Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Farurile vechi din Dobrogea au o istorie lungă și povești frumoase

Farurile vechi din Dobrogea mai pot fi văzute și astăzi, chiar dacă multe dintre ele au fost declarate stinse și înlocuite cu altele noi. Farul Genovez, Farul Carol, farul de la Sulina sau cel de la Tuzla sunt cele mai cunoscute și fotografiate, însă, zona de coastă a României este vegheată de 7 faruri mari și alte 6 mai mici, amplasate de-a lungul țărmului Mării Negre.

Farurile vechi din Dobrogea îi ghidau pe marinari, în urmă cu peste 100 de ani

Farul este cel mai important mijloc pentru asigurarea navigației. Încă din antichitate, când oamenii navigau pe lângă coastele mărilor, foloseau diferite semnale de coastă, atât ziua cât și noaptea, pentru a ști unde se află și încotro se îndreaptă.

La acea vreme erau niște construcții simple, pe care se întrețineau focuri care foloseau drept combustibil, lemnul și ulterior cărbunii. Ele au fost denumite faruri după denumirea insulelor Pharos din Golful Alexandria, pe care s-a construit, între anii 299 şi 284 î.e.n. vestitul far din Alexandria.

Orice marinar care navigă pe mări şi oceane îşi pune în orice moment două întrebări: unde mă aflu şi încotro merg. Farul este un mijloc important, care răspunde la cele două întrebări, iar marinarul se orientează ziua prin vizualizarea turnului farului cu mijloace specifice de navigaţie şi noaptea după lumina proprie fiecărui far.

Farurile vechi din Dobrogea, care pot fi văzute și astăzi, au fost construite de la jumătatea secolului al XIX-lea. Cel mai vechi dintre ele a fost ridicat la Sulina, în 1838. Ulterior, a fost construit unul și la Constanța, celebrul Far Genovez, construit în 1860, urmat de cele de la Sf. Gheorghe, în 1865 și din Mangalia, în 1897. La începutul secolului XX au intrat în funcțiune și Farul Tuzla, inaugurat în 1900, Farul Carol, în 1913, cel de la Midia, în 1942 și de la Gura Portiței, în 1944.

Unele dintre farurile vechi din Dobrogea au devenit monument istoric

Farurile vechi din Dobrogea rămân în istorie, iar unele dintre ele sunt monumente înscrise în Patrimoniul cultural național.

Farul din Sulina, cel mai vechi dintre farurile care veghează coasta litoralului românesc, a fost declarat în anul 2010 monument istoric și a devenit muzeu. El a fost scos din funcțiune în anul 1922, în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina.

Farul Genovez din Constanța se află și el pe lista monumentelor de patrimoniu. Farul Genovez era atât de important, încât, la un moment dat, strada pe care era amplasat îi purta numele. Clădire emblematică a Constanței, farul a funcționat timp 53 de ani, între 1860 și 1913, după care a fost declarat stins.

Farul vechi Carol I, amplasat în capătul digului din port, a preluat rolul de ghidare a navelor spre Portul Constanța, în anul 1913, după stingerea luminii Farului Genovez. Construcția, monument istoric, este decorată cu basorelieful regelui Carol I, care a participat la inaugurarea Portului Constanța, pe 27 septembrie 1909.

În Dobrogea sunt 7 faruri mari de aterizare și 6 faruri mici

Zona de coastă a României este vegheată de şapte faruri mari, care sunt amplasate de-a lungul ţărmului Mării Negre, la Mangalia, Tuzla, Constanţa, Midia, Gura Portiţei, Sfântu Gheorghe şi Sulina. Farurile se află în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, respectiv a Forţelor Navale Române, fiind administrate de Direcţia Hidrografică Maritimă.

”De-a lungul litoralului românesc, care are o lungime de aproximativ 245 km, sunt 7 faruri mari, denumite faruri de aterizare. Ele sunt primele pe care marinarul din largul apelor teritoriale româneşti le vede atât ziua cât şi noaptea, când sunt aprinse, şi după care se orientează încotro să meargă.

Avem faruri de aterizare la Mangalia, Tuzla, Constanţa, Midia, Gura Portiţei, Sf. Gheorghe şi Sulina. Dacă observaţi poziţionarea lor nu este întâmplătoare, deoarece sunt aşezate echilibrat pe uscat în aşa fel că ori ce navă care se află în apele teritoriale româneşti să se poată ghida la un moment dat după două faruri, pentru mai multă precizie în orientare pe mare şi în aflarea punctului navei.

De asemenea, la intrările în porturile Mangalia, Constanţa şi Midia se mai află 6 faruri mici, cum le spunem noi, câte două în fiecare port, unul verde şi celălalt roşu, care sunt vizibile până la 5 Mm.

Ele servesc pentru orientarea navelor când intră în portul respectiv şi se conformează zicalei marinăreşti: «verde’n verde, roşu’n roş, dumu-i bun din moşi-strămoşi. Când în dreapta-ţi tu vezi verde mergi înainte nu te pierde. Când în stânga roş’zăreşti tu din drum să te fereşti», am aflat de la locotenent comandor Adrian Pintea, șeful Laboratorului de Semnalizare Maritimă prin Faruri, din cadrul Direcției Hidrografice Maritime.

Farurile vechi din Dobrogea și istoria lor

La Sulina, farul a fost construit în anul 1838

Farul Observator de la Sulina a fost construit de administrația țaristă, între anii 1838-1841. Comisia Europeană a Dunării de Jos l-a preluat în 1879 de la Administrația Farurilor Otomane din Marea Neagră și l-a predat Administraţiei Române, în 1939.

În 1911 a fost modernizat, iar în 1946 a fost electrificat şi i s-au adus unele modificări la sistemul optic. Farul avea o lumină albă fixă care se vedea de la 12 Mm, înalt de aproximativ 18 m. Turnul farului este o construcţie cilindrică din zidărie albă cu o cupolă verde. În prezent este muzeu al Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos.

Noul far se vede de la 19 Mm, înalt de aproximativ 48 m, construcţia fiind un turn cilindric alb din beton şi este situat pe extremitatea digului de sud al canalului Sulina.

Farul Genovez din Constanța a fost aprins în 1860

La Constanţa, din anul 1860 până în anul 1913 a funcţionat Farul Genovez, de pe faleza Cazinoului, construit de o companie engleză.

În prezent, el se păstrează ca monument istoric. Farul funcţiona cu lumină albă fixă cu petrol, vizibilă până la 9,5 Mm.

La Sf. Gheorghe, farul a intrat în funcţiune în anul 1865

Farul de la Sf. Gheorghe fost instalat pe grindul Olinca și a funcționat din 1865. Fiind construit din lemn, el a fost consolidat de mai multe ori și avea o lumină cu petrol.

Noul far are o construcţie modernă a fost dat în folosinţă în anul 1968. El a fost instalat pe capul Sf.Gheorghe, este vizibil pe mare de la 19 Mm și are o înălțime de 48 m, fiind prevăzut cu turn din metal şi sticlă de culoare albă şi albastră.

În Mangalia s-a instalat pentru prima oară un far, în anul 1897

Primul far din Mangalia se afla pe coastă, pe locul în care astăzi se află sanatoriul balnear. Farul era un turn metalic cilindric înalt de 10 m, vopsit în dungi orizontale albe şi roşii şi se putea vedea de pe mare de la 12 Mm.

Vechiul far s-a desfiinţat în anul 1958, an în care a fost dat în funcţiune actualul far de aterizare Mangalia care se poate vedea de la 20 Mm de pe mare, înalt de aproximativ 42 m, având un turn paralelipipedic de culoare albă din piatră.

