Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Pavilionul Regal, ”Cuibul reginei” din Portul Constanța

Pavilionul Regal din Constanța, ”cuibul” iubit de reginele Elisabeta și Maria, are o poveste care a început cu peste 140 de ani în urmă, după Congresul de la Berlin, din 1878, când Dobrogea s-a alipit României. Regele Carol I avea o viziune economică despre mare și a insistat pe lângă politicienii români să fie construit Portul Constanța, iar 10 ani mai târziu au început lucrările de construcție și amenajarea un port modern în orașul de la malul mării. Pavilionul Regal sau Cuibul Reginei cum i se mai spune căsuței modeste din port a fost construit în anul 1909, de către Anghel Saligny și inginerii săi, în semn de omagiu față de familia regală. Acum, în clădirea care nu mai seamănă cu cea inițială, este Muzeul Portului Constanța.

Pavilionul Regal, darul inginerilor din Portul Constanța pentru Regele Carol I

Inginerii care au lucrat la realizarea Portului Constanța sub conducerea lui Anghel Saligny au construit un mic pavilion, în semn de omagiu față de Regele Carol I, care a insistat foarte mult pentru construcția portului. Regele nu știa că va fi realizată această construcție și abia în 1911, când a venit în prima sa vizită în port, a fost condus la Pavilionul Regal.

Clădirea inițială era foarte modestă, cu un picior de piatră deasupra căruia se afla o cabană mică din lemn susținută pe console de fontă, căreia i-au spus Pavilionul Regal. Deși familia regală avea un Palat Regal în Constanța, Regina Elisabeta se simțea înstrăinată în acea reședință. Ea spunea că este prea departe de mare și a optat pentru Pavilionul regal, după ce acesta le-a fost dăruit.

”În zona digurilor și a Cuibului Reginei au lucrat doi ingineri, Petrică Zahariade și arhitectul-șef, constructor și antreprenor, care avea nume italian dar trăia în Constanța, Batinelli. Cred că Zahariade este cel care a făcut schițele pavilionului.

În 1909-1911, construcția avea forma unei ambarcațiuni și camerele semănau cu niște cabine de vapor. După ce imobilul a ars în 1927 din cauza unui scurt-circuit, el a fost reconstruit între anii 1928-1929, iar cerința pentru realizarea celui de-al doilea pavilion a fost ca arhitectura să fie asemănătoare, dar să se folosească beton și cărămidă.

Al doilea pavilion a fost proiectat de Victor Ștefănescu, unul dintre marii noștri arhitecți și tot el a făcut schițele pentru mobilierul care a existat în clădire. Singura cerință a fost să păstreze forma de ambarcațiune care plutește spre valurile mării, motiv pentru care a păstrat piciorul din piatră”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Cel mai mult s-a bucurat de această construcție regina Elisabeta, pentru că iubea marea. Regina Elisabeta spunea că ”dacă ar exista o noțiune a eternității, aceasta ar fi marea”, deoarece este în necontenită mișcare.

Regina Maria a fost în vizită la Pavilionul Regal

Regina Maria a mers la Pavilionul Regal din Portul Constanța de mai multe ori și a povestit în memoriile sale că Regina Elisabeta iubea acel loc.

”Constanța nu e mare sau excepțional de largă, alăturată cu alte porturi, dar nouă ni-a fost de însemnătate deosebită, cu interes, cu mulțumire ne-am uitat zi de zi la creșterea ei.

Îi cunoșteam corăbiile, ofițerii, marinarii, îi cunoșteam sunetul fiecărui semnal, rostul fiecărui steag și în cele mai încurcate colțuri am străbătut ca să le cercetăm, pe vreme liniștită și în vijelie am pornit de acolo spre luciu.

Marea noastră mulțumire era să vedem cum intră și pleacă vasele și un veșnic interes era să descoperim ce steag poartă pe dânsele. Bătrâna Regină Elisaveta împărtășea iubirea noastră pentru Constanța. Un mic pavilion fusese ridicat pentru dânsa în jos de oraș, pe dig, unde cheltuia în anii din urmă multe din zilele ei în odihnită mulțumire.

Mă întreb dacă mai stă în picioare căsuța cea iubită unde și eu am trăit în atâtea rânduri. Apele se băteau de temeliile ei, goelanzii zburau în nori albi în jurul acoperișului, soarele făcea să scapere scântei din geamuri și în zilele de furtună vântul urla, dând târcoale zidurilor.

Îmbrăcată toată în alb, bătrâna Regină putea fi văzută totdeauna pe terasă, într-un jeț comod, cercetând cu ochii obosiți zările largi, pe când un dor tot așa de larg ca și dânsele îi umplea sufletul acela care părea totdeauna neîmpăcat.

Vuietul Mării îi întovărășea gândul și albele pânze plutind pe ape i se păreau atâtea iluzii care-i părăseau sufletul una câte una… Noaptea, ea se ridica de mai multe ori din pat ca să salute corăbiile în plecare ori să întâmpine pe cele care-și făceau intrarea în port. Marinarii cunoșteau bine figura ei albă ca zăpada și Constanța era mândră de iubirea pe care i-o păstra ea. Purtând grija unei vieți mai active, eu nu stăteam necontenit în același loc ca să cercetez cu ochii Marea”, povestește Regina Maria în memoriile sale.

Cuibul Reginei a fost refăcut în 1923

Pavilionul a fost distrus în Primul Război Mondial. În 1923 el a fost reparat şi amenajat și a devenit una dintre destinaţiile favorite ale familiei regale române.

”În 1923 a fost refăcut în întregime Cuibul Reginei, pe același schelet al cabanei cu pereți din lemn, care trona deasupra consolelor de piatră.

Chiar mă uitam într-un articol din Dobrogea Jună din 1920, în care Cuibul Reginei era arătat, fotografiat, după Primul Război Mondial. Probabil, când trupele bulgare au venit aici nu a mai rămas absolut nimic, a fost distrus aproape în întregime. Au dispărut instalațiile de încălzire, cele electrice, iar pagubele erau estimate de către inginerii portuari de la vremea respectivă la aproximativ 200.000 de lei. Dar, bineînțeles că Pavilionul Regal nu se afla pe lista de priorități privind reconstrucția țării.

Abia în 1923 Ministerul Comunicațiilor le-a cerut conducătorilor Portului Constanța să întocmească un deviz estimativ pentru lucrări. Ei trimiseseră deja din 1922 un astfel de deviz, care ajungea la suma de 13.000, dar, prin adăugarea coeficienților de reparații s-a ajuns la circa 500.000 de lei.

Din păcate, în ianuarie 1927, din cauza unui scurt-circuit, clădirea a luat foc în întregime și a fost distrusă. Astfel, s-a decis să se refacă după planurile inițiale, dar pentru a nu risca un nou incendiu s-a propus folosirea de materiale ”incombustibile”, cum scria în document și s-au realizat pereți din cărămidă și plafon din beton armat.

Iarna din 1929, considerată cea mai cruntă a secolului trecut, a provocat înghețul mării și prinderea unor vapoare în gheață, chiar lângă Farul Carol I. S-au realizat multe fotografii la vremea respectivă și, spre norocul nostru, dar ghinionul celor care au trăit atunci, câteva fotografii surprind Cuibul Reginei în noua sa formă.

Din anul următor, 1930, regele Carol al II-lea a preluat puterea și vizitele sale s-au redus la participarea la Ziua Marinei pe 15 august, fără a sta însă prea mult pe aici. El nu a pomenit în jurnalul său absolut niciodată de faptul că a venit la Constanța și s-a cazat la Cuibul Reginei sau la Pavilionul Regal.

În schimb, regina Elisabeta era foarte încântată de acest cuib. Regina Maria a precizat în memoriile sale, că regina Elisabeta era singura persoană căreia îi plăcea cu adevărat vântul și putea să stea ore în șir în curentul de pe malul mării. În lateral spre partea stângă se afla poarta de intrare în port și stătea toată ziua pe terasă scuturând o batistă albă și strigând binecuvântări, marinarilor de pe navele care intrau și ieșeau chiar pe lângă pavilionul dumneaei.

În presă se spunea deja Pavilionul Reginei, regele fiind mai rar prezent în zonă. Tot Regina Maria își amintește că unchiul, așa cum îi spunea Regelui Carol I, le-a făcut o surpriză deosebită și au putut să stea 3 săptămâni la Pavilionul Regal, vacanță despre care a spus că a fost fericirea vieții lor, atât pentru Majestatea Sa, cât și pentru Regina Elisabeta.”, a precizat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

În anii 60 Cuibul Reginei trebuia să fie demolat

Prin anii 60 s-a luat decizia demolării integrale a clădirii, pentru a fi construite platformele portuare.

”Bineînțeles că era un pretext pentru dărâmarea unei clădiri care amintea de familia regală și de simbolurile regalității și, sub pretextul construirii digului de larg, s-a dispus demolarea întregii clădiri. Din fericire pentru noi, inginerii din vremea respectivă au cerut un spațiu pentru amenajare de șantier și în felul acesta a mai rămas o treime din clădirea inițială.

Din fericire există multe fotografii, mulțumită celor care se ocupau cu editarea cărților poștale, vederi cum le spunem astăzi. Multe dintre ele surprind imagini din port și în special Cuibul Reginei. Chiar la vizitele oficiale din 1911, 1912, regina era prezentă și apare îmbrăcată în alb, tot timpul ușor de recunoscut. Datorită acestor cărți poștale avem destule imagini din perioada respectivă.

Din păcate, după anii 60, din ce a mai rămas s-a revenit cu planșee care au acoperit acest imobil și astfel a dispărut senzația pe care ți-o dădea o clădire care parcă se ridica în aer. Acum este mai pământeană, ca să zic așa”, spune George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Regele Mihai nu a mai recunoscut Pavilionul Regal în care se juca în copilărie

Regele Mihai a venit în 1998 la un eveniment la Muzeul Portului Constanța și și-a amintit cum își petrecea vacanțele la Pavilionul Regal.

”Am văzut o fotografie a Majestății Sale Regele Mihai, bănuiesc că este făcută prin 1926, înainte de incendiu, când avea cam 5 ani. Atunci când a venit la pavilion a spus că de pe terasa pe care este fotografiat pescuia gingirică.

Mă amuză faptul că și-a putut aminti acest termen, uzitat numai de cei care sunt în zonă. Cu siguranță a avut lângă el pescari din clase sociale diferite, pentru că nu putea să îl învețe altcineva acest termen.

Ne-a povestit cum era amenajat pavilionul, dar nu a mai recunoscut nimic, pentru că toate lambriurile, monogramele, mobilierul, totul a dispărut, nu se mai păstrează nici un obiect din vremea în care acolo mergea familia regală”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

La Pavilionul Regal a fost în vizită și familia imperială rusă

Un moment important în istoria Constanței este legat de Pavilionul Regal, unde, pe 1 iunie 1914 a venit familia imperială rusă. Acolo, au avut loc întâlniri și a fost luată o masă de prânz, de către familia regală română și cea imperială rusă, pentru că se punea la cale căsătoria Prințului Carol cu Marea Ducesă Olga.

