Category: Istorie&Cultura

  • ”Octogonul confesional” din zona peninsulară, dovada vie a multiculturalității din Constanța

    ”Octogonul confesional” din zona peninsulară, dovada vie a multiculturalității din Constanța

    Redactor: Cătălin Schipor

    ”Octogonul confesional” din zona peninsulară a Constanței se întinde pe o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat. Este vorba despre 8 biserici ale mai multor confesiuni religioase, un spațiu unic în România și o dovadă a conviețuirii oamenilor din etnii diferite, unde întâlnim lăcașuri de cult musulmane, ortodoxe, catolice și mozaice, fiecare cu propriile povești.

    Biserica Greacă Metamorphosis, cel mai vechi lăcaș de cult din ”Octogonul confesional”

    Biserica Greacă Metamorphosis este cel mai vechi lăcaș de cult din perioada modernă a Constanței. Edificiul a fost ridicat în perioada Imperiului Otoman, după ce, Comunitatea Elenă de la acea vreme a obținut firman de la sultanul Abdul Aziz. Acesta a acordat permisiunea construirii unei biserici, cu condiția ca turnurile să nu fie mai înalte decât minaretele moscheilor din Constanța, motiv pentru care biserica nu are turle. Turnul clopotniță a fost construit mult mai târziu.

    biserica-greacă-din-constanta-metamorfosis

    Biserica Greacă a fost ridicată între 1862-1868, prin contribuţiile și donaţiile etnicilor greci din Constanţa şi din alte localităţi din țară, precum şi a grecilor din întreaga Europă.

    Lăcașul de cult aflat în zona denumită ”Octogonul confesional”, a fost încadrat ca monument istoric, încă din anul 1954.

    Geamia Hunkiar, lăcașul de cult musulman din ”Octogonul confesional” construit în perioada Imperiului Otoman

    Singura geamie construită în vremea turcilor care a rămas în municipiul Constanța și care face parte din ”Octogonul confesional”, este Geamia Hunkiar. Profesorul Metin Omer a precizat pentru Discover Dobrogea, că este o moschee dată în folosință în 1869, în numele sultanului otoman Abdülaziz.

    geamia-hunchiar-constanta

    Geamia Hunkiar, cunoscută și sub numele de Aziziye este una dintre puținele clădiri care au rezistat până în zilele noastre. Ea a fost construită, la fel ca multe altele, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca urmare a valului de emigranți din Crimeea spre Dobrogea.

    Lăcașul de cult musulman are caracteristici specifice fiecărei geamii: minaretul, mihrab-ul, mimber-ul, locurile spre care trebuie să se îndrepte credincioșii musulmani atunci când se roagă și care indică direcția spre Mecca, precum și locul din care imamul își ține predica.

    Geamia a fost realizată cu pietrele din edificiile romane din orașul Constanța, probabil acesta fiind motivul pentru care este atât de rezistentă. Piatra folosită a fost cioplită de meşterii pietrari turci, iar zidurile sale au o grosime de 85 de centimetri.

    Biserica armenească ”Sfânta Maria”, monument de patrimoniu din ”Octogonul confesional”

    În Constanța, Biserica armenească ”Sfânta Maria” este situată pe malul mării, pe str. Callatis nr.1, în zona peninsulară a orașului. Biserica funcționează într-o clădire de patrimoniu, veche de 142 de ani.

    Biserica armeneasca

    Inițial, în acel imobil a fost o școală în care învățau copiii armeni, însă, după ce a ars biserica din lemn a comunității, care fusese construită în 1740, un etaj al școlii a fost transformat în lăcaș de cult, din anul 1940. Ulterior, clădirea și-a păstrat doar destinația de biserică, deoarece erau foarte puțini elevi.

    Inclusă pe lista Patrimoniului Național și Cultural, Biserica Armenească este unul dintre cele 8 lăcașuri de cult din ”Octogonul confesional”.

    Catedrala, prima biserică ortodoxă românească din Constanța

    Construirea unei catedrale în Constanța, a unei biserici ortodoxe românești, a fost unul dintre proiectele primului prefect al administrației românești din 1978, Remus Opreanu.

    parc-arheologic-catedrala-sfintii-apostoli-petru-si-pavel-constanta-monument-istoric

    După revenirea Dobrogei la țară, exista o singură biserică ortodoxă, biserica greacă Metamorphosis, construită în Imperiul Otoman, cu firman de la sultan.

    Remus Opreanu a avut, încă din anul 1881, ideea de a construi catedrala. În momentul în care se făceau slujbele Te Deum pentru zilele aniversare ale țării, acestea aveau loc în Biserica Greacă.

    picturi-catedrala-sfintii-apostoli-petru-si-pavel-constanta-monument-istoric

    Construcția Catedralei Ortodoxe ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a început în 1883 și s-a terminat în 1885, fiind realizată după planurile arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Benesch. Mobilierul și catapeteasma au fost proiectate și realizate sub conducerea arhitectului Ion Mincu.

    catedrala-din-constanta

    Catedrala ortodoxă este situată în zona peninsulară, în dreptul falezei Cazinoului din Constanța și este unul dintre cele 8 lăcașuri de cult incluse în ”Octogonul confesional”. Edificiul domină prin arhitectura sa, prin monumentalitatea fațadei și prin turnul de 35 de metri înălțime, întreg spațiul falezei sudice a orașului.

    Fosta biserică bulgară ”Sf. Nicolae”

    Prima comunitate bulgară din orașul Constanța datează din 1873 și s-a constituit în jurul primei biserici construite în anul 1879.

    biserica-bulgareasca-din-constanta-centrul-vechi

    Pe fondul creșterii numărului de enoriași, președintele comunității bulgărești Ivan Hagi Stoian a solicitat Primăriei Constanța, în anul 1898, aprobarea construirii unui lăcaș de cult, respectiv Biserica Bulgară ”Sf. Nicolae”. Când s-a făcut schimbul de populație, biserica a fost preluată de Episcopia Tomisului. Edificiul a fost pictat din nou, iar inscripțiile în limba bulgară au fost înlăturate, fiind schimbate cu unele în limba română.

    biserica-bulgareasca-constanta-centrul-vechi-zona-peninsulara-octogonul-confesional

    Până în anul 1940, cartierul bulgăresc era lângă biserica minorității, în zona peninsulară a orașului Constanța.

    Sinagoga așkenază, lăcașul de cult în care evreii nu se mai pot ruga

    Construită în anul 1910, Sinagoga așkenază este o clădire încă atractivă din punct de vedere arhitectural.

    sinagoga-așkenază-constanta

    Din păcate este închisă atât pentru vizitatori, cât și pentru membrii comunității evreiești, deoarece se află într-o stare avansată de degradare.

    sinagoga-așkenază-constanta

    În timpul războiului, templul israelit a fost folosit pe post de depozit militar german de armament. Acum, acoperișul clădirii este distrus, dar au mai rămas câteva decorațiuni, care cândva erau foarte frumoase.

    Moscheea Carol I, lăcașul de cult construit la cererea Regelui Carol I

    Moscheea Carol I a fost construită din anul 1910, pe locul unei vechi geamii, numită Mahmudie, care data din 1822. Moscheea Carol I a fost inaugurată pe 31 mai 1913, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.

    moscheea-carol-I-constanta-cladirile-de-patrimoniu-din-constanta

    Credincioșii musulmani o numesc ”Kral camisi” sau ”Geamia regelui”.  Moscheea a fost printre primele construcții din beton armat din România, iar modelul a fost Marea Moscheea din orașul turcesc Konya.

    Moscheea Carol I Constanta

    Lăcașul de cult este deschis publicului pentru vizitare. În interior pot fi admirate o miniatură a moscheei și un covor oriental adus de pe insula Ada Kaleh, vechi de 200 de ani. Din minaretul moscheei se deschide o priveliște minunată asupra Pieței Ovidiu și a zonei peninsulare.

    Biserica Romano-Catolică a fost ridicată cu sprijinul Reginei Maria

    Biserica Romano-Catolică din Constanța a fost construită în anul 1938, dar interesant este faptul că în acel loc au mai existat inițial două biserici. Prima a fost zidită în perioada Imperiului Otoman, când sultanul le-a dat catolicilor nemți, austrieci, olandezi și români, o palmă de pământ să își facă o casă de rugăciune.

    biserica-romano-catolica-sf-anton-de-padova-constanta-centrul-vechi-zona-peninsulara

    După Războiul de Independență s-a făcut o bisericuță, iar în 1938, cu un an înainte de cel de-al Doilea Război Mondial s-a construit Biserica Catolică. Deși este impozantă, lucrările au durat 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică.

    Ctitorul Bisericii Catolice ”Sfântul Anton” din Constanța a fost un preot local din localitatea Mihail Kogălniceanu, părintele Emanoil Kreis. El a organizat un concert de binefacere cu donații, pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult.  Kreis convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Spectacolul a fost organizat în Cazinoul  din Constanța, pe care l-a închiriat pentru acel eveniment important, în cadrul căruia s-au încasat sume frumoase și a putut ridica biserica.

    Octogonul confesional din centrul vechi al Constanței

    ”Octogonul confesional” reprezintă un areal ecumenic în care vizitatorii pot observa arhitectura imobilelor de patrimoniu.

    octogonul-confesional-constanta-multiculturalitate

    Edificiile au o istorie de 100 de ani, în unele cazuri, chiar mai îndelungată. 8 biserici ce reprezintă religiile islamică, mozaică, greco-catolică, ortodoxă și armeană sunt condensate în zona peninsulară.

