Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Primele șine de cale ferată din Portul Constanța, vechi de peste un secol, scoase din uz

Primele șine de cale ferată românești, produse la Uzina Reșița, dar și austriece, construite la începutul anilor 1900, s-au regăsit în Portul Constanța până de curând.

Șine de cale ferată, vechi de peste un secol, în Portul Constanța

Șinele vechi de cale ferată, care nu mai corespund standardelor au fost scoase din uz, cu ocazia lucrărilor efectuate prin Prioritatea 1 și Prioritatea 2 în Portul Constanța. Prin aceste proiecte se reconstruiesc peste 43 de kilometri de cale ferată, în cadrul lucrărilor de reparații și întreținere a infrastructurii feroviare care se au început anul trecut și se vor finaliza în luna septembrie 2023.

Au fost găsite șine de cale ferată, din anii 1913, 1915 dar și din 1939. Șinele de la începutul anului 1900 se aflau pe liniile ce asigurau legătura către silozurile de cereale, care au fost construite de inginerul Anghel Saligny în anul 1909.

La inaugurarea celor trei silozuri a participat inclusiv Regele Carol. Nu a lipsit de la eveniment nici Anghel Saligny, întemeietorul școlii inginerești în domeniul construcțiilor din România, cel care a realizat multe proiecte în Portul Constanța, între care și tunelul care îi poartă numele.

Alte linii ferate vechi sunt cele de la Gara Maritimă din Portul Constanța, care a fost inaugurată în anul 1934.

Și Tunelul Palas sau Carol I cum se numea inițial, proiectat în anul 1902 de către Anghel Saligny, a avut șine de cale ferată construite la începutul anilor 1900.

March 31, 2023
Buna Vestire și Ziua Cucului, sărbători ale primăverii în satele din Dobrogea

Primăvara vine cu multe tradiții în satele din Dobrogea, iar astăzi este atât sărbătoarea de Buna Vestire, care are semnificație religioasă, cât și Ziua Cucului. După perioada mărțișoarelor, a babelor și a mucenicilor, luna martie continuă cu alte sărbători ale primăverii.

Buna Vestire și Ziua Cucului, sărbătorite pe 25 martie

”Pe 25 martie se sărbătorește vestirea Fecioarei Maria de către arhanghelul Gavril, care îi spune că îl va aduce pe lume pe Isus.

În satele tradiționale, în această perioadă, pe lângă faptul că este o zi în care se dă dezlegare la pește, se fac pomeni și praznice, se consideră că pământul este blagoslovit, în sensul că se înmulțesc insectele, sosesc rândunelele și celelalte păsări, totul înverzește, pentru că ne aflăm în plină primăvară și începe să cânte cucul.

Acesta este Ziua Cucului, o pasăre oraculară. Chiar și noi avem în Muzeul de Artă Populară Constanța câteva ștergare decorate cu acest motiv.

Legendele spun că pe perioada iernii, cucul a fost transformat în uliu, iar acum, de Buna Vestire revine la forma sa inițială și începe să cânte.

Ca un obicei, se spune că, dacă în această perioadă ai buzunarele goale vei avea ghinion. Nu trebuie să fii flămând sau supărat de Buna Vestire și, foarte important, să nu dormi când cântă cucul, pentru că se spune că vei fi somnoros tot anul.

Din punct de vedere meteorologic se spune că dacă vremea va fi frumoasă de Buna Vestire, așa va fi și de Paște.

De asemenea se aprind focuri în această zi, dar mai mult la marginea cimitirelor. Dacă în perioada mucenicilor, focurile ardeau în gospodării, de Buna Vestire, focurile se aprindeau la marginea cimitirului, pentru a vesti morților venirea primăverii și se fac pomeni și praznice, în memoria celor plecați dintre noi”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Cerasela Dobrinescu din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

În cultura populară, cucul este o pasăre sfântă

În cultura populară, cucul este considerat o pasăre sfântă, plăcută lui Dumnezeu, o pasăre a bucuriei, care nu face niciun rău. Prin cântecul său, cucul a fost consacrat drept un adevărat „oracol”, care poate prevesti câţi ani de viaţă îi sunt daţi celui ce îl aude. Pentru că îşi plasează ouăle în cuiburile altor păsări şi apoi le părăseşte, cucul este şi un simbol al iubirii nestatornice.

La Muzeul de Artă Populară din Constanța este prezentat în această perioadă un “Ştergar cu cuci”. Ștergarul este din Dobrogea de Sud și este decorat cu motivul cucului, pasărea oraculară a românilor.

Conform credinţelor din popor, cucului i se „dezleagă” limba la Buna Vestire, devenind astfel o emblemă a primăverii şi vegetaţiei rodnice, fiindu-i asociate vitalitatea şi sănătatea.

Glasul cucului încetează de Sânziene, când se spune că „răguşeşte” sau „amuţeşte” şi se preface în uliu.

Ştergarul a fost confecţionat în primul sfert al secolului al XX-lea, iar în patrimoniul muzeului a intrat destul de târziu, în anul 1991.

Utilizat la decorarea interiorului locuinţei ţărăneşti, ştergarul a fost ţesut în gospodărie, la război, din bumbac (urzeala) şi borangic (băteala). Ornamentaţia piesei este concentrată la capete, pe trei registre decorative, cu lăţimi diferite, delimitate prin grupuri de vărgi albe. Registrul median prezintă trei motive avimorfe (cuci), alese peste fire şi reprezentate pe ramuri înfrunzite. Celelalte două registre au un decor fitomorf (frunze), realizat cu bumbac alb, roşu şi negru, aflăm de la reprezentanții Muzeului de Artă Populară Constanța.

March 25, 2023
Biletele deținuților politic, găsite în pereții Cazinoului din Constanța, mărturii ale istoriei noastre recente

Lucrările de restaurare realizate la Cazinoul din Constanța au scos la iveală două dintre biletele scrise de către deținuții politic ce au făcut parte din echipa care a reabilitat edificiul, după al Doilea Război Mondial. Cele două artefacte sunt expuse, până la sfârșitul lunii martie, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Biletele deținuților politic descoperite la Cazino, au intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie

Biletele deținuților politic, pe care echipa care restaurează Cazinoul din Constanța le-a găsit în pereții edificiului, sunt artefacte care țin de istoria noastră recentă.

”Sunt două descoperiri care se completează una pe cealaltă. Primul bilet a fost găsit în februarie 2020 și a intrat în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe 17 mai 2020.

Fiind pandemie atunci, nu s-a putut organiza un eveniment, însă artefactul a fost înregistrat, a intrat în patrimoniul muzeal și au fost inițiate unele demersuri pentru cercetare.

În paralel, colegii cercetători de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au demarat și ei un proiect pentru identificarea persoanelor care apar pe acel bilet.

Primul bilet conține o listă cu persoanele care au lucrat și în el scrie: ”Acest Cazinou este lucrat de către deținuți politic din anul 1951, luna 31 decembrie, condusă de arhitectul Jojea Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A. Ioan, Botoș Dumitru, județul Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraș Ionel, Voicilă Nicolae, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Gheorghe, Anastasiu Ștefan, Garbovan Gh., Bauer Fidel și Marton Iuliu”.

Artefactul face dovada folosirii deținuților politic pe șantierele de construcții din Constanța.