Ei nu s-au plăcut și nu s-au iubit, dar, locotenentul Dragalina, care se afla acolo, povestește că s-au întâlnit pe terasa Pavilionului regal în câteva rânduri, nu prea își vorbeau, dar au stat împreună pentru că așa prevedea protocolul.

La un moment dat, Maria, una dintre fiicele țarului a făcut niște fotografii extraordinare, care se găsesc în Arhivele din Sankt Petersburg și din care se vede cum arăta Portul Constanța fotografiat chiar de pe terasa Pavilionului regal de către o principesă rusă, care avea să moară alături de întreaga familie imperială rusă, câțiva ani mai târziu. De fapt, a fost ultima vizită în afara țării a acestei familii cu un destin tragic.

De la Pavilionul Regal au mers spre Catedrală, printr-un spațiu special amenajat de Petre Antonescu, apoi au fost pe faleza Cazinoului, unde regele și țarul au primit defilarea trupelor și ulterior s-a desfășurat tot programul care a fost foarte amplu. A fost o zi importantă în istoria Constanței, pentru că a avut nenumărate semnificații. Vizita s-a făcut, teoretic, pentru această proiectată căsătorie, dar practic ea viza orientarea României în războiul care bătea la ușă.

”În cadrul vizitei familiei imperiale ruse la Pavilionul Regal au început discuțiile între miniștrii de Externe rus și român, la vremea aceea Ionel Brătianu, care era premierul României, dar deținea și portofoliul Externelor.

El a stat de vorbă cu ministrul rus de externe, Sergey Sazonov și au convenit amândoi că nu este frumos să discute politică în fața doamnelor, astfel că nu au continuat discuțiile în pavilion și au plecat împreună cu trenul spre București, în timp ce familia imperială rusă a plecat cu o navă, chiar în acea seară.

Momentul întâlnirii între Brătianu și Sazonov a înseamnat intrarea României de partea Puterilor Antantei și ruperea relațiilor cu Puterile Centrale, cu care aveam pact și tratate anterioare, dar acestea fuseseră făcute tot din cauza temerilor față de o Rusie agresivă. Țarul Nicolae al II-lea a dat asigurări că nu mai are pretenții în zona Dobrogei și România a putut să intre în alianță cu Franța, Anglia și Rusia”, a afirmat George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Pavilionul Regal a aparținut întotdeauna Portului Constanța, nu a fost al familiei regale

Trebuie făcută distincția între domeniile Coroanei și proprietățile Coroanei. Pavilionul Regal nu a aparținut nici domeniilor, nici proprietăților Coroanei, a fost o clădire administrativă care a aparținut întotdeauna Portului Constanța și implicit statului român. Cuibul Reginei nu a fost niciodată legat de familia regală printr-un act, ci doar ca un domiciliu sau o locuință de protocol.

Muzeul Portului Constanța a fost înființat în anul 1996

În general, Muzeul Portului Constanța poate fi vizitat, însă nu le poate fi oferit celor care doresc să îl vadă, un orar fix.

”Nu există un program de vizitare stabilit, deoarece putem avea vizite la nivel de conducere a portului și atunci delegațiile vin și la muzeu, astfel că am fi obligați să îi ținem pe turiști sau pe localnici în afară.

În al doilea rând suntem subalternii Biroului Documentare și Arhivă, iar eu am și alte îndeletniciri în afară de a fi custode al muzeului. Dar, în general, de luni până vineri, între orele 8-16, Pavilionul Regal sau Muzeul Portului Constanța poate fi vizitat.

Ca o curiozitate, la Muzeul Portului vin constănțeni care au lucrat în port sau care au avut rude care au lucrat în port. Turiștii își fac planurile înainte și știu ce obiective să viziteze, iar când dau de această atracție, mulți dintre ei nu au ocolit-o”, am aflat de la George Varsami.

În Portul Constanța mai există construcții din perioada în care acesta a fost inaugurat

Din păcate, Pavilionul Regal sau Cuibul Reginei, acum Muzeul Portului Constanța, nu poate intra în lista a clădirilor de patrimoniu, deoarece că a fost mutilat și 2/3 din clădire nu mai există.

În schimb, Farul Carol I, care se află chiar în spatele Muzeului Portului, nu mai este funcțional, dar poate fi văzut. Se mai păstrează și basorelieful lui Traian pe fațada nordică, opera sculptorului Dumitru Pavelescu-Dimo. Din nefericire, basorelieful Regelui Carol I așezat pe fațada estică a fost dărâmat de către soldații ruși eliberatori și reconstruit în 1996, dar nu mai este opera lui Wladimir Hegel, unii dintre marii noștri sculptori.

Tot de la inaugurarea Portului Constanța se mai păstrează clădirea bursei, Bursa Veche, care este încă funcțională, acum fiind clădire de birouri și bineînțeles silozurile, opera lui Anghel Saligny. Aceste clădiri sunt încă funcționale și pot fi văzute.

July 22, 2021
Cetatea Ibida din Slava Rusă, cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

Cetatea Ibida, de 4 ori mai mare decât Histria

Histria romano-bizantină este de 4 ori mai mică decât Cetatea Ibida, respectiv cât zona liberă de construcții de la Ibida. În timp ce Histria avea 7 hectare, iar Tropaeum Traiani se întindea pe 12 hectare în perioada respectivă, Cetatea Ibida avea 24 de hectare.

Doar Tomisul a fost construit pe o suprafață mai generoasă, dar era capitala provinciei. Din secolul IV, de la reconstrucția tetrarhică constantiniană, Ibida a fost cea mai mare cetate din Dobrogea.

Prima știre despre Cetatea Ibida datează din 1875

Despre Cetatea Ibida s-a vorbit pentru prima dată în 1875, când un negustor de vinuri din Tulcea, pasionat de arheologie a găsit o inscripție care ulterior a fost publicată.

”Întâmplarea face ca, în 2001 când am început cercetările sistematice la Cetatea Ibida, să aflăm că un cetățean are o inscripție și o folosea pentru a ține troaca de la porci. Am găsit-o și ne-am gândit să vedem dacă nu cumva am redescoperit-o.

Astfel, am constatat că era prima inscripție descoperită la Ibida, pentru că, pe parcursul anilor se mai găsiseră vreo 10, în special în perioada interbelică. Inscripția respectivă se află acum la Muzeul de Istorie din Tulcea, dar sunt și unele la Muzeul de Istorie Constanța, chiar cea cu lupoaica, de pe scările care duc la etajul 1, este descoperită la Cetatea Ibida.

Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.

El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale. Noi am surprins la așa-zisa poartă de vest, un pod în interiorul cetății.

Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cercetările sistematice la Cetatea Ibida au început în 2001

Din anul 2001 se realizează cercetări sistematice la Cetatea Ibida, la care participă specialiști de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Institutul de Arheologie Iași, facultățile de Istorie și Biologie din Iași, Institutul de Arheologie și cel de Antropologie din București. De asemenea, la cercetări au participat și specialiști de la Universitatea din Sassari, Sardinia, dar și din Germania.

”Cercetările s-au desfășurat pe mai multe sectoare, atât în interiorul cetății, cât și în exteriorul acesteia, pentru că, de la nord de cetate până la vreo 2 km spre vest avem o întinsă necropolă romano bizantină, din care am cercetat doar vreo 200 de morminte, dar avem cu siguranță peste 10.000 dacă socotim densitatea acestora în secțiunile efectuate.

Alte cercetări s-au desfășurat în unele așezări situate în exteriorul cetății în perioada romană și romano bizantină, pentru că aici cred că avem locul cel mai bogat în vestigii din toată Dobrogea.

Pe o rază de vreo 3 km avem descoperiri de perioadă paleolitică, o așezare eneolitică gumelnițeană, descoperiri de epoca bronzului, din prima și a doua epocă a fierului. Referitor la cea de-a două epocă a fierului, chiar în spatele mănăstirii Vovidenia avem o întinsă așezare getică de perioadă elenistică, cu material foarte interesant, la care se adaugă mai multe așezări romane timpurii”, a precizat arheologul Dorel Paraschiv din cadrul ICEM Tulcea.

Arheologi și voluntari din Iași fac în această perioadă săpături la Cetatea Ibida

Pe unul dintre dealurile Cetății Ibida a fost descoperită în anul 2007 o fortificație, de către arheologul Dan Aparaschivei din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române din Iași. El se află în prezent la Slava Rusă și realizează săpături împreună cu 9 voluntari, masteranzi și doctoranzi de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, cărora li s-a alăturat și un elev de clasa a X-a din Bacău.

”Scopul nostru, mărturisit odată cu începerea secțiunii de jos, în 2007, a fost acela de a identifica dacă fortificația anexă, care se află pe deal și care are o dimensiune aproximativă de 2,5 ha, are legătură directă sau este contemporană cu cetatea mare, cu orașul propriu-zis, care a fost ridicat la jumătatea sec. al IV-lea sau dacă este o fortificație construită ulterior, în timpul refortificării cetății, în sec. al VI-lea, în timpul lui Iustinian.

Aceasta este o săpătură începută de două zile, însă pe cea de jos am făcut-o în 2007 și se pot vedea și multe alte elemente. Este un depozit de chiupuri, vase foarte mari care sunt cuprinse într-o clădire specifică, unul dintre depozitele de cereale. Chiupurile găsite sunt goale, nu aveau în ele nici măcar pământ. Unul dintre ele are și capacul din piatră și era gol, astfel că a stat sigilat mai bine de 1400 de ani.

De asemenea, este un sistem foarte interesant de construcție a incintei cu trepte de acces, care în secolul al VI-lea au fost integrate într-un zid mai solid, deoarece, fiind panta foarte abruptă, probabil că exista pericolul prăbușirii și utilitatea lor ca și cale de acces a fost stopată.

Mai este o serie de alte construcții, în marea lor majoritate de sec. VI, iar acea porțiune din săpătura noastră a cunoscut, probabil, în sec. VI, în perioada lui Iustinian, apogeul dezvoltării sale.

Tehnica de construcție a incintei ne demonstrează măiestria inginerilor din perioada respectivă. Avem 4 elemente arheologice foarte interesante: clădirea din stânga cu depozitul, clădirea care a prins doar colțul, calea de acces dintre cele două și blocarea acesteia.

Avem evidențe chiar la zidul de incintă, ale unor refaceri din sec. al V-lea. Am descoperit și monede din sec. V. În zona extra-murană, dincolo de zid, am găsit foarte mult material și numeroase monede de secol V, ceea ce înseamnă că și atunci exista o activitate intensă în zonă, însă, clădirile care ne-au rămas sunt puțin mai târzii”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dan Aparaschivei, din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române Iași.