La Tuzla, farul a intrat în funcţiune în anul 1900

Inițial, pentru a lumina erau folosite lămpi de petrol, iar în 1956 a fost electrificat. Este vizibil de la 20 Mm, înalt de 44 m şi se poate vedea dintr-un sector de aproximativ 180 grade deoarece farul are o cupolă din tablă cu geam numai în acest sector spre mare.

Turnul farului este o construcţie metalică, cu zăbrele, având în interior un tub central vopsit cu dungi orizontale, albe şi negre.

Farul Carol I a funcționat din 1913 până în 1960

În anul 1913 a intrat în funcţiune “Farul Carol I”, în Portul Constanța. El a fost montat într-un turn de piatră cu dungi orizontale albe și negre, cu o înălțime de 21,75 metri deasupra nivelului mării și avea o lumină portocalie cu sclipiri, lampa electrică fiind prevăzută cu 104 becuri.

În timpul celor două războaie mondiale clădirea a suferit numeroase distrugeri și pagube, iar în perioada comunistă au fost înlăturate însemnele regale.

În urma măsurilor de extindere şi modernizare a portului Constanţa a intrat în funcţiune un nou şi modern sistem de semnalizare a intrării în port. Farul de aterizare Constanţa a intrat în funcţiune în decembrie 1960. El se poate vedea de pe mare de la aproximativ 24 Mm și are o înălțime de 58 m.

Turnul farului este de culoare albă, iar construcția este din beton, în formă de piramidă cu cupola albastră. Tot la acest far este instalat şi radiofarul Constanţa care are o bătaie pe unde radio de 100 Mm.

Farul de la Midia a fost aprins în 1942

La Midia, farul a intrat în funcţiune în anul 1942 şi a fost reconstruit şi modernizat în anul 1958.

Farul poate fi văzut de pe mare, de la aproximativ 17 Mm, înalt de 22 m, iar turnul este un schelet metalic cu zăbrele de culoare roşie cu dungi orizontale albe şi cupola albă octogonală.

La Gura Portiţei, farul a intrat în funcţiune în anul 1944

Printre farurile vechi din Dobrogea se numără și Farul de la Gura Portiței fost modernizat în anii 1952 şi 1958. Datorită inundării vechiului amplasament, în anul 1966, farul a fost mutat pe malul sudic al fostului canal Gura Portiţei, iar în 1977 el a fost mutat din nou pe malul mării pe actualul amplasament.

Se poate vedea de pe mare de la aproximativ 10 Mm. Farul de la Gura Portiței are o înălțime de 24 m, iar turnul său este o construcţie metalică prevăzută cu zăbrele de culoare roşie şi cupolă de culoare albă.

Securitatea costieră a navigației este asigurată de Direcția Hidrografică Maritimă

Direcţia Hidrografică Maritimă este instituţia responsabilă cu securitatea costieră a navigaţiei de pe litoralul românesc al Mării Negre. Instituția are în proprietate, farurile de aterizare, farurile de intrare şi luminile de intrare în porturi.

”Pe litoralul romanesc al Marii Negre se găsesc încă şase faruri de aterizare. Acestea sunt amplasate la: Midia, Mangalia, Sulina, Tuzla, Sfântu Gheorghe şi Gura Portiţei.

Toate cele şapte faruri mari de aterizare asigură o vizibilitate de cel puţin 15 mile marine de la ţărm. Farurile de aterizare de la sud la nord: Mangalia, Tuzla, Constanţa, Midia, Gura Portiţei, Sf. Gheorghe şi Sulina sunt faruri de tip costier, cu lumină albă normală, destinate pentru aterizare la coastă.

Aceste faruri acoperă toate rutele maritime de la litoralul. Toate farurile au surse secundare pentru alimentarea cu energie electrică şi un sistem de monitorizare automată care supraveghează funcţionarea acestora de la distanţă instalat în clădirea Direcţiei Hidrografice Maritime”, am mai aflat de la locotenent comandor Adrian Pintea, șeful Laboratorului de Semnalizare Maritimă prin Faruri, din cadrul Direcției Hidrografice Maritime.

January 11, 2022
Crăciunul la rușii lipoveni, o sărbătoare de familie cu multe ritualuri religioase

Crăciunul la rușii lipoveni din Dobrogea este celebrat pe stil vechi. Nașterea Domnului este o sărbătoare de familie, pe care staroverii nu concep să o petreacă fără să participe la slujbele religioase. Ei celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, cu o bucurie reținută, pentru că sărbătoarea este dictată de ritualuri care se leagă de biserică.

Crăciunul la rușii lipoveni începe cu slujba de la biserică

Crăciunul la rușii lipoveni nu este o sărbătoare privită din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi o percepem. Pentru ei este o celebrare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos.

Nașterea Domnului este o sărbătoare pe care rușii lipoveni din Dobrogea o petrec alături de familie, cu o bucurie reținută, deoarece ritualurile sunt legate în general de biserică, unde se țin slujbe pe toată durata Ajunului și Crăciunului.

Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea, iar tradițiile pentru Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni sunt păstrate cu sfințenie. Noi am ajuns anul acesta la Ghindărești, pentru a vedea cum se desfășoară slujba.

”În dimineața de Crăciun, toată lumea este la biserică, de la ora 6 până pe la 10, iar în a doua zi de Crăciun, slujba este mai lungă și ține de dimineață până la ora 12.

Fetele și femeile au o ținută specială pentru biserică, din care nu lipsesc fusta lungă și baticul de pe cap. În niciun sat de ruși lipoveni din țară, doamnele și domnișoarele nu merg îmbrăcate cu altceva.

Și bărbații au haine speciale pentru biserică. Ei poartă o cămașă scoasă peste pantalon, care este legată cu un cordon numit pois.

Hainele acestea și toate accesoriile sunt numai pentru biserică, nu poți merge în altă parte cu ele.

Este un port care s-a moștenit, indiferent că suntem în Dobrogea sau în Moldova”, a declarat pentru Discover Dobrogea, președintele Comunității Rușilor Lipoveni filiala Constanța, Nicolae Artion.

Crăciunul la rușii lipoveni, o sărbătoare de familie, de la care colindătorii nu lipsesc

Crăciunul la rușii lipoveni începe cu slujba de dimineață, după care merg acasă și iau masa în familie și abia apoi încep să apară colindătorii, niciodată înainte de sărbătoare.

”Potrivit tradiției, prima dată vin să colinde copiii. După-amiază încep să apară tinerii, iar seara vin familiștii să ne colinde.

Rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor, pe care îl cântă colindătorii, cărora le spunem hristoslavciki.

Ei fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească.

Copiii învață colindul la biserică, iar corul pe care ei îl formează este acompaniat de toți membrii familiei. Religia rușilor lipoveni impune ca toată lumea să știe colindul și să îl cânte în ziua de Crăciun.

Este o regulă să îi primim pe toți colindătorii. Copiii nu cântă colindul pe stradă, ei intră în casă, aprindem candela și îl cântă doar în fața icoanei. Ei sunt îmbrăcați tot în hainele de biserică, fetele cu fustă lungă și batic pe cap, iar băieții cu acea cămașă prinsă la mijloc cu un pois”, am mai aflat de la Nicolae Artion.

Preparatele tradiționale de Crăciun, la rușii lipoveni

Crăciunul la rușii lipoveni aduce cu el câteva preparate tradiționale. În Ajunul sărbătorii, femeile gătesc răcitură cu hrean, dar și nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc coapte la cuptor.