Cel de-al doilea bilet a fost descoperit în pereții Cazinoului din Constanța, pe 2 martie 2023 și a intrat în patrimoniul muzeului în data de 6 martie. Acesta este scris, la fel ca primul, cu creionul, pe o bucată ruptă dintr-un sac de hârtie.

Dacă primul bilet a fost scris în limba română, cel de-al doilea este în limba germană.

Conținutul celui de-al doilea bilet, în traducerea care mi-a fost oferită de dl. Apollon Cristodulo, fiul arhitectului Ion Cristodulo, unul dintre arhitecții închiși la Canal și care a lucrat la Cazinou, este următorul: «Iubite prietene ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze. Sunt aici ca deținut politic din 1951 16.07, până acum 1952, februarie, fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 3 ani și de la 10 a I-a (ianuarie) 1949 viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv. Cu salutări, Marton Iulius domiciliat în Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt Sibiu»”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograf dr. Delia-Roxana Cornea, șef secție Expoziții și Muzee în teritoriu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Biletele deținuților politic găsite în Cazinoul din Constanța se completează unul pe celălalt

Deoarece numele deținutului politic Marton Iulius, cel care a semnat al doilea bilet găsit în pereții Cazinoului din Constanța figurează și pe primul artefact descoperit, se presupune că este vorba de aceeași persoană. Ambele bilete au fost scrise cu creionul, pe o bucată ruptă dintr-un sac de hârtie, unul fiind datat în anul 1951, iar al doilea în anul 1952.

”Marton Iulius avea 50 de ani, era născut și trăia în Cisnădie. Pe fișa matricolă penală scrie: Marton Iulius, 7 mai 1902, născut în comuna Aldorf, în prezent Unirea, regiunea Rodna, domiciliat în Cisnădie.

Pe fișa matricolă penală, în partea dreaptă, sus, apare o ștampilă cu roșu care marchează ca fiind deținut politic. Fișa este întocmită la Penitenciarul Poarta Albă și spune că a fost primită la Tașaul. Probabil, el a lucrat și pe șantierul de la Tașaul și, în mai 1950 a fost transferat la Poarta Albă, de unde a fost adus la muncă la Cazinou.

Tot din fișa lui matricolă penală aflăm că a fost eliberat în data de 23 februarie sau mai – nu se înțelege foarte bine, anul 1952, practic, la terminarea pedepsei.

În general, deținuții politic erau scoși la muncă dacă aveau pedepse mai mici, nu pedepse foarte mari, iar cei care erau încarcerați pentru 7,8,10 ani sau mult, nu munceau decât dacă erau condamnați la muncă silnică.

Biletul a fost împăturit cu grijă și ascuns într-o cutie de chibrituri, ascunsă și ea într-unul dintre pereții Cazinoului. Unul dintre muncitorii care lucrează în prezent la reabilitarea edificiului l-a descoperit, iar șeful de echipă și cel de șantier au făcut demersurile necesare pentru aducerea lui.

Deocamdată, cercetarea este la început. Noi am solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să ne ofere informații, dacă există în arhiva lor, atât despre deținutul care a scris cel de-al doilea bilet, Marton Iulius, cât și despre cei care apar pe primul bilet”, a precizat pentru Discover Dobrogea, muzeograf dr. Delia-Roxana Cornea, șef secție Expoziții și Muzee în teritoriu, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Arhitecții deținuți politic, care au lucrat la Cazinoul din Constanța, menționați într-o lucrare scrisă de Vlad Mitric-Ciupe

Cei doi arhitecți deținuți politic, care au lucrat la restaurarea Cazinoului din Constanța în anii ’50, sunt menționați în lucrarea de doctorat a arhitectului și cercetătorului Vlad Mitric-Ciupe.

”Singurul despre care se cunosc mai multe informații este arhitectul Jojea, care apare în lucrarea ”Arhitecții români și detenția politică 1944-1964. Între destin concentraționar și vocație profesională”, o carte foarte bine documentată, scrisă de cercetătorul și arhitectul Vlad Mitric-Ciupe”, spune muzeograful Delia-Roxana Cornea.

În volum este prezentat un interviu cu Mircea Nicolae, fost deținut politic, care avea 17 ani când a fost arestat pentru apartenență la Organizația Tineretului Partizan. El a afirmat că supraviețuirea se datorează faptului că ”se aveau unii pe alții și toți împreună îl aveau pe Dumnezeu”.

”Mircea Nicolae a reușit să-și amintească o parte dintre numele colegilor de suferință, această listă văzând astfel lumina tiparului. Lucrările începute inițial sub conducerea tehnică a arhitectului Constantin Joja, au fost continuate după câteva luni – până la finalizare- de către arhitectul Cristodulo. Alături de munca grea, condițiile improprii de cazare și masă, deținuții au avut șansa unei relații extraordinare cu angajații civili. Unul dintre ei este un fost maistru care coordona lucrările de instalații de pe șantierul cazinoului, a cărui mărturie o redăm pe larg:

«Pentru munci necalificate îmi dădeau deținuți de la Canal, eu eram șef de muncitori, aveam pregătire în instalații și de asta mă ocupam, detașat acolo de la Trustul 2 Instalații din București al cărui angajat eram. Eu îmi dădeam seama că nu aveau nici o vină, mulți din câte am aflat eu erau total nevinovați, unii poate în viața lor nu au ridicat o greutate pentru că nu erau obișnuiți astfel, făcuseră studii…majoritatea erau oameni de cultură (…)»”, precizează Vlad Mitric-Ciupe în cartea sa.

Lucrarea aduce în discuție modul în care acești arhitecți erau folosiți pentru lucrările de restaurare sau construcție, la începutul anilor ’50, toți deținuți politic.

Biletele deținuților politic găsite în Cazinoul din Constanța, artefacte de o importanță excepțională

În cei 113 ani de existență, clădirea Cazinoului din Constanța a mai fost reabilitată de patru ori, cel mai grav avariată fiind în timpul bombardamentelor din cele două războaie mondiale, iar în prezent, edificiul este restaurat pentru a cincea oară.

”Din punctul meu de vedere, biletele găsite în pereții Cazinoului din Constanța sunt niște artefacte de o importanță excepțională. Sunt mărturii clare ale modului în care deținuții politic erau folosiți la muncă, ale modului în care ei vedeau acest regim, cu atât mai mult cu cât, din biletele găsite este transmisă ideea că viețile lor sunt în mâinile lui Dumnezeu.

Este interesant de urmărit destinul fiecăruia dintre deținuții politic, pentru că, din cercetări similare aflăm că, în multe cazuri, cei care au făcut detenție politică s-au integrat foarte greu după eliberare. Chiar și familiile lor au avut de suferit, pentru că, după ce erau arestați, copiii lor erau de multe ori dați afară de la facultate, dacă erau studenți, li se confiscau adeseori și bunurile. Nu numai destinul deținuților politic trebuie urmărit aici, ci și ce s-a întâmplat cu familiile lor. Drama a fost cu atât mai mare, cu cât și familiile au fost afectate, nu numai o singură persoană.

Din punctul meu de vedere sunt mărturii zguduitoare privind realitățile acelei perioade. Avem indicii că ar exista astfel de bilețele îngropate și la Stadion, pentru că și acolo au lucrat”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Delia-Roxana Cornea.

Cele două bilete găsite în pereții Cazinoului Constanța fac parte din patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie și sunt expuse toată luna martie, sub titlul de ”Exponatul lunii”.