În Slava Rusă au fost descoperite multe vestigii

Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

”Aici nu avem o fortificație romană timpurie, ci o așezare, probabil de veterani, care a funcționat între sfârșitul sec. I și până după mijlocul sec. II. O așezare destul de importantă, deoarece am descoperit ceramică de lux, vase importate din Galia, sticlărie orientală și din Italia. De asemenea, au fost descoperite și două basilici. Una cunoscută din timpul Primului Război Mondial și a doua descoperită acum, basilica cimiterială, cu ajutorul fotografiilor realizate cu drona.

Când am săpat pentru aducțiunea apei în sat am găsit un edificiu imens, cu siguranță o clădire publică, pentru care se păstra doar elevația construcției pe mai bine de 3 metri, interiorul pavat cu cărămizi prinse în mortar, iar grosimea zidurilor era de 1,5 m”, spune arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cetatea Ibida avea 24 de turnuri

Fiecare movilă din Cetatea Ibida reprezintă un turn, astfel că în orașul propriu-zis sunt 24 de turnuri de observație. La unul dintre turnuri s-au făcut săpături din anul 2001, chiar în prima campanie.

”Am săpat o secțiune de 100 de metri, pentru a vedea fazele de zidărie și stratigrafia, atât în interior, cât și în exterior. Aici am surprins chiar peretele de acces și se observă două faze de zidărie. Suntem chiar la mijlocul curtinei, la mijlocul distanței dintre două turnuri, care au trepte de acces încastrate în zid.

În față sunt edificii romano bizantine și romano timpurii. Există și o clădire dreptunghiulară, o construcție care avea 3 încăperi, însă nu știm ce funcționalitate avea, cel mai probabil era un depozit.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

Ceea ce este interesant e că am găsit foarte mult material: zeci de monede de la începutul sec. I până la începutul celei de-a doua jumătăți a sec. II, amfore foarte diverse din toate colțurile imperiului, ceramică de lux, occidentală din Galia și orientală de pe coasta Turciei, sticlărie, un tezaur de monede de argint, o monedă de aur de la Nero.

Tot în zona turnului am găsit 3 diplome militare, toate datate în timpul lui Traian, în anul 99, pe 14 august. Asta înseamnă că au fost lăsați la vatră, pe aceeași dată, niște militari care s-au stabilit în zonă.

De la sfârșitul sec. II până la începutul sec. IV sunt puține vestigii, însă în sec. IV s-a ridicat incinta cetății. Aici avem un turn rectangular cu două faze. În prima fază a fost o suprafață mai mare, doar laturile de vest se suprapuneau. Jos se vede fundația primei faze, apoi fundația celei de-a doua faze, din perioada refacerii din vremea lui Iustinian, de la a doua plintă. Iar faza de secol VI continuă cu asize de cărămidă.

În sec. VI avem o situație de turn în turn. Intrarea se făcea din același loc, dar a rămas pe colț, pentru că turnul s-a restrâns spre sud și spre vest. Logic ar fi fost să demanteleze acest zid, dar l-au păstrat și l-au folosit ca o încăpere suplimentară în față.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

În sec. IV erau și 4 contraforți, câte doi de o parte și de alta a intrării. În secolul VI a fost turnată o fundație între cei doi contraforți de secol IV și turnul s-a restrâns.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

Este o reparație importantă făcută în vremea lui Iustinian, care a funcționat până pe la începutul sec. VII. Cele mai recente monede sunt din 617 și 618, în primul deceniu al domniei împăratului Heraclius. La sfârșitul sec. X, bizantinii au revenit la Dunărea de Jos, însă pe aici doar au trecut, nu au prea lăsat urme. Avem vreo 20 de fragmente ceramice din sec. X-XI și câteva monede”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cândva o cetate cu zeci de mii de locuitori, acum un sat cu aproximativ 80 de gospodării

Până la sfârșitul sec. IV se locuia și în afara zidurilor Cetății Ibida și existau mai multe complexe extra-murane. Ele au rezistat până pe la 378, când zona a fost invadată de goți, în timpul lui Valens și s-a terminat cu moartea împăratului, la Adrianopolis.

”La vreo 3 km de cetate, la baza pădurii avem o așezare destul de întinsă de secol IV și mai multe nuclee de locuire până spre mânăstirea Uspenia. După sfârșitul sec. IV, întreaga zonă este afectată necropolei, peste tot pe unde am efectuat sondaje am găsit câte un mormânt la 3-4 metri, astfel că putem spune că avem câteva zeci de mii de morminte.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

Cel mai spectaculos este un cavou de familie, în care am găsit oseminte de la 39 de persoane, de la nou-născuți până la persoane cu vârste de 80 de ani. Spun că este cavou de familie, pentru că în urma analizei antropologice a rezultat că ei sufereau de o boală genetică, observabilă la nivelul sistemului osos. Cavoul era pictat, dar nefiind frescă s-a mai curățat culoarea. Am găsit fragmente de tencuială cu pigmenți de diverse culori”, am aflat de la arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier la Cetatea Ibida.

Cetatea a fost locuită aproape 3 secole

Cetatea Ibida a durat din sec. IV până în sec. VII, cam 3 secole, după care avem urme ale bizantinilor, iar de prin sec. XIV găsim locuințe medievale în vechea cetate abandonată. Tot la vest, în perimetrul necropolei romano-bizantine este o necropolă medievală, cam de sec. XVII-XVIII, foarte bogată în monede, atât orientale cât și otomane, spune arheologul Dorel Paraschiv.

Cea mai mare basilică din Dobrogea a fost descoperită în Cetatea Ibida

În cetatea Ibida au fost descoperite două basilici. Prima basilică este aproximativ în centrul cetății și a fost descoperită în timpul Primului Război Mondial.

”Dobrogea a fost ocupată de Puterile Centrale și aici aveam de-a face cu trupe bulgare. Un locotenent colonel a făcut un sondaj la suprafața solului și a descoperit o basilică. Atunci, a fost scoasă doar latura cu absida, care are o lățime de 22 de metri, cu capiteluri, coloane din marmură și paviment din mozaic.

Noi am găsit câteva segmente de mozaic în ultimii ani. Știm mai multe despre această basilică datorită arhiepiscopului romano-catolic al Bucureștiului, care a făcut câteva vizite în Dobrogea, fiind pasionat de antichități. El a găsit săpătura deschisă, a făcut un plan și se spune că este cea mai lată basilică din Dobrogea, pentru că cea de la Histria, care se credea că este cea mai mare, are 20 de metri lățime.

Capitelurile au fost descoperite în perioada interbelică, pentru că au fost câteva campanii de cercetare ale arheologului George Mateescu, prilej cu care a scos câteva dintre ele și a făcut un muzeu în incinta școlii. Capitelurile descoperite la Ibida au un volum de patru ori mai mare decât cele cunoscute la Histria sau Tropaeum Traiani.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

A doua basilică, numită ”basilica cimiterială”, în zona din afara cetății a fost descoperită acum 3 ani în timpul realizării unor fotografii cu drona. Din păcate, acolo am avut acum doi ani o singură campanie de cercetări, împreună cu colegii de la Universitatea din Sassari și cu studenți din întreaga Italie, pentru că, în 2020 nu au putut să vină din cauza pandemiei, iar dacă am început săpăturile împreună, le continuăm împreună.

Foto: A. Teatini si M. Iacob

În anii 1987-1988 a fost cercetat, la 3 km vest de cetate, un complex monahal paleocreștin, compus din două bisericuțe, una care avea o capelă anexă și alte construcții, totul împrejmuit de o mică incintă. Complexul monahal a funcționat din a doua jumătate a sec. al IV-lea, până la sfârșitul sec. VI. Dintre vestigiile mai importante se remarcă un vas lustral, pentru spălări rituale, găsit chiar la intrarea în una din basilici și un tezaur de 8 monede de aur, de la împărații Iustin II și Sofia și Mauricius Tiberius”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Cetatea Ibida este un sit arheologic aflat pe teritoriul satului Slava Rusă, comuna Slava Cercheză. Cercetările avansează greu, deoarece numărul voluntarilor este foarte mic, iar săpăturile se fac doar pe timpul verii.

În lipsa unei îngrădiri a zonelor protejate, un complex monahal paleocreștin din sec. IV-VII din apropierea Cetății Ibida a fost distrus aproape în totalitate de către un investitor francez care a concesionat terenurile agricole din zonă. Acesta a intrat cu buldozerul în aria strict protejată a sitului arheologic și a spart zidurile monumentului.

July 18, 2021
Cetatea Axiopolis nu poate fi cercetată și vizitată, deși se află pe lista indicativă UNESCO

Numeroase vestigii antice stau ascunse după gardurile care înconjoară Cetatea Axiopolis din Cernavodă, fără posibilitatea ca ele să fie scoase la lumină, deoarece se află pe terenul unei unități militare. Axiopolis, un sit important de pe Limes-ul dunărean, aflat pe lista indicativă UNESCO, nu poate fi cercetat de către arheologi sau vizitat de turiști. Cernavodă ar putea deveni un adevărat pol al turismului în Dobrogea, dacă ar fi conservate și puse în valoare, atât Cetatea Axiopolis, cât și valul antic de piatră, mormântul pictat de tip hipogeu descoperit în apropiere, podul Carol I, dar și locul în care au fost descoperite celebrele statuete ”Gânditorul de la Hamangia”.

Cetatea Axiopolis nu a mai fost cercetată din anul 1900

Situată într-o zonă cu un mare potențial turistic, pe un deal de pe malul Dunării, la câțiva kilometri de podul de la Cernavodă, Cetatea Axiopolis are o istorie foarte veche. Fosta cetate romană, ulterior bizantină, de pe malul drept al Dunării, a jucat un important rol economic și strategic, fiind legată printr-un val de piatră de orașul antic Tomis. Ea este declarată monument istoric, deși nu poate fi vizitată sau cercetată.

Singurele săpături și cercetări au fost făcute la Axiopolis, în urmă cu peste 100 de ani. Ele au fost efectuate în anii 1895-1896 şi 1899, de către arheologul Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, director al Muzeului Național de Antichități.

Echipa condusă de aceștia a identificat trei straturi de locuire: grecesc, roman târziu și feudal timpuriu.

În timpul săpăturilor au fost descoperite două fortărețe, una romană, peste care s-a suprapus parțial și a doua, cel mai probabil bizantină, dar și porțile de sud și de nord, despărțite de poarta romană. De asemenea, în perioada cercetărilor au fost găsite numeroase obiecte cu inscripții latine, râșnițe mari din piatră, amfore, opaițe și vase mici din ceramică.

”Tot ce avem în muzeu despre cetate sunt o planșă a acesteia și 7 poze. În situl arheologic nu se poate intra, deoarece este pe terenul unei unități militare. Am reușit prin anul 2008 să intrăm la Cetatea Axiopolis, cu aprobări speciale, dar situl nu a mai fost săpat și cercetat din 1900.

S-a încercat de-a lungul timpului obținerea cetății de la Ministerul Apărării, dar toate inițiativele au fost sortite eșecului. Se pare că acea zonă a fost transformată într-un depozit de armament. În Primul și în al Doilea Război Mondial au fost făcute acolo un fel de catacombe în care s-a ascuns armamentul și s-au construit depozite de muniție la baza dealului pe care este amplasată cetatea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Ana Olivia Rotaru, muzeograf la Muzeul de Istorie Axiopolis Cernavodă.

