Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României

”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României”, este un volum care ne readuce în atenție moștenirea culturală pe care regalitatea a lăsat-o Constanței, dar și Balcicului. Trei dintre aceste clădiri regale au fost ridicate în Constanța, care a devenit astfel, în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial, cea de a doua reședință regală de vară, semn al deosebitei atenții de care orașul și portul s-au bucurat în timpul domniei Regelui Carol I, dar și a urmașului acestuia, Regele Ferdinand I Întregitorul. Cea de-a patra reședință regală a fost construită de Regina Maria a României, la Balcic.

”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”, un volum care scoate la lumină multe informații necunoscute

Cartea ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României” tratează evoluția istorică a fiecăreia dintre cele 4 reședințe.

”Prima reședință este Palatul regal de la Constanța, astăzi sediul Tribunalului. Are o poveste foarte interesantă și mult timp nu s-a știut exact ale cui au fost planurile acestei clădiri. Eu am găsit în arhive, confirmarea că planurile au aparținut arhitectului Pierre Louis Blanc, planuri care au fost aprobate de Consiliul Tehnic Superior. Lucrările acestei construcții au durat între 1905-1906 și prima locuire în acest palat o avem atestată în septembrie 1907, cu ocazia manevrelor militare din Dobrogea.

După aceea, documentația este mai abundentă și există foarte multe mărturii din epocă, prin care se confirmă faptul că Regele Carol și familia regală veneau cel puțin 3 săptămâni la Constanța, de obicei în lunile aprilie-mai, când se desfășura și călătoria pe Dunăre, pe care Regele Carol a realizat-o în ultimii 10 ani de viață, cu excepția anului 1913.

În paralel se construiește și Pavilionul regal. Cele două reședințe au un moment de glorie deosebită când găzduiesc familia imperială rusă, în vizita de o zi, de la 1 iunie 1914.

În volum am prezentat momente surprinse de fotografiile de epocă, la Pavilionul din Portul Constanța.

După Primul Război Mondial, în 1922, are loc o întâlnire între Regele Ferdinand I, Virgil Andronescu, Theodor Florescu și alți reprezentanți ai autorităților locale, întâlnire în cadrul căreia se hotărăște ca vechiul Palat regal să devină Curtea de Apel Constanța și, pentru a nu văduvi orașul de o reședință regală, s-a hotărât ca primăria să doneze suveranilor un teren în Mamaia, unde va fi construită Reședința regală.

Construcția, de fapt, a cuprins două corpuri: pavilionul central și în lateral, Regina Maria a dorit să realizeze un pavilion pentru nepotul său, Mihăiță. Însă, moartea Regelui Ferdinand, în 1927, îi schimbă cumva planurile și hotărăște să doneze reședința Principesei-mamă Elena și Regelui-copil Mihai.

De fapt, este perioada cea mai frumoasă, este o epocă splendidă, în care toată familia regală se regăsește petrecând, mai mult sau mai puțin, cu diferite activități, în zilele toride de la Constanța. În mod frecvent, se întruneau în preajma zilei de 15 august, pentru că pe 18 august îl sărbătoreau pe Principele Nicolae și, de asemenea, veneau să participe la sărbătorile legate de Ziua Marinei.

Povestea aceasta frumoasă durează până în 1932, când, Principesa Mamă Elena este nevoită să vândă Palatul regal, împreună cu ferma sa de la Crevedia și, cu banii obținuți de la Ministerul Armatei, va cumpăra Vila Sparta din Florența, unde se va retrage până la sfârșitul vieții sale.

Povestea Palatului regal nu se oprește aici, el va fi dat în administrarea Armatei Române, va deveni Club al Hidroaviației, va cunoaște momente mai grele în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, trupele sovietice își vor stabili aici sediul și generalii sovietici vor sta într-una din vile. Chiar este de notat faptul că ultima prezență regală aici, se înregistrează în vara anului 1947, când, Arhiducesa Ileana, fiica cea mică a Reginei Maria, vine împreună cu copiii la Constanța, vizitează Bricul Mircea și se duce și în Mamaia. Era aproape de nerecunoscut, pentru că Mamaia se dezvoltase foarte mult, dar nu mai recunoaște nici interioarele clădirilor, care fuseseră devastate de către sovietici.

Ulterior, comuniștii vor prelua acest fond, care va fi cunoscut ca și Casă de odihnă pentru oamenii muncii, în anii 50-60, iar apoi, începând cu 1971 este recompartimentată, iar în 1978 și 1979, un amplu proiect de reorganizare va schimba interiorul acestei clădiri, care devine Club Neckermann.

Este foarte interesant că, în cadrul proiectului care s-a păstrat în arhiva S.C. Proiect S.A., am regăsit și date legate de modul în care autoritățile comuniste sperau să strângă bani de pe urma acestui club, fostul Castel regal, închiriind un loc de dormit cu 13 dolari și estimau încasări undeva la peste 2 milioane de lei, doar pentru primul an de funcționare. Iată că, totuși, comuniștii nu l-au vandalizat, ci, chiar s-au îngrijit să îl valorifice.

Eu am vrut să dau o identitate acestor reședințe, să le cunoaștem mai bine și ultimul capitol l-am dedicat Palatului Balcic, despre care s-a scris foarte mult, dar am simțit nevoia să fac o trecere în revistă a evoluției reședinței de la Balcic, poate, pentru a pune în oglindă evoluția celor două reședințe.

Dacă Palatul de la Balcic a fost, cumva, o reședință personală, reședința regală de la Mamaia a fost un palat construit de autoritățile locale, de Prefectura și Primăria Constanța, pentru suveranii de la acel moment, Ferdinand și Regina Maria.

Sper ca acest volum să vă aducă în atenție o lume dispărută, dar care are, încă, foarte multe conotații în prezent”, a declarat la lansarea cărții sale, autoarea volumului ”Reședințele regale de la Marea Neagră – Casele de vis ale reginelor României”, muzeograf dr. Delia Cornea.

În reședințele regale de la Marea Neagră, au locuit, pe rând, toți suveranii României

Lansarea volumului ”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României” marchează, într-un fel, 95 de ani de la inaugurarea Palatului regal din Mamaia și reconstituie vremurile de glorie ale acestei clădiri.

”Volumul pe care Delia Cornea îl lansează este o realizare importantă, dedicată acestor locuri ale memoriei palatelor și reședințelor regale din Constanța și Balcic și reprezintă, cel puțin pentru mine, un act frumos de responsabilitate civică. De acum, comunitatea profesională, împreună cu societatea civilă dispun de instrumente pentru a opera revenirea memoriei, pentru a extirpa amnezia și pentru a revaloriza orașul, dincolo de politicile publice obișnuite de până acum.

Citind și recitind lucrarea Deliei Cornea, am avut și am permanenta senzație că acest oraș trăiește cu povara sinistră a unui simplu dormitor public, o anexă de două luni a Bucureștiului, în care problemele se rezumă la dimensiunea și calitatea plajelor și la prețul unui șezlong. Orașul merită mai mult și are mult mai mult de oferit.

Revenirea memoriei acestui oraș este un pas obligatoriu, în efortul de dezvoltare și rezultatele obținute pe acest parcurs, cum este și volumul Deliei Cornea, sunt absolut salutare și acest efort este absolut necesar.

Locurile memoriei regale din Constanța și din Balcic, din punctul meu de vedere, sunt la fel de valoroase precum acelea de la Sinaia, pe care le cunoaște toată lumea. Reconstituirea meticuloasă pe care Delia Cornea a reușit să o facă, în ceea ce privește construcția, în ceea ce privește eforturile tuturor de a integra aceste imobile în viața socială, politică și culturală a țării sunt o reconstrucție pas cu pas și reușește să dea culoare unui eveniment științific și editorial, pe care Constanța îl merită.

Autoarea ne pune la dispoziție un fond documentar arhivistic de excepție, inedit în cea mai mare parte și este impresionant volumul de muncă pe care l-a adus între paginile acestei cărți, în ceea ce privește planurile arhitectonice, fondul de fotografii, unele dintre ele inedite și, de asemenea, mărturiile de epocă.

Este o cercetare minuțioasă și fără precedent până acum, de readucere la locul cuvenit, a unei memorii pierdute și despre care, Constanța și constănțenii s-au obișnuit să nu vorbească.

Aceste locuri ale memoriei naționale, care sunt reprezentate de reședințele regale din Constanța, au găzduit, în decursul a câtorva decenii, de la începutul sec. XX și până la al Doilea Război Mondial, importanți demnitari civili și militari ai lumii, între care Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în ultima vizită în străinătate înainte de începerea Primului Război Mondial în 1914, familiile regale din Grecia și Iugoslavia, Ducele Philip de Edinburgh, care și-a petrecut vacanțele în Palatul regal din Mamaia și l-aș aminti și pe creatorul și conducătorul statului polonez în perioada interbelică, mareșalul Josef Pilsudski.