De asemenea, ele pregătesc cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și, în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean.

Preparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta și colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.

Tot în Ajun, la rușii lipoveni se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine.

Gospodinele pregătesc și orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți, cozonac și prăjituri făcute în casă. Toate preparatele le sunt oferite rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, își tratează oaspeții cu aceleași produse.

Ordinea în care sunt servite produsele la masa tradiţională de Crăciun, este foarte bine stabilită. Răciturile sunt primele pe care rușii lipoveni le consumă la marea sărbătoare, fiind urmate de ciorba lipovenească, sarmale, friptură și, la sfârșit, dulciurile, toate fiind preparate după rețete tradiționale.

Peștele nu lipsește de pe masa de Crăciun a rușilor lipoveni

Indiferent de zona în care se află, rușii lipoveni pun și pește pe masa de Crăciun. În localitățile din Delta Dunării, preparatele din pește sunt nelipsite, iar varietatea lor ține doar de gusturile fiecăruia.

Astfel, platoul cu aperitive include în mod aproape obligatoriu peștele afumat sau marinat și salata de icre de știucă ori de crap, la care se pot adăuga chifteluțele din pește sau salata de pește.

Crăciunul la rușii lipoveni, tradiții și obiceiuri

”Pe vremuri, rușii lipoveni seamănau semințe, atât în seara de Ajun, cât și în prima zi a anului. Grăunțele erau aruncate în casă sau în cuptorul de pâine, pentru belșug.

Grăunțele de la primii semănători erau adunate și folosite în rituri de vindecare sau de protecție. Restul boabelor erau măturate a doua zi și date păsărilor din curte, să fie sănătoase”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.

Discover Dobrogea vă urează sărbători cu sănătate și multe bucurii!

January 7, 2022
Vulturul negru s-a reîntors în Dobrogea după mai bine de jumătate de secol

Când ne pregăteam să spunem că pentru Dobrogea, 2021 a fost anul flamingilor, sfârșitul de an ne-a adus o altă mare surpriză. Vulturul negru (Aegypius monachus), o specie extinctă în România de mai bine de jumătate de secol și-a făcut din nou apariția în Dobrogea. Dacă până în acest an au mai existat semnalări sporadice, de păsări aflate în trecere, acum este pentru prima dată când un Vultur negru alege să rămâna o perioadă mai lungă în Dobrogea.

Vulturul negru este monitorizat în Dobrogea

Vulturul negru face parte dintr-un program de reintroducere a speciei în Munții Balcani, derulat de Green Balkans Bulgaria și organizații partenere.
Foto: Cornel Cotorogea, 09.12.2021

Pasărea este monitorizată în timp real cu un transmițător GPS care le permite specialiștilor să studieze atât comportamentul, cât și starea păsării.

Map source: Bright Future for Black Vulture LIFE14 NAT/BG/649

Zona munților Măcin, parte a Parcului Național Munții Măcin, unde vulturul a ales să rămână în această perioadă, este o zonă istorică de cuibărire pentru această specie. În urmă cu 100 ani, vulturul negru cuibărea alături de alte specii acum extincte: vultur sur, vultur egiptean, acvila de camp (cuibărește doar în vestul României).

Cuib de Vultur negru în Dobrogea, 1925. Sursa: Two ornithologists on the lower Danube, H.Kirke Swann, J.H. McNeille, publicată de Wheldon and Wesley, London, 1925.

Principalele pericole pentru specie sunt legate de riscul de coliziune cu palele turbinelor eoliene, riscul de electrocutare pe stâlpii de medie tensiune, braconajul și otrăvirea indirectă, prin consumul de animale moarte prin otrăvire sau momeli otrăvite.

Informații despre vulturul negru

Vulturul negru este cea mai mare specie de vultur de pe continentul european. El atinge o anvergură a aripilor de 2.85 m. În Europa, specia este prezentă în Spania, Franța, Grecia, Bulgaria, Turcia și Rusia, numărul estimat fiind de peste 3.000 de perechi cuibăritoare, marea majoritate în Spania.
Foto: Cornel Cotorogea, Vulturul negru deasupra Munților Măcin, 23.12.2021

Este o specie necrofagă, care se hrănește în principal cu animale moarte, asemenea altor specii de vulturi. Vulturii negri au rol de sanitari, prevenind răspândirea unor boli prin consumul carcaselor înainte ca acestea să poată dezvolta bacterii care să propage boli și să infecteze alte animale sau chiar oamenii.

Despre Green Balkans

Fondată în 1988, Green Balkans activează ca organizație non-profit în domeniul conservării habitatelor și a speciilor rare pe teritoriul Bulgariei. De-a lungul timpului a implementat peste 110 proiecte.

Green Balkans coordonează programul de reintroducere a Vulturului negru în Munții Balcani din anul 2015. În anul 2018 au fost eliberate primele exemplare, iar în 2021 au avut primul succes major, prima cuibărire în libertate, după 28 de ani de ultima cuibărire cunoscută în Bulgaria. La 1 Octombrie 2021, primul vultur negru eclozat în libertate a zburat de la cuib.

Materialul a fost realizat cu sprijinul lui Simeon Marin, Coordonator de teren, LIFE14 NAT/BG/649 Green Balkans, Bulgaria și Cornel Cotorogea, pasionat de ornitologie.

January 6, 2022
„QUE VIVA PICASSO” – expoziție de grafică la Muzeul de Artă Constanța

O expoziție cu lucrări de grafică ale celui mai mare artist al secolului XX, Pablo Picasso va putea fi văzută la Muzeul de Artă Constanța până în luna martie. Vernisajul expoziției „QUE VIVA PICASSO” va fi organizat joi, 6 ianuarie 2022, începând cu ora 15.00.

”QUE VIVA PICASSO”, o expoziție inedită la Muzeul de Artă Constanța

Expoziția pune în evidență preocuparea lui Picasso pentru interpretarea marilor teme ale creaţiei, etapă care s-a făcut cunoscută mai ales după mijlocul secolului al XX-lea și care a reprezentat un moment de apogeu al spiritului analitic și interpretativ al artistului.

Una dintre cele mai importante serii pe care publicul iubitor de artă o va putea admira în cadrul expoziției este „Suite Vollard”, o serie de 100 de gravuri create de Picasso, în perioada 1930–1937, în stil neoclasic, care a fost comandată de comerciantul de artă din Paris, Ambroise Vollard. Aceasta descrie relația dintre artistși model și sunt inspirate de Rembrandt van Rijn. În expoziție se poate admira ediția germană, care a fost publicată de Gerd Hatje, Stuttgart, în 1956 – considerată cea mai bună ediție, autorizată personal de Picasso.

O altă parte importantă a expoziției o reprezintă litografiile originale ale artistului, precum și ilustrațiile cărții „Les Menines et la Vie”, inspirate de idolul său, Diego Velazquez.

”QUE VIVA PICASSO”, expoziția unui artist genial

Referindu-se la „QUE VIVA PICASSO”, Lelia Pîrvan Rus, Directorul Muzeului de Artă, declară: „Suntem bucuroși că putem prezenta această etapă a creației lui Pablo Picasso la Constanța. Expoziția ne spune multe despre Picasso, despre personalitatea sa și diversitatea temelor și tehnicilor pe care le-a abordat de-a lungul timpului”.