Valul de piatră care pornește de la Cetatea Axiopolis, un alt monument istoric de la Cernavodă care nu este promovat

La câțiva kilometri de orașul Cernavodă, valul antic de piatră construit în epoca medievală timpurie este despărțit de drumul de la intrarea în satul Cochirleni.

Acesta datează din sec. X și a fost declarat monument istoric. El pornea de la Cetatea Axiopolis și ajungea până în vechiul Tomis, având o lungime de aproximativ 60 de km. Valul are o bază de pământ, un zid din piatră care ajunge și la înălțimea de doi metri și un șanț defensiv cu numeroase fortificații.

Acum, valul de piatră este invadat de buruieni, însă niciodată nu a fost promovat, conservat și pus în valoare, deși este declarat monument istoric.

Mormântul pictat de tip hipogeu de la Cochirleni nu este conservat și pus în valoare

Un alt potențial obiectiv turistic important este mormântul pictat de tip hipogeu, din satul Cochirleni, situat în afara zidurilor Cetății Axiopolis, lângă Adăpostul Save the Dogs. Nici acesta nu poate fi vizitat și este îngrădit cu un gard metalic, pentru a fi protejat. El încă mai păstrează o frumoasă pictură murală cu frunze de acant și cruci, însă este plin de buruieni și trebuie să fie conservat.

”Mormântul pictat a fost descoperit întâmplător în 1984, de un cioban și a fost cercetat de către arheologul Virgil Lungu. Este un cavou, probabil al unei familii, în care au fost descoperite 5 schelete, dintre care se pare că unul era al unui preot, care avea o cruce de aur la gât, lucrată în foițe și cu multe pietre semiprețioase.

Toate obiectele găsite în mormântul pictat constituie inventarul funerar al acestuia. Au fost descoperite casete din lemn și ghirlande cu flori. Mormântul este pictat cu frunze de acant, simbolul vieții de dincolo și cruci, simbolul creștinismului.

În Muzeul de Istorie Axiopolis Cernavodă avem o placă găsită în mormântul pictat de la Cochirleni. Ea este datată în sec. VI d.Chr. și reprezintă o dovadă a existenței creștinismului în Schytia Minor”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Ana Olivia Rotaru, muzeograf la Muzeul de Istorie Axiopolis Cernavodă.

”Asociația Save the Dogs are terenul de lângă mormântul pictat de tip hipogeu. Cei de la Primăria Cernavodă au îngrădit zona, dar a rămas neîntreținută. Noi nu putem să îl îngrijim, pentru că nu-i în proprietatea noastră. Mai avem grijă să nu vină cineva să îl vandalizeze, dar mai mult nu putem face. Oamenii din zonă spun că în mormânt s-au găsit multe obiecte de valoare, inclusiv din aur. Există o pictură rupestră pe pereții mormântului, care se poate deteriora dacă nu va fi conservat mormântul pictat. Deasupra mormântului pictat există și un tumul, în care nu este exclus să fie găsite lucruri interesante. Dacă va fi reabilitat și introdus în circuitul turistic, ar trebui ca acest lucru să se realizeze în mod organizat, pentru a nu fi vandalizat mormântul”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Andreea Manea, reprezentantul Asociației Save the Dogs.

La Cernavodă găsim replici ale Gânditorului de la Hamangia

Celebrele statuete Gânditorul de la Hamangia și perechea sa au fost descoperite la Cernavodă. În fața Primăriei Cernavodă există o replică de dimensiuni mari, foarte frumos realizată și o alta, cu dimensiunile reale ale celor două statuete poate fi văzută în Muzeul de Istorie de la Cernavodă.

”Statuetele Gânditorul de la Hamangia și perechea sa au fost găsite în timpul cercetărilor din 1956. Din păcate, nu avem plăcuțe care să ne indice locul în care au fost descoperite principalele vestigii istorice în Cernavodă.

În muzeu sunt expuse replicile celor două statuete celebre. Au mai fost descoperite piese similare în România, dar nu atât de frumos lucrate, ci mai mult stilizate.

Ne mândrim că ceva atât de frumos și de valoros din punct de vedere al istoriei și al tradiției vine de pe teritoriul nostru”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Ana Olivia Rotaru, muzeograf la Muzeul de Istorie Axiopolis Cernavodă.

Cetatea Axiopolis este inclusă pe lista indicativă UNESCO

”În Comisia UNESCO din Parlamentul României, principalele acțiuni pe care putem să le facem este să ne interesăm în ce măsură Cetatea Axiopolis poate fi accesată. Doresc să port discuții cu cei de la Ministerul Apărării Naționale pentru a găsi împreună soluții, astfel încât situl arheologic de la Cernavodă, care se află în mijlocul unei unități militare să poată fi introdus în circuitul turistic, dar, în același timp, să fie continuate săpăturile arheologice acolo.

Cetatea Axiopolis este foarte importantă nu doar pentru zona Cernavodă, ci pentru întreaga linie de demarcație Limes și pentru dosarul Limes, care ne va da eticheta UNESCO pentru toate cetățile dobrogene. Ar trebui să punem în valoare atât Cetatea Axiopolis, cât și mormântul pictat de tip hipogeu din apropierea acesteia și valul de piatră declarat monument istoric, cu atât mai mult cu cât acestea se află pe ruta turistică a autocarelor care vin de la București spre Rasova.

În toată Dobrogea sunt multe monumente care ar trebui să fie conservate și reabilitate, însă bugetul pentru cultură este foarte mic. Măcar condițiile minimale ar trebui să fie luate, astfel încât aceste obiective să fie puse în valoare și redate circuitului turistic.

Îi voi întreba pe reprezentanții Comisiei Naționale Limes în ce stadiu suntem cu dosarul pentru această cetate, în condițiile în care nu este permis acolo accesul specialiștilor. O să aflu și de la reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului care sunt ultimele date pe care le au ei despre Cetatea Axiopolis și mormântul de tip hipogeu, dar voi discuta și cu toți colegii din Comisia UNESCO din Parlament, pentru a le expune această problemă care ar trebui să ne preocupe. De asemenea, trebuie să găsim și soluțiile pentru ca aceste obiective să poată fi conservate. Aici nu trebuie să existe culoare politică, iar punerea în valoare a monumentelor ar trebui să primeze pentru interesul general, de conservare a patrimoniului istoric și cultural.

De obicei, într-o astfel de speță, trebuie dată o Hotărâre de Guvern, pentru ca terenul pe care se află cetatea să fie transferat de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Culturii și ulterior, acesta din urmă să facă intabularea și cadastrul, dacă ele nu există, pentru ca situl să fie localizat cu exactitate. Și Institutul Național al Patrimoniului are un rol foarte important în demersul acesta, pentru a stabili detaliile legate de amplasamentul cetății.

Eu pornesc de la presmisa că Ministerul Apărării va înțelege importanța acestui obiectiv și că vor fi găsite soluții convenabile pentru toate părțile”, a declarat pentru Discover Dobrogea, senatorul Remus Negoi, vicepreședinte în Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO.

Autoritățile locale și județene ar trebui să se implice pentru conservarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric

Cetatea Axiopolis nu poate fi vizitată, pentru că este pe terenul unei unități militare. În pregătirea dosarului pentru UNESCO vor trebui făcute discuții cu toți proprietarii și administratorii fiecărui monument și atunci vom vedea ce formule găsim. În momentul de față nu știu dacă este sau nu posibil ca această cetate să fie cedată Ministerului Culturii, pentru a putea fi vizitată, a precizat pentru Discover Dobrogea, Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului.

”O să mă interesez să aflu dacă prin Comisia Națională Limes s-a făcut deja vreun demers și dacă au fost contactați sau nu cei de la unitatea militară. Pentru promovarea valului de piatră și a mormântului pictat ar trebui să fie niște proiecte care să fie inițiate pe plan local, fie de muzeul de acolo, fie de muzeul județean, cu sprijinul Consiliului Județean, pentru că, din păcate, situația este aceeași în toată țara cu siturile arheologice, sunt extrem de puține semnalizate și puse în valoare, amenajate pentru vizitare. Este o problemă aproape generală. Noi nu avem resurse pentru a face proiecte de tipul acesta, de punere în valoare a monumentelor istorice și atunci, cel mai practic ar fi să se realizeze prin consiliile județene și consiliile locale.

Vom vedea din 16 iulie, când începe Comitetul Patrimoniului Mondial, ce decizie se ia cu privire la Limes-ul vestic, zona vest-dunăreană. Dacă se acceptă înscrierea, noi suntem următorii la rând în programarea care s-a făcut la nivel internațional și atunci am putea depune dosarul în ianuarie 2023. Așteptăm să vedem întâi cum evoluează discuția cu limes-ul vestic, pentru că au apărut niște sincope acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului.

Multe atracții turistice istorice la Cernavodă ar putea atrage turiștii români și străini

Cetatea Axiopolis, mormântul pictat de tip hipogeu, valul de piatră, podul Carol I, muzeul de istorie, toate acestea și multe alte vestigii și monumente istorice ar putea pune orașul Cernavodă și localitățile din împrejurimi pe harta turismului românesc și internațional. Din păcate însă, prea puțini vizitatori ajung la Cernavodă, astfel că în muzeul din oraș doar aproximativ 500 de persoane intră anual, probabil, majoritatea elevi care învață în apropierea instituției de cultură și câțiva turiști străini curioși.

”După 1990 s-a încercat de trei ori ca terenul pe care se află cetatea să fie dat în administrarea Ministerului Culturii, dar nu s-a reușit, pentru că MApN-ul nu dorește acest lucru. Mormântul pictat este al Primăriei Cernavodă, nu aparține Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. El nu este singurul, mai e unul la Ostrov, altul la Hotel Maria, sunt mai multe în Constanța. Nu există un program pentru punerea lor în valoare și pentru dezvoltarea turismului istoric”, a precizat pentru Discover Dobrogea directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

July 7, 2021
Jucăriile copiilor din anticul Tomis sunt adorabile și după 18 secole

O expoziție temporară inedită, în care putem vedea câteva dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis, este organizată în această perioadă la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Descoperirile făcute de arheologii constănțeni în ultima jumătate de secol ne demonstrează că universul copilăriei era reprezentat și în antichitate, de jocuri și jucării. Desigur, nu este vorba despre telefoane, tablete sau console, dar micile obiecte din ceramică sunt admirate și acum, după 18 secole, atât de copii, cât și de adulți.

Jucăriile copiilor din anticul Tomis erau confecționate din diferite materiale

Cele mai vechi jucării descoperite în lume au mii de ani vechime, iar cele mai cunoscute provin din Mesopotamia sau Egipt, afirmă specialiștii de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

”Dovezile arheologice descoperite pe teritoriul Dobrogei demonstrează că și în antichitate, copiii din Scythia Minor obișnuiau să aibă tot felul de jucării, similare celor din vremurile moderne.