După ce artefactele vor fi retrase din expunere, reprezentanții muzeului vor lua legătura cu mai multe laboratoare de conservare-restaurare hârtie, pentru a se face o evaluare a stării de conservare a celor două bilete și, în funcție de rezultatul analizelor, vor decide ce măsuri trebuie să ia, pentru a le păstra în condiții cât mai bune.

March 11, 2023
”Mărțișorul – amuletă și simbol”, o expoziție de mărțișoare vechi, la Muzeul de Artă Populară Constanța

”Mărțișorul – amuletă și simbol” este o expoziție inedită, în care sunt prezentate mărțișoare lucrate între anii 1872-1918, de către gravorii Casei Regale a României. Expoziția este găzduită de Muzeul de Artă Populară Constanța și va putea fi văzută până pe 2 martie.

”Mărțișorul – amuletă și simbol”, prezintă vechile simboluri ale primăverii

Expuse pentru prima dată într-un muzeu, mărțișoarele vechi și foarte rare, îi aparțin colecționarului Georgian Anghel.

Tema expoziției este reprezentarea Babei Dochia, în mărțișoarele vremii. 5 dintre cele 17 mărțișoare expuse o prezintă pe Baba Dochia, cea de la care, practic, a pornit idea mărțișorului în România.

Se spune că Baba Dochia a găsit un bănuț găurit, în timp ce se plimba prin pădure și l-a prins cu o sfoară împletită din ațe roșii și albe. De atunci este această modă de a avea, primăvara, un mărțișor purtător de noroc.

”Esența mărțișorului este șnurul alb cu roșu, ce reprezintă îmbinarea între viață și moarte, între bine și rău. De-a lungul timpului, oamenii au folosit diverse obiecte și simboluri ale primăverii, pentru mărțișoare.

În expoziție sunt prezentate mărțișoare gravate de către gravorii Casei Regale, în special de Theodor Radivon. După ce a fost gravorul Casei Regale, el a făcut monede și medalii la Banca Națională.

Cel mai vechi mărțișor din expoziție are o vechime de 151 de ani și este datat 1 martie 1872.

Mărțișoarele vechi, expuse la Muzeul de Artă Populară Constanța sunt realizate din argint, argint aurit și dintr-un metal comun la vremea respectivă.

Aceste mărțișoare au legătură și cu mitologia romană, pentru că anul începea la 1 Martie, iar gravorul Radivon a ales să prindă aceste două teme: ”La mulți ani de 1 Martie”, simbolizând renașterea și începutul de an în anumite culte, plus mitul Babei Dochia, baba care este reprezentată în mărțișoare aruncând ultimul cojoc, iar celelalte sunt pe jos, lângă oile ei”, a povestit pentru Discover Dobrogea, colecționarul Georgian Anghel.

De la un singur mărțișor, colecționarul a reușit să strângă o întreagă colecție

Georgian Anghel este un păstrător de mărțișoare și, fiind colecționar, le cumpără fie de la proprietari, fie de la târguri sau prin intermediul licitațiilor.

”Pasiunea mea a pornit de la un singur mărțișor, cel al Flotei Naționale Române din 1913, intrat în colecție acum vreo 13 ani și de atunci am achiziționat mai multe mărțișoare ale Flotei, dar și cu alte tematici.

Am adunat de-a lungul timpului multe mărțișoare, dar nu le țin doar pentru mine, le arăt tuturor celor care sunt interesați de cultura românească, de obiceiurile noastre, pe care vrem să le ducem mai departe.

Sunt și alte mărțișoare făcute de Theodor Radivon și de către alți gravori, pe care pot fi văzute fețele membrilor Casei Regale. Un exemplu în acest sens este un mărțișor foarte frumos de la 1 Martie 1900, în care apare Regele Carol al II-lea îmbrăcat în ținută de marinar”, a precizat pentru Discover Dobrogea, colecționarul Georgian Anghel.

Fiecare mărțișor are propria lui poveste

În expoziția intitulată ”Mărțișorul – amuletă și simbol” de la Muzeul de Artă Populară Constanța, sunt prezentate 17 mărțișoare.

”Cel mai frumos mărțișor, din punctul meu de vedere, dar și mai nou în colecție, este ”Mărțișorul Dezrobirii 1918”. Este un mărțișor excepțional prin arta prin care a fost creat de un gravor din Iași. El este realizat din două zale întrepătrunse. El reprezintă, pe de o parte, armata germană care a intrat în București și, pe de altă parte, Imperiul austro-ungar, care venea de la vest către est. După ce a pierdut Capitala, administrația românească s-a mutat cu toată logistica, la Iași. Lumea păstrează vie dorința de dezrobire. Pe aceste două zale se observă loviri foarte fine, pentru a rupe lanțul care ne înconjura, respectiv armatele care încercau să ne cucerească cu totul.

Mărțișorul 1 martie 1872, cel mai vechi din colecție, reprezintă două linii cu lauri și ramuri de măslini și un simbol floral – steaua în 6 colțuri. Aversul acestui mărțișor prezintă o inimă înflăcărată, cu două coroane cu lauri și frunze de măslin la baza ei și deasupra, pe un banner scrie România.

Mai avem un mărțișor din argint, datat 1906, cu doi clopoței și trei îngerași, pe care scrie 1 Martie.

De asemenea, în expoziție este prezentată și o serie de mărțișoare realizate de Theodor Radivon, gravate în cupru, alamă și argint. Ele prezintă diferite elemente florale și nelipsitele rândunele care sunt printre vestitorii primăverii.

Avem și un mărțișor religios, în care este înfățișat Isus Hristos alături de copii și soarele, care simbolizează că Dumnezeu veghează. Pe avers este notat 1 Martie.

Un alt mărțișor foarte frumos cu elemente heraldice, în stil art-nouveau, care pe avers are trecut 1 Martie și aceeași floare cu 6 colțuri, doi îngeri cu o coroană care vin deasupra cifrei de 1 martie și pe partea din spate doi porumbei, o inimă înflăcărată și un grup de crenguțe, lauri și măslini.

Avem și un mărțișor deosebit, datat 1 Martie 1892, făcut din argint, reprezintă o inimă plină, din care iese un îngeraș căruia i se văd fața și o aripă.

Reprezentarea Babei Dochia prin mărțișoarele emise de către Radivon, a fost realizată în diferite forme. Pe aversul lor, scrie: ”La mulți ani cu sănătate! 1 Martie și anul respectiv, iar pe avers este prezentată Baba Dochia cu cojoacele, cu oile, rândunelele și soarele la răsărit.

February 27, 2023
“Ştergare dobrogene cu motive avimorfe”, o nouă expoziție la Muzeul de Artă Populară Constanța

În prag de primăvară, Muzeul de Artă Populară Constanţa îşi întâmpină vizitatorii cu o nouă expoziţie temporară intitulată “Ştergare dobrogene cu motive avimorfe”.

42 de ștergare dobrogene din categoriile Tezaur și Fond sunt prezentate în expoziție

Structurată pe două săli aflate la parterul muzeului, expoziţia reuneşte 42 de ştergare dobrogene, ce fac parte din patrimoniul cultural-naţional, fiind clasate de Ministerul Culturii în categoriile Tezaur sau Fond.

Ştergarele dobrogene prezentate, vechi de peste un secol, au fost lucrate între anii 1900- 1920, din bumbac şi borangic, prin tehnici tradiţionale precum ţesutul în două iţe, ajuratul, alesul peste şi printre fire.