  • Biserica Greacă Metamorphosis, cel mai vechi lăcaș ortodox din Constanța ridicat în perioada Imperiului Otoman

    Biserica Greacă Metamorphosis, cel mai vechi lăcaș ortodox din Constanța ridicat în perioada Imperiului Otoman

    Biserica Greacă Metamorphosis este cea mai veche biserică ortodoxă din epoca modernă a Constanței. Lăcașul de cult a fost ridicat în perioada Imperiului Otoman, după ce, Comunitatea Elenă de la acea vreme a obținut firman de la sultanul Abdul Aziz. Acesta a acordat permisiunea construirii unei școli, a unui spital și a bisericii. Astăzi, mai există doar lăcașul de cult și școala.

    Biserica Greacă Metamorphosis, primul lăcaș de cult ortodox din Constanța

    În anii 1800 exista o comunitate elenă bine închegată, în Constanța. Grecii aveau o biserică mică din lemn, însă, pentru că erau mulți și lăcașul devenise neîncăpător, timp de 3 ani, între 1862 și 1865, membrii comunității din Constanța au făcut diligențe către sultanul de la Constantinopol, pentru a le permite construirea unei biserici mai mari.

    ”Grecii din Constanța au făcut adresă către patriarhul de Constantinopol și l-au rugat să intervină pe lângă sultanul Abdul Aziz, să le dea aprobare să construiască o biserică mare, modernă, frumoasă și elegantă, necesară pentru toată comunitatea elenă și română din Constanța.

    Sultanul a dat aprobare să se construiască această frumoasă biserică și a dat instrucțiuni clare către guvernatorul Constanței, Kustenge, să nu cumva să le ia vreun peșcheș, să-i ajute, să-i sprijine să construiască o biserică pe terenul pe care grecii îl aveau, pentru necesitățile și nevoile creștinești.

    Și, într-adevăr, s-au apucat de construit în anul 1865. În 1867-1868 s-a terminat biserica, prima de această dimensiune în Tomis. Apoi, ea a fost sfințită și i s-a dat hramul de Metamorphosis.

    Contribuția pentru construirea și ridicarea acestei biserici a fost formată de către comitetul de organizare și construire a bisericii, care a strâns fonduri de la navigatori, de la comercianți, de la românii băștinași, de la armeni. Au contribuit cu toții la ridicarea acestei biserici, care nu era doar un lăcaș de închinare, ci și de cultură și de învățătură.

    biserica-greaca-din-constanta-metamorphosis

    Aici, în tinda bisericii, copiii au făcut și școală, și sport. Abia apoi s-a făcut școala, pe locul în care se afla biserica veche. Această biserică este o emblemă a Tomisului, precum un far strălucitor, pe acest țărm luminat și binecuvântat de Dumnezeu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, preotul Gheorghe Malcea de la Biserica Greacă Metamorphosis.

    biserica-greaca-metamorphosis-constanta

    ”Biserica a fost construită prin donația grecilor de pretutindeni. Există chiar și donații ale grecilor din Anglia, din Grecia și ale comunităților grecești din România din epoca respectivă, Galați, Brăila, Iași, Sulina. Toate au donat bani pentru construcția acestei biserici. Ea a fost pictată de către un pictor venit de la Muntele Athos și marmura este adusă din Grecia”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Anton-Traian Antoniadis, președintele Comunității Elene Elpis Constanța.

    Biserica Greacă Metamorphosis – Schimbarea la față este un monument istoric

    Biserica Greacă se numește Metamorphosis, pentru că în limba greacă înseamnă Schimbarea la față.

    biserica-greaca-metamorphosis-constanta-prima-biserica-ortodoxa-din-constanta

    ”Nu întâmplător s-a pus acest nume, pentru că Mântuitorul Isus Christos a mers pe Muntele Taborului și s-a schimbat la față să arate adevărata sa dumnezeire. Dacă privești de la mare, cum veneau grecii cu navele, aici era un fel de munte și, pe acest promontoriu tomitan li s-a arătat lor lumina după care au alergat, dar și bunăstarea comunității elene.

    Biserica s-a mai deteriorat în timp, iar în 1974 s-au făcut diligențele și au început lucrări de reparații și consolidare, dar timpul trece și trebuie să facem din nou lucrări de consolidarea clădirii.

    Sperăm să facem cu fonduri europene aceste reparații și să refacem pictura și tot ceea ce este necesar pentru menținerea acestei biserici de închinare, așa cum am obținut-o de la moșii și strămoșii noștri, să o avem și pentru copiii și urmașii noștri.

    Pictura bisericii nu a fost niciodată o pictură de artă în sensul strict al cuvântului, care spune că face parte din patrimoniu. Clădirea face parte din patrimoniu, dar pictura nu, pentru că așa au fost vremurile.

    Ea a fost pictată de un călugăr de la Muntele Athos, dar, pictura a fost supusă expertizei și nu a reieșit să este de valoare națională.

    Lespezile de marmură aduse din Grecia pentru construirea bisericii există și vor exista cât va fi biserica, pentru că marmura este reprezentativă pentru noi”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, părintele Gheorghe Malcea.

    După Unirea Dobrogei cu România, slujbele Te Deum se țineau la Biserica Greacă

    Pe 23 noiembrie 1878, când Armata Română și administrația românească au intrat în orașul Kiustenge, a fost organizat un Te Deum la Biserica Greacă, singurul lăcaș de cult ortodox la acea vreme, în Constanța.

    biserica-greaca-din-constanta-tedeum-23-noiembrie-1878

    Primul prefect al administrației românești din Constanța, Remus Opreanu i-a trimis o telegramă ministrului de Interne, pe 23 noiembrie 1978, în care scria: ”Astăzi, la 10 ore, cu ocasiunea luării în posesiune a districtului Constanța a avut loc în biserica grecească un Te Deum la care au asistat te autoritățile locale ruse, domnii reprezentanți ai puterilor străine, notabilii orașului și un însemnat număr de cetățeni din toate clasele. Tot orașul era în picioare, stindarde tricolore, ghirlande de flori și diferite ornamente împodobeau casele”.

    Unul dintre proiectele propuse încă din anul 1881 de prefectul Remus Opreanu a fost construirea unei catedrale în Constanța, a unei biserici ortodoxe românești. La vremea respectivă exista o singură biserică ortodoxă, Biserica Greacă Metamorphosis, construită în vremea Imperiului Otoman, cu firman de la sultan.

    El a stabilit că este necesară construirea unui lăcaș de cult românesc, deoarece toate slujbele Te Deum pentru zilele aniversare ale țării se săvârșeau la Biserica Greacă. Construcția catedralei a început în 1883 și s-a finalizat în 1885.

  • Crăciunul armenilor este sărbătorit astăzi, după tradițiile inițiale ale creștinismului

    Crăciunul armenilor este sărbătorit astăzi, după tradițiile inițiale ale creștinismului

    Zilele acestea se dă startul sărbătorilor de iarnă la minoritățile din Dobrogea și din alte zone ale țării, iar Crăciunul armenilor este sărbătorit astăzi. Dacă pentru creștinii ortodocși sărbătorile s-au încheiat deja, pentru credincioșii armeni și cei pe stil vechi, ele abia încep. De altfel, în Dobrogea, unde conviețuiesc 18 minorități, există aproape tot timpul câte un motiv de petrecere.

    Crăciunul armenilor și Boboteaza sunt sărbătorite astăzi

    Cei aproximativ 500 de armeni care trăiesc în Dobrogea, sărbătoresc Crăciunul, astăzi, de Bobotează.

    Președintele Uniunii Armenilor Constanța, Liviu Merdinian spune că Biserica armeană celebrează pe 6 ianuarie Nașterea și Botezul Domnului. Reprezentanții comunității își adresează de Crăciun, urarea „Shnoravor nor dary iev Surp Dzanunt!“, care înseamnă „La mulţi ani de Crăciun!“.

    Crăciunul armenilor păstrează tradiţia primelor patru secole creştine, când toată Biserica sărbătorea Naşterea Domnului pe 6 ianuarie, împreună cu Boboteaza.

    Liviu Merdinian spune că armenii nu sunt pe stil vechi precum popoarele slave, care sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, ci că păstrează tradițiile inițiale ale creștinismului.

    În plus, armenii sărbătoresc Anul Nou în postul Crăciunului, în timp ce rușii-lipoveni și ucrainenii au și pentru Revelion un decalaj de 13 zile, la fel ca pentru toate celelalte evenimente religioase importante.

    Obiceiuri vechi pentru Crăciunul armenilor

    Teatrologul Anaid Tavitian spune că, la fel ca la români, Crăciunul este o sărbătoare de suflet și un prilej de reunire a familiei și prietenilor.

    În Constanța, Biserica armenească ”Sfânta Maria” este situată pe malul mării, în zona peninsulară a orașului. Ea funcționează într-o clădire de patrimoniu, veche de aproape 140 de ani. Inițial, în acel imobil a fost o școală în care învățau copiii armeni, însă, după ce a ars biserica din lemn a comunității, un etaj al școlii a fost transformat în lăcaș de cult, din anul 1940. Ulterior, clădirea și-a păstrat doar destinația de biserică, deoarece erau foarte puțini elevi.

    Crăciunul armenilor începe în dimineața zile de 6 ianuarie, când membrii comunității merg la biserică, unde se oficiază Liturghia de Crăciun. Deoarece în aceeași zi este și Boboteaza, după sfințirea apei, crucea este ținută de un copil, denumit Nașul Crucii. După Crăciun, preotul merge în toate casele armenilor, le sfințește și le oferă un calendar religios.

    Colindele armenilor

    Tinerii armeni, în grupuri de câte 3, au umblat zilele acestea cu colindul, la membrii comunității. Colindul ”Aysor done, ev Surp Dzanunt, Avedis” aduce vestea Nașterii Domnului, spune Anaid Tavitian. Avedis este și nume de bărbat la armeni, a mai precizat teatrologul constănțean.