Bineînțeles, materialele folosite pentru jucăriile copiilor din anticul Tomis erau însă altele, multe dintre piese fiind confecționate din lemn, os, piele, piatră, dar și din lut.

Acesta era modelat prin metode manuale sau cu ajutorul matrițelor, fiind apoi ars în cuptoare speciale. Produsul ceramic astfel obținut era denumit de către romani teracotta și a reprezentat principalul material folosit pentru producția la scară largă a unor jucării de bună calitate, care au rezistat până astăzi”, spune Oana Grigoruță, arheolog la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Și în antichitate, fetele iubeau păpușile și băieții adorau eroii

Cele mai multe dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis păstrate până astăzi au fost descoperite pe raza orașului modern Constanța și au fost datate în sec. II-III d.Hr., o perioadă în care cetatea se afla sub stăpânire romană. Ele ne ajută să reconstituim crâmpeie din viața urbei și să înțelegem o parte dintre preocupările băieților și fetelor de vârste fragede.

Copiii din antichitate nu erau diferiți de cei de astăzi. Fetele iubeau păpușile, iar băieții se jucau cu figurine care reprezentau adesea soldați sau eroi.

Obiectele de acest gen, confecționate din cârpe, paie sau lemn, nu s-au păstrat până azi, dar au rămas cele din ceramică. Acestea erau considerate cele mai frumoase, probabil fiind mai scumpe și uneori erau au pictate în culori vii.

Unele dintre figurinele de teracotă aveau membre mobile. Este și cazul soldățelului din patrimoniul muzeului constănțean, care are uniformă și scut. Soldații de lut ars puteau avea și câte o suliță detașabilă, așezată în mâna dreaptă cu pumnul semiînchis.

Multe dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis sunt zornăitoare simple, folosite de către părinți pentru a-și distra sau a-și liniști micuții. Aceste zornăitoare erau de forme diferite, ele fiind în general reprezentări de animale: căluți, cocoși, lei etc.

Alt tip, mai elaborat, este cel reprezentat de către zornăitoarea mobilă, un produs ceramic care avea în interior bile sau boabe. Jucăriile de acest gen, precum căluțul expus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, aveau roți și adesea orificii prin care erau introduse sfori, ceea ce permitea tractarea lor. Trase de către copii, aceste jucării produceau sunete puternice și distractive.

Jucăriile antice din expoziția temporară a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne arată că și în urmă cu 1800 de ani, în vremea stăpânirii romane, copiilor le plăcea să se joace.

June 30, 2021
Cetatea Carsium, înscrisă pe lista indicativă UNESCO, ar putea intra în Patrimoniul Mondial

Cetatea Carsium, unul dintre principalele obiective turistice din Dobrogea, aparţine ansamblului de fortificaţii construite în perioada Imperiului Roman, de-a lungul Limes-ului dunărean. Din păcate, ea nu este nici acum reabilitată, deși au fost obținute fonduri europene din anul 2019 pentru restaurarea sitului arheologic, însă proiectul este blocat la Ministerul Culturii și lucrările nu au început. Aflat pe lista indicativă UNESCO, situl arheologic ar avea șansa să intre în Patrimoniul Mondial, dacă ar fi pus în valoare.

Arheologii așteaptă să înceapă săpăturile la Cetatea Carsium din Hârșova

Foarte mulți ani cetatea antică a fost confundată cu cea medievală, deoarece nu a existat o cercetare sistematică, pentru a fi observată stratigrafia. Abia în anul 2009, când a fost descoperită Poarta de Nord lucrurile s-au mai limpezit, iar în urma săpăturilor făcute de arheologi au fost găsite locuințe foarte vechi, monede și numeroase obiecte. Oraşul fortificat Carsium, a jucat un rol important în istoria romană din Dobrogea.

Prin actualul proiect de restaurare, conservare și valorificare cultural-turistică se urmărește introducerea sitului în circuitul turistic.

”Noi am propus restaurarea turnului ”Comandant”, pe baza unor imagini din 1829. El are acum 9 metri și ar trebui să aibă 14-15 metri. Comisia Limes nu a fost de acord, deoarece dorește ca toate vestigiile istorice să rămână așa cum au fost descoperite, iar intervențiile să fie minime și reversibile.

Așa o să îl lăsăm, îl curățăm, plombăm găurile și rămâne cum este acum. Turnul a avut o scară exterioară și poate vom reface câteva trepte. Cea mai amplă lucrare este jos, la Dunăre.

În discuțiile de la Ministerul Culturii s-au formulat obiecțiuni și recomandări care nu se pot lua în calcul în actualul proiect.

Una dintre problemele ridicate de comisie a fost dacă se confundă aleile de acces cu zidurile. Nu este niciun zid pe suprafața cetății, iar aleile vor fi din piatră înierbată și nu au cum să fie confundate cu cetatea, care nu a fost săpată încă.

Alte observații sunt legate de scara de acces spre Dunăre, amenajarea peisagistică, modul în care s-a gândit împrejmuirea sitului. De aici pot apărea discuții și soluții interminabile care vor amâna aprobarea proiectului și implicit trecerea la execuție.

Zidurile au fost distruse după 1828, când s-a clădit orașul modern. Atunci s-a scos piatra din ziduri și s-a dus în oraș, astfel că din cetate nu a rămas mai nimic. Probabil, la 4-5 metri adâncime în pământ putem găsi urme de locuințe romane”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Remus Negoi: Reabilitarea Cetății Carsium este blocată și fondurile ar putea fi pierdute

Senatorul Remus Negoi, vicepreședinte în Comisia Camerelor reunite ale Parlamentului pentru relația cu UNESCO a mers la Cetatea Carsium pentru a vedea, la fața locului, care sunt problemele și de ce întârzie începerea lucrărilor de reabilitare, cu atât mai mult, cu cât situl arheologic se află pe lista indicativă UNESCO.

”Lucrul bun este că există un proiect aprobat, care trebuie implementat, însă, din păcate sunt câteva probleme care trebuie rezolvate. Comisia tehnică de arheologie trebuie să dea avizul pentru începerea lucrărilor la Cetatea Carsium. A dat revenire pentru luna aceasta, pentru a rezolva niște probleme minore, deși specialiștii din zonă nu le văd ca fiind probleme.

Important este să fie demarate lucrările de punere în valoare, în caz contrar, sunt șanse mari să fie pierdută finanțarea pentru reabilitarea cetății Carsium, pentru punerea în valoare, pentru acele alei înierbate care ar trebui realizate, alei pe care ar trebui să pășească vizitatorii și care sunt non-invazive, nu vor distruge situl arheologic.

În plus, Cetatea Carsium trebuie îngrădită și apoi specialiștii pot să aibă lucrări de întreținere, reabilitare, descoperiri și așa mai departe.

Aștept să dea aviz comisia tehnică și să se deblocheze proiectul, pentru a putea începe lucrările. Va trebui să facem o dezbatere pe linia Limes pentru toate cetățile.

Prin Comisia UNESCO vom atrage atenția vizavi de faptul că proiectul acesta a rămas blocat și că nu e normal ca după aproape 2 ani de la aprobare să nu fie începute lucrările și chiar să existe riscul să pierdem fondurile.

S-au pierdut multe fonduri de-a lungul timpului, astfel că vom face o inițiativă pentru ca proiectele cu fonduri europene să fie prioritare. Acum, situația este complicată, e multă birocrație și trebuie să ne gândim ce putem face, pentru ca Legea achizițiilor publice să permită flexibilizarea achizițiilor, pentru a putea fi accesate mai ușor fondurile și să fie permisă finanțarea și demararea lucrărilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea, senatorul Remus Negoi, vicepreședinte în Comisia Camerelor reunite ale Parlamentului pentru relația cu UNESCO.

Cetatea Carsium este acoperită, în mare parte, de cartierul de locuințe

Pe strada Unirii din Hârșova a fost descoperită Poarta de Nord a Cetății Carsium, poarta de intrare în fortificația de secol IV-V. Intrarea este apărată de două turnuri în forma literei ”U”, unul dintre ele fiind, în cea mai mare parte, sub stradă, iar al doilea este pe o suprafață rezervată, care face parte din Cetatea Carsium Hârșova.

”Sunt 4 fortificații de epocă antică, din punctul nostru de vedere, dintre care doar a treia perioadă din istoria fortificației este documentată prin Poarta de Nord.

Pentru linia Dunării, perioadele acestea sunt clasice. Este o perioadă până la Traian, când au venit romanii în Dobrogea și au întărit Limes-ul, cel mai probabil în timpul lui Vespasian și s-au construit fortificațiile, așa cum s-au făcut în toată Europa, pentru care s-a folosit lemn, piatră și pământ sau numai lemn și pământ.

În timpul împăratului Traian, între cele două războaie s-a fortificat limes-ul și a început construirea cetăților cu ziduri din piatră.

În sec. III fortificațiile au fost atacate și distruse de goții care au venit din stânga Dunării și urmează epoca de refacere a lor, de la sfârșitul sec. IV, în timpul lui Dioclețian și Constantin cel Mare.

Este clasică această perioadă pentru toate fortificațiile, ele aproape că sunt trase la indigo, pentru că distrugerile au fost atât de mari, încât refacerea a trebuit să se facă în aceeași perioadă de timp.

În sec. V și sfârșitul sec. al IV-lea au venit hunii, care au distrus din nou toate fortificațiile. Ele au fost refăcute în timpul împăratului Justinian, fiind a patra perioadă clasică de refacere. Fortificația Carsium începe din oraș, unde poate fi văzută Poarta de Nord și panoul de reprezentare și se termină pe malul Dunării. Tot cartierul de locuințe este pe cetate”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Cetatea Carsium se suprapune cu rezervația naturală Canaralele din Portul Hârșova

Chiar dacă nu pot fi văzute multe elemente din Cetatea Carsium, locul pe care este amplasat fostul oraș fortificat este spectaculos, deoarece se suprapune cu rezervația naturală Canaralele din Portul Hârșova.

„Canaralele din Portul Hârșova, în vecinătatea cărora se află Cetatea Carsium au fost declarate rezervație naturală și peisagistică în anul 1943, printr-un jurnal al consiliului de miniștri, semnat de Antonescu.

În 1943, Grigore Florescu a făcut o săpătură la Hârșova și a constatat că pe latura de vest se exploatează piatră. El a crezut că situația este similară celei de la Capidava, unde, doi frați din Brăila au avut o carieră, au exploatat piatra, au ajuns până sub zidurile cetății și colțul de sud-vest al sitului arheologic nu mai există, pentru că a fost distrus de carieră.

Astfel, el a trimis o scrisoare la Consiliul de Miniștri, care a fost luată în serios și, printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri din 1943, zona a fost declarată Rezervația peisagistică canaralele din Portul Hârșova”.

Canaralele sunt un atol de origine jurasică, ce are aproape formă rotunjită. Stâncile acestea au fost supuse unor fenomene de eroziune și din cauza mișcărilor tectonice au crăpat.