Piesele au fost achiziţionate în perioada 1973-1980 şi provin din satele: Oltina, Băneasa, Viile, Seimeni, Dunăreni, Topalu, Mircea-Vodă, Saraiu, Gârliciu, Pantelimon, Runcu, Dulgheru (judeţul Constanţa), Enisala, Beidaud, Lunca, Satu Nou (judeţul Tulcea).

Expoziţia evidenţiază diversitatea motivelor de factură avimorfă prezente pe ştergarele care în trecut decorau camera “bună” a locuinţei tradiţionale dobrogene: porumbei, păuni, cocoşi, găini, curcani, raţe, pui, cuci, rândunele, pupeze, păsări de baltă, lebede, dar şi exoticii struţi sau papagali.

Astfel de ştergare dobrogene, unele lungi de peste trei metri, încadrau icoanele sau erau pur şi simplu etalate pe perete, pentru a înfrumuseţa camera şi a face dovada măiestriei fetelor şi femeilor care le-au realizat, aflăm de la specialiștii Muzeului de Artă Populară Constanța.

Expoziţia va fi deschisă până pe 15 iunie.

February 19, 2023
Gara din Murfatlar (Basarabi), clădirea de patrimoniu realizată pe vremea Regelui Carol I

Gara din Murfatlar (Basarabi) a fost realizată la începutul secolului XX, în stilul adoptat de Regele Carol I. Atât gara, cât și Turnul de apă din apropierea acesteia, se află pe Lista Monumentelor Istorice.

Gara din Murfatlar a fost construită, prima dată, în perioada Imperiului Otoman

Prima cale ferată construită în Dobrogea, a fost realizată pe ruta Constanţa Port – Cernavodă Port, în anul 1860, când regiunea se afla sub ocupaţie otomană.

Construcția liniei ferate și exploatarea comercială a gărilor au fost posibile, după ce un grup de investitori londonezi a propus investiția și a primit acordul, în anul 1857, de la sultanul Abdul Medgid și de la guvernul otoman.

La Murfatlar, prima gară a fost construită în anul 1860, de compania engleză Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited, la aproximativ 500 de metri față de cea actuală. Era o clădire mică, fără magazii și dependințe și avea funcția de procesare a serviciului de mărfuri şi călători. Imobilul inițial a dispărut după inundaţiile din anul 1924.

Gara din Murfatlar, construită de inginerii britanici, era cel mai important punct de pe traseul căii ferate Constanţa-Cernavodă.

Gara din Murfatlar a fost reconstruită la începutul sec. XX

După revenirea Dobrogei la țară, în noiembrie 1878, regiunea s-a modernizat și a fost construit Podul Carol I de la Cernavodă, pentru a lega Dobrogea de România.

Deoarece linia ferată realizată de compania engleză pe ruta Constanța-Cernavodă era izolată de restul țării, administrația românească a continuat proiectul și a realizat podurile peste Dunăre, de la Cernavodă și cel peste brațul Borcea, care au legat, practic, Marea Neagră de Dunăre și de restul țării.

Lucrările au început în luna octombrie 1890, sub coordonarea inginerului Anghel Saligny, în prezența regelui Carol I. Construcția pentru cele două poduri, liniile feroviare și stațiile aferente a costat 35 de milioane de lei în aur, o investiție fără precedent la acea vreme.

La începutul sec. XX a fost construit și ansamblul arhitectonic Gara din Murfatlar și Turnul de apă, clădiri care sunt incluse în lista monumentelor istorice, categoria B.

Clădirea Gării din Murfatlar este construită din cărămidă roșie, are arcade semicirculare și este compusă din două corpuri simetrice, cu etaj.

În partea superioară are formă triunghiulară și acoperă spaţiile administrative, care sunt unite de un corp ce adăposteşte sălile de aşteptare şi casele de bilete.

Turnul de Apă, realizat tot din cărămidă roșie, este situat lângă gară, fiind un element unic de arhitectură industrială pe teritoriul Dobrogei.

O altă gară din Dobrogea declarată monument istoric este fosta Gară Maritimă de la intrarea în Portul Constanța. Inaugurată în anul 1935, construcția seamănă cu un pachebot și are elemente asociate instrumentarului naval, precum hubloul, balustrada de vapor, ancora și colacul de salvare, iar cadranul ceasului din turn este încadrat de doi delfini cu linii de contur stilizate.

În Murfatlar mai există și alte monumente de patrimoniu, iar despre două dintre ele am scris articole pe Discover Dobrogea. Este vorba despre conacul lui Mihail Kogălniceanu și Bisericile de cretă de la Murfatlar, care nu sunt obiective turistice, însă, ele sunt clasate și se află pe Lista Monumentelor Istorice.

February 18, 2023
Tezaurul de la Ciobănița, descoperit anul acesta în județul Constanța, va fi expus la Muzeul de Istorie

”Tezaurul de la Ciobănița” este denumită descoperirea de la începutul acestui an, făcută în județul Constanța. 610 monede romane și 5 obiecte din fier au fost găsite îîntr-un vas care s-a conservat relativ bine.

Tezaurul de la Ciobănița, o ”comoară” din punct de vedere istoric

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) au parte de un început de an 2023 plin de activități menite să contribuie la promovarea patrimoniului cultural istoric dobrogean.

Cercetările efectuate zilnic de către arheologii instituției au scos la iveală, în diverse locații ale județului Constanța, numeroase vestigii ale epocilor trecute, artefacte ce urmează a fi analizate, restaurate și publicate în viitorul apropiat. În același timp, specialiștii MINAC au fost chemați să efectueze expertize și în cazul unor descoperiri întâmplătoare, făcute de către diverse persoane în variate zone ale județului.

Una dintre aceste descoperiri s-a dovedit a fi foarte importantă din punct de vedere științific, în același timp ea fiind și intens mediatizată pe plan regional și național sub denumirea de “Tezaurul de la Ciobănița”. Această așa numită „comoară” prezintă interes din punct de vedere istoric, arheologic și numismatic și urmează a fi valorificată științific de către specialiștii MINAC.

Tezaurul de la Ciobănița a fost studiat și conservat de specialiști

Povestea acestui Tezaur a început pe data de 20 ianuarie 2023, pe raza localității Ciobănița, comuna Mereni, județul Constanța. Cu ajutorul unui detector de metale, un grup de trei persoane a descoperit un tezaur monetar depus într-un vas ceramic. Așa cum se impune în astfel de cazuri, persoanele în cauză au solicitat imediat sprijinul autorităților abilitate iar la fața locului s-au deplasat imediat doi dintre specialiștii MINAC, care au preluat artefactul, acesta ajungând temporar în custodia muzeului din Constanța.

A fost demarată cercetarea temeinică și riguros științifică a vasului, aceasta fiind efectuată în perioada 25 ianuarie – 2 februarie 2023 de o echipă compusă din specialiștii Oana Grigoruță, Ingrid Petcu-Levei, Dan Vasilescu și Gabriel Mircea Talmațchi. Arheologii au desfășurat o amplă procedură de prelevare a pieselor depuse în vas, cu scopul de a analiza etapizat structura internă a acestuia.