    În vremuri străvechi, copiii erau însoțiți în timp ce se duceau să colinde, de reprezentanții comunității, care mergeau înaintea lor. Tot în urmă cu peste 200 de ani, se spunea că este rușine ca armenii să părăsească locuința ori să încuie ușa, atunci când frații lor veneau să îi colinde, astfel că ei erau obligați să stea acasă în Ajunul Crăciunului. Tinerii mergeau atât la bogați, cât și la săraci, iar aceștia îi plăteau, după puterea financiară a fiecăruia.

    Masa de Crăciun la armeni

    Fiind o sărbătoare a familiei, de Crăciun se adună toți membrii la masă. În tradiția armenilor, se spune că nu trebuie să lipsească de pe masa de Crăciun, 7 tipuri de gustări. Se pune mare accent pe fructele uscate: caise, migdale, alune, nuci și stafide.

    Craciunul armenilor din Dobrogea

    Nelipsit de pe masa armenilor de Crăciun este preparatul dulce Anoush Abour. Este un fel de budincă dulce, foarte bogată în arome și culori, realizată din grâu fiert. Aceasta mai conține stafide, caise uscate, nucă, smochine și coajă de portocală, iar deasupra se presară scorțișoară.

    Craciunul la armenii din Dobrogea

    Caisul este fructul național al Armeniei. Cei care au prieteni sau rude în Armenia, primesc pistil, un desert făcut din zeamă de struguri, care conține caise, nuci și eventual este învelit într-o glazură de ciocolată.

    Sărmăluțele în foi de viță sunt și ele un preparat tradițional de Crăciun la armeni, spune Anaid Tavitian. În plus, ea a precizat că se face o pâine de casă în care se pune o monedă. Bărbatul din familie taie pâinea în felii egale, iar cine găsește moneda se spune că va avea noroc tot anul.

    De asemenea, armenii pun pe masa de Crăciun lumânări cumpărate de la biserică, în funcție de numărul membrilor familiei. Ceara rămasă se pune pe o apă curgătoare, pentru ca izvoarele să nu sece tot anul și să aibă apă dulce. În lipsa izvoarelor, lumânările rămase se pun la rădăcina unui pom, pentru ca acesta să rămână viu tot anul. La armeni există un respect deosebit față de seniori. Bunica din familie este felicitată de Crăciun de către toți membrii familiei, care îi sărută mâna și îi urează ”Hristos Dzanav yev Haynedzav!”, iar ea răspunde ”Orhneal e haydnutiuna Hristosi!”.

    Sărbători luminate să aveți!

  • 12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

    12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

    Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

    Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

    Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

    cheile-dobrogei-rezervatie-naturala-judetul-constanta

    Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

    cheile-dobrogei-rezervatie-naturala-judetul-constanta

    Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

    În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

    cheile-dobrogei-rezervatie-naturala-judetul-constanta

    Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

    Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

    De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

    cetatea-histria-patrimoniul-unesco-dosar-patrimoniul-cultural-european

    Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

    mita-electorala-cetatile-din-constanta-histria
    ”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

    La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

    cartier-rezidential-episcopal-cetatea-histria

    Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.


    Biserica îngropată de la Istria

    În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

    biserica-ingropata-de-la-istria

    Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

    biserica-ingriopata-de-la-istria

    Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

    biserica-ingropata-de-la-istria

    Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

    Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

    Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

    Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

    cetatea-capidava-construita-in-perioada-imparatului-traian

    Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

    cetatea-capidava-cetatea-de-la-cotitura-Dunarii

    Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

    via-principalis-cetatea-capidava

    ”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”,  însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

    cetatea-capidava

    În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

    turn-de-artilerie-cetatea-capidava

    Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.


    Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

    Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

    muzeul-din-topalu-judet-Constanta

    Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

    muzeul-de-arta-din-topalu-constanta

    Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

    muzeul-dinu-si-sevasta-vintila-topalu

    ”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

    muzeul-de-arta-topalu

    Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

    Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

    Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

    monumentul-triumfal-adamclisi-tropaeum-traiani

    Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

    monumentul-triumfal-tropaeum-traiani-adamclisi

    Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

    monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi

    Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

    muzeu-tropaeum-traiani-adamclisi

    Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

    basoreliefuri-muzeu-tropaeum-traiani-adamclisi

    Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere.  Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

    cetatea-tropaeum-traiani-adamclisi-vedere-aeriana-drona

    Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

    basilica-cetatea-tropaeum-traiani-adamclisi

    Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

    Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

    Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

    cetatea-enisala-dobrogea-judetul-tulcea

    Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

    Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

    cetatea-enisala-dobrogea-judetul-tulcea

    Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

    cetatile-din-tulcea-cetatea-enisala-dealul-gras

    Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

    cetatea-enisala-dobrogea-judetul-tulcea

    Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

    cetatea-enisala-cel-mai-vizitat-obiectiv-turistic-din-judetul-tulcea

    Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

    Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

    Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitel

    În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

    bazilica-paleocrestina-niculitel

    Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

    Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitel

    Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

    vas-descoperit-la-bazilica-de-la-niculitel

    În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii.  Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

    Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

    Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

    Apus Varful Tutuiatu

    Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

    muntii-macinului-rezervatii-naturale-din-dobrogea-varful-tutuiatu

    Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

    sfinxul-culmea-pricopanului-dobrogea-muntii-macinului
    Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

    dealul-consul-rezervatii-naturale-din-dobrogea

    Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

    Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

    Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

    cetatea-orgame-argamum-jurilovca-tulcea

    Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

    cetatea-argamum-orgame-jurilovca-tulcea

    Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

    cetatea-orgame-argamum-jurilovca-tulcea-sit-arheologic

    ”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

    cetatile-din-tulcea-cetatea-argamum-orgame-jurilovca

    Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

    cetatea-argamum-capul-dolosman-jurilovca

    Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

    capul-dolosman-jurilovca-tulcea-cea-mai-inalta-faleza-stancoasa-din-dobrogea

    Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

    capul-dolosman-cea-mai-inalta-faleza-stancoasa-din-dobrogea-jurilovca-tulcea

    Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

    Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

    Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

    lacul-iacobdeal-turcoaia

    Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

    lacul-iacobdeal-turcoaia

    ”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

    lacul-iacobdeal-turcoaia

    Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

    lacul-iacobdeal-turcoaia

    Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

    Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

    Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

    cetatea-halmyris-murighiol-tulcea

    Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

    Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

    cetatea-halmyris-murighiol-tulcea

    Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

    cetatea-halmyris-murighiol-tulcea

    Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină,  între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

    basilica-episcopala-paleocrestina-murighiol-halmyris

    Pe drumul spre Poarta de Nord a  Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324,  când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

    În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

    Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

    cetatea-halmyris-murighiol-tulcea

    Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.

  • Povestea iconarului din Dobrogea, meșterul care a pictat mii de icoane și 8 lăcașuri de cult

    Povestea iconarului din Dobrogea, meșterul care a pictat mii de icoane și 8 lăcașuri de cult

    Povestea iconarului din Dobrogea, meșterul Serghei Mitre, este lungă, la fel ca viața dânsului. Are 83 de ani și spune că pictează de când se știe pe pământ. Deși era talentat de mic, nu și-a dorit să devină pictor iconar, însă, cu timpul, a ajuns să-i placă această meserie și să picteze mii de icoane și mai multe biserici.

    Povestea iconarului din Dobrogea începe de pe la mijlocul secolului XX

    Serghei Mitre s-a născut în anul 1939, în localitatea Carcaliu din județul Tulcea și este unul dintre cei mai iscusiți pictori de icoane de rit vechi din țară. Povestea iconarului din Dobrogea începe de când era prin clasa a IV-a, adică, de când avea vreo 10 ani și a învățat să picteze de la un meșter iconar.

    povestea-iconarului-din-dobrogea-serghei-mitre-mesterul-care-a-pictat-mii-de-icoane-si-8-lacasuri-de-cult

    ”Pictez de când mă știu pe pământ. Când eram în clasa a IV-a, copiam desenele din cărți. Pe atunci era cartea ”Motanul încălțat” și, pentru că mi-a plăcut foarte mult desenul l-am realizat până am făcut o copie identică. Și acum mă minunez cum am putut să o fac. Milimetric!

    După aceea, m-au dat părinții la un bătrân, fost colonel în armata țaristă, care a emigrant în România în timpul Revoluției Bolșevice. În armata țaristă, pe vremuri, învățau întâi o meserie. Dacă nu puteau să se mențină în armată, aveau nevoie să cunoască o meserie care le plăcea. El a fost pictor iconar. Așa frumoase icoane aurite făcea!

    Și pe lângă asta a înființat la Carcaliu o școală bisericească, la care m-a dat și pe mine, mama. Ne învăța el acolo, dar noi eram copii și când ne plictiseam începeam să ne batem. Avea pregătită o biciușcă…știți ce înseamnă? Erau mai multe curelușe prinse de o nuia. Lovea cu biciușca și ne spunea mereu să repetăm, dar noi ne jucam. Lua biciușca și dădea peste noi și peste mesele din clasă, dar noi ne ascundeam dedesubt.

    El și picta în timp ce ne preda, iar eu stăteam lângă el și mă uitam să văd ce face. În cărți aveam și o bucățică de hârtie albă, iar pe acea hârtie desenam și eu după el. Într-o zi, când ne lovea cu biciușca și noi ne-am băgat sub mese, a văzut desenul meu pe carte a întrebat al cui este. «Al lui Mitca», au răspuns colegii, că așa îmi spuneau copiii, de la Mitre.

    povestea-iconarului-din-dobrogea

    El atunci a stat de vorbă cu părinții mei și le-a spus să mă dea să învăț meserie, pentru că am talent. Dar eu desenam din joacă, nu pentru că mi-a plăcut. Și m-a luat ucenic, deși i-am spus că nu vreau. Am început să plâng. Tata, care era pescar, mi-a zis să merg să fac icoane”, a povestit pentru Discover Dobrogea, meșterul iconar Serghei Mitre.