Spre abruptul dinspre Dunăre sunt mai multe praguri de zidărie, pentru a fi împiedicat accesul de jos în sus, dar și o instalație portuară a cetății. Aici mai poate fi văzut pe o stâncă, un ciot de zid roman cu fragmente de cărămidă, din secolui IV, V, poate chiar și VI d.Chr.

Zidul mare de sus, după părerea unora, a fost realizat în sec al XIII-lea de către genovezi și a fost folosit de turci, până în 1826.

Zidul acesta are o problemă tehnică din construcție, el este ridicat pe o umplutură mare de pământ care a căzut din cetate și, practic, nu are fundație. Fundația lui de piatră a fost scoasă, probabil când a fost construit orașul modern și era nevoie de piatră, astfel că a rămas suspendat în aer. În plus, se scurg apele de pe versant, intră prin spatele zidului și ies, pe dedesubt, pe partea cealaltă. Sunt 40 de metri de zidărie, cu o istorie care ține de sec. IV până în sec XIX, pe care vrem să o reabilităm prin intermediul proiectului.

Pe cealaltă stâncă ce mărginește portul în amonte se vede o cruce. În 1912, în timpul războaielor balcanice s-a scufundat o șalupă și urmașii și regimentul de navigație fluvială au ridicat crucea pentru nefericiții care au murit acolo. În dreapta este un castel din piatră, pentru că de la fortificația mare pornea un zid de incintă care mergea prin spatele bisericii, și se închidea pe această ridicătura calcaroasă care apare în planurile rusești și turcești din sec XVIII și XIX”, am mai aflat de la arheologul Nicolae Constantin, responsabilul științific al șantierului de la Cetatea Carsium Hârșova.

Așezarea neolitică de la Hârșova este unică în lume

Pentru cei pasionați de istorie și geografie, orașul Hârșova este o sursă nesecată de informații și un loc în care pot face numeroase cercetări. Așezarea neolitică din localitate este unică în lume și a atras mulți cercetători din străinătate, care au rămas uimiți când au văzut movila antropică ce păstrează urme de locuire vechi de 4000-5000 de ani î.Chr.

„La Hârșova avem lucruri fabuloase. Aici, există o așezare neolitică cu un strat de cultură de aproape 13 metri, care a intrat în literatura de specialitate de mult timp, dar pe care nu o putem valorifica, pentru că este sufocată de case. Practic, așezarea neolitică este în curțile localnicilor, pentru că mulți au casele acolo. Intri în curtea unui om și în spatele casei lui vezi o succesiune de locuințe arse și îți pare rău că nu poți face nimic.

Noi avem poze din perioada interbelică și erau case aici. Zona de la Dunăre a fost ocupată tot timpul de oameni, pentru că este locul cel mai perfect, iar apropierea de apă oferă condiții foarte bune de viață. Deasupra așezării neolitice se află o necropolă de sec. VI, ultima etapă a locuirii din Cetatea Carsium.

Această ridicătură uriașă sub formă de movilă se numește, în termeni de specialitate, tell. În istorie a fost asimilat ca fiind o movilă antropică, pentru că acolo au trăit oamenii, acum 4000-5000 de ani î.Hr, în același loc, iar locuințele au fost distruse și s-au supraînălțat permanent prin reconstrucție, până când au ajuns la înălțimea de 13 metri.

Noi am vrut să facem aici un sat neolitic înainte de 1990 și chiar după, însă autoritățile locale nu au înțeles demersul nostru”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, arheologul Nicolae Constantin.

În cadrul proiectului ”Limes, frontierele Imperiului Roman”, Cetatea Carsium este unul dintre cele 24 de situri arheologice identificate în Dobrogea, care se află pe lista indicativă UNESCO. Este un castru roman important, iar prin lucrări de restaurare și punere în valoare minim invazive, ar putea să intre în patrimoniul UNESCO.

June 21, 2021
Tumulii de la Crama Histria ar putea oferi descoperiri spectaculoase

Un șantier de cercetare arheologică va fi deschis pe proprietatea Cramei Histria, pentru a fi efectuate săpături la tumulii din zona Cogealac. Nu este exclus ca mormintele antice să le ofere cercetătorilor descoperiri spectaculoase, așa cum s-a întâmplat la Mangalia, însă, există și posibilitatea ca în cei 3 tumuli să nu se găsească ceva remarcabil.

Vor începe săpăturile la tumulii de la Crama Histria

Reprezentanții Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Universității Ovidius, prin Facultatea de Istorie și Științe Politice și S.C. Viticola S.A. (Crama Histria) din Cogealac, au încheiat săptămâna aceasta un protocol de colaborare în vederea deschiderii și susținerii șantierului de cercetare arheologică sistematică din zona localității Cogealac.

”Pe proprietatea Cramei Histria este un ansamblu de 3 tumuli, unul mai mare și doi mai mici. Ne-a fost solicitată cooperarea, de către proprietarul cramei. Am făcut un parteneriat cu Universitatea Ovidius. Este un caz fericit de îmbinare a publicului cu privatul și vom demara o cercetare sistematică la tumulii respectivi. Acum urmează celelalte etape, printre care realizarea unui plan de cercetare și stabilirea unei echipe. Proprietarul cramei ne asigură fondurile necesare efectuării cercetării, iar noi asigurăm expertiza științifică.

Nu știm ce vom găsi acolo, cu tumulii întotdeauna avem surprize, poate să iasă ceva spectaculos, cum este la Mangalia, poate să nu iasă nimic deosebit, să înregistrăm un mormânt și cam atât”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

Tumulii, mormintele antice acoperite cu un morman de pământ

Tumulii sunt morminte cu o movilă de pământ deasupra lor. În preistorie, în perioada greacă și chiar până în perioada romană exista obiceiul ca persoanele decedate să fie înhumate, iar deasupra mormântului se ridica un morman de pământ, din diferite motive, fie ca protecție, în semn de omagiu.

”Acolo este un ansamblu de 3 tumuli, unul mare și doi mai mici, în vecinătate. Trebuie să mergem pe 22 iunie în format extins, să vedem situația de la fața locului, să ne facem planul de bătaie să stabilim cum abordăm acești tumuli. Ne gândeam să începem cu cei mai mici, să vedem cum se pune problema, iar cel mare va necesita mai multe resurse. Nu avem de unde să știm ce este acolo, mai ales că unele morminte fost jefuite”, a precizat arheologul Aurel Mototolea.

Crama Histria ar putea deveni atracție turistică, dacă se descoperă ceva remarcabil acolo

Proprietarul Cramei Histria, Paul Fulea, a solicitat începerea cercetărilor, pe de o parte, deoarece ete pasionat de istorie, pe de altă parte, pentru că dorește să folosească o eventuală descoperire importantă într-o campanie de marketing menită să atragă mai mulți turiști în zonă. El a declarat pentru Discover Dobrogea că le va oferi specialiștilor tot sprijinul necesar și este dispus să facă această investiție, chiar dacă nu se știe ce vor găsi cercetătorii acolo.

Atât istoricii, cât și administratorul Cramei Histria, își doresc să fie făcută o descoperire spectaculoasă, pentru că toată lumea va avea de câștigat, inclusiv turiștii care vor vizita zona ulterior.

Important este faptul că Paul Fulea înțelege importanța culturii în societate și este dispus să plătească pentru săpăturile la tumulii de pe proprietatea sa, lucru pe care nu îl face multă lume.

”Noi suntem mulțumiți că avem finanțarea asigurată pentru a desfășura activitatea științifică, pe care oricum am face-o, dar este destul de complicat cu tumulii. Avem sute de tumuli în județ, numai că, pentru realizarea săpăturilor sunt prețurile foarte mari”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

Tumulii sunt săpați printr-o tehnică specială

De regulă, acești tumuli au un șanț în jurul lor, de unde se ia pământul și se ridică. Se excavează din jurul lor pământul, în mod circular.

”Săpăturile se fac printr-o anumită tehnică. Prima dată se sapă un sfert, pentru că nu știm ce găsim, apoi extindem săpăturile la jumătate. Trebuie făcute și înregistrări, urmărim stratigrafia să vedem ce s-a întâmplat, de fapt, în acea perioadă.

Nu este simplu ca în alte șantiere, unde tragem două secțiuni de 20 de metri/3. La tumuli, volumul de pământ este mare, nu putem intra mecanizat sau nu peste tot.

Dacă este posibil, se poate decapa un strat de 50 de cm, acel strat de pământ arabil care s-a depus în timp și nu era la vremea respectivă. Dacă la suprafața tumulului sunt pietre, cioburi, fragmente ceramice sau alte obiecte, atunci nu putem risca și vom săpa manual de la început. Volumul de pământ care necesită să fie excavat este mare și atunci lucrările durează.

Dacă acești tumuli erau mari, pe marginea lor mai aveau loc și alte înmormântări, pentru că se știa că este un loc sacru și era folosit ca atare. În acea perioadă se punea un sicriu din lemn sau se foloseau capace. Se făcea o firidă, care se astupa cu lemn sau cu pietre sunt câteva procedee specifice.

Avem un exemplu, prin anul 2012 parcă, în localitatea Mireasa, când s-a săpat pentru eoliene și s-au găsit zeci de morminte de musulmani, în mantaua unui tumul”, am mai aflat de la arheologul Aurel Mototolea.

Cogealac era o localitate rurală din apropierea orașului Histria

Există posibilitatea ca în tumulii de la Crama Histria să fie făcută o descoperire importantă. În zonă s-a locuit mult timp în antichitate, fiind un teritoriu histrian.

”Era un teritoriu agricol care orbita în jurul Cetății Histria, care știm cu toții că a avut peste 1000 de ani de existență și atunci, sigur sunt localități rurale, sunt ferme, acele ”villa rustica”, care încă așteaptă să fie descoperite.

Descoperiri izolate s-au făcut în zonă. Monede și fragmente ceramice au fost găsite în urma lucrărilor agricole sau a săpăturilor pentru șanțurile de irigații.

Au fost făcute descoperiri, dar nu sunt de amploare sau spectaculoase, pentru că știu că lumea, în general, așteaptă noi cetăți, dar siturile sunt descoperite mai greu. La Cogealac a fost un teritoriu rural, agricol, care gravita în jurul marelui centru urban de la Histria și aici au trăit oamenii, care aveau obiecte pe care le putem descoperi”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.

Studenții la Facultatea de Istorie vor participa la lucrările arheologice de la Cogealac

Universitatea Ovidius se va implica în proiect atât științific, cât și prin asigurarea de studenți la istorie, care sunt obligați să facă practica studențească pe arheologie. Nu doar proprietarul Cramei Histria va avea de câștigat, dacă în urma săpăturilor vor fi găsite obiecte importante. Inclusiv studenții și reprezentanții celor două instituții vor avea parte de o experiență importantă.