Procedura a presupus stabilizarea vasului, fotografierea lui și a fiecărui strat de monede identificat, numerotarea și extragerea pieselor într-o ordine relevantă științific, fotografierea fiecărui obiect, prelucrarea preliminară a pieselor (înregistrarea datelor tehnice, identificarea sumară) și luarea măsurilor de conservare preventivă.

610 monede romane din bronz fac parte din Tezarul de la Ciobănița

La finalizarea procedurii, s-a constatat faptul că tezaurul este alcătuit din 610 monede romane provinciale de bronz și cinci obiecte realizate din fier, întregi sau fragmentare.

Majoritatea monedelor aflată în partea superioară a vasului se păstrează într-o stare de conservare relativ bună, pe când cele surprinse în partea inferioară au fost afectate mai mult sau mai puțin de prezența pieselor de fier.

Conform datelor preliminare, monedele se înșiră cronologic pe o perioadă de aproximativ 60 de ani, începând cu emisiuni ale împăratului Commodus (180-192) și încheindu-se cu emisiuni de la împăratul Gordian III (238-244).

Cele mai multe dintre monede au fost bătute la Tomis (cca. 90%), fiind însă înregistrate și emisiuni ale monetăriilor de la Histria, Callatis, Dionysopolis, Odessus, Marcianopolis, Nicopolis ad Istrum, Anchialus, Deultum și Hadrianopolis. De asemenea, se remarcă prezența aproape exclusivă a nominalelor de modul mare (pentassaria, tetrassaria), aflăm de la specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Până la sfârșitul anului, tezaurul va fi expus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Tezaurul numismatic de la Ciobănița reprezintă o nouă dovadă a bogăției patrimoniale dobrogene, ținutul dintre Dunăre și Mare fiind presărat de vestigii antice deosebite.

Cu ajutorul acestor dovezi ale trecutului, descoperite pe șantiere arheologice sau întâmplător (de către civili), specialiștii pot obține informații deosebite cu ajutorul cărora recompun fragmente din istoria acestui teritoriu.

Totodată, în pofida muncii laborioase care o implică, specialiștii noștri vor face tot posibilul ca acest interesant tezaur monetar să poată fi văzut de către publicul iubitor de istorie în ultimul trimestru al acestui an, la sediul muzeului din Piața Ovidiu nr.12, anunță reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Toate fotografiile din articol sunt realizate de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

February 10, 2023
Hotelul Intim din zona peninsulară a Constanței este restaurat și își va recăpăta farmecul de odinioară

Începutul anului 2023 vine cu vești bune privind una dintre clădirile de patrimoniu din centrul vechi al Constanței. În luna ianuarie au început lucrările de restaurare la Hotelul Intim, situat în zona peninsulară a orașului de la malul mării. De-a lungul timpului, hotelul a fost gazda a numeroase banchete regale, cercuri literare și întâlniri politice.

Hotelul Intim ar putea fi redeschis din anul 2025

Hotelul Intim, un imobil declarat monument istoric, a fost construit în anul 1906 după planurile arhitectului Daniel Renard, cel care a proiectat și Cazinoul din Constanța. După ani buni în care nu a funcționat, hotelul ar putea să primească primii turiști peste doi ani.

”Am început lucrările de sondare și expertizele de anul trecut, iar în luna ianuarie 2023 au fost demarate lucrările de restaurare la Hotelul Intim. Preconizăm că reabilitarea se va încheia în anul 2025.

Clădirea este în stare bună și nu e afectată din punct de vedere structural, însă trebuie să intervenim asupra ei. Se va face o subzidire și vom realiza niște legături structurale. Imobilul fost refăcut în anii ’70. Noi am descoperit recent că reconsolidarea de atunci nu a fost chiar atât de bine făcută cum ne-am fi așteptat. Clădirea va fi restaurată și vom reface elementele care erau în planurile originale.

Destinația imobilului va fi de hotel și o să aibă mai multe servicii. În total, unitatea de cazare va avea între 21 și 23 de camere, practic, tot atâtea câte erau și înainte, dar pe unele le lărgim, pentru că aveau holuri foarte mari.

Clădirea va avea lift și o să facem o terasă circulabilă pe acoperiș, iar subsolul va fi deschis către public. Subsolul va fi un spațiu multifuncțional, care va avea cramă și spațiu de evenimente, pentru că avem două săli de ședințe și o sală mare pentru cocktail-uri.

Investiția este estimată în jurul valorii de 2 milioane de euro, sumă în care sunt incluse mobilierul și restaurare. Acum, nu știm dacă va rămâne la acest nivel, sperăm să ne încadrăm, pentru că piața este cu este, iar dacă vor mai exista fluctuații ca în anii trecuți este posibil să depășim această sumă, dar ne-am asumat și o facem până la capăt.

Nu este o decizie definitivă, dar, de principiu, hotelul își va păstra numele Intim”, a declarat pentru Discover Dobrogea, omul de afaceri George Dușu, proprietarul clădirii de patrimoniu.

Hotelul Intim și poveștile sale

În vara anului 1882, poetul Mihai Eminescu a ajuns la Kiustenge, numele vechi, turcesc al orașului Constanța, pe care poetul îl mai folosea câteodată. El s-a cazat la Hotel D’Angleterre, construit, probabil, în anul 1880, situat pe strada Nicolae Titulescu de astăzi.

Eminescu a stat la mansarda Hotelului D’Angleterre, care era situată pe două laturi, pentru că, așa cum îi scria iubitei sale Veronica Micle, ”Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea să plutesc cu tine”. Poetul, care stătea într-o cameră cu vedere la mare, preciza că Marea Neagră îi creează senzația unei ”nemărginiri pururea mișcate”.

În anul 1906 acesta a fost demolat, iar pe locul său s-a construit un alt hotel celebru, care a rezistat până în ziua de astăzi, ”Regina” cum s-a numit inițial, iar ulterior a fost denumit ”Intim”, nume pe care monumentul istoric îl poartă și în prezent.

Hotelul Intim, o clădire de patrimoniu veche de peste 100 de ani

La sfârșitul sec al XIX-lea, în locul pe care acum este amplasat Hotel Intim, era English Hotel, denumit ulterior, după ce a fost cumpărat de un alt întreprinzător, Hotel d’Angleterre.

Despre el se amintește în primul an al administrației românești, 1879, când în urbe se punea problema construirii unui șanț cu bariere pentru vămile mercuriale. Tot în salonul Hotelului d’Angleterre se presupune că a fost organizat primul banchet oferit de Casa Regală la Constanța, pentru delegația orașului Monte Carlo.

De asemenea, pe 12 februarie 1883, ziarul Farul Constanței scria despre balul cu tombolă dat la Hotelul d’Angleterre, pentru strângerea de fonduri necesară realizării statuii lui Ovidiu.

În toamna anului 1906, pe locul vechiului stabiliment a început construcția Hotelului Regina. În unitatea de cazare funcționa Cercul Literar ”Intim”, compus din intelectualitatea orașului, iar comuniștii s-au gândit să schimbe ulterior, denumirea hotelului Regina în Intim, pentru a elimina regalitatea din istoria poporului român.

Hotelul a fost proiectat de arhitectul Daniel Renard, cel care a realizat și planurile Cazinoului din Constanța.

Hotelul Intim are o arhitectură eclectică, dar cu elemente decorative Art Nouveau pe latura perpendiculară pe strada Titulescu și cu o structură neoclasică a fațadei principale. Unitatea de cazare avea 21 de camere, fiecare cu baie proprie.