Lucrările expuse fac parte din portofoliul colecționarului german Thomas Emmerling și dintr-un amplu proiect itinerant, pe care acesta l-a realizat începând cu anul 2016. În 2016, ele au fost pe simezele Muzeului de Artă din Cluj-Napoca și la Timișoara.

O mare parte a lucrărilor din expoziția recentă au fost expuse, în toamna anului 2017, în colaborare cu Muzeul Picasso din Antibes, Franța, la Muzeul Municipiului Lublin, Polonia, unde expoziția a fost premiată drept „Expoziția anului 2017”.

În 2018, expoziția a fost pe simezele Castelului Esterházy din Pápa, Ungaria, iar în 2019 în Slovacia, la Muzeul Municipiului Bratislava, Palais Mirbach. Proiectul s-a născut ca urmare a pasiunii pe care colecționarul Thomas Emmerling o nutrește pentru opera lui Pablo Picasso.

În acest sens el afirma: „Pentru mine Picasso este un artist genial, chiar și peste 500 de ani oamenii vor vorbi despre Picasso ca reprezentant al secolului al XX-lea, așa cum vorbim acum despre Michelangelo ca reprezentant al Renașterii italiene”.

Pablo Picasso a realizat peste 3000 de lucrări de grafică

Născut în 1881, la Málaga, în Spania, Pablo Picasso a creat în timpul vieții peste 3.000 de lucrări de grafică, realizând în principal litografii, gravuri și ilustrațe de carte. Lucrările ce vor fi expuse la Muzeul de Artă Constanța acoperă perioada 1916–1961, punând în valoare,în principal, intervalul de la sfârșitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960. Ele fac parte dintre cele mai importante cicluri ale operei grafice a lui Picasso, precum „Picasso –Cocteau, 1916–1961”, „De mémoire d’homme”, „Don Quixote”, „Les Menines et la vie”, „Toros y Toreros”, „L’espace et la flûte”, „Picasso–Suite Vollard”, „Picasso– Balzac”,„Les Menines”, respectiv desene de la „Congres National du mouvement de la Paix”. Expunerea acestor cicluri propune pe de o parte o viziune asupra condiției umane,iar pe de alta oferă o imagine cronologică asupra dezvoltării unei părţi semnificative şi consistente a operei create de artist, printr-o continuă diversificare a tehnicilor graficii.

Expoziţia ”QUE VIVA PICASSO” va fi deschisă publicului iubitor de artă, la Muzeul de Artă Constanța, în perioada ianuarie – martie 2022, între orele 9.00–16.30.

Accesul publicului la vernisaj și la vizitarea expoziției se va face în conformitate cu reglementările legislative în vigoare privind evoluția virusului SARS-CoV-2.

January 4, 2022
Boboteaza și Sfântul Ion încheie perioada sărbătorilor de iarnă

Boboteaza, denumită și Botezul Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creștine. Ea este urmată de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, dată la care se încheie perioada sărbătorilor de iarnă.

150.000 de sticle cu apă sfințită vor fi împărțite credincioșilor constănțeni de Bobotează

Miercuri, în Ajunul Bobotezei, de la ora 05,15 va fi oficiată Liturghia Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

Aceasta va fi urmată de slujba de Sfințire Mare a apei, la ora 7.00, slujbă asemănătoare celei care va fi oficiată în ziua de Bobotează.

Apa sfințită va fi îmbuteliată în 150.000 de PET-uri, care le vor fi oferite credincioșilor constănțeni de Bobotează.

Tot în Ajun de Bobotează va fi sfințită apa pe pontonul din Hârșova și vor fi aruncate trei cruci în apa Dunării, pentru a fi recuperate de tinerii curajoși.

Pe 6 ianuarie, la ora 8.15, va fi oficiată Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.

De la ora 11.25 va începe tradiționala procesiune de Bobotează, de la Catedrală până în Portul Tomis, unde, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, va fi oficiată slujba de Sfințire Mare a apei. La sfârșitul acesteia, IPS Teodosie va arunca trei cruci în apele mării, ce simbolizează Arătarea Sfintei Treimi la apa Iordanului.

La Tulcea, liturghia va fi oficiată la Biserica ”Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Măcin, iar procesiunea clerului și a credincioșilor va fi condusă spre malurile Dunării din Măcin, unde va fi oficiată slujba Aghiazmei Mari.

Boboteaza vine cu numeroase tradiții și superstiții

Boboteaza, ziua în care Iisus Hristos a fost botezat de către Ioan Botezătorul, vine, la fel ca orice altă sărbătoare, cu multe tradiții și superstiții. Credincioșii creștini trebuie să țină post negru în ajunul sărbătorii.

Una dintre cele mai importante tradiții este sfințirea apelor, un ritual care este oficiat de preot.

Cu ocazia Bobotezei, preotul aruncă o cruce într-o apă curgătoare, iar bărbații trebuie să o găsească și să o aducă la mal. Se spune că persoana care reușește să scoată crucea din apă va avea tot anul parte de noroc, bucurii și liniște.

Apa sfințită de Bobotează se numește aghiazmă mare și se spune că are puteri tămăduitoare.

După ce primesc apa sfințită, credincioșii înmoaie în ea busuioc și stropesc casa, curtea și animalele, pentru a le feri de rele.

În Dobrogea, dar și în alte zone ale țării, ”Botezul Cailor” este un obicei întâlnit, în general în mediul rural. Potrivit tradiției, după ce sunt sfințite animalele este organizată o întrecere între caii botezați, despre care se spune că vor aduce spor în gospodărie.

Tot de Bobotează, tinerele își pot afla ursitul. Potrivit obiceiului, domnișoarele pot afla cu cine se vor căsători, dacă își pun un fir de busuioc sub pernă, în seara de Bobotează.

Chiralesa, o altă tradiție de Bobotează

Boboteaza, ca și Crăciunul, este precedată de un ajun deosebit, care concentrează o numeroase tradiții și credințe. Între acestea se numără și obiceiul denumit ”umblatul preotului cu botezul” sau ”Chiralesa”, care înseamnă ”Doamne miluiește”.

Pe vremuri, exista credința că, strigând Chiralesa, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei.

În tradiția populară, copiii mergeau cu Chiralesa de Bobotează, la fel cum colindau și de Crăciun și Anul Nou.

După Bobotează, pe 7 ianuarie, este cinstit Sfântul Ioan, numit şi „Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat venirea lui Hristos.

În unele zone se mergea cu uratul și de Sfântul Ioan, când se încheiau sărbătorile de iarnă, iar oamenii își intrau în ritmul normal al vieții de zi cu zi.

Sursa foto: Digi 24

January 4, 2022
Muzeul Carsium din Hârșova a fost inaugurat de trei ori de regii și reginele României

Muzeul Carsium din Hârșova, unul dintre cele mai vechi muzee din Dobrogea, a avut o istorie zbuciumată. Inaugurată în perioade diferite, de trei dintre cei patru regi ai României, Carol I, Ferdinand și Mihai, instituția de cultură și-a schimbat de mai multe ori sediul, deoarece nu s-a dorit desființarea ei. În 2022, muzeul va fi redeschis în fosta școală din Hârșova, acolo unde a funcționat și la înființare.

Muzeul Carsium din Hârșova a fost inaugurat de Regele Carol I și Regina Elisabeta

Muzeul Carsium din Hârșova a fost fondat la începutul secolului XX, de învățătorul Vasile Cotovu, într-o sală din noua școală înființată de tatăl său.