    Povestea iconarului din Dobrogea se întinde pe 7 decenii

    Povestea iconarului din Dobrogea, meșterul Serghei Mitre este lungă, așa cum spune chiar dânsul. Ea se întinde pe 7 decenii și încă mai continuă.

    ”Nu mi-a plăcut să pictez icoane, dar m-au dat părinții ucenic. Mama voia să mă facă iconar și după aceea să mă fac popă. Tata a spus să mă fac ”pictor de Dumnezei”.

    povestea-pictorului-de-icoane-din-dobrogea-serghei-mitre

    Eu le-am spus că nu vreau să mă fac iconar și m-au forțat să continui. După ce am terminat școala bisericească mă gândeam cu ce aș putea să mă ocup.

    Astfel, m-am dus să câștig bani prin șantiere, că la noi, lipovenii erau muncitorii țării. Când m-am dus la lopată pe un șantier lângă Cernavodă, am săpat canale cu cei brigadă. Când stăteam acolo, în pauze, mai desenam câte un portret pe câte o scândură din șantier.

    Unul mi-a spus să nu mai lucrez acolo, că ei n-au de ales, dar eu, dacă tot mă pricep, să merg să învăț să desenez. Am stat cu ei vreo 3 săptămâni, am făcut lichidarea și am plecat acasă, că era greu la săpat.

    povestea-iconarului-din-dobrogea-serghei-mitre-care-a-pictat-mii-de-icoane-si-8-lacasuri-de-cult

    Așa am început să mă apuc iar de icoane și când nu-mi ieșea, mă supăram și lăsam pictura câteva zile. Mama stătea în ușă și își făcea cruce și spunea: «Doamne ajută-l, Doamne ajută-l!».

    Eu știam cum trebuie să fac icoanele, dar nu aveam pregătirea necesară. Nu-mi mergea ochiul, nu-mi mergea mâna și din atâtea încercări am început să fac treaba din ce în ce mai frumoasă. Am lucrat mai mult singur.

    povestea-pictorului-de-icoane-din-dobrogea-serghei-mitre

    La un moment dat am găsit un meșter, un pictor din Tulcea, cu care am lucrat o perioadă, dar, la un moment dat, meșterul a avut un accident – a căzut de pe o schelă- și mi-a spus să continui singur să pictez biserica. «Tu te pricepi mai bine decât mine. Fă-te singur iconar». Și așa am început, cu chiu, cu vai, să mă chinui și am prins drag de meserie, iar apoi am pictat chiar și biserici”, a precizat pentru Discover Dobrogea, meșterul iconar Serghei Mitre.

    Meșterul iconar Serghei Mitre a pictat 8 lăcașuri de cult, câteva iconostase și mii de icoane în stilul neobizantin

    ”Am pictat 8 biserici: Hramul Sfânta Treime din comuna Carcaliu – la interior, Hramul Sf. Dimitri din Slava Cercheză, la interior și Hramul Sf. Gheorghe, tot din Slava Cercheză la exterior, Schitul cu Hramul Vedenia de la Slava Rusă, la interior, biserica Hramul Sf. Vasili din Sarichioi, la interior și exterior.

    povestea-mesterului-iconar-serghei-mitre-pictor-de-icoane-si-biserici-biserica-sf-proroc-ilie-constanta

    De asemenea, am pictat Biserica din Constanța – Hramul Sf.  Proroc Ilie, la interior, Hramul Acoperământul Maicii Domnului din satul Manolea, Suceava, la exterior și Schitul Manolea din Suceava, Hramul Domnului Tihinscaia, la interior și exerior.

    povestea-iconarului-din-dobrogea-biserica-sf-proroc-ilie-iconostase

    Am făcut și nenumărate iconostase – icoane pentru lăcașurile de cult pe rit vechi. Am pictat icoane pentru Biserica Sf. Proroc Ilie din Constanța, pentru Biserica din 2 Mai -Hramul Sf. Ioan Teologul, Hramul Sf. Nicolae din Suceava, pentru Hramul Sf. Nicolae de la Gura Humorului, la Pașcani pentru Hramul Sfânta Treime, în Italia, la Torino, pentru Hramul Sf. Nicolae, în comuna Todirești, județul Iași, pentru Hramul Sf. Nicolae, la Cernavodă pentru Hramul Sf. Petru și Pavel, pentru Schitul Sf. Paisie din Piatra Neamț și Hramul Maica Domnului Scarbiasia.

    povestea-pictorului-de-icoane-serghei-mitre-din-dobrogea

    Pentru fiecare biserică am făcut cam 50 de icoane.

    povestea-pictorului-de-icoane-din-dobrogea

    Pe lângă iconostasele pentru biserici făceam și icoane pentru credincioșii ruși lipoveni de rit vechi.

    povestea-mesterului-iconar-din-dobrogea

    Nu știu câte icoane am pictat până acum, niciodată nu m-am gândit la asta. Nu aveam timp să număr icoanele”, a mai spus pentru Discover Dobrogea, meșterul iconar Serghei Mitre.

    O icoană pe lemn se realizează în aproximativ 40 de zile

    De la meșterul iconar Serghei Mitre am aflat că, pentru realizarea unei icoane pe lemn există mai multe etape.

    povestea-iconarului-din-dobrogea

    ”Procedeul durează cam 40 de zile. Întâi se prepară scândura, că pe altceva nu pictez. Prima dată fac scândurile, le încleiez, că am învățat și puțină tâmplărie. Fac și rame și tot. Am o icoană expusă la Muzeul din Rusia, Maica Domnului din Korsun, care ulterior a intrat în patrimoniul Fondului Culturii din Moscova.

    Am și restaurat multe icoane.

    Îmi dau seama cât de veche este o icoană, după modul în care este mâncată de carii, după vechimea lemnului și după lucrătura icoanei, care se ia după meșterul care a făcut-o. Când mă uit la o icoană eu știu dacă a fost un meșter de categoria I, a II-a sau a III-a”, a mai povestit meșterul Serghei Mitre.

    Pictorul Serghei Mitre a realizat și icoane cu har

    De-a lungul timpului, meșterul iconar Serghei Mitre i-a învățat pe mai mulți tineri să picteze icoane. Mai mult decât atât, în urmă cu câțiva ani a organizat tabere de creație la Piatra Neamț, la Slava Rusă și la Slava Cercheză. Astfel, din 12-13 elevi, 2-3, care sunt mai talentați, au continuat să picteze.

    povestea-iconarului-din-dobrogea

    ”Când pictam bisericile aveam ucenici, aveam ajutoare, dar proiectam chiar și schela din lemn singur.

    Și încă ceva, la noi, icoanele reprezintă diferiți sfinți care te ajută. De exemplu, dacă n-ai copii și îți dorești un copil, îți faci icoană cu un anumit sfânt.

    povestea-pictorului-de-icoane-din-dobrogea

    A venit odată o doamnă care își dorea un copil și m-a rugat să-i fac o icoană. Eu i-am spus așa: eu cât timp fac icoana pentru dumneata, voi ține post și în același timp vă rog să procedați la fel și dumneavoastră. În timp ce fac eu icoana, să postiți și să vă abțineți de la unele și altele.

    Am pictat icoana, am dat-o și după câteva luni mi-au spus că s-a împlinit dorința lor și au avut un băiat, după care au făcut și o fată. Este o întâmplare reală”, a precizat pentru Discover Dobrogea, iconarul Serghei Mitre.

    povestea-iconarului-din-dobrogea

    Pictorul Serghei Mitre a mai spus că sfinții pe care i-a pictat cel mai des, sunt Maica Domnului, Sf. Nicolae, Sf. Paisie, Isus Hristos și Maica Domnului care ajută femeile să nască, Feodorovskaia.

    Pe lângă activitatea iconografică, pictorul Serghei Mitre a avut și o serie de expoziții de tablouri și icoane.

  • Ia românească a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO

    Ia românească a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO

    De Ziua Națională a României, cămașa cu altiță sau ia românească a fost inclusă de către Comitetul UNESCO, pe Lista Patrimoniului Imaterial al Umanității.

    Ia românească sau cămașa cu altiță este recunoscută universal

    Dosarul ”Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” a fost inclus  pe Lista UNESCO, de către Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

    ia-romaneasca-inscrisa-in-patrimoniul-mondial-unesco-camasa-cu-altita

    Ia românească este sărbătorită în fiecare an, pe 24 iunie, când a fost declarată Ziua Universală a Iei.

    ia-romaneasca-inscrisa-in-patrimoniul-mondial-unesco-camasa-cu-altita

    Dacă în trecut, ținutele tradiționale erau realizate în mod special pentru anumite sărbători, marii artiști au fost inspirați de ia românească. Un exemplu în acest sens, este pictura lui Daniel Rosental, ”România revoluționară”, unde este pictat simbolul românesc, ia. Englezoaica Maria Rosetti, soția lui C.A. Rosetti, purta ie și năframă, deoarece îi plăcea mult costumul nostru tradițional.

    henri-matisse-ia-romaneasca-patrimoniul-unesco

    Artiștii acordau o atenție deosebită costumului tradițional românesc și pictau cu multe detalii decorațiunile cămășilor, ale salbelor românești sau maramelor. De cămașa populară românească a fost fermecat și pictorul Henri Matisse, care a realizat 4 picturi reprezentând colecția ”La Blouse Roumaine”.