June 20, 2021
Casa Alléon, monumentul istoric realizat cu piatra de la ruinele unei cetăți antice

Pe una dintre străzile mici, din frumoasa Peninsulă a Constanței, se găsește Casa Alléon, un edificiu a cărui stare de conservare este precară. El a fost cunoscut, de-a lungul timpului, de către localnici și turiști, drept „casa engleză” (pentru că se afla într-o zonă cu numeroase edificii ridicate de compania engleză care a construit calea ferată de la Cernavodă la Constanța) sau „casa de piatră” (din cauza materialelor de construcție și a aspectului general). Azi, când se află la vânzare cu o sumă deloc nelijabilă, se numește Casa Alléon.

Despre ea, elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu” din Constanța au scris acest articol, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Casa Alléon, un imobil frumos, dar într-o stare avansată de degradare

Casa Alléon atrage atenția prin aspectul unic, dat de turnul de colț, dar și prin masivitatea, asimetria, consolele cu acoladă care aduc aminte de un castel din Evul Mediu. Deşi este declarată monument istoric, clădirea se află, din păcate, în stare avansată de degradare, asemenea multor edificii din zonă.

Situația acestui edificiu este similară multor altor construcții, la fel de frumoase din zona peninsulară. Acest fapt este consecința neglijării lor de către cei care le au în proprietate, municipalitatea sau urmași ai proprietarilor.

În unele situații, cum este cazul Sinagogii, din capătul străzii pe care se află Casa Alléon, degradarea este ireversibilă și este rezultatul faptului că evreii, comunitatea căreia îi aparține edificiul de cult, au rămas atât de puțini în oraș încât nu mai pot întreține sau renova monumentul.

Casa Alléon a fost construită la 5 ani după Unirea Dobrogei cu România

Despre Amédée Alléon, cel care a înălţat construcția despre care vorbim, se știu relativ puține lucruri, unele date fiind preluate eronat de către unele surse locale. Două asemenea erori se referă la profesia sa, care nu era de bancher așa cum își dorea familia și cum apare în unele biografii, ci de rentier. Cea de a doua eroare privește perioada șederii la Constanța, care nu este atât de îndelungată cum se susține adesea (respectiv de prin 1880 și până la moartea sa, în 1904), ci doar de câțiva ani (1882-1885) când a cumpărat terenuri, a ridicat sau a cumpărat case, devenind cel mai important contribuabil la bugetul local al comunei urbane Constanța.

Date importante, pe baza unor documente de arhivă, ne aduce istoricul Constantin Cheramidoglu, de la care aflăm că primul membru al familiei stabilit la Constantinopol a fost Jean Francois, medic și farmacist ajuns la Constantinopol în 1730.

Urmașul său a intrat în afaceri și a fondat prima bancă cu drept de a bate monedă din Imperiul Otoman, în 1847. Tatăl lui Amédée Alléon avea legături cu societatea românească epocii, între care şi cu bancherul Grigore Sturza care aspira, la 1857, să devină domn al Moldovei. Bancherul sultanului susținea și pe alți est-europeni care doreau să fie ajutați de către autoritățile otomane, având interese economice dintre cele mai diverse.

Fiul său, Amédée, a avut o viață dintre cele mai interesante fiind împărțit între pasiunea sa pentru entomologie și spiritul întreprinzător, moștenire din familie, care s-a manifestat prin achiziționarea și construirea de case. Familia avea o îndelungată tradiție de constructori de imobile în scop comercial, deținând mai multe locuințe în zona Pera din Constantinopol, grupate sub numele de „Cité Alléon” (47 de apartamente și magazine într-unul dintre cele mai dinamice cartiere constantinopolitane).

El a continuat investițiile imobiliare caracteristice familiei prin achiziționarea de imobile și terenuri la Constanța, oraș pe care l-a ales după ce vizitase mai multe localități din zona Mării Negre, inclusiv din Bulgaria. A ales Constanța și pentru că, în calitate de entomolog găsise în Dobrogea o sursă de cunoaștere și îi aprecia diversitatea naturală și a peisajelor.

La începutul anului 1880 a cumpărat un teren pe malul abrupt dinspre port, în vecinătatea Alicei Wegener, astăzi imobilul Damadian şi l-a angajat arhitectul grec, pe care îl cunoştea de la Constantinopol, Pelopidas D. Couppa, să-i construiască o casă trainică, mare, cu utilităţi şi neapărat lângă conaționalii săi adunaţi pe străzile din jurul Sinagogii vechi.

Imobilul din strada C. A. Rosetti nr. 7 poate fi considerat cea mai reprezentativă creație a arhitectului Pelopidas D. Couppa în orașul nostru. Anul construcției este 1883, la doar cinci ani de la Unirea Dobrogei cu România.

Casa Alléon a fost construită cu piatră recuperată din ruinele unei cetăți antice

La exterior, construcția a fost realizată în întregime din piatră recuperată din ruinele cetății din perioada târzie, provenită probabil din zidul de apărare al cetății feudale și din construcții genoveze aflate mai la suprafață, care, la rândul lor, au valorificat ruinele construcțiilor mai vechi, din perioada romană și bizantină.

Ancadramentele ferestrelor sunt tot din piatră cioplită. Fațadele sunt simple, fără ornamente. Separarea nivelelor este marcată printr-un brâu simplu, în relief, din piatră cioplită. Placa balcoanelor a fost realizată dintr-o singură lespede din piatră, asemeni consolelor de sprijin.

În partea superioară, cornișa este marcată tot printr-un brâu de piatră. Brâiele din piatră reprezintă singurele elemente de decor arhitectonic ale fațadei deși doar brâul cornișei este ornamentat cu modele geometrice, asemenea celor din perioada romană (există posibilitatea ca aceste piese să fie recuperate din ruinele romane).

Clădirea se distinge de cele din jur dar și de cele caracteristice epocii prin turnul circular prin care s-a mărit spațiul încăperii de la etaj, din partea de nord-vest. Elementul arhitectonic distinctiv este realizat din zidărie de piatră și cărămidă, ceea ce conferă o tentă medievală întregului ansamblu.

Sursa de inspirație a arhitectului pare să fi fost arhitectura pariziană a mijlocului de secol XIX, cu clădiri vechi de peste două secole prevăzute adesea cu turnuri de colț denumite „tourelle”.

Prezența acestui „turnuleț” de colț a dus la încadrarea casei Alléon în stilul romantic, mai degrabă decât în cel neoclasic pe care îl sugerează aspectul general al acesteia. Se pare că planul arhitectural a suferit modificări pe parcurs, inițial aici existase o construcție care aparținuse Companiei engleze, cea ridicată de grecul Pelopidas D. Couppa fiind o extindere a celei existente.

Planul era unul ambițios, construcția urmând a fi mai înaltă și cu o suprafață mai mare decât cea actuală, așa cum rezultă din documentul prin care se solicita aprobarea de construcție, pe 6 octombrie 1882.

Planurile imaginau o construcție elegantă, remarcabilă prin sugestiile stilistice ale coloanelor dorice care confereau monumentalitate intrării. Bosajul soclului era dat de soclul solid din piatră. Patru ferestre dispuse într-o simetrie riguroasă erau împodobite sobru, cu ancadramente în relief.

La 25 martie 1883 este prezentat un nou plan al clădirii care îl modifica semnificativ pe cel inițial, în sensul că imobilul era etajat, coloanele de la intrare și cele de la ferestre se transformă în ancadramente dreptunghiulare, numărul ferestrelor devine impar și apare turnul în stil venețian care dă unul din elementele de originalitate ale clădirii. Urmează alte două planuri prezentate de Couppas, abia al patrulea este cel final, din 29 august 1883, care nu s-a păstrat.

Un imobil, mai mulți proprietari

Prin intermediari, căci Amédée Alléon nu mai locuia la Constanța, clădirea este închiriată în anii următori administrației locale, unor firme private și chiar găzduiește sediul Jandarmeriei.

În 1905 construcția este cumpărată de Societatea de Asigurări „Dacia România” din București și apoi este sediul Curții de Apel Constanța, până la 1923 când aceasta primește un sediu nou.

În perioada interbelică ea găzduiește diverse firme din orașul devenit cel mai important port al României. După al Doilea Război Mondial, clădirea cu 40 de camere devine locuință pentru ofițerii armatei sovietice și apoi cămin de nefamiliști.

Din anii 70 ai secolului trecut a fost transformată în hotel pentru lucrătorii C.F.R., la parter fiind și birouri ale aceleiași societăți. Din 1990, construcția este părăsită și intră într-u proces de degradare favorizat atât de neglijența autorităților cât și de atitudinea locuitorilor din zonă care au transformat-o în loc de depozitare a gunoaielor.

Clădirea monument istoric are nevoie de restaurare

Construcție emblematică a Constanței, deosebită prin istorie dar și prin aspectul original, mostră a arhitecturii de inspirație franceză de la sfârșitul de secol al XIX-lea din Europa de sud-est, Casa Alléon trebuie să fie readusă, prin efortul public și privat (fiind scoasă la vânzare, investițiile private îi pot reda frumusețea, așa cum s-a întâmplat în cazul altor clădiri din zonă, de exemplu Casa Hrissicos) la aspectul și la arhitectura care o fac unică.

Un alt argument, în afara celor strict istorice, pentru readucerea Casei Alléon în atenţia publică, ar fi recunoaşterea contribuţiilor culturale și sociale făcute de către comunitatea evreiască din orașul Constanta. Aceasta a jucat un rol activ în dezvoltarea economico-culturală a orașului, Dobrogea fiind recunoscută ca un exemplu de convieţuire multietnică, creuzet în care au fuzionat valori culturale, materiale și spirituale dintre cele mai diverse şi un model de convieţuire multiseculară.

Acest fapt de viaţă socială şi culturală a dus, în timp, la conturarea comunității dobrogene, în sistemul ei axiologic nu uşor de descifrat şi pe cât de complex, pe atât de interesant. Păstrarea identităţii locale ca parte a identităţii naţionale, impune, printr-un efort comun, restaurarea clădirilor de patrimoniu din zona peninsulară a vechiului Küstendje şi reintegrarea lor în circuitul turistic.

Articolul a fost scris de elevii Fabian Cotan, Carmen Ghețu, Anja Mogoșanu și Viviana Nichifor, sub coordonarea prof. Eugenia Crăciun, de la Liceul Teoretic ”George Călinescu”, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

June 19, 2021
Geamia „Esmahan Sultan“, cel mai vechi lăcaș musulman din România
Monumentul istoric Geamia ”Esmahan Sultan” este unul dintre obiectivele turistice apreciate din Mangalia. Tocmai de aceea, elevii Teodora Bălan, Tiberiu Jarcalete, Bianca-Ioana Motoc și Ozghin-Gokan Emirseit, sub coordonarea prof. Baciu-Iacob Magdalena, de la Școala Gimnazială ”George Coșbuc” 23 August, au scris acest articol despre frumoasa clădire, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Geamia Esmahan Sultan din Mangalia, un monument de arhitectură vechi de peste 400 de ani

Se spune că Geamia Esmahan Sultan, înscrisă în patrimoniul național, a fost construită de fiica sultanului Selim al II-lea (1566-1575), soţia vizirului Sokollu Mehmed Paşa, în memoria tatălui său, însă documentele vremii o datează în 1590. Monumentul este înconjurat de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani.