Piesele au fost strânse de-a lungul anilor, atât de dascălul Cotovu, cât și de copiii și locuitorii orașului. Toți localnicii au contribuit la constituirea colecției, astfel că, de câte ori găseau fragmente de inscripții, vase întregi sau fragmentare ori monede vechi, ei le duceau la școală.

La 1 mai 1904, familia regală, care se afla într-un voiaj pe Dunăre, a vizitat noua școală realizată sub supravegherea inginerului Anghel Saligny. Cu această ocazie a avut loc inaugurarea muzeului, dar și a unității de învățământ. În Cartea de Aur care există în cadrul muzeului, pot fi văzute semnăturile pe care Regele Carol I și Regina Elisabeta le-au lăsat cu acea ocazie.

Distrus de bulgari, Muzeul Carsium din Hârșova a fost inaugurat, din nou, de Regele Ferdinand și Regina Maria

În 1916, bulgarii au distrus muzeul și școala din Hârșova. 5 ani mai târziu, în ianuarie 1921, ”Muzeul Regional Hârșova”, cum era denumit în documentele vremii, a fost redeschis în locuința fondatorului său, învățătorul Vasile Cotovu.

Reinaugurarea muzeului s-a făcut pe 29 mai 1926, în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care și-au lăsat semnăturile în Cartea de Aur. Cu această ocazie a fost realizată și o placă din marmură, pe care sunt gravate numele reprezentanților Casei Regale.

Și Domnița Ileana și-a lăsat semnătura în Cartea de Aur a Muzeului de la Hârșova, pe 8 iunie 1928. Alteța Sa Regală a ajuns la Hârșova, călătorind de la Oltenița pe cursul Dunării, cu vasul Marinei Militare ”Comandor Păun”. Principesa Ileana a fost însoțită de către doamna de onoare Lucasievici, de colonelul aghiotant Manolescu și de amiralul Scodrea, se precizează sub semnăturile lăsate de fiecare vizitator.

Regimul comunist a desființat Muzeul din Hârșova, iar în 2006 acesta a fost inaugurat pentru a treia oară

În 1948, muzeul, care a funcționat inițial în școala din oraș și ulterior în locuința învățătorului care a organizat instituția de cultură, a fost desființat de comuniști.

Abia 58 de ani mai târziu, Muzeul Carsium de la Hârșova a fost redeschis într-o clădire închiriată. La cea de-a treia inaugurare, pe 23 aprilie 2006, au participat Regele Mihai și Regina Ana, ale căror semnături pot fi văzute în Cartea de Aur a muzeului.

La începutul anului viitor, sediul muzeului va fi mutat din nou, în clădirea în care a funcționat inițial, respectiv în fosta școală din Hârșova, acum monument istoric. Imobilul se află în proces de reabilitare, însă, la finalizarea lucrărilor, muzeul va avea, într-un final, un sediu generos, în care turiștii și localnicii vor putea vedea expozițiile.

Muzeul Carsium din Hârșova deține și piese vechi de peste 6000 de ani, din Cultura Gumelnița

În prezent, Muzeul Carsium, o secție a Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța nu este vizitabil, pentru că toate piesele sunt strânse pentru a fi mutate în noul sediu. Cei care ajung totuși în Hârșova pot vedea însă Lapidarium-ul, unde sunt prezentate câteva elemente de arhitectură din epoca romană.

”Piesele care vor fi expuse în muzeu au fost descoperite la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX și datează din epocă romană. Cea mai mare parte a cetății se află sub casele oamenilor, iar ce putem vedea noi la Cetatea Carsium este o parte din fortificația antică și cea medievală.

În Lapidarium este și o inscripție armenească de la 1570-80, pentru că a existat și o comunitate armeană. Ea a fost descoperită în anii ’50 în curtea liceului.

Avem în colecție și două piese cu o vechime de peste 6000 de ani, din Cultura Gumelnița.

Este vorba despre un colier de astragale, gioale cum le spunem noi, din oase de oaie. Colierul, care este unicat, a fost descoperit la Hârșova, este din Cultura Gumelnița și are 6000 de ani.

Oasele prezintă semne pe suprafața lor și nu seamănă unul cu altul, probabil că a avut o semnificație în momentul în care a fost făcut colierul. În momentul descoperirii s-au văzut urme de oxid de fier pe suprafața câtorva piese. Astragal este denumirea științifică a acestui os de oaie.

Când se fac expoziții în Europa cu piese din perioada preistorică, în afară de Cucuteni, toată lumea vrea colierul de astragale de la Hârșova.

Un alt obiect vechi de 6000 de ani pe care îl avem în patrimoniu, este un suport de vas cu reprezentarea unei broaște țestoase.

În așezarea neolitică sunt multe carapace de broască țestoasă. În principiu, vasele din neolitic stau pe suporți, fie că sunt mari sau mici și au fundul conic.

Aceasta este particularitatea epocii, iar pentru a putea sta vasul fără să se răstoarne, i se făcea un suport.

Este o istorie a suporților, ei pot fi mai mari sau mai mici, în funcție de dimensiunea vasului, dar pot fi și suporți rituali. Acesta, probabil, este un suport ritual, dar nu știm pentru ce se folosea.

Avem aici câteva zeci de piese transformate în bijuterii și podoabe. Din oase mici de pasăre tăiate au făcut un colier din oase de pasăre, din oase de oaie, din astragal de bovină. În general, cam totul se folosea, nu se arunca nimic, iar ce nu avea nici o utilizare era folosit ca material combustibil.

La noul muzeu vom avea și o expoziție paleontologică, cu piese de acum 300 de milioane de ani, pe care o avem de la un donator din București, dar și cu obiecte legate de istoria acestui loc”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului Carsium din Hârșova, dr. Constantin Nicolae.

December 27, 2021
Produsele tradiționale de Crăciun pregătite pe vremuri în Dobrogea

În satele din Dobrogea, cu câteva zile înainte de marea sărbătoare se pregăteau produsele tradiționale de Crăciun, colacii și alte copturi rituale, extrem de importante în viața tradițională. Nu lipseau, desigur, nici preparatele din carne de porc, pe care gospodinele le găteau după Ignat.

Crăciunelul, unul dintre produsele tradiționale de Crăciun, în Dobrogea

Crăciunelul era o coptură în formă de 8 sau care reprezenta o figură antropomorfă. Fiind unul dintre produsele tradiționale de Crăciun, el era agățat, atât la români, cât și la ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă icoană, urmând ca de Bobotează să fie oferit animalelor, pentru sănătate și prosperitate.
Fotografia ne-a fost oferită de cercetătorul Alexandru Chiselev

„Crăciunelul era destinat exclusiv animalelor din ogradă. El era înmuiat în aghiazma mare, realizată de Bobotează și oferit animalelor din gospodărie, pentru ca acestea să aibă mană, vacile să dea mult lapte și să nască viței sănătoși, practic, să meargă sporul în casă și în gospodărie”, a precizat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Scutecele Mântuitorului și turtele Maicii Domnului, produsele tradiționale de Crăciun

Pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului, românii, dar și alte etnii realizau „pelincile lui Isus” sau „scutecele Domnului”, niște foi coapte pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr, peste care se presăra nucă.

De asemenea, produsele tradiționale de Crăciun erau și „turtele Maicii Domnului”, făcute din foi subțiri, coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă pisată, care erau împărțite ulterior pe o prescură sau pe un colac.

De Crăciun, cerurile se deschid și sufletele celor decedați revin pe pământ

Aspectul legat de cultul morților este foarte important de Crăciun. Se spune că în această perioadă, Cerurile se redeschid, iar sufletele celor decedați revin pe Pământ să petreacă Marea Sărbătoare alături de membrii în viață ai familiei.

