ne paște cel mai tare în mediile aglomerate.

    Din acest motiv, facem apel ca și în cele trei zile de sărbătoare să respectăm măsurile impuse și aplicate tocmai pentru binele nostru și al celor din jur, respectiv păstrarea distanței fizice, evitarea aglomerației și purtarea măștii” afirmă muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Muurat.

    Muftiul Iusuf Muurat îi îndeamnă pe credincioși să se vaccineze

    ”O altă dovadă de unitate și de omenie este, în aceste vremuri greu încercate de pandemia de COVID-19, vaccinarea.

    Profităm de acest prilej în care ne adresăm comunității noastre și facem apel la semenii noștri să meargă să se vaccineze cât mai curând, pentru a putea reveni la normalitate și pentru a-i putea bucura pe cei mai în vârstă cu câte o îmbrățișare”, spune muftiul Iusuf Muurat.

    Astăzi este ajunul Bayram-ului

    Ajunul Bayram-ului este o zi sfântă pentru credincioșii musulmani. Oamenii își continuă obiceiurile, iar gospodinele prepară dulciurile specifice de Bayram.Ramazan-Bayram-seker-bayramAstăzi este ultima zi de post, înainte de Ramazan Bayram. Este foarte strict postul pe care îl țin musulmanii timp de o lună, am aflat de la președintele Comunității de Femei din cadrul Uniunii Democrate Turco-Musulmane din România, Filiz Ismail.

    Ei au voie să mănânce și să bea apă doar după ce apune soarele, până la răsărit. Doar în acest interval credincioșii pot savura masa de Iftar. Ei încep cu o curmală și cu o gură de apă, apoi pot mânca orice. Postul este foarte drastic, un fel de post negru la ortodocși. Ei nu trebuie să fumeze sau să mestece gumă, iar la stomatolog pot merge doar dacă au o urgență.

    La sate, copiii merg cu colindul de Bayram

    În prima zi de Ramazan Bayram, imediat după ce iese hogea din geamie, copiii merg să colinde prietenii și rudele. În municipiul Constanța acest obicei s-a pierdut, însă în multe sate în care există comunități importante de musulmani s-a păstrat această tradiție.Ramazan BayramCei mici bat din poartă în poartă, le pupă mâna gazdelor și le anunță că ”A venit Bayram-ul”. Acestea le oferă dulciuri, fructe, bomboane sau prăjituri, spune Filiz Ismail, președintele Comunității de Femei din cadrul Uniunii Democrate Turco-Musulmane din România.

    Ea a precizat că în cartierul Palazu Mare din Constanța, copiii încă mai colindă de Ramazan Bayram. De asemenea, obiceiul colindatului s-a păstrat în localitățile Cobadin, Cumpăna sau la Fântâna Mare. Acolo, micuții umblă prin sat cu o traistă atârnată de gât și le urează membrilor comunității sărbători cu bucurie.

    Trei zile de sărbătoare la musulmani

    Sărbătoarea dulciurilor sau Șeker Bayram durează 3 zile, timp în care musulmanii merg la părinți, la rude și la prieteni.

    Persoanele vârstnice sunt primele vizitate, iar cei mai tineri le sărută mâna și le oferă dulciuri, spune Filiz Ismail. Tot de la ea am aflat că persoanele care au avut un deces în familie sunt vizitate de rude, pentru a nu le lăsa singure. Astfel, cei îndurerați de pierderea cuiva drag, nu vor fi lăsați să simtă golul lăsat de cei care au plecat în altă lume.

    Șeker Bayram, sărbătoarea dulciurilor

    Pe vremuri, în satele din județul Constanța se făceau baclavalele la cuptorul din sat. La vatra respectivă se strângeau toate gospodinele cu tăvile pline cu baclavale și așteptau la coadă, să le bage la cuptor.Ramazan BayramCele care aveau în curte cuptor din pământ, le coceau acasă, a precizat pentru Discover Dobrogea, președintele Comunității de Femei din cadrul Uniunii Democrate Turco-Musulmane din România, Filiz Ismail.

    La Șeker Bayram se pune mare accent pe dulciuri, astfel că nu lipsesc de pe masa musulmanilor baclavale, sarailii, minuni (tulumba tatlîs), cataif, rahat sau halva. Inclusiv darurile pe care le oferă celor pe care îi vizitează, constau în dulciuri.

    De Bayram, ușa este deschisă pentru musafiri

    Toți cei care calcă pragul locuințelor etnicilor musulmani, sunt ospătați de Ramazan Bayram, de către gazde. Ușa acestora este deschisă pentru toată lumea.

    Mâncarea se pregătește în ajun, iar masa trebuie să fie plină cu de toate, în zilele de sărbătoare. În afară de dulciuri, gospodinele pregătesc ciorbă de mai multe feluri, în funcție de preferințele membrilor familiei, sarmale sau ardei umpluți, friptură și chiftele.

    Obiceiuri de Ramazan Bayram

    Deoarece este o sărbătoare importantă, părinții le cumpără copiilor lucruri noi. Cei mici se îmbracă de Ramazan Bayram cu haine pe care nu le-au mai purtat și se bucură de darurile primite.ramazan-bayram-seker-bayramÎn dimineața sărbătorii de Ramazan Bayram, bărbații merg la geamie. După terminarea slujbei, ei se întorc acasă și mănâncă micul-dejun împreună cu familia.

    Un frumos obicei musulmani, este acela de a le oferi bani sau pachete cu mâncare, celor sărmani.

    Nimeni nu rămâne cu masa goală de Ramazan Bayram, iar cei nevoiași primesc hrană sau bani cu care să și-o procure, astfel încât să aibă masa îmbelșugată de sărbători.

    Se obișnuiește să se stabilească la geamie o anumită sumă, ”fitir” cum spun musulmanii, pe care familiile o donează persoanelor nevoiașe.

    Banii se oferă înainte de Bayram, astfel încât cei care îi primesc să își poată cumpăra produsele pe care să le pună pe masă de sărbători, a precizat președintele Comunității de Femei din cadrul Uniunii Democrate Turco-Musulmane din România, Filiz Ismail.

    Ramazan Bayram Fericit!

    Muftiul Iusuf Muurat le transmite tuturor credincioșilor musulmani din România, gânduri alese, sănătate, liniște și implinire sufletească, alături de tradiționalul:

    Ramazan Bayram Fericit!

    Ramazan Bayramî Qayîrlî bolsîn!

    Ramazan Bayramı hayırlı olsun!

    Eid Al-Fitr Mubarak!