Elegant și cu o superbă grădină de vară, din anul 1909, hotelul a început să fie frecventat pentru reuniuni profesionale sau politice, dar și pentru baluri regale.

O reclamă din epocă menționa că ”Regina Hotel Constanța, fondat în anul 1906, casă modernă de primul rang, cu lumină eclectică, își redeschide restaurantul”.

În iulie 1908, ziarul Viitorul Dobrogei anunța că Hotelul Regina, proprietatea d-lui Theiler, s-a prăbușit în partea clădirii de serviciu.

După război, pe 19 iunie 1920, stabilimentul, aflat în proprietatea fraților Târpă, a fost redeschis.

”Duminică s-a inaugurat restaurantul Regina de pe strada L„ascăr Catargiu. În urma unui serviciu religios oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenței un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiți, friptură de miel și vin înfundat excelent. O mențiune demnă de toată lauda pentru frații Târpă, care prin sacrificiile enorme făcute, au ridicat renumele Constanței la faima reputatelor stațiuni balneare din Occident, prin aranjamentul salonului luxos mobilat, unde transpiră eleganță desăvârșită și curățenie perfectă. Orchestra este la înălțimea acestui cuib de rai.

Arta culinară pusă sub direcția d-lor Xenofon și Alecu Constantin e fără rival în Constanța și în ansamblul lui, restaurantul acesta poate fi considerat întâiul între similare și o excepție fericită pentru stațiunea noastră, unde străinul și localnicul își pot găsi toată mulțumirea sufletească”, scria în ziarul Viitorul Dobrogei de la acea vreme.

Clădirile de patrimoniu din Constanța încep să fie reabilitate

Constanța ar trebui să fie, fără doar și poate, un puternic brand turistic. Pe lângă stațiunea Mamaia, foarte important este și situl urban Constanța, zona veche a orașului cu monumentele ei istorice, care reprezintă un mix de arhitecturi, culturi și religii, unic în lume.

Casa cu lei, casele Embiricos, Manicatide, Cănănău sau Vila Șuțu, hotelurile Carol I, Intim, Marea Neagră și nu în ultimul rând Cazinoul, sunt doar câteva dintre imobilele care îi dau farmec orașului de la malul mării.

Și pentru ca imaginea Peninsulei să fie mai completă, îi vine în sprijin ”Octogonul confesional”. Este vorba despre 8 lăcașuri de cult diferite, ce reprezintă religiile: islamică, mozaică, greco-catolică, ortodoxă și armeană, toate condensate în zona peninsulară. Proprietarii câtorva clădiri de patrimoniu au început să reabiliteze imobilele istorice și sperăm că toți ceilalți le vor urma exemplul.

Fotografiile din acest articol au fost realizate și ne-au fost puse la dispoziție de fotograful Virgil Dragomir.

February 1, 2023
Cele mai frumoase trasee turistice din Dobrogea ne oferă atracții deosebite

Tuturor ne plac drumurile de la munte, cu serpentine șepuitoare îmbrățișate de păduri. Am realizat un top al celor mai frumoase trasee turistice din Dobrogea, deoarece și în această regiune avem drumuri pitorești și locuri prin care te plimbi de drag cu mașina, în orice anotimp.

1. Cele mai frumoase trasee turistice din Dobrogea Babadag – Slava Rusă – Slava Cercheză – Ciucurova – Atamagea – Horia

Unul dintre cele mai pitorești trasee turistice din Dobrogea este în Tulcea și pornește de la Babadag spre Slava Rusă. L-am fotografiat foarte des și ne-am plimbat acolo de multe ori, doar de dragul peisajului.

Este un drum bine asfaltat, înconjurat în stânga și în dreapta de Pădurea Babadag. Babadag-Slava Rusă este un drum puțin circulat, cu serpentine care îți amintesc de zonele montane, pe care mergi cu mare plăcere și unde poți trage mașina pe dreapta și să admiri peisajul.

Slava Rusă și Slava Cercheză sunt două localități pitorești prin peisajul care le încadrează. Situate la poalele dealurilor care fac parte din Podișul Babadag, Slavele, cum li se mai spune, sunt încărcate de istorie.

Am observat în ambele localități case vechi, unele dintre ele părăsite, dar încă frumoase, locuite în special de ruși lipoveni, etnici care formează populația majoritară în Slava Rusă și Slava Cercheză.

Atracțiile turistice din Slava Rusă sunt Cetatea Ibida, Mănăstirea de călugări Uspenia și Mănăstirea de maici Vovidenia.

Drumul continuă spre Slava Cercheză, unde pot fi admirate casele tradiționale, ale rușilor lipoveni din zonă și mergem mai departe spre Ciucurova, printre frumoasele păduri din localitate.

Pe drumul dinspre Ciucurova spre Atmagea merită să ne abatem puțin spre Mănăstirea Cerbu, cumva retrasă între munții Dobrogei.

Ansamblul atrage atenția prin frumoasa lui simbolistică, ce le amintește credincioșilor de drumul Crucii Mântuitorului către dealul Golgotei.

Acolo sunt amplasate nouă troițe, care, împreună cu capela, formează un ansamblu de 14 trepte, o reprezentare a opririlor Mântuitorului pe drumul Crucii.

În cele nouă troițe, locuri de rugăciune pentru credincioși, sunt pictate momentele pătimirilor lui Isus Hristos pe drumul spre Golgota.

La Mănăstirea Cerbu este și un monument funerar pentru victimele lagărului de la Ciucurova. Și aceasta, deoarece în pădurea din apropierea mănăstirii se află cele mai multe gropi comune pentru victimele lagărului sovietic de concentrare de la Ciucurova din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde au fost îngropați prizonieri români, nemți și italieni.

Continuăm drumul spre Atmagea, unde, din vârf există un punct panoramic rutier de unde se văd foarte frumos Munții Dobrogei, apoi continuăm incursiunea spre Horia și Rezervația Dealul Bujorului și pădurea de stejari de stepă, un drum șerpuit, care coboară spre Lacul Horia.

2. Cele mai pitorești trasee turistice din Dobrogea – Rezervația Dumbrăveni –Adamclisi – Băneasa – Canaraua Fetii – Ostrov – Lacul Bugeac

Și în județul Constanța există drumuri de care, pur și simplu te îndrăgostești. Printre cele mai pitorești drumuri din Dobrogea se numără și cel prin Rezervația naturală Pădurea Dumbrăveni. Pădurea generoasă care se întinde de o parte și de cealaltă a drumului, asfaltul bun și modul în care drumul este tăiat în linii șerpuite prin rezervație te determină să refaci acest traseu, când vrei să faci o plimbare cu mașina.

Localitatea Dumbrăveni, se află la aproximativ 70 de km de orașul Constanța și are cel mai redus număr de locuitori din tot județul.

Înainte să ajungem în rezervația naturală Dumbrăveni am trecut prin satul Furnica, aflat în administrarea comunei Dumbrăveni. Peisajul din satul Furnica pare desprins din povești. Doar câteva case răsar printre dealurile verzi, iar pe drumurile pietruite n-am văzut nici țipenie de om.

Drumul spre comuna Dumbrăveni este un adevărat spectacol. Noi am ajuns în luna noiembrie, iar pădurea de foioase din stânga și din dreapta drumului era îmbrăcată în nuanțe de roșu, galben și arămiu.