    Regina Maria, ambasadoarea iei tradiționale

    Regina Maria a fost îndrăgostită în mod special de portul românesc din zona Muscelului, Argeș. Ea a purtat foarte multe costume complete din zona aceea. Regina Maria a fost prima figură feminină importantă a epocii sale care a redescoperit tradiția românească.

    ia-romaneasca-a-intrat-in-patrimoniul-mondial-unesco-regina-maria-ambasadoarea-costumului-traditional-romanesc

    Ea a integrat costumul popular în garderoba sa și îl purta atât în țară, cât și în timpul vizitelor pe care le făcea în străinătate.

    Regina Maria a promovat ia şi portul popular ca brand de ţară şi a generat un adevărat val de influenţă pentru acesta, astfel că toată aristocrația feminină a timpului purta cu mândrie costumele populare românești, de câte ori reprezenta Casa Regală la evenimente.

    În Dobrogea nu s-a purtat ie, ci cămașă cu platcă

    Dobrogea nu are o ie propriu-zisă, aşa cum se întâlneşte în celelalte regiuni ale ţării. Costumul tipic zonei dobrogene este compus din cămașă cu poale lungi, așa-numita cămașă de-a-ntregul. Este cămașa croită cu platcă, cu mâneci largi și slobode, confecționată dintr-o pânză învărgată, de o foarte bună calitate.

    Costume traditionale Dobrogea

    Dantela croșetată de la gât era adăugată ulterior, dar în general cămașa avea o platcă, iar decorațiunile erau amplasate pe aceasta. Foile erau încheiate cu croșeta prin cheițe, iar aceasta prezintă pânza învărgată la încheietura foilor, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu, de la Muzeul de Artă Populară Constanța.

    ie-dobrogeana-camasa-cu-captuf-muzeul-de-arta-populara-constanta

    Pistelca este denumirea catrinței. Catrința este piesa care îmbracă trupul femeii de la mijloc în jos. Este de fapt un șorț țesut la război și reprezintă o piesă de sărbătoare.

    Costumul de femeie din Dobrogea este de două feluri, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. Este așa-numitul costum cu două catrințe și cămașă și cel cu pistelcă și androc, androcul fiind fusta.

    În sud-estul Dobrogei, în satele de pe limesul dunărean, Oltina, Ostrov, Satu Nou, Seimeni, Capidava, Topalu, Negureni sau Viile,  tradițiile românești s-au păstrat nealterate, deși Dobrogea s-a aflat pentru o perioadă îndelungată sub stăpânire otomană. În aceste sate avem mărturii ale costumului tradițional dobrogean așa cum s-a putat el în trecut în aceste sate, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

     

  • ”Ștergar cu stemă”, un obiect din categoria tezaur, expus la Muzeul de Artă Populară Constanța

    ”Ștergar cu stemă”, un obiect din categoria tezaur, expus la Muzeul de Artă Populară Constanța

    ”Ștergar cu stemă” se intitulează exponatul din această perioadă, promovat de Muzeul de Artă Populară Constanța. Obiectul face parte din categoria tezaur și a fost expus cu ocazia Zilei Naţionale a României. Ștergarul are valoare de simbol și a fost lucrat chiar în perioada în care s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918.

    ”Ștergar cu stemă”, un obiect vechi de peste 100 de ani, care are însemne regale

    Ştergarul cu stemă a fost achiziţionat în anul 1976 din localitatea Enisala, judeţul Tulcea. El are ca temă centrală un motiv heraldic, redat pe spaţiul generos al câte unui registru plasat la capetele piesei. Astfel, pe fond bleu şi marcată de o corolă este redată stema regală, având în mijloc scutul roşu cu simbolurile provinciilor româneşti.

    stergar-cu-stema-obiect-de-tezarur-muzeul-de-arta-populara-constanta

    Tratarea realistă a motivului, cu bumbac galben, a permis identificarea capului de bour, ca semn al Moldovei. Însemnele celorlalte provincii sunt realizate în mod stilizat. Scutul stemei este susţinut de o acvilă brun şi flancat de doi lei, simboluri ale regalităţii, puterii divine, protecţiei, vigilenţei şi dreptăţii.

    stergar-cu-stema-regala-obiect-de-tezaur-muzeul-de-arta-populara-constanta

    Toată compoziţia urmează un traseu care sugerează o coroană, atribut al monarhiei ce se regăseşte şi în partea superioară a scutului. De o parte şi de alta a motivului heraldic apar două siluete feminine reprezentate cu fustă roşie (asemănătoare androcului dobrogean) şi bluză gri, strânsă în talie cu centură neagră.

    La baza stemei este plasată deviza latină a dinastiei Hohenzollern, de care au aparţinut regii României: “Nihil sine Deo” (“Nimic fără Dumnezeu”).

    stergar-cu-stema-obiect-de-patrimoniu-muzeul-de-arta-populara-constanta

    Decorul ştergarului este completat cu motive florale geometrizate, alese cu bumbac policrom, asociate cu vărgi şi motive geometrice (zig-zag, romburi), ajurate din borangic.

    La capetele piesei a fost aplicată o dantelă bleu, croşetată din bumbac, având o compoziţie geometrică şi terminaţii în colţuri.

    Datorită valorii sale excepţionale, ca bun al patrimoniului cultural- naţional, prin Ordinul nr. 2154/ 21.03.2014, poziţia 10, emis de Ministerul Culturii, ştergarul a fost clasat în categoria juridică TEZAUR.

    Ştergarul este expus într-o vitrină de la parterul muzeului, putând fi vizionat până pe 7 decembrie 2022.

    Informațiile și fotografia au fost preluate de pe pagina de Facebook a Muzeului de Artă Populară Constanța.

     

  • Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării, a realizat lucrări importante și în Constanța

    Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării, a realizat lucrări importante și în Constanța

    Expoziția ”Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării de la Alba Iulia” poate fi vizionată în holul de la parter al Bibliotecii Județene ”Ioan N. Roman” Constanța, până pe 30 decembrie 2022. Aceasta este realizată cu ocazia evenimentelor generate de Ziua Națională a României și împlinirea a 100 de ani de la încoronarea Regilor României, de către arhitectul Radu Cornescu.

    Expoziția se referă cu precădere la construcția Catedralei de la Alba Iulia, la evenimentul Încoronării și la alte construcții importante realizate în țară și la malul mării, după proiectele arhitectului Victor Stephănescu. Textele și fotografiile din acest articol îi aparțin arhitectului constănțean Radu Cornescu.

    Arhitectul Victor Ștephănescu – proiectele de la malul mării

    O personalitate deosebită ca a arhitectului Victor Ștephănescu pare să-i fi atras pe mai marii urbei constănțene, care plănuiau construcția unei moschei de amploare în oraș, mai ales după ce mulți au admirat geamia proiectată de el, de la Pavilionul Dobrogei din București din 1906, cu ocazia căreia se aniversau 40 de ani de domnie a lui Carol I și 25 de ani de când România a devenit regat.

    arhitectul-victor-stephanescu-moscheea-carol-I-constanta

    Moscheea trebuia construită pe locul vechii geamii Sultan Mahmud al II-lea, în apropiere de Piața Ovidiu și, odată luată decizia, în 1909, ca Victor Ștephănescu să se ocupe de lucrare, acesta a plecat în Turcia pentru a se documenta. Se pare că și el a fost atras de aceste locuri, dovadă fiind implicarea sa majoră în realizarea mai multor clădiri însemnate de aici, între anii 1909 și 1940.

    arhitectul-victor-stephanescu-proiectele-de-la-malul-marii

    Cele mai importante construcții de pe litoral ale arhitectului, sunt: Moscheea Carol I, Palatul Comunal – azi Muzeul de Istorie și Arheologie, Casa Pariano – azi Muzeul Jalea, Casa Cănănău – fostul sediu al Consulatului Chinez la Constanța, Casa Ecsarhu – azi dispărută, reamenajarea Cuibului Reginei de pe digul din nord – dispărut, Sediul Bursei Noi din Portul Constanța, Sediul Pompierilor din Port, Vila Luceafărul, Vila Pretorian – dispărută și Cazinoul din Mamaia, Conacul Rădulescu din Moșneni, clădirea Uzinei Electrice din Balcic. Tot el s-a ocupat de sistematizarea Pieței Ovidiu.

    Recomandările făcute de arhitectul Victor Ștephănescu pentru Cazinoul din Constanța

    Prima ”întâlnire” a lui Ștephănescu cu orașul Constanța se produce în 1909, odată cu contractarea lucrării Moscheei Carol I, dar și cu altă ocazie, când consilierii comunali au chemat mai mulți arhitecți pentru consultări cu privire la Cazinoul din Constanța. Arhitectul Victor Ștephănescu propune noi funcțiuni pentru Cazinou, la subsol și la etaj, face planurile pentru scena sălii de spectacole de la etaj, extinderea cabinelor pentru actori, pentru decoruri și prevede ”mașinăriile” care le vor manipula. Totodată face un deviz foarte detaliat cu ce lucrări mai trebuie realizate, inclusiv spațiile care au fost menționate de alți doi arhitecți renumiți – Dimitrie Maimarolu și Ion Mincu, spații care însă se vor realiza în 1912, la doi ani după inaugurare.

    arhitectul-victor-stephanescu-recomandarile-facute-pentru-cazinoul-din-constanta

    Toate aceste modificări au fost însușite de Daniel Renard, autorul de facto al Cazinoului, schimbări pe care le-a făcut integrând noile spații în același stil: Art Nouveau.