„În anumite comunități se punea chiar un scaun separat, ce rămânea neocupat și veselă, iar oamenii credeau că urmau să fie folosite de persoanele care au revenit temporar în viața lor, din lumea de dincolo”, a povestit pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

În satele din Delta Dunării, fiecare etnie se pregătea în mod diferit pentru Crăciun

La rușii lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului anumite specialități culinare și nu aveau loc întâlniri. Se ținea un post negru, urmând ca abia de Crăciun, după slujbă, să stea la masă.

În schimb, la ucraineni, în Ajun de Crăciun avea loc o cină rituală, numită Vecera, la care se pregăteau 12 feluri de mâncare de post, din care nu lipseau cucheaua, o fiertură de grâu îndulcită, osvarul, compotul din fructe uscate și fel de fel de plăcinte, chiar și o pampușcă, un fel de turtă mică, crestată astfel încât să creeze imaginea unui soare.

Credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian.

Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

În prezent, datorită căsătoriilor mixte, asistăm la o dublare a sărbătorilor în foarte multe familii se sărbătorește și pe nou, dar sărbătorile sunt punctate și pe stil vechi, pe 6 ianuarie.

Localnicii din Delta Dunării creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește.

La Sfântu Gheorghe, de exemplu, pe masa din Ajunul Crăciunului nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.

Pe vremuri, darurile de Crăciun erau simbolice

Darurile, pe vremuri, erau mai mult simbolice, în satele dobrogene accentul fiind pus pe produsele tradiționale de Crăciun. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.

„Toate acestea mergeau pe ideea reciprocității darului, colindătorul oferă prin urările sale bunăstare gospodăriei, iar gazdele trebuie să ofere la rândul lor, în schimb, un colac și diverse produse pe care acestea, chiar dacă nu le aveau la îndemână, le pregăteau cu mare drag.

De exemplu, în satul Letea, pentru colindătorii de Crăciun se pregăteau 80 de colaci mici și vreo 12 colaci mari pentru ceata de colindători de la biserică. Femeile aveau de trudă în acea perioadă.

Spre surprinderea și bucuria mea, în anul 2019 când am participat la sărbătorile de Crăciun pe vechi, în satul Letea, cele două cete de colindători strânseseră fiecare, în jur de 50 de colaci.

Aceștia se înșiră pe un băț foarte lung, pe o prăjină și sunt expuși în fața tuturor, deoarece este un motiv de mândrie cu două valențe. Pe de o parte, ei demonstrează la câte case au reușit să colinde, iar pe de altă parte, arată cât de harnice au fost gospodinele în realizarea acelor colaci”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Sărbători cu multe bucurii vă dorim!

December 24, 2021
Colindele vechi din Dobrogea sunt duse mai departe de copiii din Oltina

Vremurile în care colindele vechi din Dobrogea, cântate de cetele de bărbați răsunau în sate au cam apus, din păcate, în multe localități. Totuși, obiceiul colindatului se păstrează încă în mediul rural, chiar dacă tinerii nu mai merg în cete organizate cu uratul, ci în grupuri mai mici. Cu timpul, colindele vechi au fost înlocuite cu unele mai scurte, simple și ritmate, astfel că unele dintre ele s-au pierdut. La Oltina, copiii din ansamblul Codanele Dobrogei au învățat colindele vechi și, astfel, reînvie cântecele populare tradiționale pe care bunicii și străbunicii lor le cântau pe vremuri.

Colindele vechi din Dobrogea sunt cântate de copiii din Oltina

Îmbrăcați cu haine tradiționale dobrogene și încălțați cu opinci, copiii din Oltina, care fac parte din ansamblul Codanele Dobrogei, sunt pur și simplu adorabili. Ei au învățat colindele vechi din Dobrogea și sunt tare mândri atunci când cântă la serbări, la Mănăstirea Strunga sau în alte locuri, alături de coordonatoarea grupului, Ionelia Lefterică.

Cu siguranță, micuților nu le-a fost foarte ușor să învețe colindele, deoarece unele dintre ele au versuri grele, de neînțeles chiar și pentru adulți, de exemplu: ”Oi lerom da leroile Doamne”.

Este admirabil faptul că acești copii reînvie urările vechi și, astfel, le pot păstra și transmite mai departe. Ei se plimbă mândri pe ulițele satului și cântă vechile colinde, așa cum făceau și străbunii lor.

Pe vremuri, toți localnicii satului știau colindele vechi din Dobrogea

Născută în comuna Oltina, Ionelia Lefterică, reprezentantul ansamblului Codanele Dobrogei a ascultat de când era mică, vechile colinde de Crăciun și Anul Nou, cântate de tatăl său. Acum, ea îi învață pe copiii din comună colindele vechi din Dobrogea, pentru ca ele să nu se piardă.

”Am crescut cu aceste colinde tradiționale, pentru că tatăl meu, Marin Lefterică, le-a învățat de la bunicul, Ștefan Lefterică. El cânta frumos la voce, la fluier și la cimpoi și este trecut, alături de alți rapsozi ai satului, în monografia comunei Oltina.

Tatăl meu era șef de ceată. În seara de Sfântul Nicolae se întâlneau toți tinerii și bătrânii din sat și alegeau cetele de colindători, formate doar din băieți de peste 18 ani, cărora li se alăturau bătrânii. Fiecare ceată avea un șef, un casier și un tânăr care ducea sacul din cânepă în care se adunau colacii primiți de la gazde.

Ceata mare începea colindul în Ajunul Crăciunului de la casa preotului. Exista un text referitor la activitatea preotului satului și la harul cu care el adună creștinii în jurul bisericii din localitate.

Când ajungeau colindătorii la gazdă, prima dată cântau afară colindul cel mic «Astă seară-i seară mare».

Dacă gazda era mulțumită de modul în care cântau, îi putea invita în casă, pentru a interpreta și alte colinde, precum «Colindul de fată mare» sau «Colindul de mort», dacă aveau în familie o persoană care a decedat recent.

Primirea colindătorilor în camera curată era un semn de mare cinste din partea gazdei, dar și un bun prilej pentru a fi observată situația materială a fetei de măritat.

Erau, de asemenea, «colinde pentru feciorii plecați în armată», cântate în casele în care existau băieți care își făceau stagiul militar.

Dacă reprezentanții cetei se încurcau și nu cântau frumos colindul mic de casă, gazda ieșea din casă, le dădea câte un băț pe spate și îi gonea”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Ionelia Lefterică.

Copiii din Oltina colindau în Ajunul Crăciunului de la 5 dimineața

Multe obiceiuri s-au schimbat între timp în satele din Dobrogea. Dacă în urmă cu câteva zeci de ani, copiii se trezeau cu noaptea-n cap să meargă să colinde, acum, probabil, nimeni nu ar mai face acest efort.

”Când eram copil, ne strângeam și colindam în grupuri mici, de la 5 dimineața până pe la ora 8. Dormeam cu trăistuțele la gât, cu mare grijă să ne trezim la timp și să nu cumva să întârziem.

Gazdele ne așteptau cu gojgorele fierbinți, făcute din bucăți de cocă de pâine modelate rotund, ca niște mingiuțe, care erau prăjite în ulei. Gospodarii ni le dădeau calde, fără zahăr, iar noi, cum eram flămânzi dimineața, le mâncam cu mare plăcere.