La intrarea în comuna Dumbrăveni este o mănăstire cu o arhitectură foarte interesantă, iar în apropierea acesteia, vizitatorii curioși pot descoperi o canara în care se află Biserica rupestră Dumbrăveni. Am căutat-o destul de mult, deoarece nu există indicatoare care să îți facă mai ușoară căutarea, însă localnicii ne-au ghidat și ne-au dat binețe.

Drumul spre biserica rupestră pornește de la cariera de piatră din localitate și mergi, practic, pe un câmp, în dreapta căruia se ridică semețe stânci calcaroase. Noi l-am parcurs cu o mașină 4×4, pentru că sunt câțiva kilometri până la Complexul rupestru de la Dumbrăveni.

La Dumbrăveni au fost descoperite două biserici mici, câteva încăperi și o galerie, cioplite în versantul de nord al stâncii calcaroase. Lăcașurile sunt atestate istoric în Evul Mediu Timpuriu. Arheologii care le-au cercetat, spun că bisericile rupestre de la Dumbrăveni sunt din secolele IX-X.

Dumbrăveni este o rezervație extrem de frumoasă, în care poți petrece câteva ore în natură. La întoarcere, treceți prin localitatea Adamclisi, pentru a vizita Monumentul, cetatea și muzeul, care sunt interesante, chiar dacă le-ați mai văzut.

De la Adamclisi pornim spre Băneasa, unde, în apropiere de Lipnița găsim Rezervația naturală Canaraua Fetii, o atracție turistică situată într-o regiune spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a funcționat între secolele IV-III d.Hr.Este foarte probabil ca în stâncile de la Canaraua Fetii să fi fost un complex rupestru întins pe mai multe niveluri, similar celui de cretă de la Murfatlar, dar ceva mai mic.

De la Canaraua Fetii, drumul continuă prin pădurea care a devenit rezervație naturală. Spre stânga, vizitatorii pot ajunge la Mânăstirea Sf. Gherman. Dacă privim spre dreapta, vedem un mic indicator către Peștera Sihaștrilor.

La câțiva kilometri de Băneasa, pe un drum care merge paralel cu Dunărea, ne îndreptăm spre Ostrov, pentru a admira un superb apus pe Lacul Bugeacului, un loc în care cuibăresc foarte multe specii de păsări.

3. Un alt traseu de poveste – Cheile Dobrogei – Peștera și Mănăstirea Sf. Casian – Gura Dobrogei

Drumul spre și printre Cheile Dobrogei este și el foarte pitoresc, cu atât mai mult cu cât te plimbi prin rezervația geologică, pe o șosea sinuoasă. Este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate trasee turistice din Dobrogea, atât pentru frumusețea lui, cât și pentru spectacolul pe care îl oferă drumeților, cele mai vechi chei din România.

Cheile Dobrogei protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare și au o altitudine medie de 86 de metri.

Masivul geologic Cheia a fost declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia. Zona este reprezentantă de o serie de stânci mezozoice în formă de turnuri alcătuite din calcare de origine coraligenă.

Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică. Practic, aici au fost găsite primele urme ale dinozaurilor din România, Cheile Dobrogei fiind rocile cele mai vechi din țară.

Inițial, stâncile aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri.

La mică distanță de Cheile Dobrogei găsim Mănăstirea și Peștera Sf. Ioan Casian, situate pe Dealul Casienilor. Traseul pe potecă până la peșteră, este unul extraordinar de frumos, dar nu chiar așa de ușor pe cât ai crede. Locurile par rupte de lume. Printre arbuști, măceși și porumbari, drumul pare un test.

Indicatoare răzlețe, unele, simple săgeți ruginite, te conduc pe poteca ce pare un adevărat traseu de munte. Trepte săpate în stâncă, câteva zone cu lanțuri sau balustrade de lemn, zone abrupte la care nici nu te aștepți, toate te conduc spre nord, până la baza dealului care se “varsă” abrupt înspre Lacul Casian.

Surpriza cea mai mare ne așteptă, însă, jos, la baza pereților. Accesul în peșteră se face pe niște scări metalice, extrem de lungi și abrupte. Pentru o bucată mică de timp, gândul ne zboară la Canionul Șapte Scări ori la Valea lui Stan.

Peștera nu este foarte mare. Câteva candele agățate în tavan, altarul din centru, zecile de iconițe și resturi de lumânări îți aduc aminte că ești, până la urmă, într-un lăcaș de rugăciune. Lateral, în stânga și în dreapta, se desprind două coridoare înguste pe care poți să înaintezi câțiva metri.

Până la orizont nu se văd decât dealurile domoale ale Dobrogei, presărate cu zeci de turbine eoliene – un contrast interesant între albul palelor și verdele culturilor.

Câțiva kilometri mai departe este Gura Dobrogei, o rezervație naturală alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi.

La Gura Dobrogei sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam.

4. Drumul Alba – Valea Teilor – Niculițel este foarte pitoresc

Un alt drum deosebit de frumos este în județul Tulcea și pornește din localitatea Alba, de lângă Dealul Consul, care este declarat rezervație naturală și continuă spre Valea Teilor. Pornind din Constanța pe drumul spre Tulcea, după Baia facem stânga la Două Cantoane, spre Slava Rusă, Slava Cercheză, Ciucurova, Atmagea și Horia.

Este un drum pitoresc, croit printre multe dealuri verzi și copaci care umbresc șoseaua de o parte și de cealaltă. La Horia faceți dreapta spre Izvoarele și puteți admira peisajul. Înainte de intrarea în Izvoarele faci stânga pe DJ 229, care duce către localitățile Alba și Valea Teilor. De aici, nu mai este mult de mers. În Valea Teilor, la ieșirea din sat găsiți, spre stânga, un drum pietruit, care duce spre mănăstire.

Pentru cei care vor să admire mai mult peisajul și să ajungă pe jos la mănăstire există, din zona de nord a localității Valea Teilor, un traseu de aproximativ o oră.

Mănăstirea Valea Teilor este situată într-o poiană înconjurată de munți, dealuri și păduri, într-o zonă liniștită și retrasă, între Munții Dobrogei, la ieșire din comuna Valea Teilor spre Niculițel.

Te poți plimba printre teii seculari, pe un drum care duce spre frumosul așezământ al călugărilor. Vei descoperi un peisaj fantastic, chiar înainte de a ajunge în locul de reculegere și meditație iubit de creștinii din toată țara, străjuit de păduri, liniștit, departe de tumultul orașelor.

După un scurt popas la mănăstire continuăm drumul spre Niculițel, o localitate frumoasă, înconjurată de dealuri, unde poate fi vizitată Basilica Paleocreștină Niculițel.

Basilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

La 15 km distanță de Niculițel se află și Cetatea romană Noviodunum

5. Traseul Luncavița – Nifon – Hamcearca este un adevărat spectacol

Unul dintre cele mai spectaculoase trasee turistice din Dobrogea se află tot în județul Tulcea și străbate Pădurea Valea Fagilor. El pornește de la Luncavița, continuă spre Cetățuia și ajunge la Nifon și Hamcearca. Este un drum ca-n povești, iar peisajele îți acaparează atenția și te îndeamnă, cumva, să tragi mașina pe dreapta și să te minunezi de liniștea și frumusețea din jur.

La Nifon este unul dintre punctele din care se poate porni în drumeție spre Vârful Țuțuiatu din Munții Măcinului.