De asemenea, trebuie să amintesc o întâmplare care a avut loc pe terasa Palatului regal din Mamaia. Mareșalul Pilsudski, la vremea aceea lider informal al Republicii Poloneze, a semnat, împreună cu regina, pe terasa Palatului regal din Mamaia un document care se regăsește în Arhivele Naționale Poloneze, din care rezultă că Marea Neagră nu este neagră. Copilele mareșalului l-au rugat ca, în timpul vizitei la Mamaia să dovedească faptul că Marea Neagră nu este neagră. Astfel, Regina Maria și mareșalul Pilsudski au stat jumătate de oră cu picioarele în apă, cu o fâșie de bumbac alb în mare și au așteptat să vadă efectul. Evident, fâșia de bumbac alb nu s-a înnegrit și s-a încheiat un proces-verbal oficial, între statul român și cel polonez, datat Mamaia – august 1928 și acest document a fost trimis Ministerului Polonez de Externe și dat celor două fete ale mareșalului.

În aceste reședințe regale de la Constanța au locuit, pe rând, toți suveranii României, inclusiv ultimul rege, Mihai”, a declarat istoricul Florin Anghel, prof. univ. dr. la Universitatea Ovidius Constanța.

”Reședințele regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor României” este un volum excepțional, în care găsim atât fotografii inedite din epocă, dar și planurile reședințelor regale și chiar câteva dintre însemnările făcute de Regina Maria în jurnal, de câte ori venea la Constanța.

September 25, 2022
”Drumul Cetăților”, un traseu turistic de o zi, în județul Tulcea

Turiștii pasionați de istorie și arheologie, dar și de drumeții pot face o excursie de o zi în județul Tulcea, pe traseul ”Drumul Cetăților”. Acesta are un caracter cultural și oferă posibilitatea cunoașterii a trei dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, amplasate într-un cadru natural unic, cu peisaje pitorești și cu numeroase povești istorice. Traseul turistic urmează ruta Babadag-Enisala-Jurilovca-Slava Rusă și este promovat de Grupul de Acțiune Locală GAL Razim.

Traseul „Drumul Cetăților” începe din orașul Babadag

Traseul ”Drumul Cetăților” pornește din ”Sinaia Dobrogei”, cum a fost numită localitatea Babadag, datorită așezării sale la poalele dealurilor împădurite Koiun-Baba, Sultan Tepe și Ianik Bair.

Orașul Babadag are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

Dealul cu sculpturi de la Babadag este o altă atracție turistică, mai puțin cunoscută de vizitatori. Povestea Platoului cu sculpturi este foarte interesantă. Am scris aici despre povestea sculpturilor abandonate de zeci de ani, pe dealul pe care se află Tabăra Babadag, un loc care le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.

Orașul Babadag și zonele limitrofe reprezintă o zonă turistică unică, prin frumusețea, diversitatea, bogăția și varietatea numeroaselor rezervații naturale care se regăsesc în această zonă.

Pădurea Babadag își justifică statutul de rezervație naturală și areal protejat prin cea mai mare concentrație de specii de orhidee amenințate cu dispariția, întâlnite pe o suprafață restrânsă. Cele mai multe specii plante rare se întâlnesc în partea de sud a rezervației, în pădurea de stejar pufos.

Enisala, prima fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi este inclusă în traseul ”Drumul Cetăților”, deoarece, pe teritoriul său există un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea medievală Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei.

Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

La baza Cetății Enisala, săpăturile arheologice au scos la iveală sute de complexe arheologice, majoritatea funerare, așezări neolitice sau din prima Epocă a fierului.

În satul Enisala se poate vizita și Gospodăria țărănească conservată in situ, o adevărată sinteză a arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei de la începutul secolului al XX-lea. Realizată din lut, piatră, lemn și stuf, aceasta se integrează armonios peisajului local.

În apropiere se află biserica Sf. Treime, ridicată în perioada 1890-1904, care prezintă un iconostas pictat la începutul secolului XX de către Rafael Mateef, un prolific zugrav de biserici.

Orgame-Argamum, a doua fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Traseul ”Drumul Cetăților” continuă spre Cetatea Orgame-Argamum, despre care se spune că a fost primul oraș locuit din Dobrogea. Fortăreața este situată în Jurilovca, localitate întemeiată de lipoveni, la începutul sec. al XIX-lea, fondatorul acesteia fiind Jurilca. Localitatea este situată pe malul Lacului Razim și are un mic port, un punct de plecare important spre alte zone turistice, astfel că este denumită și ”Poarta Razimului”.

Cetatea Orgame-Argamum, situată la aproximativ 7 km de comuna Jurilovca, pe faleza stâncoasă a Capului Doloșman și este cel mai important obiectiv cultural al zonei.

Potrivit izvoarelor antice, orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Chr. Coloniștii greci din Milet, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice.

Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte.

Acum, însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum.

Cetatea Ibida de la Slava Rusă încheie traseul ”Drumul Cetăților”

De la Jurilovca, se continuă traseul spre Slava Rusă, trecând prin localitățile Lunca și Ceamurlia de Jos, urmând Valea Slavelor. Este un drum frumos, cu dealuri acoperite de păduri, cu peisaje inedite și locuri umbroase.

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

Istoricii și arheologii apreciază că Ibida sau Libida era de 4 ori mai mare decât Cetatea Histria și de două ori mai mare față de Tropaeum Traiani.

”Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.

El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale.

Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

La Ibida au fost descoperite și două basilici.

În zona Slava Rusă-Slava Cercheză, vechile tradiții creștine au fost continuate de comunitățile de lipoveni, ale căror biserici sunt răspândite pe teritoriul celor două sate. Două dintre cele mai reprezentative biserici din Slava Rusă, sunt Uspenia și Vovedenia, ambele cu mănăstiri în incintă. Cele două obiective pot face parte dintr-un circuit cultural-religios.

În zonă se poate vizita și o moară de vânt, simbol al arhitecturii populare, o construcție de lemn de la începutul secolului XX.

De la Slava Rusă se pot realiza excursii cu bicicleta sau cu mașina spre rezervația naturală Pădurea Babadag-Codru, Pădurea Topolog și spre Complexul Lagunar Razim-Sinoe.

Pe traseul ”Drumul Cetăților”, turiștii pot face popasuri la numeroasele pensiuni și cherhanale din zonă, unde pot mânca produse tradiționale preparate din pește proaspăt, de către localnici.

September 23, 2022
Cetatea Orgame-Argamum de la Jurilovca, prima așezare atestată istoric din România

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței. Indiferent că ajungem primăvara, când totul este verde în jur sau iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, Jurilovca este extrem de pitorească și bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

Cetatea Orgame-Argamum, primul oraș întemeiat de greci, în Dobrogea

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice.

Este adevărat, Hecateus scria «Orgame, polis epi to Istros», respectiv că Orgame este oraș pe Istru, însă el nu a umblat prin locurile acestea, a scris lucrarea doar cu informații culese de la navigatori și de la cei care călătoreau, iar Orgame se afla exact pe ruta de navigație spre Dunăre.

Fluviul este cam la 60 de km de locul în care se află Orgame, ceea ce a generat inițial o confuzie între istorici, deoarece Capul Doloșman este pe Lacul Razim, iar Dunărea este la 60 de km la nord. Se intra din Pontus Euxinus, acum Marea Neagră, pe la Gura Portiței, care este închisă în prezent și se trecea exact pe lângă Orgame, se traversa Golful Halmyris, Razimul de azi și apoi se ajungea pe Dunăre.

Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte. Acum însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Orgame este cu aproximativ 30 de ani mai vechi decât Histria

S-a vehiculat timp de 100 de ani că Histria ar fi prima colonie grecească, dar în ultimii 15 ani, cercetările arheologice făcute la Orgame și la Histria au demonstrat că, Cetatea Orgame-Argamum a fost înființată cu cel puțin o generație sau două înaintea Histriei.

”Ele au fost două orașe surori, probabil se ajungea în câteva ore de la unul la altul. Între cele două orașe se naviga direct, acum însă nu se mai poate ajunge pe apă de la o localitate la alta. Unul dintre foarte puținele izvoare antice care menționează Orgame și mult mai târziu Argamum latin, se află chiar la Histria. Acolo a fost descoperită o piatră, un fost prag al unei instituții publice. Un arheolog care a excavat zona a avut inspirația să întoarcă acea piatră, care este mare, se află acum în Muzeul de la Histria și se numește «Piatra de hotărnicie». Ea fost bătută undeva la sfârșitul secolului al II-lea la 170-180 e.n.