Localnicii ne așteptau de la ora 5, în dimineața de Ajun. Ne adunam 2-3 copii și mergeam cu Chiti Miti, un colind vechi de aproape 100 de ani, tradițional în Oltina.

În seara de Ajun, de la ora 19 ieșeau la colindat cetele de bărbați, care se împărțeau pentru a acoperi tot satul, astfel încât nimeni să nu rămână necolindat.

Cântau toată noaptea și astfel vesteau venirea Mântuitorului la toate casele din Oltina”, am mai aflat de la Ionelia Lefterică, reprezentantul ansamblului Codanele Dobrogei.

Vechile tradiții din Oltina sunt reînviate, pentru a nu fi uitate

Colindele care vestesc Nașterea lui Hristos ocupă un loc special în viața creștinilor, iar în satele din Dobrogea, Crăciunul coagula comunitatea, care respecta tradițiile cu sfințenie. În lumea satului, colindele erau transmise din generație în generație și era interzisă modificarea textelor. Se spune că la Oltina, până în 1995 erau 7-8 cete de bărbați, una dintre ele fiind formată din colindători în vârstă, care, de regulă, aveau peste 60 de ani.

”Pentru noi, sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie, cu atât mai mult cu cât au și o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului.

În Oltina sunt tradiții și obiceiuri frumoase, pe care încercăm să le respectăm și să le ducem mai departe. Copiii învață colindele vechi din Dobrogea, pentru că ne dorim să le păstrăm și să le conservăm.

Ansamblul Codanele Dobrogei de la Oltina și-a propus să ducă tradițiile mai departe, pentru a nu se pierde. Avem costume tradiționale din toate zonele țării, dar și instrumente și îi vom învăța pe copii să cânte la chitară, la nai, vioară sau la tobe.

În Dobrogea sunt obiceiuri și tradiții foarte vechi, iar noi, la Oltina, le transmitem mai departe tinerilor, astfel încât ele să nu fie uitate. Chiar și directorul școlii cântă în ansamblul pe care îl avem, tocmai pentru a le da copiilor un exemplu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, primarul comunei Oltina, Ștefania Cealera.

Startul pregătirilor de Crăciun se dădea de Sfântul Nicolae

În seara de Sfântul Nicolae se formau cetele de colindători și aveau loc noi ierarhizări și asocieri între băieți. Unii ieșeau din ceată după ce se căsătoreau și intrau în ceata bărbaților căsătoriți. Cei care terminau armata intrau în ceata respectivă și o completau.

În această perioadă avea loc și un fenomen de educare a tinerilor, pentru că aceștia trebuia să învețe colindele la numeroasele repetiții, se realiza și recuzita, care consta în măști, bici, buhai și alte obiecte folosite în cadrul acestor obiceiuri. Se spunea că nici o casă nu trebuie să fie lăsată necolindată, pentru că era semn de rău augur.

Colindele vechi din Dobrogea erau foarte lungi, însă, din păcate, azi au început să fie înlocuite cu variante mult mai simple, poate chiar mai ritmate sau mai atractive pentru public.

Lucrul cel mai frumos era bucuria gospodarilor de a-i primi pe colindători în casă, să colinde la icoană, să trăiască magia sărbătorilor alături de tinerii care vesteau Nașterea Domnului. În schimb, gazdele le dădeau colindătorilor produse alimentare pe care le pregăteau cu mare plăcere, special pentru ei.

De Crăciun, gospodinele din Oltina pregătesc preparate tradiționale

În ziua de Crăciun, cea mai mare bucurie este reunirea familiei în jurul mesei. Masa de Crăciun este locul care îi strânge pe toți membrii, unii chiar plecați foarte departe, dar care se întorc acasă de sărbători. Toată familia participă la masa de Crăciun, unde sunt servite bucate tradiționale preparate din porcul sacrificat în ziua de Ignat. În zilele următoare încep vizitele la nași și la fini.

”Pentru masa de Crăciun coacem pe vatră pâine și cozonaci. Nu lipsesc tradiționalele sarmale și friptura de porc, dar, preparăm în Săptămâna Mare și gâlbaș, caltaboș, tobă, salată de boeuf și alte produse specifice sărbătorilor de iarnă.

«Scutecele Mântuitorului», este un desert tradițional, pregătit pentru Ajunul Crăciunului. Foile subțiri se coc pe plită și se stropesc cu un sirop făcut din apă, zahăr și coajă de lămâie și peste ele se presară nucă pisată și zahăr.

Fetele sunt foarte bucuroase că pot asista la toate aceste pregătiri și își ajută mamele și bunicile la bucătărie”, a mai precizat pentru Discover Dobrogea, Ionelia Lefterică.

Discover Dobrogea vă urează sărbători cu multe bucurii!

December 23, 2021
La Mănăstirea Strunga, maicile așteaptă Crăciunul cu post, rugăciuni și fapte bune

Într-o vale înconjurată de dealuri, la poalele cărora se întinde balta Oltina, este situată Mănăstirea Strunga. Lăcașul de cult, în care viețuiesc 16 măicuțe și părintele Visarion, poartă numele satului pe teritoriul căruia a fost întemeiat. Localitatea a fost părăsită în urmă cu aproximativ 40 de ani, iar în 2005, Maica Filareta a ridicat în această pustietate plină de ciulini și șerpi, o frumoasă mănăstire. Acum, maicile și părintele Visarion așteaptă cu bucurie sărbătoarea de Crăciun, dar și pe colindătorii care vestesc Nașterea Domnului.

Obiceiurile de Crăciun la Mănăstirea Strunga sunt diferite de cele din casele localnicilor

Am ajuns în Săptămâna Mare la Mănăstirea Strunga și am aflat care sunt obiceiurile măicuțelor, înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului.

”La noi în mănăstire obiceiurile sunt mai aparte față de cele din casele gospodarilor. În primul rând, noi punem pe primul loc rugăciunea, pravila zilnică.

Acum este o săptămână mai specială, Săptămâna Mare, înaintea sărbătorii Nașterii Mântuitorului și avem slujbe de zi și de noapte.

Sfânta Liturghie începe noaptea, de la ora 23.30 până la ora 02.00-03.00, iar ziua avem Pravila de zi.

La Mânăstirea Strunga suntem 16 maici și părintele nostru Visarion, dornic de slujire și foarte apropiat de cei din jur, de fiii duhovnicești, de pelerinii care vin pe la noi.

Începem să ne pregătim pentru sărbători. În Săptămâna Mare, în primul rând ne îngrijim ca biserica cea mare și bisericuța mică, paraclisul să fie într-o ordine impecabilă.

Așteptăm cea mai frumoasă sărbătoare pregătind lăcașul de cult, dar și biserica dinăuntrul nostru, ieslea din inima noastră, o pregătim să fie curată, primenită, să-l primim pe Mântuitor. Și aceasta înseamnă să uităm toate gândurile rele, să înfrumusețăm casa sufletului nostru cu fapte bune, să fim alături de cei necăjiți, să mergem să cercetăm familiile care sunt într-o situație materială mai critică.

Deja am început această cercetare de săptămâna trecută. Am mers pe la casele unde am știut că sunt copii necăjiți și le-am dus produse alimentare și haine pe care le-am căpătat și noi de la cei milostivi, care au știut să împartă firimitura de pâine cu Hristos, pe aceste vremuri grele”, a afirmat Maica Filareta pentru Discover Dobrogea.