Traseul este relativ ușor, are o lungime de 7 kilometri, se parcurge într-o oră și jumătate și escaladează cea mai mare formațiune granitică din Munții Măcin, care a luat naștere în urmă cu aproximativ 295 de milioane de ani.

Vârful Țuțuiatu este cel mai spectaculos punct de observație de pe partea vestică a Munților Măcin, el fiind și cel mai înalt, cu o altitudine de 467 de metri. Panorama este vastă și impresionantă, iar la poale se întinde comuna Greci. De sus se observă, de asemenea, Culmea Pricopanului și vârfurile crestei principale a Munților Măcin.

6. Cernavodă-Capidava-Topalu-Ghindărești, un traseu turistic încărcat de istorie

Din topul celor mai frumoase trasee turistice din Dobrogea nu putea lipsi cel spre Cernavodă, Cetatea Capidava, Topalu și Ghindărești, un drum foarte pitoresc, care merge paralel cu Dunărea.

Prin monumentele istorice pe care le oferă, orașul Cernavodă ar putea fi pus pe harta turismului românesc și internațional. Podul Anghel Saligny sau Carol I, Muzeul de Istorie Axiopolis, mormântul pictat tip hipogeu, valul de piatră și Cetatea Axiopolis, care nu poate fi vizitată, din păcate, ar putea fi atracții importante pentru turiști, dacă ar fi puse în valoare.

Podul Carol I a reprezentat minunea Europei în urmă cu 128 de ani, când a fost inaugurat. Impunătoarea construcție a devenit ulterior o operă de artă inginerească, o capodoperă a Dobrogei secolului al XIX-lea, înscrisă acum în lista monumentelor istorice.

La inaugurarea lui, Podul Carol I era cel mai lung din Europa continentală şi al treilea din lume.

În semn de respect față de luptătorii români din Războiul de Independență, la capătul podului dinspre Cernavodă au fost ridicate două monumente din bronz, care reprezintă doi dorobanți.
Podul a fost folosit timp de aproape un secol până în 1987, când a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat și ar putea deveni un obiectiv turistic.

La câțiva kilometri de orașul Cernavodă poate fi văzut și valul antic de piatră construit în epoca medievală timpurie, care este despărțit de drumul de la intrarea în satul Cochirleni, însă nici acesta nu este promovat și pus în valoare, deși datează din sec. X și a fost declarat monument istoric.
Valul de piatră pornea de la Cetatea Axiopolis și ajungea până în vechiul Tomis, având o lungime de aproximativ 60 de km. Valul are o bază de pământ, un zid din piatră care ajunge și la înălțimea de doi metri și un șanț defensiv cu numeroase fortificații.

Tot la Cernavodă au fost descoperite celebrele statuete Gânditorul de la Hamangia și perechea sa. În fața Primăriei Cernavodă există o replică de dimensiuni mari, foarte frumos realizată și o alta, cu mărimea reală ale celor două statuete, poate fi văzută în Muzeul de Istorie de la Cernavodă.

Un alt potențial obiectiv turistic important este mormântul pictat de tip hipogeu, din satul Cochirleni, situat în afara zidurilor Cetății Axiopolis, lângă Adăpostul Save the Dogs. Nici acesta nu poate fi vizitat și este îngrădit cu un gard metalic, pentru a fi protejat. El încă mai păstrează o frumoasă pictură murală cu frunze de acant și cruci, însă este plin de buruieni și trebuie să fie conservat.

La 25 de km distanță de Cernavodă se află Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos. Castrul a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea.

Denumirea fortificației este getică și se traduce prin “cetatea de la cotitură”, deoarece, în zona castrului, Dunărea face o cotitură.

Continuăm traseul încă 7 km spre comuna Topalu, situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța și ajungem la Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Dacă am ajuns până aici, merită să mai mergem 15 km până la Ghindărești, o localitate frumoasă, situată pe malul Dunării, despre care puțini constănțeni au auzit. Ghindărești are o plajă superbă, pe malul Dunării și câteva insulițe care te duc cu gândul la Delta Dunării.

În comuna Ghindărești se află și un Punct Gastronomic Local, ”La Grisha”, amplasat într-o veche casă lipovenească recondiționată, unde pot fi gustate preparate tradiționale pe bază de pește. Punctul gastronomic ne oferă o experiență culinară autentică pe bază de pește, dar și posibilitatea de a cunoaște tradițiile specifice comunității locale de ruși lipoveni, de a petrece câteva ore în natură, pe malul Dunării și de a admira arhitectura tradițională a unei case lipovenești.

7. Babadag – Sarichioi – Enisala – Jurilovca, frumoasele localități din Dobrogea de Nord

Pornind din Babadag, orașul cu multe legende și cu un nume mai vechi decât Imperiul Otoman, pot fi realizate foarte multe trasee turistice. Unul dintre ele este spre minunatele cetăți din Dobrogea de Nord, dar și spre cele mai frumoase localități din zonă, respectiv Sarichioi, Enisala și Jurilovca.

Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Situat între dealuri care poartă nume turcești, orașul Babadag are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri.

Babadag este un oraș care, în perioada Otomană a avut un loc foarte important. O bună perioadă de timp a fost un centru cultural în Imperiul Otoman, o zonă în care s-au așezat personalități din birocrația otomană, iar începând din sec. al XVII-lea a fost un punct strategic foarte important.

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Chiar dacă vă grăbiți, incursiunea prin oraș nu durează mai mult de o oră, dar, dacă acum cunoașteți câteva povestiri despre localitate, atracțiile vor prezenta un interes mai mare.

Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

La aproape 17 km de Babadag este pitoreasca localitate Sarichioi, unde puteți vizita bisericile de rit vechi, portul vechi, un loc preferat de fotografi, pentru digurile din lemn și lotcile pescărești. Pe malul Lacului Razim există și o terasă unde se mănâncă foarte bine. La Taverna ”Le Gafish” peștele preparat e foarte proaspăt și gustos, deoarece este gătit tradițional.

Tot la Sarichioi putem admira casele tradiționale lipovenești, cu grădini generoase și pline de flori, în fața curților localnicilor.

După un popas la tavernă și o plimbare prin sat, mergem mai departe 9 km, printre dealurile și canalele lacurilor Razim și Babadag, aflate de-o parte și de cealaltă a drumului și ajungem la Cetatea Enisala.

Fortăreața medievală atrage cei mai mulți turiști care ajung în județul Tulcea. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

O altă cetate, mai puțin cercetată, dar care ne oferă o perspectivă spectaculoasă din punctul denumit Capul Doloșman, este Argamum-Orgame de la Jurilovca. Doar 22 de km despart cele două fortărețe.

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței. Indiferent că ajungem primăvara, când totul este verde în jur sau iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, Jurilovca este extrem de pitorească și bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani, dar nu a fost o localitate foarte importantă cum era Histria.

În interiorul cetății au fost descoperite 3 basilici paleocreștine. Cea mică și cea mai veche, probabil chiar de la începutul legiferării creștinismului, a fost datată în secolul al IV-lea. Cea mijlocie a fost construită ulterior, iar cea mai mare este și cea mai nouă, a fost ridicată în jurul anului 500 e.n.

Cetatea Argamum-Orgame este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman. Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai frumoase trasee turistice din Dobrogea, însă, așteptăm să ne spuneți care sunt preferatele voastre.

January 30, 2023