Pe acea piatră scrie exact care sunt hotarele orașului. Este o inscripție înaltă de aproape 3 metri, care nu a fost păstrată integral. În secolul al V-lea, când s-a reconstruit cetatea, piatra de hotărnicie a fost folosită ca material de construcție și a fost pusă drept prag al unei instituții, dar inscripția era pusă cu fața în jos. Acesta este un izvor de informație extraordinar. Acolo, pe hotărnicie, apare actualul pârâu Slava, care curge la Ceamurlia de Jos. El vine dinspre Pădurea Caugagia și se varsă în Lacul Ceamurlia. Pe piatra de hotărnicie apare acel pârâu, cu numele lui latin și scrie că se învecinează cu Argamensi”, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită neîncetat, timp de 1300 de ani

Cetatea Orgame-Argamum a cunoscut perioadele ei de glorie, dar nu au fost foarte multe. Așezarea a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani, dar nu a fost o localitate foarte importantă cum era Histria, care a fost episcopie și avea băi publice.

”Argamum nu a fost o localitate foarte importantă în zonă, dar nici una de neglijat. A avut perioade mai bune și mai rele. Se pare că în secolele I, II d.Hr. așezarea a fost părăsită o perioadă de aproximativ 30 de ani, dar acestea sunt urme arheologice încă nedovedite. Pe straturile respective, urmele arheologice sunt foarte slabe sau lipsesc cu desăvârșire. După aceea, în funcție de modul în care a evoluat lumea romană și bizantină, totul s-a reflectat și la Argamum.

În secolul al IV-lea, împăratul Dioclețian a avut un proiect uriaș de refortificare a întregului limes nordic, al frontierei, toată fiind stabilită pe Dunăre. Au fost sute de cetăți reconstruite și întărite, începând din Ungaria de azi, până în limita nord-estică a imperiului. În acest proiect apare specificat și Argamum, iar zidurile actuale de incintă sunt de atunci”, am aflat de la Ștefan Constantin.

La Jurilovca există cel mai vechi mormânt grecesc din bazinul Mării Negre

În afara sitului Argamum, în zona necropolei antice grecești, se află ”tumulul cu heroon”, cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre. Acesta este un motiv în plus pentru arheologi să tragă concluzia că Orgame a fost una dintre primele colonii ale grecilor din Marea Neagră, probabil chiar prima, spune ghidul de turism Ștefan Constantin.

O mică movilă, un mormânt antic grecesc de incinerație, unic în Balcani și în bazinul Mării Negre, primul mormânt grecesc din această zonă. A fost atât de important pentru locuitorii orașului, încât în jurul lui s-a creat un cult al eroului, care a durat în jur de 400 de ani.

”Toate izvoarele arheologice culese din sit, arată că tumulul datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea, din anii 640-630 î.Hr., perioadă apropiată celei în care a fost întemeiată colonia. Probabil era un personaj important, întrucât arheologii au tras concluzia că a fost incinerat acolo, chiar conducătorul coloniei. După aceea, aproape 400 de ani, locuitorii cetății i-au adus ofrande și l-au considerat un erou”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Multiculturalitatea, vestigiile arheologice, locurile sălbatice, gastronomia locală și peisajele superbe, fac din această zonă prea puțin cunoscută, unul dintre cele mai încântătoare obiective turistice de pe litoralul românesc. Grupul de Acțiune Locală GAL Razim promovează traseele și atracțiile turistice din regiune, pentru a fi mai bine cunoscute de către turiștii din țară și din Europa.

Capul Doloșman, de la Jurilovca, faleza stâncoasă cea mai înaltă din Dobrogea

Cetatea Argamum-Orgame este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

September 20, 2022
Mita electorală era folosită de romani încă din antichitate, iar metodele au rămas neschimbate și azi

Mita electorală are origini mai vechi decât ne-am fi gândit mulți dintre noi. În urmă cu peste 20 de secole, romanii foloseau cu succes mita electorală în cetățile din Dobrogea și nu doar aici, pentru a primi voturile electoratului. De peste 2000 de ani, chiar și metodele la care recurg politicienii au rămas neschimbate, astfel că pâinea și circul sunt, în continuare, o rețetă sigură pentru influențarea votului populației.

Mita electorală, un obicei de peste 20 de secole

Încă din anul 100 a.Chr. există informații potrivit cărora, alegătorii depindeau din punct de vedere economic de clasele bogate, care, în campaniile electorale profitau de acest lucru, pentru a obține mai multe voturi.

La acea vreme, romanii, care primeau donații de cereale și diferite mărfuri au introdus un sistem colectiv de mită și au început să distribuie gratis hrana către populație. Uneori, se făceau distribuții speciale de vin și ulei, din proprietatea privată sau din impozitele adunate din provincii.

”În antichitate, politicienii puteau deveni binefăcători, prin susținerea financiară a anumitor activități. Dacă un magistrat își dorea cu ardoare să acceadă la o magistratură superioară sau să intre pentru prima oară în politică și era bogat, putea să subvenționeze activitatea administrativă a băilor publice, pe termen limitat. Astfel, el oferea intrarea gratuită la therme, până la o anumită dată. Astfel, el câștiga capital politic și intra în rândul binefăcătorilor. În urma donației făcute de acesta, locuitorii puteau intra să facă baie gratis. Era un fel de mită electorală.

Și împărații romani, cu ocazia celebrării unor victorii anunțau că pe o perioadă de câteva luni, intrarea este gratuită pentru toată lumea, la edificiile de pe întregul teritoriul imperiului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Festivalurile, o modalitate de succes pentru influențarea electoratului

Dacă am citi cum se făcea politica în antichitate și cum recurgeau oamenii politici ai acelor vremuri la mita electorală, nu ne-am mai mira de ceea ce se întâmplă acum, atât în campaniile electorale, cât și în pre-campanii.

”Principala modalitate prin care familiile conducătoare influențau electoratul era asigurarea distracțiilor pe placul acestuia, printr-o succesiune constantă de spectacole publice.

Inițial, festivalurile durau câte o zi, după care a crescut numărul sărbătorilor, dar și numărul zilelor în care acestea erau organizate, astfel că s-a ajuns la 5, 7 sau chiar la 14 zile, iar Senatul vota sporirea fondurilor destinate acestora.

Pe lângă sumele oferite din fondurile publice se făceau și donații din buzunarele private, de către magistrații individuali care prezidau aceste festivaluri.

La Roma, jocurile oficiale, în care circul și teatrul erau principalul punct de atracție, au fost suplimentate treptat prin întreceri cu gladiatori sau confruntări cu fiare sălbatice, pe care nobilii le prezentau drept întreceri periculoase”, scria Robert Etienne, în volumul ”Viața cotidiană la Pompei”.

Majorarea nejustificată a taxelor se făcea și în anul 100 a.Chr.

De multe ori, oamenii de afaceri erau în legătură sau făceau înțelegeri cu comandanții militari și cu guvernatorii. Ei puteau concesiona inclusiv strângerea taxelor și impozitelor, a căror valoare o puteau majora chiar și de două sau trei ori. O parte o vărsau în vistieria imperiului, iar celelalte două sau 3 părți strânse în mod forțat de la populație erau împărțite între ei și guvernatorim iar în campanii banii erau folosiți pentru mita electorală.

Histria a fost primul oraș cu regim democratic din Dobrogea antică, iar histrienii au luptat pentru drepturile lor de-a lungul timpului. Ei au militat chiar și pentru privilegiul de a pescui în Delta Dunării, pentru a nu fi obligați să plătească taxe în acest sens.

”Aceste privilegii privind permisiunea de a pescui în Delta Dunării, apar într-o inscripție denumită în limba greacă ”horotesia”, adică hotărnicia. Când Histria și orașele grecești din Scythia Minor au intrat sub autoritate romană, au existat mai mulți guvernatori.

Atunci, histrienii au trimis mai multe solii cu numeroase plângeri împotriva unui grec care concesionase vama pe Brațul Sfântu Gheorghe, acolo unde ei pescuiau, dar ulterior li s-au cerut bani.

Histrienii spuneau că se bucură de acele privilegii, care le-au fost recunoscute chiar și de barbarul Zalmodegicos și nu acceptau să îi plătească taxă unui grec.

Scrisorile au fost arhivate, iar în anul 100 p.Chr., pe 25 octombrie, Manius Valerius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferior a dat o lege, un decret, în care a propus să se hotărască ce măsură să ia în legătură cu plângerile histrienilor.

Acesta, care era în campania în războiul împotriva dacilor, în războiul daco-roman din anii 101-102 p.Chr. și era un prieten apropiat de Traian, a dat câștig de cauză poporului histrian și a respins contra-oferta făcută de grecul lor, care își dorea să câștige cât mai mulți bani.