    Clădirea Cazinoului, la început, nu a avut un subsol funcțional. Totuși, infrastructura construcției a fost gândită de Renard ca pe viitor să se poată folosi subsolul. Spațiul acestuia era parțial îngropat, unele încăperi fiind complet astupate, iar la altele având doar o înălțime mică pentru inspectare.

    recomandarile-facute-de-arhitectul-victor-stephanescu-pentru-cazinoul-din-constanta

    Victor Ștephănescu propune decopertarea completă a acestui nivel și izolarea pereților dinspre mare, iar spațiile astfel rezultate urmând a cuprinde mai multe funcțiuni: centrala termică, grupuri sanitare, pivniță de vinuri, alte spații de depozitare și chiar o parte din bucătărie, aceasta necesitând un spațiu mai mare decât cel de la parter. Apariția subsolului a necesitat și construirea a două scări noi, una exterioară și una interioară, aceasta cu acces chiar din holul principal.

    O ultimă recomandare făcută de arhitectul Victor Ștephănescu a fost realizarea a încă unui salon la etaj, în paralel cu sala de spectacole, dar orientat spre mare, deasupra restaurantului de la parter, închizându-se în acest fel terasa destul de mare de aici. Astfel, o a doua modificare majoră, s-a făcut în anul 1914.

    Arhitectul Victor Ștephănescu a proiectat și Moscheea Carol I din Constanța

    Moscheea Carol I este începută în 1910 și inaugurată pe 31 mai 1913, prin efortul depus de autoritățile statului român. Ea este amplasată pe locul vechii geamii ”Mahmud al II-lea”, construită în 1823, care se afla în stare de degradare, nemaifiind funcțională. La realizarea ei, arhitectul Victor Ștephănescu a colaborat cu inginerul Gogu Constantinescu, un expert recunoscut pe plan internațional, Moscheea fiind printre primele construcții din beton-armat din România.

    moscheea-carol-I-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Cu o suprafață construită de 460 mp, clădirea este structurată pe mai multe nivele: demisol, parter cu supantă și minaret. Se intră în moschee de pe str. Crângului mai întâi într-o curte interioară, unde de-o parte și de alta, se află spălătoare necesare ritului de abluțiune, purificarea religioasă la orientali. De aici se intră într-un hol din care în dreapta se accede la minaret, până la care se urcă 142 de trepte sau la stânga unde este o cameră a administratorului și scara cu acces la demisol sau la supantă, balconul femeilor. Din hol se ajunge în corpul principal, un pătrat cu dimensiunile de 14,30 x 14,30 metri, având în centru patru coloane pe care se sprijină cupola prin intermediul unor arce mari.

    planuri-moscheea-carol-I-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Moscheea Regală este o construcție deosebită, cu înălțimi impunătoare: 6 metri zidurile curții interioare, 14,50 metri corpul principal, 26,30 metri la partea superioară a cupolei, 42 metri înălțimea minaretului. Porticele curții interioare, corpul principal, umbrarul balconului și contraforții sunt acoperiți cu țigle-solzi și cu olane de coamă, iar cupola și turnul minaretului sunt acoperite cu mozaic. Prin volumul său, moscheea se impune în Peninsulă alături de celelalte lăcașe de cult ale diferitelor etnii.

    Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost realizat după planurile realizate de arhitectul Victor Ștephănescu

    Clădirea care domină Piața Ovidiu, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a fost sediul Primăriei, numită la vremea aceea Palatul Comunal. Construcția ei a fost începută în anul 1911 după planurile realizate de arhitectul Victor Ștephănescu și terminată cu întârziere din cauza războiului, în 1921. Având dimensiuni exterioare de 47 x 38 metri și o înălțime de 42 metri până în vârful turnului, cu o suprafață a parterului de 1668 mp., clădirea, lucrată în stil neoromânesc, are aspect monumental. Ea se întinde pe verticală pe 5 nivele: subsol, parter, două etaje și mansardă.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta-palatul-comunal-constanta-realizat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Pe vremea când era primărie, spațiile interioare aflate pe cele patru laturi ale clădirii, cu o curte interioară la mijloc, aveau diferite funcționalități. La subsol era amenajată o cramă-berărie încăpătoare, pentru 300 de consumatori, cu toate anexele necesare.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    La parter se găseau Serviciul Percepției Comunale, Casieria, Serviciul Medical, Serviciul de Igienă a orașului, precum și două săli mari, în lateralele clădirii – o cafenea-cofetărie și un restaurant, având intrările prevăzute cu terase – porticele acoperite, care astăzi adăpostesc vestigiile antice.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    La etaj, în traveea centrală, se găsea Sala de Consiliu care avea înălțimea pe două niveluri și o logie monumentală spre Piața Ovidiu. De o parte și de alta a acesteia se aflau Sala de Căsătorii și Cabinetul Primarului. Pe celelalte 3 laturi ale acestui etaj se găseau Secretariatul, Serviciul Juridic și cel de Contabilitate. La etajul al doilea se aflau alte servicii, printre care cel de Arhitectură, Serviciul Tehnic și Edilitar, Arhivele. Alte servicii se aflau la mansardă. Primăria a funcționat aici până în anul 1977 când s-a mutat în noua clădire din Parcul Arheologic (Casa Albă), în locul ei mutându-se Muzeul Arheologic care funcționase până atunci în clădirea Arhiepiscopiei.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    În Primul Război Mondial, Constanța cade pradă trupelor inamice (octombrie 1916). Pe timpul ocupației, multe case au fost devastate și românii care nu s-au refugiat au fost maltratați sau chiar uciși. Statuia ”Avântul Țării” din fața fostului Palat Regal a fost distrusă de bulgari și aceeași soartă era s-o aibă și statuia lui Ovidiu, care însă a fost repusă la loc, pe soclu, de nemți. După război, după plecarea trupelor de ocupație, cele mai multe edificii importante din Constanța erau într-o stare deplorabilă, inclusiv Palatul Comunal, refacerea lui durând 3 ani, între 1919 și 1921.

    Sistematizarea Pieței Ovidiu, un alt proiect realizat de arhitectul Victor Ștephănescu

    O decizie importantă în care va fi implicat arhitectul Victor Ștephănescu a fost cea privind amplasamentul pe care se va construi Palatul Comunal și, cu această ocazie, proiectarea sistematizării Pieței Ovidiu.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Piața, până la stabilirea că aici este cel mai adecvat loc pentru Primărie, era de fapt împărțită în două: privită în plan se poate spune că arăta ca două triunghiuri cu vârful comun – spre sud era piața civică în mijlocul căreia trona statuia lui Ovidiu, iar spre nord era o piață care devenea comercială în zilele de sâmbătă și duminică, în timpuri mai îndepărtate, aici organizându-se oborul.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-din-constanta

    Existau două străzi, Thetis și Neptun, care coborau din cele două piețe și care se uneau la vale într-una singură. Aceasta debușa în port pe sub podul de cale ferată, care avea un traseu paralel cu str. Ovidiu și care avea cap de linie în locul unde acum statuia lui Anghel Saligny veghează intrarea în port.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Conform planurilor semnate de Ștephănescu, casele, grajdurile și barăcile pe o suprafață considerabilă au fost demolate, făcând loc unei piețe unice, dreptunghiulare, în axul căreia a fost înălțat Palatul Comunal, spre port.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Pe același ax, în centrul pieței, va fi mutată statuia lui Ovidiu, cu fața spre actualul Port Tomis.

    Pe bulevardul Elisabeta erau cele mai frumoase case din oraș

    După 1900, pe bulevardul Elisabeta, mai-marii orașului își vor construi unele dintre cele mai frumoase case din oraș, astăzi majoritatea figurând pe lista monumentelor istorice. Casa Pariano – astăzi Muzeul Ion Jalea, Palatul Manissalian – bombardat și distrus în 1941, Casa Pâslă, Casa Bârzănescu, Casa Cănănău, Casa Zottu, Casa Cuculis, Casa Șomănescu și Casa Pilescu. Ștephănescu este autorul a două dintre ele – Casa Pariano și Casa Cănănău.

    casa-pariano-sediul-actual-al-muzeului-de-sculptura-ion-jalea

    Casa Pariano, care astăzi găzduiește Muzeul Ion Jalea, la intersecția b-dului Elisabeta cu str. Arhiepiscopiei, a fost printre primele comenzi particulare, în 1913, pe care Victor Ștephănescu le are în Constanța și naște și o controversă. Această casă de pe malul mării, care va domina peste ani intrarea în Portul Constanța, a aparținut prefectului județului Constanța, Constantin Pariano. Surpriză: la Arhivele Statului, proiectul care a obținut autorizația de construcție de la Primărie nu seamănă deloc cu clădirea actuală, nici ca formă sau volum, nici ca fațade și nici ca funcțiuni interioare. În acest proiect se recunoaște perioada scurtă prin care a trecut Victor Ștephănescu, și anume- o combinație dintre stilul victorian cu elemente stilistice neoromânești, așa cum îl vom vedea și la Casa Cănănău, fostul consulat chinez. Era perioada când se terminaseră lucrările la Biserica Anglicană din București. Casa Pariano era o clădire impunătoare cu coloane masive și un foișor peste etajul 1 care îi dădea un accent pronunțat. Dar s-a întârziat construirea ei și a venit războiul.

    casa-pariano-muzeul-ion-jalea-constanta

    În condițiile refacerii de după conflagrație, Pariano a schimbat proiectul inițial, care era mai grandios și clădirea ar fi costat mult mai mult. Actuala clădire, lucrată într-un stil neo-brâncovenesc și realizată între 1920-1922, este pusă de cercetători tot pe seama lui Victor Ștephănescu, dar nu există o dovadă clară. La Arhivele Statului nu se găsește nici un document al acestui din urmă proiect – multe acte ale diferitelor clădiri aflate în arhivele Serviciului Tehnic al Primăriei Constanța s-au pierdut sau au fost distruse în cele două războaie prin care a trecut orașul.