Foto: descopera.ro

Cercetarea recentă efectuată de istoricul Ion Pâslaru de la Muzeul de Istorie Callatis a arătat că persoanele îngropate acolo sunt de rang înalt. Pietrele funerare au fost puse la căpătâiul unor persoane însemnate din domeniul afacerilor, dar sunt îngropați și militari de vază, printre care câțiva generali turci care au trăit în secolul al XVIII-lea. Un turban sculptat în piatră sugerează că persoana a fost decapitată, deși fusese o rudă apropiată a sultanului.

Monumentul de arhitectură este construit în stil maur, mai aparte faţă de construcţiile de cult turceşti din Dobrogea. Intrarea în geamie este precedată de o verandă acoperită, iar construcţia este făcută din piatră de grosimea de 85 cm, cioplită pe loc de către meşterii pietrari turci. La construcţia geamiei s-a folosit preponderent piatră luată din zidurile cetăţii Callatis.

Fântâna rituală, aflată în curtea geamiei, a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. O particularitate a construcției o reprezintă faptul că blocurile din piatră au fost unite între ele fără a folosi vreun liant, ci doar cu ajutorul scoabelor de fier turnate pe loc în orificii făcute în piatră.

Interiorul lăcașului de cult este lipsit de picturi murale sau alte obiecte decorative. În moschee se află minber-ul (amvonul) pentru predica imamului și mihrab-ul (altarul), fereastra oarbă sau nișa orientată către Piatra Neagră de la Mecca. Tavanul decorat cu lemn este deosebit de frumos, lucrat cu măiestrie. De remarcat este faptul că spațiile de rugăciune destinate femeilor sunt delimitate de restul sălii prin balustrade joase din lemn.

Prin intermediul unei scări interioare în forma de spirală se poate ajunge pe terasa din vârful minaretului (punct din care, în trecut, imamul efectua chemarea la rugăciune). Fântâna rituală, aflată în curte, a fost construită cu piatră provenită dintr-un mormânt roman.

Geamia Esmahan Sultan a fost restaurată în 2008

După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia. În perioada comunistă, instituția de cult fusese năpădită de buruieni, iar cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câțiva ani după Revoluție, mormintele turcești, vechi de peste 300 de ani, precum și moscheea propriu-zisă, au fost recondiționate, iar curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt.

Foto: mangalianews.ro

În anul 2008 au avut loc lucrări de refacere din temelii a moscheii. Acoperișul a fost decopertat pentru a fi înlocuit cu unul nou. În interior s-a refăcut tencuiala, iar minaretul, care era foarte înclinat, a fost adus la starea inițială.

S-a refăcut și fântâna din curte, care fusese astupată în 1959, iar apa este folosită din nou pentru ritualul spălării morților. Prețul lucrărilor, de peste un milion de euro, a fost suportat în întregime de Capa Tunc, fost bancher și proprietar al unui mall din București.

Comunitatea turco-tătară numără la Mangalia, în prezent, mai bine de 3.000 de credincioși musulmani. Dintre aceștia, vârstnicii sunt cei care vin în fiecare zi la rugăciunile rituale. La cele două sărbători ale islamului, Idul Fitr și Idul Adha, geamia Esmahan Sultan devine neîncăpătoare.

Propuneri pentru punerea în valoare a geamiei de la Mangalia

Considerăm că acest monument istoric aparține patrimoniului internațional prin valoarea sa și trebuie protejat prin:

– Lucrări de întreținere și mici reparații anuale;

– Întreținerea necropolei din jurul geamiei și studierea pietrelor funerare (ar putea aduce informații valoroase despre personalitățile sau oamenii simpli care și-au găsit odihna aici);

– Verificarea periodică a stării clădirii (structură de rezistență, tencuieli, instalații sanitare și electrice);

– Promovarea spațiului ca obiectiv turistic protejat, care se vizitează în condiții speciale (cu papuci de protecție, fără fotografii în interior) pentru a ajunge în atenția factorilor responsabili și a beneficia de fonduri suplimentare pentru întreținere și reconstrucție.

În prezent, geamia „Esmahan Sultan“, cel mai vechi lăcaș musulman din România, monument istoric și de artă musulmană în stil maur, este obiectiv turistic, dar și loc de rugăciune pentru credincioșii musulmani din localitate.

Geamia poate fi vizitată de turiști și locuitorii orașului, iar hogea Halil Ismet de la Esmahan Sultan le prezintă acestora istoria lăcașului de cult.

Mangalia, obiective istorice de patrimoniu

Mangalia, un orășel cochet situat în zona de sud a litoralului românesc, ascunde multe obiective istorice care merită atenția noastră. Dat fiind istoricul foarte vechi al cetății callatiene (oraș cu vechime de peste 2000 de ani, situat pe ruinele fostei colonii grecești Callatis), fiecare nouă fundație a scos la lumina zilei monumente și obiecte rare, care de multe ori ajungeau să fie utilizate de oamenii locului la construcții noi sau, pur și simplu, aruncate.

Vom enumera doar câteva:
- Mormântul cu papirus din tumulul deasupra căruia s-a construit Muzeul de Arheologie ”Callatis”. Muzeul în sine este o adevărată rezervație arheologică având o grădină cu obiecte salvate
- Edificiul bizantin – situat sub Hotelul President, acum numit New Belvedere
- Zidul de nord-vest al cetății Callatis, basilica siriană și mormintele de tip hypogeu din necropola callatiană romano-bizantină (puse în valoare prin amenajare peisagistică în cadrul proiectului ”Callatis – istorie la malul Mării Negre”)
- Situal arheologic din zona Stația de Biogaz
- Complexul funerar tumular de la Movila Documaci (pe șoșeaua spre Albești)
- Biserica cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din centrul orașului
- Școala Gimnazială ”Gala Galaction” Mangalia, clădirea veche fost sediu de bibliotecă municipală
- Casa ”Șerban” de pe strada Delfinului Casa ”Mehmet Hagi Ismail”
- Complexul geamiei ”Esmahan Sultan”
Articolul a fost scris de elevii Teodora Bălan, Tiberiu Jarcalete, Bianca-Ioana Motoc și Ozghin-Gokan Emirseit, sub coordonarea prof. Baciu-Iacob Magdalena, de la Școala Gimnazială ”George Coșbuc” 23 August, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.
June 18, 2021
Sinagoga așkenază din Constanța, o bijuterie arhitecturală devenită ruină

Sinagoga așkenază sau Sinagoga Mare din Constanța este o clădire pe lângă care nu poți trece fără să o admiri, chiar dacă se mai sprijină doar pe câteva ziduri. Cu toate acestea însă, frumosul imobil din Centrul vechi al Constanței nu a fost inclus în lista monumentelor istorice și se află într-o stare avansată de degradare, aproape de dispariție. Articolul a fost scris de elevii constănțeni Barbu-Preda Laura-Ioana, Baubec Ailin, Asan Yasmin și Soare Teodora, coordonate de prof. Cristina-Iulia Gila de la Colegiul Național Pedagogic ”Constantin Brătescu”, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Sinagoga așkenază, un imobil construit de comunitatea evreiască

Construcția a fost ridicată de membrii comunității evreiești, care și-au adus contribuția la dezvoltarea economică și culturală a orașului de la malul mării. Numărul membrilor comunității a crescut la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului XX, când a ajuns la 2000 de persoane.

La propunerea liderului comunității Pincus Șapira, mare comerciant al Constanței, s-a ridicat în 1911 un edificiu destinat practicării cultului mozaic. Planurile construcției au fost realizate de arhitectul Anghel Păunescu.

În 1924, Sinagoga așkenază uimea prin mărime și frumusețe, precizau documentele de epocă. Edificiul era ridicat în stil maur și structurat pe trei registre orizontale.

După 1989, din păcate, o parte importantă a membrilor comunității a decis să emigreze în Israel. Proprietarul actual al clădirii este Comunitatea evreiască, însă, în prezent, are un număr foarte mic de membri. Prin urmare, nu dispune de putere financiară pentru a restaura clădirea. Deși au existat proiecte de reabilitare ale singurului edificiu de cult mozaic din Constanța, acestea nu au fost finalizate.

Clădirea fără acoperiș păstrează astăzi doar pereții laterali, iar finisajele interioare și exterioare sunt supuse unui proces avansat de degradare.

Cândva o clădire spectaculoasă, sinagoga așkenază din Constanța este acum o ruină

Construcția a suferit un proces de deteriorare continuă, supantele și acoperișul au fost distruse, zidăria prezintă numeroase fisuri. Din vechea construcție s-au păstrat parțial fațadele exterioare cu ornamentele lor și decorațiile pictate din interior. Membrii comunității afirmă că din 2006, nu a mai pătruns nimeni în templu pentru a se ruga, astfel că au rămas doar zidurile din frumoasa Sinagogă așkenază din Constanța.

Portofoliul proiectului, rezultat al cercetării a fost creat după o analiză riguroasă a surselor de arhivă, a lucrărilor științifice și a știrilor din presa locală, dar și a vizitei pe teren. Datele științifice au fost completate cu fotografii, care au reliefat starea avansată de deteriorare a sinagogii, singurul locaș de cult mozaic din Constanța.

Eleva Asan Yasmin a fost comunicatorul echipei. În această calitate a făcut cunoscute rezultatele obținute, în cadrul prezentării online, organizată de Filiala Constanța a Societății de Științe Istorice.

Elevii constănțeni și-au propus să scoată istoria orașului la lumină

Elevii își propun să ducă mai departe munca de a scoate la lumină istoria orașului lor și să fie cetățeni activi, urmărind ca acțiunea lor să sensibilizeze cât mai multe persoane. Poate prin organizarea unei expoziții cu imagini vechi și actuale de la Sinagoga așkenază, eveniment care să se desfășoare în piața Ovidiu, opinia publică constănțeană și mai ales oficialitățile vor acționa pentru salvarea clădirii.

Soluția propusă de noi este accesarea unor fonduri europene, granturi SSE, demararea unor proiecte în parteneriat public-privat, în scopul întocmirii documentației necesare consolidării și restaurării clădirii Sinagoga așkenază, o clădire istorică valoroasă pentru comunitatea constănțeană. Se propune de asemenea, identificarea unor fonduri pentru restaurarea edificiului și reintroducerea lui în circuitul turistic.

Este păcat să se piardă o asemenea bijuterie arhitectonică, parte componentă a memoriei orașului. Ne considerăm îndreptățiti să susținem includerea acestei construcții în lista monumentelor istorice, având în vedere vechimea, importanța istorică a edificiului, unicitatea, reprezentativitatea sa și valoarea memorială.

Articolul a fost scris de elevii constănțeni Articolul a fost scris de elevii constănțeni Barbu-Preda Laura-Ioana, Baubec Ailin, Asan Yasmin și Soare Teodora, coordonate de prof. Cristina-Iulia Gila de la Colegiul Național Pedagogic ”Constantin Brătescu”, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.

June 17, 2021