Datorită corupției din administrația romană, ei știau în ce regiuni trebuia să ajungă armatele romane și comisiile senatoriale puteau să îi pună la curent pe localnici despre acele teritorii și bogățiile lor, care urmau să fie exploatate.

Manius Valerius Maximus le-a recunoscut histrienilor aceste privilegii și s-au trasat granițele teritoriului histrian, pentru că orice oraș grecesc avea două teritorii, unul agricol orășenesc (chora) și o zonă de influență, controlat de magistrații cetății, necesar pentru a exploata resursele materiale din zonă.

Vital pentru dezvoltarea cetății, în cazul Histriei, teritoriul a fost constituit dintr-un segment din brațul Sfântu Gheorghe, pe care pescuiau localnicii.

Pescuitul în Delta Dunării reprezenta, practic, una dintre ocupațiile de bază ale histrienilor și o sursă de venit în cei 1300 de ani cât a funcționat cetatea. Acest privilegiu a fost reconfirmat, fără plata vreunei taxe sau a unui impozit”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

Histrienii cu simț civic erau menționați în decrete așezate în agora cetății

Sunt foarte multe povești pe care cercetătorii le-au descoperit despre locuitorii Cetății Histria. Pe lângă cele care vizează cultul imperial, divinitățile protectoare ale cetății, despre mita electorală sau despre instituția medicinei publice la acea vreme ori aspectele din viața religioasă a locuitorilor, sunt și multe povestiri despre eroismul histrienilor, în lupta lor pentru câștigarea anumitor drepturi.

”Pe mine m-a frapat o întâmplare adevărată, care s-a petrecut la începutul secolului III î.Hr. Aceasta, face referire la o ambasadă a 3 cetățeni histrieni, care au mers la Zalmodegicos, o puternică autoritate locală, pentru a răscumpăra peste 60 de ostatici și pentru a putea negocia respectarea vechilor privilegii ale cetății, din partea acestuia.

După lungi parlamentări și în schimbul unor daruri, Zalmodegicos a fost de acord să îi elibereze pe acei ostatici și, totodată, a acceptat ca acele privilegii de care dispuneau histrienii să le poată fi redate.

Ei au militat atunci și pentru dreptul la exploatarea pinilor pentru făclii pe insula Peuce, Insula Pinilor, care nu se știe unde era. Acestei ambasade i s-a recunoscut meritul la întoarcere, iar numele celor 3 cetățeni au fost gravate într-un decret onorific, păstrat lângă altarul templului lui Zeus Polius, un loc de mare cinste și onoare, decret care a fost găsit.

Există în Muzeul Histria și un document epigrafic, care menționează o altă ambasadă, a cetățeanului Dioscurides, tot din sec. III î.Hr. El a fost onorat în urma acestei ambasade pe care a dus-o la bun sfârșit.

În decret se precizează că a întâmpinat nenumărate pericole. Cel mai mare dintre ele, consta în pierderea libertății. Și aceasta, deoarece, în momentul în care ieșeai de pe poarta cetății puteai fi prins și vândut ca sclav. Acești oameni nu țineau cont de pericole și mergeau în slujba cetății, acolo unde era nevoie.

Este important de știut că aceste decrete onorifice erau așezate în agora, în piața publică. La Histria, agora avea un portic. Aceste decrete reprezentau și un factor motivațional pentru ceilalți locuitori, să aducă servicii și mai mari cetății, precum acest cetățean”, aflăm de la George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria.

September 4, 2022
Hotelul Palace din Constanța, unitatea de lux în care se cazau, pe vremuri, oamenii bogați ai Europei

Unul dintre cele mai frumoase hoteluri din zona peninsulară a Constanței, Hotelul Palace, a fost construit din anul 1912 pentru a fi o unitate de cazare de lux, un spațiu de elită. Apariția sa este legată de inaugurarea Cazinoului din Constanța, deoarece, toți oamenii bogați ai Europei care ajungeau în oraș, doreau să se cazeze într-un hotel de lux.

Hotelul Palace, o unitate de cazare de mare clasă, în urmă cu peste 100 de ani

În primii ani ai secolului XX, turismul din fostul Tomis s-a îmbogățit cu un hotel de mare clasă. Este vorba despre Hotelul Palace, care avea o frumoasă deschidere spre ”Golful pescarilor”.

Hotelul Palace a început să fie construit în anul 1912, la doi ani după deschiderea Cazinoului din Constanța. Există un contract de cesiune semnat de Primăria Constanța și Societatea Marilor Stabilimente, cea care administra Cazinoul, document potrivit căruia, cesionarul avea obligația să construiască un hotel cu 200 de camere, la cel mai înalt standard al hotelurilor din acea vreme.

Trebuia să aibă foarte multe facilități, pentru că se preconiza să devină un loc în care să vină oamenii bogați ai Europei, care jucau la Cazinoul din Constanța și voiau să facă acest lucru cât mai discret.

Astfel, în martie 1912, societatea i-a comandat arhitectului francez Edgar de Goué să realizeze proiectul pentru Hotelul Palace, pe spațiul ales pe strada Farului. Farul Genovez era atât de important la vremea aceea, încât, o perioadă a dat numele străzii.

O reclamă din 1916 trecea în revistă dotările acestei moderne unități de cazare. Turiștii erau anunțați că hotelul are 250 de camere sau apartamente, lumină electrică, apă caldă și rece în fiecare cameră, săli de baie la fiecare etaj, sală de corespondență, sală pentru fumători, fabrică de gheață, serviciu de omnibuze-automobile și un celebru restaurant cu bucătărie româno-franceză. Puține unități de cazare se puteau lăuda cu astfel de dotări și facilități.

Daniel Renard, arhitectul Cazinoului din Constanța, a fost cooptat în echipă

Lucrările la Hotelul Palace au început greu, din cauza unor dispute legate de terenul pe care urma să fie ridicat, situat pe malul mării, despre care se spunea că nu va putea ține o astfel de construcție.

Proiectat de la început pentru a fi o unitate de lux, hotelul a fost construit foarte bine, dovadă fiind faptul că el rezistă și astăzi, deși nu a fost restaurat de foarte mult timp.

Deși se credea că planurile au fost realizate de către Daniel Renard, Hotelul Palace a fost proiectat de arhitectul francez Edgar de Goué. Pentru buna desfășurare a lucrărilor, ulterior, a fost implicat în echipă și arhitectul Daniel Renard, cel care a realizat Cazinoul din Constanța.

Când a fost inaugurat, în 1914, Hotelul Palace era cel mai modern din Constanța și, o lungă perioadă de timp, a continuat să fie așa.

Hotelul Palace avea facilități de lux pentru perioada în care a fost inaugurat

Turiștii care se cazau la Hotelul Palace din Constanța aveau parte de facilități de lux, pentru acea vreme. Unitatea de cazare avea baie în fiecare cameră, un lucru extraordinar în perioada respectivă. Hotelul avea încălzire centrală, iluminat electric, dar și un mijloc de transport care ducea turiștii la gară și îi aducea, deși gara era la doi pași, pentru că se afla în zona actuală a palatului administrativ al Constanței.

Toți chelnerii erau francezi și aproape că nu se vorbea limba română. Toată lumea trebuia să fie servită impecabil, pentru că existau niște reguli foarte stricte. Erau standardele la care Cazinoul se aliniase și, desigur, pe care trebuia să le respecte și Hotelul Palace.

De asemenea, Hotelul Palace avea un mobilier foarte scump și o terasă pe care turiștii stăteau să admire marea. În plus, avea o bucătărie foarte bună, în care găteau bucătari români și străini. Totul făcea parte din acea bunăstare pe care o oferea participanților săi, frumoasa epocă Belle Époque, în perioada premergătoare primei mari tragedii a secolului trecut, care a fost Primul Război Mondial.

Hotelul Palace a fost construit în stilul eclectic, specific Rivierei franceze

Gândit să fie o anexă a Cazinoului, Hotelul Palace trebuia să acopere toate exigențele pe care Edgar de Marcay, un baron de origine belgiană care a condus Cazinoul și Societatea Marilor Stabilimente, știuse să le impună ca stil al stabilimentului.

”Alcătuit din 5, respectiv 6 etaje la nivelul fațadei dinspre mare, hotelul este construit în stilul eclectic specific Rivierei franceze. Fațada principală, concepută simetric și monumental, ca și întreaga clădire, are ca element central intrarea pe latura sudică, flancată de două console mari, prevăzute în partea superioară cu ghirlande de tip Empire.

Fiecare nivel este individualizat: ferestrele de la parter au deasupra un arc ușor destins, cu cheie de boltă, etajul 1 alternează balcoane cu feronerie și zidărie, etajul 2 are un șir ritmat de balcoane cu feronerie pe console, următoarele niveluri sunt separate de o friză cu val grecesc, iar ferestrele ultimului nivel, semicirculare, cu mici balcoane și aceeași feronerie, sunt flancate de console masive, cu decorații și ghirlande despărțitoare. Fațada dinspre mare, mai înaltă, deoarece hotelul urmează panta malului, introduce o scară monumentală, în spirală, care ajunge până la nivelul de atunci al cheiului, deci al apelor mării.

Inaugurat în iulie 1914, Hotelul Palace a avut încă de la început luxul necesar categoriei sale”, scria criticul de artă Doina Păuleanu, în cartea sa, ”Peninsula misterioasă”.

Turiștii cazați în hotel erau răsfățați și li se îndeplinea orice dorință

Legătura între Cazinoul din Constanța și Hotelul Palace a fost făcută de baronul Edgar de Marcay. Acesta avea experiența cazinourilor de la Monte Carlo și, datorită relațiilor pe care le-a avut aici cu diverși primari și prefecți, el a reușit să intre în protipendada constănțeană și să obțină, în 1912, concesiunea Cazinoului pentru o perioadă de 20 de ani.

”Baronul Edgar de Marcay a fost condiționat să ridice și un hotel de lux pentru jucătorii care veneau la Cazinou. Ea un hotel care avea lift, curent electric, iar dacă voiai un frizer la 12 noaptea, nu era nicio problemă. Practic, orice dorință a clienților hotelului era îndeplinită.

De asemenea, era un hotel discret pentru cei care veneau să își toate averile la Cazinou. Nu avea saloane mari, nu se făceau recepții acolo, nici nu se dorea acest lucru. Hotelul avea și două intrări separate, astfel că dacă un bogătaș venea cu o doamnă care nu era neapărat soția sa, ei puteau intra pe uși diferite și se întâlneau la apartament.

Era ideal pentru pariorii acelor vremuri și a fost foarte popular, astfel că era greu de găsit o cameră la Palace în sezonul estival. Familiile foarte importante preferau să stea acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, publicistul Cristian Cealera, autorul volumelor ”Poveștile Mării Negre”.

Fostul hotel de lux al Constanței are nevoie urgentă de lucrări de restaurare

Hotelul în care, pe vremuri, se caza elita României și a Europei, este, de ani buni, lăsat în paragină. Ultima restaurare a clădirii s-a făcut în urmă cu 50 de ani, când, imobilul a intrat în circuitul hotelier, după ce, ani buni, a fost naționalizat și a găzduit chiriași.

În cel mai modern hotel de la malul mării, inaugurat în urmă cu 108 ani, din păcate, nici măcar o cameră nu mai are vechiul mobilier luxos de odinioară.

Deși este o clădire foarte veche, în care nu s-au mai făcut investiții de zeci de ani, subsolul nu este foarte afectat de trecerea timpului, astfel că, potrivit specialiștilor, poate fi consolidat.

August 31, 2022
Atracții turistice în Sulina, orașul în care Europa s-a unit pentru prima dată

Sulina este un oraș mic, singurul din Delta Dunării, dar care are atracții turistice interesante și o istorie fascinantă. În orice zonă ajungi, vei afla povești captivante, pentru că fiecare clădire istorică are propriile ei legende. Cândva o localitate importantă și cosmopolită, Sulina păstrează și acum amintirile din trecut, pe care turiștii sunt curioși să le afle.

Atracții turistice în Sulina – Palatul Comisiunii Europene

Primul concept al Europei unite a apărut în 30 martie 1856, la Sulina. În plus, singura clădire care poartă inițiala Europei se află în orașul dintre ape. Este vorba despre fostul Palat al Comisiunii Europene, în prezent Palatul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, care are formă de E, inițiala Europei.

Palatul pe care l-a ridicat Comisia Europeană a Dunării era o clădire foarte mare, în disproporție cu restul orașului.

”Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Palatul poate fi văzut și acum pe malul Dunării, fiind un monument istoric. El este situat pe Strada 1 din orașul Sulina. Clădirea a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, după care a intrat în administrarea statului român. Atracțiile turistice din Sulina sunt promovate și de GAL Delta Dunării, în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană.

Atracții turistice în Sulina

Deși este un oraș mic, în care nu s-au făcut investiții de foarte mulți ani, iar clădirile de patrimoniu așteaptă să fie reabilitate, mulți turiști români și străini vizitează Sulina și pentru numeroasele sale atracții turistice.

Castelul de apă a fost construit în 1889, fiind o donație a reginei Olandei și poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Între timp, i-au fost schimbate instalațiile de tratare a apei cu unele moderne, spune ghidul de turism Mihai Călin.

Alte atracții turistice în Sulina, sunt Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala, care a fost dărâmată în ambele războaie mondiale și ulterior reconstruită. În al Doilea Război Mondial, ea folosea pe post de depozit de muniție. Acum se află în reabilitare de câțiva ani, dar lucrările au stagnat. În aceeași situație se află și Biserica Greacă, construită în 1866.

Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică, în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase.

Farurile din Sulina

Farul Vechi avea rolul de a dirija navele din depărtare. Deși este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care ar trebui să se încheie anul acesta.

”În Farul Vechi se afla mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu.

Foto: Mihai Călin, ghid de turism

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi costier a fost scos din funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Sulina, oraș turistic

Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România și nici nu ar fi posibil acest lucru, fiind situată între ape. În oraș se poate ajunge numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe mare. Nu a fost niciodată o localitate mare, însă, acum, Sulina are doar 3600 de locuitori, aproape jumătate din populația pe care o avea în anul 1912.

Se spune că cine vine pentru prima dată în Sulina și bea apă din Dunăre se îndrăgostește iremediabil și revine în micul oraș. ”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Sulina, un oraș mic, cu o istorie impresionantă

Sulina este un oraș atât de mic, încât nu are nevoie de semafoare sau sensuri giratorii. Acum are șase străzi, numerotate de la 1 la 6, iar lateralele poartă numele unor personalități care au avut legătură cu orașul.

Una dintre străzi este denumită Duiliu Zamfirescu. El a transportat arhiva Comisiei Europene a Dunării în Primul Război Mondial către Galați, pentru a o salva, fiind ministru de Externe la acea vreme.

Jean Bart este un alt nume important pentru Sulina, fiind cel care a ținut echilibrul Marilor Puteri europene în Primul Război Mondial la gurile Dunării. Noi îl știm în calitate de scriitor, dar e mult mai importantă activitatea sa ca om politic. Sulina s-a dezvoltat și datorită lui, deoarece era reprezentantul Guvernului în teritoriu, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Plaja sălbatică din Sulina, o atracție pentru turiști

În Sulina ajung turiști din multe țări. Ei se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de atracțiile turistice pe care le pot vizita.

În plus, de la ghidul de turism Mihai Călin am aflat că tuturor celor care merg la Sulina le place în primul rând liniștea. Plajele sunt curate și nu este aglomerație. În oraș nu există poluare, iar fotografii de păsări sunt încântați de zonă și se întorc acasă cu multe cadre frumoase. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii.

Cimitirul multietnic din Sulina, parcelat pentru 6 etnii

Una dintre principalele atracții turistice în Sulina este Cimitirul multietnic. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase. Localnicii spun că cei înhumați la Cimitirul multietnic din Sulina sunt vii, pentru că ei îi pomenesc și le duc mai departe poveștile și istoria. Într-adevăr, cei din oraș vorbesc cu plăcere despre singurul pirat din Europa care este înhumat la Sulina, despre prințesa Moruzi sau de alți reprezentanți importanți a căror istorie se află sub lespezi.

Totul a pornit după anul 1856, când în orașul situat între Dunăre și Marea Neagră s-a înființat Comisia Europeană a Dunării. În localitate exista un cimitir al localnicilor, însă, afluxul de cetățeni străini din zeci de state care s-a înregistrat la Sulina a determinat înființarea unuia nou, multietnic. În aceeași zonă în care care apa băltește sub pământ la un metru adâncime, există parcele pentru 6 culte religioase, astfel încât fiecare să poată identifica locul ei în cimitir.

Astfel, în grădina multietnică a morților din Sulina găsim Cimitirul protestant sau al Comisiei Europene ori al navigatorilor, cum l-a denumit Jean Bart. În aceeași incintă există parcele și pentru creștin-ortodocșii de rit vechi, catolici, creștinii de rit nou, dar și pentru musulmani și evrei.

Centrul de Vizitare Sulina ne plimbă de la Dunăre până la mare

O clădire cu arhitectură superbă le atrage atenția turiștilor care se plimbă alene pe faleza din orașul Sulina. Centrul de vizitare Sulina este la fel de frumos și foarte modern în interior, iar informațiile oferite de specialiști sunt extrem de utile. Aflăm de la ei care sunt etapele de formare ale Deltei Dunării, putem observa flora și fauna din rezervație, ne este prezentat portul tradițional al localnicilor din deltă dar și modul în care ei pescuiesc își prepară mâncarea. O incursiune gratuită, captivantă și foarte bine documentată, prin Delta Dunării.

Tematica prezentată în cadrul Centrului de vizitare Sulina este realizată de așa natură, încât să ne plimbe de la Marea Neagră, până în inima Deltei Dunării.

Pe orice stradă te-ai plimba prin orașul Sulina, găsești atracții turistice unice și deosebite, clădiri vechi cu povești frumoase, imobile de patrimoniu și biserici ale mai multor etnii. Un ghid local te poate ajuta să descâlcești istoria micului oraș din Delta Dunării și să afli informații interesante.

August 29, 2022
Cetatea Enisala, cel mai vizitat obiectiv turistic din județul Tulcea

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea medievală Enisala

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cercetătorii au emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situată în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru controlarea traficului naval, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț și care erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră. La acea vreme, Lacul Razim era mai mult un golf pentru Marea Neagră, iar dealul pe care a fost ridicată fortificația era cel mai înalt și mai bine poziționat, la o altitudine de 110 metri, spune muzeograful Andreea Celâcu.

Ea a precizat că poate fi luată în considerare și o a doua ipoteză, care atribuie construcția cetății de la Enisala unui principe tătar. Nu trebuie să uităm, faptul că regiunea se afla, în sec. al XIV-lea, sub controlul Hoardei de Aur.

Yeni-Sale, cetatea înaltă așezată pe un deal pietros

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

Pe de altă parte însă, pe harta austriacă executată de Ignatius Albrecht în ultimul sfert al sec. al XVIII-lea este menționată denumirea Eracri-Kupei.

Asupra cetății au fost aduse numeroase modificări, iar zonele deschise la culoare sunt cele reconstruite. În mod normal, cetățile au la fiecare colț câte un turn, însă în cazul Cetății Enisala a mai rămas un singur turn, cel situat la poarta principală. Există și o poartă secundară, formată ulterior prin spargerea zidului de către genovezi.

Ulterior, cetatea a făcut parte din sistemul de apărare al Țării Românești, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mircea cel Bătrân. Apoi, din 1420 au venit turcii în zonă și au locuit până la Războiul de Independență, din anul 1877.

Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărești, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.

Urme de locuire din prima epocă a fierului și din perioada medievală, la Enisala

Primele cercetări arheologice au fost realizate la Cetatea Enisala, de Grigore Avakian, în anul 1939. În anii 1963-1964, alți doi arheologi au reluat cercetările din zona cetății și au descoperit urme de locuire din prima epocă a fierului. De asemenea, ei au găsit câteva complexe medievale de locuire și o a doua incintă, scoasă din sistemul defensiv, aflată la marginea pantei mai line a promontoriului, la baza căruia a fost localizat cimitirul cetății.

Locuirea medievală de pe ”Dealul Gras” suprapune un prim nivel din prima epocă a fierului (cultura Babadag). Au fost descoperite însă și fragmente ceramice atribuite epocii romane.

Săpăturile arheologice realizate până în prezent au condus la descoperirea în ”Castel” sau fortificația principală și în exteriorul acesteia, a două locuințe din prima epocă a fierului și a 12 locuințe medievale, dintre care două aparțin sigur nivelului anterior ridicării zidurilor.

Nivelul de locuire medieval, anterior construcției cetății, datat după materialul descoperit la sfârșitul sec. XIII-începutul sec. XIV, este tăiat de fundația zidurilor. Nivelului de locuire al cetății îi corespunde o placă de mortar, deasupra acesteia aflându-se un nivel de locuire datat larg, în secolele XIV-XVI.

Structura Cetății Enisala

Fortificația principală a cetății ”Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

Bastionul porții principale, atrage atenția ca element arhitectonic deosebit. Lată de 3 metri și cu o înălțime de aproape 4 metri, acesta are o frumoasă arcadă dublă, terminată cu un arc în zona centrală.

Lipit de bastionul porții principale se află un turn hexagonal, care se înalță cu aproximativ 6 metri deasupra curtinei. Trebuie amintit, de asemenea, că lângă turnul din colțul de nord, în care mai poate fi observată încă o fereastră de tragere, se află o spărtură, boltită în partea superioară, care a fost interpretată ca poartă secundară.

Fortificația principală are incinta din zidărie cu finisaje din blocuri de dimensiuni relativ mici, pentru care s-a folosit un liant de var și nisip. Blocurile sunt slab fasonate sau neprelucrate și au fost dispuse în asize aproape regulate.

Rocile inventariate în zidurile fortificației principale de la Enisala sunt cretacice, triasice și blocuri exotice. Primele două categorii sunt răspândite în zone învecinate cetății, iar a treia include blocuri reutilizate din edificii mai vechi, cu localizare necunoscută. Nisipul cuarțos roșu-brun din componența mortarului parameților și emplectonului poate fi regăsit pe plaja îngustă și lungă de peste 2 km a Lacului Razim, între Capul Iancina, în sud și promontoriul dealului Călugăra, în nord, la o distanță de 8-10 km de Enisala, spun specialiștii.

O a doua incintă, aproape complet scoasă din sistemul defensiv, prevăzută cu cinci turnuri pătrate și unul triunghiular, se află la marginea pantei mai line a promontoriului pe care a fost amplasată cetatea.

Cisterna de la Cetatea Enisala

Cei care ajung în cetatea Enisala, pot observa fosta cisternă din cadrul fortăreței medievale, lipită de zidul sud-estic al incintei.

Cercetarea complexului a evidențiat că acea cisternă a fost tencuită foarte atent pe interior, cu multe straturi de mortar. De asemenea, a fost observată și prezența în centrul podelei a unui bazinet circular din cărămizi, folosit pentru adunarea și curățarea periodică a reziduurilor. Acesta era format din două inele concentrice, cel de jos înalt de 15 cm și cel de sus de 10 cm, buza acestuia fiind la nivelul pavajului de cărămidă din interiorul construcției.

Monede din perioada romană până în sec. al XVIII-lea, în Cetatea Enisala

Inventarul monetar de la Cetatea Enisala acoperă o perioadă de timp îndelungată, de la epoca romană până în secolul al XVIII-lea.

În acest interval, sec. al XIV-lea este cel mai bine reprezentat, prin cele 6 monede genovezo-tătare, o monedă Hoarda de Aur din bronz, emisă de Abd-Ullah în centrul de la Orheiul Vechi, un dinar de argint de la Vladislav I Vlaicu, 7 ducați de argint emiși în timpul lui Mircea cel Bătrân, un gros de argint de la Petru I Mușat, o monedă de bronz bulgărească și 7 monede turcești.

Secolul al XV-lea este ilustrat doar de un dinar de argint emis de Mircea cel Bătrân și o jumătate de gros, pus în circulație în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

În cadrul descoperirilor ceramice de la Enisala, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălțuită cu monograme. Acestea apar pe suprafața interioară a cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni.

Indiferent din ce zonă vii, fie că este vorba despre Babadag, Sarichioi sau Sălcioara, toate drumurile duc către Cetatea Enisala. Dacă ajungi acolo într-o zi de luni, nu vei putea intra în interiorul fortăreței, dar o poți admira în toată splendoarea ei, în special în lumina apusului.

August 26, 2022
”Constanța la pas. Constanța de poveste”, tur inedit și gratuit, în centrul vechi al orașului

”Constanța la pas. Constanța de poveste” este un tur inedit și gratuit, pe care prof. dr. Raul-Răzvan Ivan îl organizează în fiecare sâmbătă după-amiaza, în centrul vechi al Constanței, în cadrul proiectului ”Mișcare prin cultură”. Din dorința de a ne împărtăși multe dintre informațiile pe care le-a cules de-a lungul anilor, Răzvan a început să organizeze tururi în zona peninsulară, pentru toți cei interesați de istoria orașului și a clădirilor de patrimoniu.

”Constanța la pas. Constanța de poveste”, un tur care pornește de la Harta din Parcul arheologic

În fiecare sâmbătă după-amiază, localnicii, dar și turiștii interesați de istoria atracțiilor turistice din centrul vechi al orașului de la malul mării, îl însoțesc pe Răzvan, în turul ghidat ”Constanța la pas. Constanța de poveste”.

Timp de aproximativ 3 ore, el le poartă pașii celor care doresc să facă mișcare prin cultură, pe urmele istoriei, în locurile în care, pe vremuri, era vechiul Tomis.

Nici construcțiile ridicate în perioada comunistă nu sunt uitate, astfel că profesorul spune povești interesante, atât despre statuia Libertății, cât și despre fosta Casă Albă, în prezent, sediul Primăriei, Prefecturii și Consiliului Județean Constanța.

Constanța poate fi văzută cu alți ochi, dacă îi cunoști poveștile

În cadrul turului ghidat ”Constanța la pas”, atât adulții, cât și copiii pot afla povești interesante și mai puțin cunoscute despre realizările primarilor Constanței după Războiul de Independență, dar și despre cele mai importante clădiri istorice din zona peninsulară și personalitățile care le-au vizitat în urmă cu un secol.

Detalii mai puțin știute despre Hotel Intim, Casa cu Lei, Restaurantul Hrisicos, Casa Embiricos, Casa Manicatide, Casa Pariano, Cazinoul din Constanța și multe alte imobile de patrimoniu sunt oferite cu generozitate de către profesorul Raul-Răzvan Ivan.

”Octogonul confesional” din zona peninsulară, dovada vie a multiculturalității din Constanța

Într-un tur ghidat, nu se vorbește despre politică sau religie, spune profesorul Ivan. Totuși, când este vorba despre istorie, se pot face unele concesii, astfel că am aflat o mulțime de informații noi despre octogonul confesional.

În zona peninsulară există, pe o suprafață de aproximativ un kilometru, 8 biserici ale tot atâtor confesiuni religioase. Un loc unic în România și o dovadă a conviețuirii oamenilor din etnii diferite, unde întâlnim lăcașuri de cult musulmane, ortodoxe, catolice și mozaice, fiecare cu propriile povești.

Geamia Hunkiar, cea mai veche din Constanța, Biserica Greacă Metamorphosis – primul lăcaș de cult ortodox din Constanța, Catedrala Arhiepiscopală Sf. Petru și Pavel – primul lăcaș de cult ortodox în care se țin slujbe în limba română, Biserica Romano-Catolică Sf. Anton de Padova, Biserica Bulgărească, Sinagoga așkenază, Biserica armenească și Moscheea Carol I sunt cele 8 locuri lăcașuri de cult din Constanța veche.

Pentru fiecare dintre ele, profesorul Ivan are câte o poveste de spus.

La pas, prin vechile mahalale ale Constanței

La sfârșitul secolului al XIX-lea, mahalalele orașului erau construite în jurul bisericilor fiecărei etnii. Astfel, Stradela Vântului, cea mai îngustă stradă din Constanța, despărțea mahalaua grecească, unde este și Biserica Metamorphosis, de cea armenească, în zona în care există și acum Biserica Sf. Maria.

De asemenea, comunitatea evreiască avea propria mahala. Cartierul evreiesc era situat în jurul Sinagogii așkenaze, situată pe strada C.A. Roseti. Pe vremuri, strada purta numele Alleon, după proprietarul casei Alleon, denumită și casa de piatră.

În prezent monument istoric, imobilul a fost proprietatea unui francez bogat, evreu sefard de origine, Jean Gérard Amédée Alleon, iar ulterior a fost, pentru câțiva ani, sediu pentru Primăria Constanța, până când a fost terminată construcția care acum găzduiește Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Strada Titulescu și bijuteriile ei arhitecturale

Din turul ghidat ”Constanța la pas”, nu putea lipsi o plimbare pe strada Nicolae Titulescu, una dintre arterele cu cele mai frumoase case din oraș.

Liniștită și cu acel parfum de Belle Epoque, strada Nicolae Titulescu le oferă vizitatorilor adevărate bijuterii arhitecturale și istorii foarte interesante. Denumită inițial strada Elenă, apoi Lascăr Catargiu, care acum poartă numele diplomatului Nicolae Titulescu.

Se numea strada Elenă, pentru că acolo au locuit foarte mulți greci, dar erau și locuințe ale armenilor, evreilor și ale altor naționalități care trăiau în Constanța.

Printre cele mai cunoscute monumente de patrimoniu de pe strada Titulescu, sunt: Casa cu lei, Hotelul Intim, casele Embiricos, Laskaridis, Tache Manicatide și Theiler, ridicată pe ruinele fostului Hotel Metropol, vechiul Danubiu, construit în 1850, dar și Biserica Romano-Catolică ”Sf. Anton de Padova” și multe alte imobile, care, în urmă cu un secol erau mult mai bine puse în valoare.

Participă la turul ”Constanța la pas” și te vei simți turist în orașul tău

Farmecul turului ”Constanța la pas” este dat și de interacțiunea între Raul-Răzvan Ivan și participanții la incursiunea prin centrul vechi al orașului, cărora le sunt adresate numeroase întrebări. Celor care răspund corect, profesorul le oferă acadele, iar la finalul plimbării prin Constanța veche se organizează o tragere la sorți, astfel că, mai mulți dintre cei care au stat până la final, au șansa să plece acasă cu o carte.

Este o experiență plăcută, o lecție de istorie și, în același timp, această plimbare ne oferă posibilitatea de a cunoaște mai multe informații despre Constanța veche sau de a ne reaminti lucruri de mult timp uitate.

Parteneri în turul ”Constanța la pas. Constanța de poveste”, sunt Biblioteca Județeană ”I.N. Roman și Biblioteca Universitară ”Ion Popișteanu” Constanța, care pun la dispoziție cărțile oferite participanților, precum și președintele Asociației Sport Pentru Sănătate – Andrei Radu Dan, Centrul Cultural Județean Constanța Theodor T. Burada și Discover Dobrogea.

Raul-Răzvan Ivan este dublu licențiat în Teologie ortodoxă și Istorie, la Universitatea Ovidius din Constanța, absolvent al studiilor de master ”Politică mondială și europeană” și doctor în istorie, cu teza de doctorat ”Orașul Constanța între anii 1918-1948”, o monografie a orașului Constanța, publicată anul acesta, la Editura Argonaut. Raul-Răzvan Ivan este și membru în două comisii ale Academiei Române – Comisia de Istorie a Orașelor din România și Comitetul Român de Istoria Filozofiei Științei și Tehnicii. A publicat o serie de articole la nivel local, național și internațional. Întreaga sa activitate se regăsește în pasiunea pentru cultură, cercetare, istorie, educație și deschiderea pentru colaborare și comunicare în diversitatea culturală. Toate acestea și-au găsit o direcție: ghidajul, deoarece prof. dr. Ivan a absolvit și cursurile de ghid de turism local și național, tocmai pentru a putea lansa proiectul ”Constanța la pas. Mișcare prin cultură”, pe care l-a inițiat.

August 18, 2022
Cetatea Histria așteaptă de 6 ani să intre în Patrimoniul UNESCO

Cetatea Histria se află pe lista Patrimoniului Cultural European din anul 2007. Histria este cea mai vizitată cetate din România și îndeplinește toate criteriile pentru a fi introdusă în UNESCO, dar, deși dosarul a fost întocmit în urmă cu 6 ani, instituțiile abilitate nu au solicitat nici până acum integrarea cetății în Patrimoniul Mondial.

Cetatea Histria este pe lista indicativă UNESCO, nu și în Patrimoniul Mondial

În urmă cu 6 ani, cercetătorul Iulian Bîrzescu, din cadrul Institutului Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”, a făcut un dosar pentru integrarea Cetății Histria în Patrimoniul UNESCO, iar documentele au fost depuse la Institutul Național al Patrimoniului. În 2020, cercetătorul a trimis documentația și la Consiliul Județean Constanța, însă nu a primit prea multe răspunsuri de la autoritățile județene, deși, introducerea cetății în Patrimoniul Mondial ar atrage multe fonduri și numeroși turiști.

”Cetatea se află pe lista indicativă UNESCO, a îndeplinit absolut toate criteriile și are șanse mari să fie acceptată, dar, se pare că Guvernul României a avut alte priorități și a amânat trimiterea dosarului la Comisia UNESCO.

Cetatea Histria are multe elemente de unicitate, pe care le-am prezentat în documente. Este o cetate ioniană, față de celelalte din Marea Neagră, incluse în Patrimoniul UNESCO, care sunt doriene.

Histria este o cetate între trei mari civilizații: scitică, tracică și ioniană, acesta a fost elementul principal de unicitate și era o fortăreață care lega, prin Dunăre, Orientul de Europa Centrală. Am găsit foarte multe elemente importante pentru a păstra acest patrimoniu, care dorim să fie introdus în UNESCO”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Iulian Bîrzescu, cercetător la Institutul Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”.

Remus Negoi, senator USR: ”Este foarte important ca această cetate să intre în Patrimoniul Mondial”

„Cetatea Histria reprezintă unul din cele mai importante situri arheologice şi este cel mai vizitat sit din judeţul Constanţa. De aceea trebuie fac tot ce se poate pentru a-l promova în vederea conservării şi protejării, așa cum mă implic și pentru orice alt sit din Dobrogea sau din România, în calitate de vicepreședinte al Comisiei parlamentare reunite pentru relația cu UNESCO.

Cetatea Histria se află pe lista indicativă UNESCO şi îndeplineşte criteriile de unicitate şi autenticitate pentru a intra în patrimoniul mondial. Am înţeles că a fost deja depus la Institutul Național al Patrimoniului (I.N.P.) un dosar în acest sens. Voi verifica în ce stadiu se află acum dosarul şi mă voi implica personal pentru ca documentele depuse să fie analizate, iar autorităţile competente să continue procedura, astfel încât dosarul să ajungă la UNESCO pentru a fi analizat.

Este foarte important ca această cetate să intre în Patrimoniul Mondial, pe de o parte pentru că, în mod cert, are o valoare inestimabilă şi, pe de altă parte, pentru că va atrage şi fonduri pentru conservare şi punere în valoare.

Sunt necesare investiţii majore la Cetatea Histria. În prezent, deşi există un muzeu, acesta a fost construit cu mulţi ani în urmă, iar clădirea necesită lucrări de modernizare. Voi face toate demersurile pentru a aduce în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului situaţia Cetăţii Histria şi pentru a urgenta procesul de depunere a dosarului în vederea intrării acestui sit în Patrimoniul Mondial”, a declarat pentru Discover Dobrogea, vicepreședinte al Comisiei parlamentare reunite pentru relația cu UNESCO, senatorul Remus Negoi.

În ultimii 30 de ani, patrimoniul de la Histria a fost agresat permanent și chiar parțial distrus

Din păcate, patrimoniul de la Histria a fost agresat permanent în ultimii 30 de ani, însă, tumulii care au mai rămas, reprezintă elemente unice pentru zona de la Marea Neagră.

”În fiecare an, tumulii sunt aplatizați din cauza lucrărilor agricole și a lipsei de înțelegere pentru păstrarea patrimoniului cultural, așa cum a rămas din antichitate. Acest tezaur unic din zona Mării Negre a început să fie alterat după anii 90. Tumulii au fost aplatizați, iar alții au fost distruși de lucrările agricole care s-au făcut anual.

Statul român nu a intervenit niciodată pentru protecția reală a monumentelor și nimeni nu a vrut să apere și să păstreze vestigiile antice. Sunt 1200 de tumuli în necropola Histria, zonă de trei ori mai mare decât fostul oraș, care avea aproximativ 60 de hectare, iar inelele din piatră se văd foarte bine și de pe Google Earth.

În anii 90 au început lucrările agricole, apoi au venit și politicienii care au distrus 7 tumuli la începutul anilor 2000 și nu s-a întâmplat absolut nimic, nu a plătit nimeni. După aceea, au fost foarte multe lucrări în apropiere, iar când s-au reparat drumurile au fost distruși vreo 40 de tumuli, dar statul nu a vrut să intervină.

Ministerul Culturii are mai multe comisii, însă nu a impus o protecție a acestor vestigii istorice, astfel că, am ajuns în situația în care, sub ochii noștri, într-o epocă modernă, vedem cum se distruge patrimoniul și nimeni nu ia măsuri. În anii 2000 au fost scandaluri și procese care s-au finalizat întotdeauna în defavoarea monumentelor, ca peste tot în România și, mai departe, acest fenomen continuă, pentru că nu s-a schimbat nimic”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Iulian Bîrzescu, cercetător la Institutul Național de Arheologie ”Vasile Pârvan”.

În urmă cu 100 de ani, arheologul Vasile Pârvan a educat oamenii pentru a proteja patrimoniul

Constanța are cel mai bogat patrimoniu cultural din România și sunt mai multe modalități prin care siturile istorice pot fi conservate, însă, politicienii din ultimii 30 de ani, nu au fost interesați să conserve și să pună în valoarea siturile arheologice.

”Ar trebui să existe mai mult respect și să se facă educație pentru patrimoniu, mai ales în comunitățile mici. S-a încercat, la un moment dat, cu Poliția Patrimoniului și prin alte mijloace coercitive, însă rezultatele au fost foarte proaste. În schimb, educația este cam singura soluție aplicată peste tot în lume.

Educația oamenilor este esențială, deoarece, dacă ei sunt informați și conștientizează valoarea pe care o au vestigiile istorice din zona în care locuiesc, vor aprecia și respecta patrimoniul cultural.

Aceasta a fost metoda pe care a aplicat-o arheologul Vasile Pârvan la Histria, în urmă cu 100 de ani. De atunci, relația noastră a fost foarte bună cu sătenii și nu au existat niciodată probleme, chiar dacă nivelul material nu a fost prea ridicat.

Oamenii au avut un respect foarte mare pentru monumente, până când a apărut o nouă legislație, o nouă lume, care a bulversat tot ce a fost construit cu migală. Politicul și educația au avut întotdeauna un rol important în păstrarea patrimoniului, iar în ultimii 30 de ani, acest respect al oamenilor față de istorie s-a redus considerabil”, am aflat de la cercetătorul Iulian Bîrzescu.

Cetatea Histria este cel mai vizitat sit arheologic din România, dar are nevoie de investiții

Muzeul de la Cetatea Histria este o adevărată saună pe timpul verii, turiștii fiind întâmpinați cu o temperatură de peste 40 de grade în interiorul acestuia. În prezent, doar expoziția de la parter poate fi vizitată, deoarece muzeul va intra într-un proces de reabilitare, însă, proiectul nu prevede modernizarea clădirii, schimbări majore sau punerea în valoare a mai multor obiecte descoperite în cetate, care stau înghesuite într-un depozit, departe de ochii vizitatorilor.

”A fost realizat în urmă cu 5 ani un proiect european de 10 milioane de euro pentru reabilitarea Cetății Histria. Sunt tot felul de discuții și au fost diferite viziuni amestecate între politică și cultură, dar fără să fie ceva serios. Nu știu care este acum stadiul proiectului, pentru că trebuia să înceapă anul trecut. S-au făcut tot felul de măsurători aici, s-au și cheltuit bani în studii de fezabilitate. Proiectul de finanțare a fost făcut cu Institutul Național al Patrimoniului și Academia Română, iar Ministerul Culturii a dat toate avizele, însă nu știu de ce s-a oprit la un moment dat.

Histria are nevoie de o punere în valoare modernă, de un muzeu nou, adaptat anului în care suntem. Clădirea Muzeului Histria este un calvar pentru oricine vine aici, dar și pentru monumente. Este un muzeu care a fost gândit foarte bine în anii 80, când nu exista curent electric la Histria și era nevoie de lumină. În anii 2000 s-a gândit cineva că este bine să pună termopane și s-a creat acest efect de seră și, probabil, este cel mai călduros muzeu din lume.

Această reabilitare nu repune în valoare expoziția de la Muzeul Histria, care este neschimbată de 40 de ani, ca mod de expunere, ca restaurare și conservare a obiectelor. Ideal ar fi să aducem lucruri noi, pentru a arăta, totuși, ca un muzeu potrivit secolului în care suntem.

Turiștii care vin la noi se plâng mereu de căldura insuportabilă și ne critică pe noi, deși nu avem nicio vină. Sunt și oameni în vârstă, iar în muzeu sunt peste 40 de grade vara. Nu ne putem juca cu lucrul acesta și este evident că trebuie să fie făcute modificări, așa cum au făcut turcii sau grecii. Muzeul trebuie să fie legat de baza arheologică. De exemplu, proiectul propus în urmă cu doi ani de Consiliul Județean, a scos din start baza arheologică, ceea ce era incalificabil, pentru că nu există un muzeu fără bază arheologică, respectiv depozitele în care se țin obiectele descoperite”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Iulian Bîrzescu.

”În urma demersurilor făcute la Consiliul Județean, a fost aprobat un buget pentru realizarea, în primă fază, a unor intervenții asupra structurii clădirii, care constau într-o nouă hidroizolație, consolidarea în interior a pereților muzeului și o zugrăveală”, a precizat George Stan, conservator în cadrul Complexului Arheologic Histria, pentru Discover Dobrogea.

Pentru atragerea turiștilor români și străini în Dobrogea, este nevoie ca politicienii să înțeleagă că este foarte importantă investiția în cultură, că muzeele și cetățile au nevoie de o punere modernă în valoare, că proiectele nu se pot face pe picior, iar specialiștii trebuie ascultați și consultați. Este nevoie de viziune, de o gândire nouă, de muzee noi, adaptate acestor vremuri, iar expozițiile să se adreseze unui public mai larg. În plus, trebuie să existe un interes crescut pentru protejarea patrimoniului cultural și introducerea cetăților din Dobrogea în Patrimoniul Mondial UNESCO, deoarece, valoarea acestora este inestimabilă.

August 1, 2022