    Casa Cănănău, un monument istoric realizat de arh. Victor Ștephănescu

    În dreptul Casinului – cazinoul al II-lea, 1892-1910, peste stradă, între casele Zahariade și Zottu a funcționat mult timp Teatrul de Vară. Acesta avea acces direct atât din b-dul Elisabeta, cât și din str. Vânătorilor – în spate. Acest teren, care a aparținut lui Gh.F. Lusi, a fost utilizat pe timpul sezoanelor de vară pentru ”Low Tennis” și pentru ”un mic Teatru de Vară”. Atât Casinul, cât și Teatrul de Vară au rezistat aici doar până în anul 1920. Casinul, care era realizat în mare parte din lemn, a fost demolat imediat după inaugurarea celui de-al treilea Cazinou, cel existent astăzi.

    casa-cananau-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Teatrul de Vară, funcționând doar în sezon, a fost și el desființat, iar terenul a fost cumpărat de la Gh. F. Lusi de către Titus Cănănău, primar al Constanței între 1910-1912, acesta construindu-și aici, în 1913, o vilă impunătoare proiectată de arh. Victor Ștephănescu. Clădirea, în stil victorian, dar având și elemente neoromânești, este impunătoare, având înălțimi mari ale nivelelor. Și acoperișul, conceput cu înclinație accentuată, îi întregește expresia majestoasă.

    casa-cananau-constanta

    Regimul de înălțime al Casei Cănănău este de D+P+1, având un pod foarte înalt, distanța de la trotuar la coama acoperișului fiind de 20 de metri. La demisol se aflau spații de depozitare (mai târziu și o centrală termică). Parterul era grandios și avea trei intrări: una principală, chiar prin față (astăzi aceasta este blocată și aici există acum o logie spre stradă), una laterală, cu acces tot din b-dul Elisabeta și una posterioară, cu acces de pe str. Luntrei.

    casa-cananau-constanta

    Intrarea principală era folosită numai în cazuri de protocol, în mod curent se folosea intrarea laterală, de unde, prin intermediul câtorva trepte se ajungea într-un hol imens având pe fundal o scară grandioasă ce urca la etaj. De-o parte și de alta a acestui hol se aflau un salon și un birou – spre stradă, iar spre spate- bucătăria și sufrageria, un grup sanitar, o cameră pentru servitori și o scară secundară cu acces spre demisol sau etaj. Etajul avea două dormitoare mari spre stradă, cu o baie comună între ele. Din holul cu scara principală se ajungea la alte două dormitoare, iar în spate exista un atelier fotografic, care avea și o mică cameră obscură, încă o baie, camera servitorilor și scara secundară de unde se putea accede și în pod. Coșurile de fum ale sobelor și șemineelor sunt și ele foarte înalte și intră în compoziție cu acoperișul, întreaga volumetrie dându-i clădirii un aer victorian.

    faleza-constanta-casa-cananau

    Detaliile, prin diversitatea de elemente ale fațadelor, completează armonios compoziția casei. Tâmplăria cu forme dreptunghiulare alternează cu forme terminate în boltă. Înălțimea mare a etajului permite ca golul boltit de la etaj, cu acces la terasa-balcon dinspre stradă, să fie înscris într-o mini-nișă care se termină cu un arc frânt. Placajul de piatră al clădirii urcă pe hornuri printre țiglele-solzi ale acoperișului; cele două coloane solide ale porticului de la intrare – astăzi transformat în logie- susțin balconul din axul central. Fațada principală e completată de vasele ornamentale masive, de colțurile rotunjite, de bovindoul salonului de la parter care se termină cu un balcon semioval ce conține frize decorative – având ca motiv frunze de castan, dând o imagine romantică unei case cu o priveliște extraordinară spre mare.

    Casa Ecsarhu a fost proiectată de arh. Victor Ștephănescu în stil neoromânesc monumental

    Casa Ecsarhu de pe str. Arhiepiscopiei, proiectată în 1912 de către Arh. Victor Ștephănescu pe 4 niveluri – subsol, parter și două etaje, în stil neoromânesc monumental, astăzi nu mai există. Din cauza unor probleme de fundare și a neîntreținerii corespunzătoare în timp, ea a fost mai întâi remodelată și modificată în anii socialismului (după 1959), fiind transformată dintr-o clădire cu apartamente și magazine la parter, într-o clădire care adăpostea primul Muzeu de Artă al Constanței.

    casa-ecsarhu-constanta-demolata

    Până la urmă, din cauza precarității structurii de rezistență și a existenței pregnante a igrasiei, această clădire a fost demolată. Pe locul ei, astăzi este Casa Parohială a Monseniorului Bisericii Catolice Sf. Anton din Padova.

    casa-ecsarhu-constanta

    Casa Ecsarhu, o clădire masivă cu o deschidere la stradă de 46,70 metri, avea patru intrări cu bovindouri deasupra, creând patru regiștri mai înalți, apărând ca niște turnuri față de restul fațadei. Din cauza sobrietății, a încărcării cu ornamente, a rigurozității ferestrelor atât pe orizontală, cât și pe verticală, clădirea avea un aspect mai apropiat de un sediu administrativ decât de un bloc de locuințe.

    Cazinoul din stațiunea Mamaia, opera arh. Victor Ștephănescu

    După anul 1930, la inițiativa viceprimarului Scarlat Huhulescu, se pune problema demarării lucrărilor pentru Cazinoul din Mamaia. În 1933, Primăria Constanța colaborează cu arh. Constantin Iotzu, profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, dar proiectul acestuia pentru noul Cazinou, cu un buget de 27 de milioane de lei, este considerat prea costisitor de către primărie. Astfel, i se încredințează proiectul arhitectului Victor Ștephănescu. În ședința din 23 februarie 1934, Consiliul Local a aprobat planurile și devizele pentru Pavilionul Central, în valoare de 6,748 milioane de lei, construcții și instalații și a transmis proiectul spre aprobare Consiliului Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice.

    cazinoul-din-mamaia-proiectat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Cazinoul din Mamaia a fost realizat după proiect în trei etape: 1. Pavilionul central, 2. Cabinele de băi, 3. Pasarela cu bar maritim și tobogane, fiecare având buget, avizare și execuție separate. Corpul central a fost început la 1 aprilie 1934 și a fost terminat la 1 iulie 1934. Cădirile băilor și pasarela au început a fi construite în primăvara anului 1935. Cu această ocazie s-a mutat și linia de cale ferată de aici pe malul lacului Siutghiol, construindu-se în dreptul Cazinoului și o mică gară de călători.

    cazinoul-din-mamaia-proiectat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Pavilionul central a fost conceput în stil modernist, cu accente Art-Deco, pe un plan simetric, excepția făcând-o turnul cu scări din colțul de nord-vest, care se mai înalță cu două etaje. Clădirea cuprindea, la origine, în subsolul parțial – grupuri sanitare, terasă parțial acoperită, prăvălii, sediul poliției și cabine telefonice, la etaj – terasă acoperită pentru dans și locuința administratorului.

    cazinoul-din-mamaia-proiect-victor-stephanescu

    Sistemul constructiv a fost realizat din zidărie din cărămidă și planșee din beton armat, dar și pe cadre la partea dinspre mare, unde sunt restaurantul și terasa, pe fundații din beton. Clădirea avea pardoseli din mozaic, tâmplărie din lemn de brad, învelitoare din olane, instalații de apă, canalizare, iluminat electric.

    Pavilionul central a fost realizat piramidal, cu corpuri dispuse în trepte spre plajă, spre nord și spre sud, iar fațada principală dinspre vest are ca dominante o intrare majestoasă și un turn-semnal. Pavilionul continuă cu terase înspre mare și, în alveolele create de cabine s-au realizat bazine, alei și obeliscuri în stil Art-Deco.

    cazinoul-din-mamaia-cabine

    Construcția avea simetrie de o parte și de alta a pavilionului central, 182 de cabine, pe parter și etaj, cu câte un corp perpendicular la capete, cuprinzând vestiare comune, dușuri, grupuri sanitare, anexe cu porticuri și, spre plajă, platforme cu spații verzi.

    pasarela-cazino-mamaia-proiectata-de-arhitect-victor-stephanescu

    Pasarela peste mare era lungă de 130 metri până la o terasă-bar, simetric dotată, de o parte și de alta, cu două tobogane și două debarcadere pentru șalupe și bărci.

    pasarela-si-tobogane-cazino-mamaia

    Cazinoul a aparținut Primăriei Constanța. În perioada socialistă a aparținut ONT Litoral, iar după 1990, S.C. Mamaia S.A. De curând, clădirea a fost înstrăinată și are ca proprietari două societăți comerciale care au făcut modificări nu prea inspirate, pierzându-se din atmosfera stilului inițial.

    Bursa de Mărfuri și Sediul Pompierilor din Portul Constanța au fost proiectate de arh. Ștephănescu

    Două construcții din perioada interbelică purtând semnătura lui Victor Ștephănescu se găsesc în Portul Constanța. Este vorba despre Bursa de Mărfuri (Bursa Nouă) și Sediul Pompierilor.