Maicile de la Mănăstirea Strunga aduc Crăciunul și în casele familiilor de altă etnie

În ziua de astăzi, chiar și musulmanii sărbătoresc, în felul lor, Crăciunul, iar copiii de orice etnie se bucură când văd un brad împodobit și primesc daruri. Impresionată de micuții care cerșeau în fața unui magazin, Maica Filareta a decis în urmă cu câțiva ani să le ofere cadouri de Crăciun, tuturor copiilor sărmani, nu doar celor de religie ortodoxă.

”Am cercetat și familii de altă etnie, chiar dacă nu sunt ortodocși. Am mers în satul Făurei, unde sunt doar 8 familii de români ortodocși, restul sunt de religie musulmană.

Am pornit această cercetare, deoarece, cu ani în urmă am mers la magazin în Băneasa să fac cumpărături pentru a merge la școlile din comuna Oltina și din împrejurimi și să duc la copii, împreună cu maicile și cu părintele, daruri pentru Crăciun.

Acolo erau niște copilași care cerșeau și au spus: «La noi, Moș Crăciun a noastră nu a duce nimic». Atunci, m-am întors și i-am întrebat de unde sunt. Ei mi-au răspuns și am mers la domnul primar de pe vremea aceea și am întrebat câți copii sunt la școala din Făurei. Mi-a spus atunci că erau 134 de copii, plus câțiva la grădiniță și le-am făcut pachețele și celor de religie musulmană, bineînțeles, fără obiectele religioase, adică o cărticică de rugăciuni și ce le-am mai oferit noi copiilor ortodocși.

Și, de atunci, în fiecare an mergem și îi cercetăm și este o mare bucurie pentru ei. Ce m-a bucurat cel mai mult este că, după ce le-am dat darurile, tocmai erau în fața școlii și au spus: «Nu vrei să cântăm la tine un colind, doamna maica?». Le-am spus da, deși mă întrebam ce colind pot cânta ei. Mi-au cântat «Astăzi s-a născut Hristos», dar jucau în ritmul lor, erau niște fetițe îmbrăcate cu șalvari și cântau în felul lor, că am rămas uimită.

I-am întrebat de unde știu colindele și au spus că le-au învățat la ei și la televizorul lor. Ei ascultau colindele românești și asta m-a bucurat cel mai mult.

Când am fost săptămâna trecută să le duc daruri m-am dus seara. Felul cum mi-au mulțumit, spunând «bogdaproste», mulțumirea creștinească și «Doamne Ajută» m-a bucurat foarte mult.

Am mers și în Băneasa la niște familii necăjite și le-am dus alimente, iar la copilași daruri de Crăciun. Am mers cam prin toate împrejurimile acestor meleaguri”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Maica Filareta de la Mânăstirea Strunga.

În Săptămâna Mare, la Mănăstirea Strunga se prepară mâncăruri ușoare de post

În această ultimă săptămână de post, la Mănăstirea Strunga se prepară mâncăruri puțin mai ușoare, iar colindătorii sunt așteptați cu dulciuri și covrigi.

”De exemplu, astăzi am avut la masă o ciorbă de zarzavat și pilaf cu salată, pentru că avem în serele noastre salată și ceapă verde. O să pregătim pentru mâine niște cartofi fierți în coaja lor, cine dorește îi poate servi cu usturoi și facem o ciorbă de zarzavat mai simplă.

Pentru cetele de colindători pe care le așteptăm săptămâna aceasta am pregătit sărmăluțe de post, șnițele de post din soia cu piure de cartofi și tradiționalul șir de covrigi care se oferă responsabilului grupului de colindători, fructe și dulciuri. Covrigii sunt cumpărați din zona mea natală, zona Muscelului”, am mai aflat de la Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga.

La Mănăstirea Strunga nu se mănâncă niciodată produse din carne

Atât de Crăciun, cât și cu ocazia celorlalte sărbători sau în zilele în care nu se ține post, la Mănăstirea Strunga nu se mănâncă produse din carne. Tradiția lăcașului de cult este să se consume doar lactate și pește, situație întâlnită la toate mănăstirile din zonă.

”Noi facem de Crăciun și la celelalte sărbători, doar preparate din pește: ciorbă de perișoare de pește, plachie, pește la grătar, pește prăjit cu mujdei de usturoi și mămăliguță caldă.

Facem salată de boeuf fără carne, drob din ciuperci, frigănele din legume, iar tradiționalele sărmăluțe le facem cu ciuperci, nu cu carne, ca să fie și la noi masa bogată, pentru că așteptăm pelerini la mănăstire. Prin fiecare pelerin considerăm că a venit Hristos la noi și a bătut la poarta noastră și se cade să îl primim creștinește.

Pregătim și «Scutecele Mântuitorului», acele foițe subțiri precum foile de plăcintă, care se coc pe plită, se însiropează cu apă cu zahăr și coajă de lămâie și se presară cu nucă pisată și zahăr. Acestea se împart în Ajunul Crăciunului.

Aici, toți pelerinii care vin, în orice zi bat la poarta mănăstirii, noi îi așezăm la masă și îi ospătăm din puținul pe care îl avem. Avem 100 de locuri de cazare, îl primim pe Hristos la noi și nu cerem nimic, nicio recompensă. Ne bucurăm că lumea îl caută pe Hristos.

Pe colindători îi primim cu foarte multă dragoste creștinească și cu bucurie și apreciem colindele tradiționale românești.

La Oltina sunt câteva colinde speciale: «Colinde de fată», «Colinde de băiat», «Colinde pentru urare la casa gospodarilor» sau «Colindul special pentru preot».

Așteptăm colindătorii de la Oltina, pentru că în fiecare an vin copiii de la școală, chiar și unii tineri, dar primim colindători din tot județul”, a mai spus Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga.

Maica Filareta ne dorește să avem ”bucurii cât cuprinde zarea”

Maica Filareta le transmite credincioșilor să nu uite tradițiile și colindele românești.

”Chiar dacă vremurile sunt un pic mai grele, să avem nădejde că bunul Dumnezeu și Maica Domnului nu ne lasă niciodată, dacă ne rugăm cu trăire și cu iubirea aproapelui. Să aducă Dumnezeu în casele și în inimile fiecăruia, bucurii cât cuprinde zarea, pentru că zarea nu are margini. Le dorim tuturor pace și liniște sufletească și îi îmbrățișăm cu toată dragostea creștinească”, este urarea pe care a făcut-o Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga, pentru toți credincioșii.

Părintele Visarion de la Mânăstirea Strunga ne urează Crăciun fericit

Părintele Visarion are doar 26 de ani și spune că și-a dorit de când era copil să se dedice bisericii, deși nu a avut preoți în familie.

”Mi-au plăcut de mic slujbele și Dumnezeu a rânduit să fiu preot în Dobrogea. Îi invit la Mănăstirea Strunga pe credincioșii care au nevoie de liniște și de rugăciune, dar și pe cei care doresc să se spovedească, pentru că, doar astfel, păcatul zboară, nu mai rămâne în suflet. Omul când se spovedește are al doilea botez, iar sufletul renaște pentru viața de zi cu zi”, a precizat pentru Discover Dobrogea, părintele Visarion de la Mănăstirea Strunga.

De asemenea, părintele Visarion ne-a făcut tuturor o urare, cu ocazia sărbătorii Crăciunului.

”Fie ca Lumina care va răsări la Betleem-ul Ierusalimului să vă răsară în suflet și în casă! Deschideți ușa sufletului, să se nască Hristos în sufletele voastre! Pace, bucurie și Crăciun fericit!” le urează tuturor, părintele Visarion de la Mănăstirea Strunga.

December 22, 2021