    Bursa este amplasată în imediata vecinătate a silozurilor și a uzinei electrice (proiectate de arh. Petre Antonescu și ing. Angel Saligny), în dreptul Porții 2 de la intrare în port. Este o clădire impunătoare, având la sol o suprafață de 960 mp. și care are înălțimi variabile pe diferitele corpuri care o compun. Ea are trei intrări, intrarea principală dinspre sud, dinspre silozuri, fiind una majestoasă, urmată de un hol generos. Bursa este o clădire care are majoritar două etaje, totuși la intrarea dinspre nord, corpul expoziției – spațiu folosit mai apoi, în socialism, ca sală de mese, are o înălțime considerabilă, ridicându-se deasupra corpurilor P+2 care o înconjoară.

    bursa-de-marfuri-din-portul-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Ștephănescu a conceput o dominantă deasupra celorlalte volume, așa că turnul care include scara dinspre nord are înălțimea a șase etaje. Lângă această scară mai există un corp, mai scurt, cu trei etaje. Aripa dinspre vest este uniformă P+2 și are o scară de acces în capătul de sud. Trebuie adăugat faptul că imobilul are și un demisol parțial. Toate corpurile, deși au intrări separate, comunică între ele, rezultând o clădire multifuncțională, cu o arhitectură pe linia modernismului și având elemente Art-Deco.

    cladirea-pompierilor-portul-constanta

    Clădirea Pompierilor este amplasată în apropiere, imediat lângă accesul de la Poarta 2. Are o amprentă dreptunghiulară la sol de 520 mp. Ca regim de înălțime are demisol parțial, parter și etaj cu un accent (turn) așezat central, marcând casa scării în dreptul intrării principale. Fațada principală este orientată tot spre sud, având în partea stângă trei garaje pentru mașinile pompierilor (în trecut).

    Casa Damadian, o altă clădire de patrimoniu

    O clădire supusă actualului studiu, care a născut controverse cu privire la ultimul autor al ei, este Casa Damadian, aflată în extremitatea Pieței Ovidiu, pe malul portului, în partea dreaptă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie (fostul Palat Comunal).

    Inițial, această clădire era mai mică – o casă cochetă cu un subsol cu două niveluri, parter și etaj și cu încă un cat al turnulețului aflat în colțul dinspre nord-vest. Fusese construită în anul 1894 și aparținea lui Maximilian Wegener, șeful serviciului de întreținere al portului și autorul proiectului propriei case. Casa a fost vândută succesiv, mai multor proprietari, penultimul fiind Ion Xenopol, iar ultimii fiind Armenag și Haigouhi Damadian. După război, soții Damadian au fost proprietarii casei până la naționalizare.

    casa-damadian-constanta

    Xenopol se decide să extindă această clădire, însă noua sistematizare a zonei a făcut ca rezolvarea acestei probleme să devină mai complicată. Vechea casă se afla pe un dâmb, între str. Pescarilor și str. Thetis, ultima fiind în dreptul ei foarte joasă, coborând spre port. Odată cu construirea Palatului Comunal, str. Thetis a dispărut, ca și accesul spre port și malul s-a completat și consolidat cu umplutură de pământ care avea acum cotă apropiată Pieței Ovidiu. Extinderea casei cu spații comerciale la parter și noua intrare (devenită principală) dinspre Palatul Comunal a condus la altă cotă a parterului față de cea a vechii case. Acum, cota restaurantului este mai joasă, parterul vechii case devenind mezanin. La această extindere (terminată după Primul Război Mondial), Casa Wegener a fost pur și simplu înglobată în noua construcție și s-a mai adăugat încă un etaj deasupra ei, păstrându-i-se însă volumetria inițială a turnulețului (nu și acoperișul).

    casa-damadian-constanta

    Actele acestei transformări a Casei Damadian nu s-au păstrat, dar cercetătorii vehiculează faptul că autorul acestei extinderi a fost Victor Ștephănescu. Perioada acestor lucrări corespunde cu cea în care Ștephănescu a lucrat aici la mai multe obiective (printre care și Casa Pariano și Palatul Comunal – înainte și după război), arhitectura casei păstrează același limbaj stilistic cu Palatul Comunal din vecinătate, ca proporții și ca elemente (forma ferestrelor, ancadramentele, inclusiv capitelurile și ornamentele de pe fațade).

    Astăzi, clădirea complet renovată, are un regim de înălțime -2+P+M+2+mansardă și se încadrează între clădirile istorice cu care Constanța se poate mândri.

    Victor Ștephănescu, un arhitect talentat și premiat

    Arhitectul Victor Ștephănescu este o personalitate de prim rang a țării, unul dintre ”giganții” de la început de secol XX care au promovat arhitectura noeomânească, numindu-i aici pe arhitecții Ion Mincu, Dimitrie Maimarolu, Petre Antonescu, Ion Berindey, Ștefan Burcuș, Grigore Cerchez etc. El a fost unul dintre cei doi arhitecți-șefi ai Expoziției Naționale din 1906 ținută la București (celălalt arhitect-șef a fost Ștefan Burcuș). Ștephănescu este autorul, printre altele, al mai multor clădiri de mare importanță din România. La capitolul arhitectură religioasă, Victor Ștephănescu mai este autorul Moscheei Regale din Constanța și al Bisericii Anglicane din București.

    Facultatea o studiază mai întâi la Dresda, la Politehnică, apoi, la Paris, la Belle-Arte a făcut și Arhitectura, terminând pe locul întâi, cu diplome de arhitect și salubrist. Primește la Paris premiul ”Amphiteatre” în anul 1900 pentru cea mai bună compoziție arhitecturală și premiul ”Alphred Durand-Claye” în 1901, dovedind încă de atunci valoarea talentului său.

    Întors în țară, începe să proiecteze câteva case pentru persoane importante din București. În paralel cu meseria de arhitect, este și profesor la Academia de Arte Frumoase din capitală. Casa Lăzărescu, realizată în 1904 de către Victor Ștephănescu, este astăzi sediul Bibliotecii Metropolitane din apropierea Pieței Amzei.

    Cochetează cu pictura, mai ales în tehnicile de acuarelă și creioane colorate, având lucrări expuse în câteva expoziții, semnează grafica pentru felicitări și cărți poștale, cât și pentru revista ”Arhitectura”.

    Realizează grafica pentru câteva serii de timbre cu imagini din Basarabia și Bucovina, scoase de Poșta Română. Desenează și machetează troițe și monumente dedicate eroilor Primului Război Mondial, printre care și Monumentul Unirii din Cernăuți. Contribuie inclusiv la designul interior la câteva vase de pasageri, precum ”Regele Carol al II-lea”, ”Basarabia” și ”Transilvania”.

    Textele și fotografiile îi aparțin arh. Radu Cornescu, fost președinte al Ordinului Arhitecților filiala Constanța și fac parte din albumul propriu ”Arhitectul Victor Ștephănescu între Stilul Național și Modernism”, finanțat din Timbrul de Arhitectură.

     

  • ”Imaginea turcilor și a tătarilor în arta modernă românească”, un album lansat la Muzeul de Artă Constanța

    ”Imaginea turcilor și a tătarilor în arta modernă românească”, un album lansat la Muzeul de Artă Constanța

    Catalogul „Imaginea turcilor și a tătarilor în arta modernă românească”, va fi lansat de către Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului și la Muzeul de Artă din Constanța, vineri, 25 noiembrie, de la ora 16.00.

    Albumul „Imaginea turcilor și a tătarilor în arta modernă românească” include nume importante de artiști români

    Albumul „Imaginea turcilor și a tătarilor în arta modernă românească” este materializarea în plan editorial a expoziției cu același nume ce a deschis secțiunea de expoziții temporare din cadrul MIRAS – Muzeul Virtual al Turcilor și Tătarilor din Dobrogea. MIRAS, cuvânt comun limbilor turcă și tătară, înseamnă „moștenire”, exprimând astfel scopul muzeului, acela de a aduce în atenția publicului moștenirea istorică și culturală otomană din regiunea Dobrogei. În acest context mai larg, expoziția de artă vizuală este rezultatul unei cercetări în zona artei  moderne românești pentru a vedea modul în care imaginea comunităților de turci și tătari și-a găsit reflexia în opera artiștilor români.

    colectia-dinu-si-sevasta-vintila-topalu

    Proiectul Departamentului pentru Relații Interetnice s-a bucurat de colaborarea cu patru muzee importante – Muzeul Municipiului București, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Constanța, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion”, Muzeul de Artă Tulcea – și include nume importante ale artei moderne românești, într-o amplă selectie de picturi și lucrări de grafică. Un alt important partener în cadrul acestei colaborări a fost Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale.

    colecția-dinu-si-sevasta-vintila-topalu

    Interioarele orientale ale lui Theodor Aman sau Alexandru Satmari, compozițiile monumentale cu turci și tătari ale lui Iosif Iser sau Ștefan Dimitrescu, geamiile și cimitirul tătărăsc parcă împietrite într-un illo tempore ale lui Nicolae Dărăscu, peisajele inundate de soare ale lui Francisc Șirato sau cele de o poezie tremurată, adesea pe fundal marin, ale lui Nicolae Tonitza, pe care se profilează siluete de cadâne, rafinata serie de portrete de tătăroaice ale aceluiași Tonitza, Cafeneaua lui Mamut – colț de liniște și de regăsire sau cișmeaua de la Balcic, chipul mucalit al lui Ahmet Ali, pictat de Jean Alexandru Steriadi, toate invită la descoperirea unei armonii în diversitate, sub semnul cunoașterii și al prețuirii reciproce. Catalogul a fost realizat în cadrul editurii Monitorul Oficial.

    Cu ocazia lansării albumului la Constanța, va avea loc și proiecția filmului de documentare al acestui proiect pe care Departamentul pentru Relații Interetnice l-a realizat la finalul anului 2021 .

    În cadrul lansării de la Muzeul de Artă din Constanța vor lua cuvântul dr. Lelia Rus-Pîrvan, directoarea Muzeului de Artă Constanța, subsecretarul de stat Dincer Geafer din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice, prof. dr. Metin Omer, Universitatea ”Ovidius” din Constanța, dr. Adriana Cupcea, cercetător în cadrul ISPMN și dr. Oana Ionel, consilier în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice.