Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Două expoziții inedite sunt organizate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Două expoziții foarte interesante, vor fi organizate pe 31 august și 1 septembrie, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

„Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, expoziție la MINAC

„Ovidiu, la el acasă, la Tomis” se intitulează expoziția al cărei vernisaj va avea loc joi, 31 august, de la ora 11.00, în sala „Ovidiană” a MINAC.

„Poetul Publius Ovidius Naso a fost exilat de împăratul Romei, la Tomis. Venit din luxoasa capitală a Imperiului Roman, lui Ovidius nu i-a plăcut noua sa viață la Pontul Euxin. Ne-a lăsat mărturie Tristele și Ponticele, surse de informații despre realitățile și locuitorii Tomisului. Și, totuși, autohtonii l-au iubit și, de-a lungul timpului, i-au cinstit memoria.

Povestea lui Ovidiu și a nemuririi sale este prezentată în expoziția „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, realizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța”, aflăm de la muzeograful Lavinia Dumitrașcu.

Despre poetul Publius Ovidius Naso și recunoștința constănțenilor vor vorbi: dr. Lavinia Dumitrașcu, dr. Cristian Cealera și dr. Sorin Marcel Colesniuc.

Expoziția va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

„Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, expoziție la MINAC

O altă expoziție, de această dată de pictură, grafică și tehnici alternative fotografice, intitulată „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, va fi organizată, vineri, 1 septembrie, de la ora 15.00, la etajul II al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

”Construcția Podului de la Cernavodă nu este legată doar de numele marelui nostru Anghel Saligny, ci și de tinerii ingineri români, colaboratori ai acestuia. Între ei, Ionel și Vintilă Brătianu, fiii primului ministru al României, I.C. Brătianu, și aceștia viitori mari oameni politici ai României.

Participarea fraților Brătianu – Ionel și Vintilă – la ridicarea podului care unea fizic România cu Dobrogea, provincia revenită la Țară, o prezentăm prin intermediul expoziției foto-documentare, de pictură, grafică și tehnici alternative „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, realizată de MINAC și artistul plastic Mihaela Florescu”, afirmă muzeograful Lavinia Dumitrașcu, cercetător științific dr. și curator al acestei expoziții.

Despre povestea Podului de la Cernavodă și implicarea tinerilor ingineri Ionel și Vintilă Brătianu vor vorbi dr. Lavinia Dumitrașcu și artistul plastic Mihaela Florescu.

Publicul este invitat să viziteze expoziția, care va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

August 30, 2023
Cetatea Sacidava, fortificația romană de pe malul Dunării, care merită să fie pusă în valoare

Pe un deal înalt de pe malul Dunării, între localitățile Rasova și Dunăreni, arheologii au descoperit Cetatea Sacidava. Deoarece este izolată, fiind situată la aproximativ 8 km de localitatea Aliman, pe un drum de pământ potrivit pentru un traseu off-road, cetatea nu este inclusă în circuitul turistic și, astfel, e mai puțin cunoscută. Deși are un potential mare și se află într-o zonă superbă, situl arheologic nu le oferă prea multe informații vizitatorilor, fiind cercetat doar în proporție de 10-15%.

Cetatea Sacidava, o fortificație a limes-ului scythic

Cercetările arheologice la Cetatea Sacidava au început în anul 1969 și au continuat, cu unele întreruperi, până în 1980. În ultimii ani nu au mai fost realizate săpături de amploare în fortificația din localitatea Aliman.

„Numele Sacidava este cunoscut din izvoarele antice și a fost confirmat de descoperirile epigrafice. Denumirea cetății are terminația «dava», ceea ce indică o denumire de origine getică.

De fapt, aici au fost mai multe faze de locuire antică și medievală. Este Cetatea Sacidava, iar în apropiere mai există o așezare getică și o fortificație medievală.

Fundamentul acestui castru, care ulterior a devenit cetate, a fost pus în sec. al II-lea p. Chr. Ea a fost ridicată aici, pentru că, fiind poziționată pe un deal, în dreptul Dunării, putea controla mai ușor zona de unde veneau barbarii.

Cetatea face parte din acea structură de apărare de pe frontiera dunăreană a Imperiului Roman, denumită limes. Fortăreața nu trebuie privită singular, ci corelat cu ceea ce se întâmpla la Capidava, la Carsium Hârșova, la Axiopolis – Cernavodă, la Altinum, care se știe că a fost la Oltina și, mai jos, la Cetatea Sucidava.

Istoria cetății începe în sec. al II-lea și se termină în sec. VI-VII. În acest interval s-au constatat mai multe etape de distrugere prin incendiere, dar și de refacere a incintei, de reconstruire și extindere a cetății, spre sud.

Am găsit și urme de secol VIII-IX, respectiv ceramică. După sec. IX nu se mai știe nimic despre Cetatea Sacidava”, afirmă arheologul Aurel Mototolea, managerul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Cetatea este impresionantă, dar greu accesibilă și prea puțin cercetată

În stadiul actual, cetatea nu este vizitabilă, dar are un potențial foarte mare. Doar o mică parte din zidurile cetății pot fi observate, însă acestea trebuie să fie restaurate, pentru ca turiștii să poată vedea și înțelege ceva.

La Cetatea Sacidava am ajuns în cadrul proiectului „Festivalului cetăților antice dobrogene“, organizat de către Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și implementat de Asociația Culturală Obsidian.

„În cadrul acestui proiect dorim să sensibilizăm comunitatea arheologică, să atragem atenția specialiștilor, administrației și decidenților politici, în legătură cu potențialul existent aici, pentru că putem face mai mult. Până acum, cercetările s-au făcut în proporție de aproximativ 10-15%.

Foto: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Pe termen lung, Cetatea Sacidava ar trebui să fie excavată în proporție de cel puțin 40-50%, ca să poți să înțelegi ceva și să creezi un circuit de vizitare, să avem ce să le arătăm oamenilor.

În cadrul acestei acțiuni s-a intrat în cetate pe poarta de vest, iar aici, pe malul Dunării, ne aflăm la poarta de Est. Se presupune că între cele două porți era un drum amenajat, iar în stânga și în dreapta față de drum, avem structuri, temple, locuințe, clădiri administrative, care existau în perioada antică.

Se pornește de la ipoteza că, această fortăreață antică are o structură similară marii cetăți de la Adamclisi. Ipoteza trebuie să fie verificată în teren, dar este nevoie de resurse și multă dedicație.

Foto: Muzeul de Istorie Națională și Argheologie Constanța

Aici s-au făcut cercetări în două etape – din anii ’70 până până prin ’81. Angajatul muzeului, Constantin Scorpan a efectuat cercetări rapide și de amploare, dar care s-au rezumat numai la a delimita conturul cetății, a vedea care au fost fazele de locuire, de unde a început și unde s-a terminat și care au fost fazele succesive de încetare a locuirii, de reluare, de atacuri barbare, de incendii.

În 2014 s-au reluat cercetările, în limita fondurilor, cu sincope și cu cercetătorii disponibili. Din 2014 și până acum s-au făcut doar câteva secțiuni.

Foto: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Până în prezent, descoperirile nu au fost spectaculoase, pentru că nu s-a săpat suficient pentru a ajunge la acel nivel de cultură arheologică ce ar putea da rezultate impresionate.

Foto: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Au fost găsite: ceramică, un material omniprezent în orice așezare antică din Dobrogea, monede, sticlă și resturi de construcții.

Foto: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

În prima etapă de cercetare au fost descoperite opaițe, care se pare că erau produse local, iar tehnica și aspectul acestora indică o îmbinare de stiluri între cele ale populației locală și ale romanilor. Luase naștere, cumva, o populație care îmbina elemente și de la noii veniți, dar și de la cultura autohtonă.

Zidurile au nevoie de restaurare serioasă pentru a fi vizitabilă cetatea.

Un alt neajuns este că la cetate se ajunge foarte greu, pe un drum de pământ de aproximativ 8 km, de aceea nici nu a intrat într-un circuit turistic.

În anii 2015-2016 a fost o idee de a face un circuit pentru navele de croazieră, iar acela, dacă s-ar putea relua, ar fi extraordinar, pentru că ar fi singurul mod în care se poate ajunge aici, fără a fi nevoie de un traseu off-road”, a mai precizat arheologul Aurel Mototolea, managerul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Cetatea Sacidava este evaluată pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO

Cetatea Sacidava face parte din cele 24 de situri arheologice din Dobrogea selecționate pentru evaluare, în vederea includerii în dosarul pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Pe această listă vor figura cele mai reprezentative monumente istorice și situri arheologice de pe frontiera dunăreană a Imperiului Roman de pe întreg parcursul Dunării din România, 24 dintre ele fiind din Dobrogea.

În județul Constanța, printre altele, este vorba despre siturile: Sucidava de la Izvoarele-Pârjoaia, Sacidava de la Dunăreni, Axiopolis de la Cernavodă, Capidava, Carsium de la Hârșova și cetatea Cius de la Gârliciu.

Sunt cetăți cu o istorie impresionantă, însă, puțină lume a auzit de ele, deoarece nu au fost suficient cercetate și se află în zone greu accesibile.

August 29, 2023
Constanța era legată de comuna Anadalchioi printr-o linie de cale ferată, în sec. XX

La începutul sec. XX a fost construită o linie ferată care lega orașul Constanța de comuna Anadalchioi, unde exista un depozit de armăsari și se organiza târgul de vite.

Comuna Anadalchioi era localizată pe latura de vest a orașului Constanța și se întindea de la liniile triajului feroviar și stația Palas până la Lacul Tăbăcărie. Din componența sa făcea parte satul I.C. Brătianu, devenit ulterior cartier al orașului.

Între anii 1910 – 1915, prin ordinul Ministerului Agriculturii, la Anadalchioi s-au construit grajdurile depozitului de armăsari din Târgul de vite. Depozitul de armăsari deservea în mare parte Regimentul 9 Călărași, cu sediul în Constanța. Ulterior, s-a luat decizia de a se construi un modern hipodrom cu tribună și unul pentru antrenamente.

„Aprovizionarea cu furaje şi alte materiale de depozit necesare după Primul Război Mondial, a făcut ca să se construiască o linie ferată care să deservească Depozitul de Armăsari. Această instituție dobrogeană s-a aflat pe actualul amplasament din Piaţa Tomis 3. Începând cu anii 1922-1924, a început prelungirea liniei ferate de la Magaziile de cereale ale portului din str. Labirint din zilele noastre, line ce a avut mai multe ramificații. Unele spre Oborul orașului din str. București, altele mai departe, spre rezervoarele de apă sau spre un depozit de carburanți din zonă ori spre unele mici industrii din cartier. Prelungirea s-a făcut pe traseul viitorului bulevard Al. Lăpușneanu, pe acolo pe unde, începând cu anii 1926-1927, s-a reamplasat linia spre Mamaia, scoasă de pe bd. Regina Maria.

Printr-o ramificație din linia curentă din zona actuală de la intersecția de la Dacia, s-a prelungit linia care a deservit Depozitul de Armăsari, care a intrat în curtea depozitului pe latura dinspre est, aliniată cu bd. Lăpușneanu. Linia curentă a mers mai departe spre Stațiunea Mamaia în varianta II-a a liniei respective“, precizează Petre Covacef în cartea „150 de ani în evoluția căilor ferate din Dobrogea“.

Linia ferată spre Anadalchioi este descrisă și în cartea căpitanului M.D. Ionescu, „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“:

„De la km. 1500 se bifurcă ramura care duce la Anadolkioi. Are numai câteva podeţe şi 3-4 pasage de nivel, din care mai important este acel al şoselei Constanţa-Tulcea. Lungimea ei este de 5 km“.

Pe Hipodromul din Anadalchioi se țineau curse importante de cai, la care participau atât militari, împărțiți pe categorii, cât și localnici. Unele concursuri au fost și în atenția Casei Regale și a miniștrilor acelor vremuri.

Linia Constanța – Anadalchioi a dispărut o dată cu dezvoltarea orașului și a resistematizării acestuia, aflăm dintr-un material de presă transmis de Regionala CF Constanța.

August 18, 2023
Linia ferată Canara – legătura între Portul Constanța și cariera de piatră de la Ovidiu

Linia ferată Canara, care făcea legătura între Portul Constanța și cariera de piatră din localitatea Canara, vechea denumire a orașului Ovidiu, era o linie specială, realizată în timpul construirii Portului Constanța (1896-1909), pentru aprovizionarea cu piatră.

Linia ferată Canara a fost construită cu statutul de „provizorie“

„Din Halta Medeea se bifurca linia către Canara, care servește pentru transportul pietrei necesare portului. N-are nici un canton, iar lungimea ei este de 15 km. (…) Linia accesului nou din Port pornește tot din Halta Medeea, merge paralel cu principala pe 2 km. distanţă, apoi taie șoseaua Constanţa-Mangalia, la Halta Viilor și coboră în Port.

Este provizorie, până la terminarea tunelului de acces pe linia portului.

Lungimea actuală acestei ramuri este de 6 km“ nota Cpt. M.D. Ionescu în cartea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”.

Despre utilitatea acestei linii se pomenește și în volumul „1878-1928 Dobrogea – Cincizeci de ani de vieaţă românească“

„Înființată în timpul construcției portului, astăzi are o lungime totală de 21 km. A servit și serveşte pentru interesele portului. Plătindu-se unele taxe tarifare speciale, pot obține concesia și alte autorități, societățile și chiar particularii, de a circula cu trenuri pe această linie pentru transporturi de material pietros din cariera Canara“.

În urma industrializării și a dezvoltării Dobrogei, linia ferată Canara a fost, în mare parte, desființată. Pe locul carierei de piatră s-a construit o electrocentrală, iar traseul liniei a fost schimbat de la km 12+450, fiind redirecționat pe podul de peste Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari. În prezent, linia 817 ajunge până la Cap Midia – Sitorman, aflăm dintr-un comunicat de presă primit de la Regionala CF Infrastructură Constanța.

August 8, 2023
Spectacolul „La Marginea Imperiului”, o lecție de istorie pe viu, la Cetatea Tropaeum Traiani
Spectacolul de reconstituire istorică ”La Marginea Imperiului„ va avea loc la poarta Cetății Tropaeum Traiani, sâmbătă, 05 august 2023, de la ora 19.00.

„La Marginea Imperiului”, o lecție de istorie pe viu

Evenimentul cultural va aduce în județul Constanța, în luna august, cascadori profesioniști recunoscuți internațional, cai special pregătiți și dresați pentru scene de luptă și cascadorii ecvestre, muzicieni, umoriști, actori, acrobați, reenactori și zeci de figuranți.

Proiectul este organizat de Asociația «Vulturii Carpaților», cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și presupune desfășurarea a trei spectacole, în perioada 05-19 august, în localitățile Adamclisi – lângă Cetatea Tropaeum Traiani, Topalu – la poarta Cetății Capidava și Constanța, în Parcul Tăbăcărie.

”Prin proiectul „La Marginea Imperiului”, propunem un program amplu și intens de activități, care au ca scop cunoașterea și recunoașterea istoriei naționale.

Alături de „Vulturii Carpatilor”, pentru 90 de minute, spectatorii vor fi transpuși într-o altă epocă, vor trăi cu emoție momentele de luptă și vor simți adrenalina în scenele dramatice, în galopul cailor, în zăngănitul săbiilor, efectele pirotehnice și salvele tunurilor, fiind în permanență conectați la tensiunea acțiunii, jocul actorilor și acrobațiile cascadorilor.

Publicul va trăi momentele cheie ale evoluției României și va reînvăța ce înseamnă să fii român”, afirmă afirmă managerul proiectului „La Marginea Imperiului”, Dan Pâșleagă.

Evenimentul cultural reprezintă o lecție de ISTORIE PE VIU, având ca subiect, povestea reală a ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră – Dobrogea, cunoscută în antichitatea romană sub numele de Scythia Minor.

Spectacolul de reconstituire istorică „La Marginea Imperiului” este compus din trei episoade distincte, care se vor desfășura în trei locuri diferite din județul Constanța, mai exact în vecinătatea a trei situri arheologice deosebite, respectiv Tropaeum Traiani (Adamclisi), Capidava și Tomis (Constanța).

Fiecare dintre cele trei episoade interconectate spune povestea unei provincii locuite de romani, geți și greci, o zonă bogată, aflată “La Marginea Imperiului” și mereu în pericol de a fi atacată.

Cele trei spectacole vor avea loc LIVE în localitățile Adamclisi, Topalu și Constanța și vor fi derulate de Asociația Vulturii Carpaților, în colaborare cu cele mai titrate organizații și instituții din domeniu: Uniunea Cascadorilor Profesioniști din Romania, Circul de Stat, Asociația Culturală Tomis, Asociația Discover Dobrogea și reputați actori români.

Participarea publicului la cele trei spectacole este gratuită.

Programul complet al reprezentațiilor:
1. Cetatea Tropaeum Traiani – Adamclisi: 05.08.2023, de la ora 19.00;
2. Cetatea Capidava – Topalu: 12.08.2023 de la ora 19.00;
3. Parcul Tăbăcărie – Constanța: 19.08.2023, de la ora 21.30.
Valoarea proiectului: 1.088.710 lei (978.710 lei finanțare Consiliul Județean Constanța + 110.000 lei contribuție proprie a solicitantului).

Proiectul este realizat cu sprijinul Consiliului Județean Constanța. De asemenea, Primăria Municipului Constanța ne acordă susținerea pentru buna desfășurare a evenimentelor.
August 2, 2023
„Informal”, o expoziție despre spațiul dobrogean, a artistului Eusebio Spînu, la Casa Avramide

Expoziția de grafică și ceramică a artistului Eusebio Spînu, intitulată „Informal”, va fi organizată în perioada 01-31 august 2023, la demisolul Casei Avramide din orașul Tulcea. Vernisajul expoziției va avea loc pe 1 august, de la ora 15.00, anunță reprezentanții Complexului Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord Dobrogean al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea.

”Informal”, o expoziție de ceramică și grafică în care totul se leagă de spațiul dobrogean

Eusebio Spînu este un artist complex, care a organizat numeroase expoziții de ceramică și grafică de-a lungul timpului și a câștigat foarte multe premii. Fiind din Constanța, el a dorit ca expoziția „Informal” să fie despre spațiul dobrogean.

„În anul 2022, tot în această perioadă, împreună cu artista Ioana-Lavinia Streinu, am avut la Casa Avramide din orașul Tulcea, expoziția de pictură pe care am denumit-o «7». Atunci, reprezentanții muzeului și cei ai autorităților locale m-au invitat să fac și o expoziție de ceramică.

Anul acesta onorez promisiunea și am găsit o formulă care combină ceramica și grafica. În cadrul expoziției «Informal», care va putea fi văzută în luna august, la Casa Avramide din Tulcea, voi prezenta 20 de lucrări de grafică de șevalet, în cărbune și pastel. De asemenea, iubitorii de artă vor putea vedea mai multe plăci ceramice și aproximativ 30 de lucrări parietale din ceramică.

Grafica și plăcile ceramice sunt inspirate de elemente din spațiul dobrogean, dar într-o formulă care mai mult sugerează decât descrie și care folosește elemente de limbaj plastic din zona abstractului gestual. În ele se regăsesc semne, texturi, structuri care amintesc de Dobrogea, de culorile acestei regiuni și de malurile de pământ din zona Dunării.

Chiar și materialele din care sunt realizate lucrările de ceramică provin din subsolul Dobrogei și sunt realizate de mine. Am folosit caolin de la Medgidia și din zona Măcinului și nisip din zona Nisipari și le-am preparat după rețetele mele.

Gresia am realizat-o în atelierul pe care îl am în Constanța, iar aderea lucrărilor a fost făcută la 1180 de grade.

Formele sculpturale sunt abstracte și amintesc de Dobrogea, prin construcția lor și prin elementele pe care le folosesc. Sunt anumite forme care amintesc de vietățile marine, de exemplu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, artistul plastic Eusebio Spînu.

Peste 50 de lucrări vor fi expuse în cadrul expoziției „Informal” de la Casa Avramide

„Lucrările de grafică sunt ca o prelungire a gândurilor mele din zona ceramicii, dar, care, bineînțeles, abordează din punct de vedere cromatic o altă zonă, pentru că este vorba despre cărbune și pastel și tehnica graficii de șevalet trebuie să fie bine exprimată și sugerată. Fiind vorba de o altă tehnică, lucrările au o altă înfățișare”, a precizat artistul Eusebio Spînu.

Alături de ceramistul Eusebio Spînu va expune și inviata sa, dr. Ioana-Lavinia Streinu, 3 lucrări de ceramică sculpturală, care vor fi grupate într-una din săli.

La vernisajul expoziției „Informal” de la Casa Avramide din Tulcea va susține un microrecital, compozitorul Adrian Mihai, asistent universitar în cadrul Facultății de Arte a Universității „Ovidius” Constanța. Acesta a pregătit o compoziție proprie, o combinație între muzică electronica și duduk, un instrument muzical reprezentativ pentru armeni.

Despre artistul Eusebio Spînu

Artistul ceramist Eusebio Spînu a absolvit în 1995 Academia Națională de Artă București, Secția Arte Decorative-Ceramică, clasa profesorului Costel Badea. El este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1995. În perioada 2010-2016, Eusebio Spînu a fost președinte al UAPR filiala Contanța 1.

A primit numeroase premii și distincții:

2023 – Premiul pentru pictura la bienala „Ștefan Luchian”, Botoșani

2017 – Premiul la bienala de desen „Desenul post Brâncuși”, Tg. Jiu

2016 – Premiul Rotary Club Buzău, bienala internațională „Ion Andreescu”,

2011 – Premiul pentru expoziție de grup Salonul Național de Ceramică „Costel Badea”

2004 – Medalia „Meritul Cultural Clasa a III-a”, categoria C, Arte Plastice

2004 – Premiul de excelență, Bienala Artele Focului, UAPR și multe alte premii și burse.

Expoziții personale:

2023 – „Informal”, Galeria Galateea, București

2022 – „6”, Galeria de Artă Ion Andreescu, Buzău

2022 – „7” Muzeul de Artă Tulcea, Casa Avramide

2022 – „5” Galeria de Artă Artoteca, București

2021 – „Subiectiv” Galeria Simeza, București

2019 – „Patru – 50/70” Art Gallery Tomis Mall, Constanța

2018 – „Expoziție Pictură-Ceramică”, Galeria Alexandra’s, București

2016 – „Trei” Galeria de Artă a UAPR, Constanța

2014 – „Ceramică-Pictură”, Galeria Nuri Decastelli, Montreux, Elveția și alte 5 expoziții personale orbanizte în Constanța, la Brașov și în Vama Veche.

July 20, 2023
Trenul Regal va ajunge în Dobrogea, pentru a marca 85 de ani de la intrarea primului tren în orașul Tulcea

Trenul Regal va ajunge la sfârșitul lunii iulie în Dobrogea, pentru a marca 85 de ani de când primul tren a ajuns în orașul Tulcea, pe noua cale ferată care a legat această capitală de judeţ, „poartaׅ“ de acces în Delta Dunării, de rețeaua feroviară națională. În urma solicitării CJ Tulcea privind sprijinul în promovarea turismului și a istoriei feroviare în zona de nord a Dobrogei, sub înaltul patronaj al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, este organizat evenimentul „85 de ani de la intrarea primului tren în Orașul Tulcea“ în cadrul unui eveniment cu ocazia căruia va fi inaugurată faleza din Tulcea.

Trenul Regal va poposi timp de 3 zile la Tulcea

Evenimentul are ca scop promovarea tradițiilor feroviare, implicarea interactivă a personalului din sistemul feroviar şi a unor specialişti din acest sector în procesul de informare corespunzătoare a opiniei publice despre istoria feroviară. La scară largă, întregul eveniment al municipiului, cât şi evenimentul feroviar au ca scop promovarea națională şi internațională a turismului în zona Dobrogei de Nord și a valorilor culturale ale acestei zone. În cadrul manifestării vor fi organizate concerte, expoziții de fotografii vechi, proiecții de filme de arhivă și prezentări de meşteşuguri tradiționale.

Atracția principală a evenimentului „85 de ani de la intrarea primului tren în Orașul Tulcea“ va fi Trenul Regal, care va sosi în gara de pe malul Dunării, în dimineața de 28 iulie și va putea fi vizitat până pe 30 iulie, de către persoanele interesate, anunță Biroul Mass Media din cadrul SRCF Infrastructură Constanța.

În interiorul Gării CFR Tulcea va fi organizată o expoziție de fotografii vechi de pe linia Medgidia – Tulcea.

Ultima dată, Trenul Regal a ajuns în Dobrogea în data de 15 iunie 2018 și s-a oprit în gările Fetești, Cernavodă, Medgdia și Constanța. A fost marcată astfel împlinirea a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România și 160 de ani de la începerea lucrărilor liniei de cale ferată Cernavodă – Constanța.

Scurt istoric al liniei ferate Medgidia – Tulcea

Linia 804, Medgidia – Tulcea a fost finalizată pe 25 martie 1938, după inaugurarea ultimei porțiuni dintre Babadag și Tulcea. Tulcea era ultimul oraș reședință de județ de pe teritoriul actual al României, care nu era legat prin cale ferată de restul țării.

Studiile complete până la Tulcea s-au terminat în anul 1914. Paralel cu studiile au fost începute și lucrările de construcție, pornind de la Medgidia, în primăvara anului 1911, iar în anul 1912 au ajuns până la Cogealac la km. 55,400.

În iunie 1923 a apărut primul jurnal al Consiliului de miniștri, prin care se acorda pentru construcția liniei Hamangia-Babadag un credit de 30.000.000 lei. În august, în urma licitației pentru terasamente şi lucrări de artă s-a decis că ar fi mai avantajoasă executarea terasamentelor cu soldați, iar pentru lucrările de artă s-a publicat o a doua licitație.

La data de 1 octombrie 1925 a fost dată în exploatare și porțiunea Târgușor – Dobrogea- Babadag. Lucrările au fost din nou întrerupte și reluate în anul 1935, când s-a ales alt traseu decât cel inițial. Proiectul tunelului Cataloi, lung de 950 metri, construit în anul 1916 în proporție de 20%, care ar fi ușurat coborârea traseului spre Tulcea, a fost abandonat.

După patru ani, la data de 25 martie 1938, a fost inaugurată și ultima porțiune a liniei Medgidia – Tulcea, între Babadag și Tulcea.

July 18, 2023
Un firman turcesc și un timbru poștal pentru linia ferată Constanța – Cernavodă, primul cu tematică feroviară din Europa

Linia ferată Constanța – Cernavodă a fost inaugurată pe 4 octombrie 1860, însă, este interesantă povestea acesteia și modul în care a ajuns să fie construită.

Deși Turcia, ajutată de Anglia, Franța și Regatul Sardiniei, ieșise victorioasă din Războiul Crimeii contra Rusiei din 1853-1856, în realitate ea pierdea din influența pe care o avea în peninsula Balcanică și în Țara Românească, în favoarea Angliei, care începuse să exercite asupra acestei părți a Europei, o autoritate tot mai puternică. Anglia urmărea să dețină o supremație economică, prin colectarea și transportul mărfurilor din această regiune bogată, pe Dunăre și pe uscat.

„După unele discuții purtate cu guvernul sultanului Abdul Medgid, John Trevor Barkley, reprezentant al unui grup de constructori de linii din Londra, a ajuns să încheie o convenție pentru construcția unei linii ferate între Kustenge – Boğazköy (Constanța – Cernavodă), amenajarea porturilor Constanța și Cernavodă, precum și totala administrare a comerțului de import – export din această regiune a Imperiului Otoman.

Convenția a fost confirmată prin firmanul (ordinul scris) redactat în limbile turcă și franceză și semnat de sultan la data de 1 septembrie 1857.

Originalul firmanului redactat în limba turcă se află în proprietatea Muzeului Căilor Ferate din București.

Acest document, are atât o valoare istorică, dar și documentară”, se precizează în cartea „Construcții pentru transporturi în România”, ai cărei autori sunt D. Iordănescu și C. Georgescu.

Linia ferată Constanța-Cernavodă a avut nevoie de firman turcesc pentru a fi construită de englezi, în perioada Imperiului Otoman

Firmanul este scris în „divani”, limba veche turco-arabo-persană, fără semne ortografice, folosită de cancelaria Imperiului Otoman. Actul cuprinde 270 de cuvinte într-o singură frază, iar traducerea acestuia este următoarea:

„Barkley and Co. onorabilul supus al foarte respectatului stat englez, găsindu-se în capitala mea, cerând favoarea decretului înaltei mele permisiuni în vederea construirii căii ferate Boğazköy la Kistenge prin susnumitul domn (…) prezentul meu ordin glorios a emanat din consiliul meu imperial (…) a fost eliberat (…) fiind dat în scris în a doua zi a lunei muharem a anului una mie două sute șapte-zeci și patru”.

După aproximativ cinci ani de la darea în circulație a liniei, societatea „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company” (Danube and Black Sea Railway – DBSR), așa cum se numea unitatea care făcea exploatarea liniei, a emis o marcă poștală locală pentru francarea corespondenței care se transporta cu trenul.

„A fost creată astfel o legătură poștală între liniile engleze maritime (Llyod) și cele austriece, dunărene (Donau Dampfschiffarhrts Gesellschaft – DDSG). O corespondență din Viena pentru Istanbul circula prin serviciul postal al societății de navigație DDSG până la Cernavodă, unde era preluată de societatea engleză DBSR până la Constanța, de unde, până la Istanbul circula prin poșta societății maritime Llyod. Anul punerii în circulație a mărcii poștale nu se cunoaște precis, însă, se știe că a circulat până în anul 1871. Marca avea valoarea de 20 de parale, era litografiată, cu tipar negru pe hârtie verde-albă dantelată și de formă dreptunghiulară de 18,5-22,5 mm”, mai aflăm din volumul „Construcții pentru Transporturi în România”.

Prin faptul că această marcă a fost emisă special pentru francarea corespondenței care se transporta cu trenul, este considerate ca fiind prima marcă de acest gen din lume și, în același timp, prima marcă cu tematică de căi ferate din Europa. În desenul din centrul mărcii apare imaginea unei locomotive fumegând, cu două vagoane, se precizează într-un comunicat de presă de la CFR Infrastructură Constanța.

Datorită colecționarilor de plicuri și mărci poștale, aflăm că în timpul când această marcă avea putere de francare, exista la Cernavodă „Monsieur Charles Gasquet, chef de gare Tchernavoda”.

Fotografiile ne-au fost oferite de Muzeul Căilor Ferate din București.

July 13, 2023
Gura Portiței, cândva o așezare pescărească sezonieră, a devenit un complex apreciat de turiști

Gura Portiței, cea mai importantă destinație pentru turiștii care ajung la Jurilovca, are o istorie foarte interesantă. Satul de vacanță situat pe o fâșie de nisip între Marea Neagră și Lacul Golovița, a fost construit la finalul anilor ’70 și avea o cherhana și câteva căsuțe ridicate pe apă. Totuși, povestea acestui loc este mult mai veche.

În antichitate, Gura Portiței era un loc de trecere pentru corăbii

Lagunele Razim-Sinoe erau, în antichitate, un golf al Mării Negre, denumit Halmyris. Cercetările realizate de arheologi, de-a lungul timpului, au relevat faptul că, în momentul întemeierii coloniilor grecești Orgame-Argamum și Histria, lagunele erau golf al Mării Negre.

”Expresia aceasta se folosește și acum, deși, cercetări făcute în perioada 2010-2013, tot de arheologi, care au făcut parte dintr-o echipă multinațională și multidisciplinară, au scos în evidență faptul că, la momentul venirii grecilor, în prima jumătate a sec. VII î.Chr., cordoanele litorale erau deja formate, însă, cu siguranță, existau câteva guri, deschideri largi spre mare.

Una dintre aceste deschideri era Gura Portiței, iar a doua, Periboina, de pe Lacul Sinoe, a fost păstrată și funcțională până în urmă cu 10 ani. Cu siguranță existau mai multe astfel de guri, dar, probabil ele s-au închis. Personal am identificat o astfel de gură închisă, blocată natural, undeva la mijlocul distanței dintre Gura Portiței și Periboina.

Așadar, Gura Portiței a fost, înainte de toate, un loc de trecere pentru corăbii. Era vorba despre corăbii grecești, dacă o luăm cronologic, apoi corăbii romane, genoveze, turcești și italiene, dar era și un loc de trecere pentru lotcile lipovenilor.

De altfel, în documente de la sfârșitul sec. al XVIII-lea, Lacul Razim era considerat cale navigabilă maritimă către porturile dunărene. Practic, ambarcațiunile intrau prin Gura Portiței și ajungeau în nordul lacului, la actualul Canal Dunavăț, fost braț natural al Dunării.

Acest canal, în diverse documente poartă nume diferite: Lacul Razim, Canalul Bisericuța sau Canalul Portița, dar, de fapt, referința este la întreaga rută, de la Gura Portiței, până la Dunăre.

Este vorba despre repere ale acestei rute maritime navigabile, interpretate de diverși călători, care au numit în mod diferit aceeași rută. Această rută a fost folosită până la începutul sec. al XIX-lea, când s-a colmatat Canalul Dunavăț și nu a mai permis trecerea ambarcațiunilor de tonaj mai mare. Pe de altă parte, după 1856, Canalul Sulina a început să fie regularizat pentru navigație”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Paul Condrat, pasionat de istorie locală, tradiții, identificare și conservare.

Gura Portiței a devenit o așezare pescărească sezonieră

Gura Portiței nu a fost niciodată o așezare permanentă, ci un sălaș pescăresc sezonier.

”Termenul folosit pentru astfel de sălașe pescărești, aici, în zona Jurilovcăi, este zavod, care, în limba rusă modernă înseamnă uzină, însă, înțelesul cuvântului este, de fapt, pe de o parte întreprindere, afacere, dar zăvod este numit și sălașul pescăresc sezonier.

La Gura Portiței este atestat un zăvod de carmace, pentru că pescuitul s-a practicat la Gura Portiței pe mare, pentru sturion, cu carmacele. Sezonul începea după Boboteaza pe vechi, iar pescarii traversau lacul cu săniile trase de cai, sănii zdravene, cu unelte de pescuit și, practic, începea pregătirea sezonului de pescuit la sturion.

Imediat ce permitea vremea, uneltele erau instalate și începea sezonul de pescuit.

Un alt tip de pescuit practicat la Gura Portiței și nu numai, este pescuitul chefalului la garduri. Erau garduri zdravene, din lemn, niște pari fixați fixați pe fundul lagunei, care blocau trecerea dintre mare și lac. După mărimea gardurilor, acestea puteau fi garduri mari și garduri mici.

Estimez că cel de la Gura Portiței avea aproape 1 kilometru lungime. Garduri mari mai sunt menționate la Periboina și la Comisie. Aceasta din urmă, era o deschidere destul de largă, între lacurile Golovița și Sinoe, de la Far spre Canalul 5.

Gardurile mari erau mai lungi, aveau câteva sute de metri și câteva porți. Gardurile mici aveau o lungime de câteva zeci de metri și blocau treceri sau canale între două lacuri sau între un lac și o baltă. De multe ori, grindurile acestea erau secționate și se săpa un astfel de canal mic, artificial, de 1-2 metri lățime, care rupea un grind și se construia un astfel de gard.

Primăvara, pescarii curățau aceste canale, reparau gardurile și monitorizau intrarea chefalului în lagune. Când considerau că această migrație în interior s-a încheiat, blocau porțile. Pescuitul propriu-zis începea după Uspenia – Adormirea Maicii Domnului pe vechi.

Vestigii ale unor astfel de garduri încă se vedeau acum câțiva ani, între Gura Portiței și far. De fapt, Gura Portiței acolo a fost. Dacă mergi pe malul mării spre far, se văd niște pari înfipți în apă și niște blocuri de beton”, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Paul Condrat, pasionat de istorie locală, tradiții, identificare și conservare.

Gura Portiței s-a transformat după anii ’50, când a fost consolidat cordonul litoral

Exista o spaimă permanentă după anii ’50, că marea va rupe grindul litoral și va intra în lac și, atunci, se spune că ar fi început lucrările de consolidare a cordonului litoral.

”Tot în anii ’50 s-a închis gârla Comisia, locul de trecere între Golovița și Sinoe. În acea perioadă a fost săpat și Canalul 5, dar fără a se constui ecluza.

La sfârșitul anilor ’60, prin ’67-’68, a fost blocată artificial Gura Portiței, pentru a nu mai exista comunicare între lac și mare și cam în aceeași perioadă s-a construit și ecluza de la Canalul 5.

Lucrările de consolidare au continuat până prin anii ’90. În anii ’80 s-au construit digurile de la Gura Portiței, cele cu stabilopozi. Tot pe atunci a demarat proiectul ”Consolidarea cordonului litoral”. Practic, s-a săpat un canal de vreo 10 km de la Gura Portiței, cu o adâncime de peste 3 metri, care trebuia să fie mărită până la adâncimea până la 10 m. Acesta este motivul pentru care există o rețea electrică ce depășește Gura Portiței, spre Nord.

Acea rețea electrică ar fi trebuit să alimenteze drăgi electrice mult mai puternice. Pentru proiectul ”Consolidarea cordonulu litoral”, nu îi intersa acel canal, ci materialul scos din el. Nisipul acesta urma să fie rampa, suportul unei viitoare șosele Vadu-Sfântu Gheorghe.

Zona a devenit turistică, din anul 1978

Campingul Gura Portiței a fost construit pe la sfârșitul anilor ’70. La început, avea un fel de restaurant, cu formă rotundă și acoperișul din stuf.

”În jurul restaurantului erau vreo 30 de căsuțe construite deasupra apei, pentru că, între mare și canal, grindul era inundabil, așa cum, de altfel, se întâmplă și acum pe anumite porțiuni. Este zona aceea tampon între mare și lac, care se umple cu apă primăvara sau când sunt ploi.

În afară de căsuțele acestea, care erau de 2-3 locuri construite deasupra apei, pe care se putea campa și cu cortul. În perioadele aglomerate, erau amplasate acolo cam 50 până la 100 de corturi. Grupurile sanitare și dușurile erau tot deasupra apei. Tradiția vacanțelor petrecute vara la Gura Portiței, este din anii ’80.

Acest camping a aparținut cooperației, însă, prin anul 1991 a fost luat în locație de gestiune, iar în 1993 a fost cumpărat de un brașovean, care atât a avut grijă de ea, că în 2 ani nu a mai rămas nimic.

Turiștii încă mergeau vara la Gura Portiței, dar erau din ce în ce mai puțini, pentru că nu existau condiții și nici transport regulat, dar mergeau cu șalupele piscicolei.

Plecarea se făcea din Jurilovca și era folosită o șalupă, căreia i se spunea Antares, care le trezește și acum nostalgii unor localnici care au o anumită vârstă. Antares făcea vreo 2 ore până la Gura Portiței. În cazul în care nu erau mulți turiști, erau vreo două bărcuțe de forma celor de salvare de pe navele oceanice, dar din lemn, foarte frumoase.

Practic, procesul de transformare a pescăriei în complex turistic, a început în anul 1997 și a fost realizat de un inginer piscicol, Vrămuleț, fost director la Piscicola Tulcea.

Deși era în etate, a adus într-un an 20 de căsuțe de camping, a transformat câteva camere din vila centrală din zona recepției și le-a amenajat pentru închiriere. Bitner a ajuns în zonă prin 2002 și, practic, el a dat, în mare parte, forma actuală a complexului turistic”, a povestit pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Paul Condrat.

La Gura Portiței a fost descoperită și o epavă grecească, de epocă romană

Epava descoperită la Gura Portiței, în anul 1998, de Ionică Rusu, un localnic din Sălcioara, poartă, acum, numele acestuia.

”În anul 1996, un arheolog tulcean m-a rugat să însoțesc o echipă, din care făceau parte specialiști de la o universitate de arheologie din München și reprezentanți ai Asociației Scafandrilor Bavarezi, să le povestesc pe unde apar fragmente ceramice. Atunci, a fost o primă prospecțiune în zona far, dar au mers fără echipamente, pentru că au vrut doar să vadă locul.

Coordonatele locului în care se află epava le-am obținut de la un pescar care agățase o amforă într-o plasă de pescuit și astfel le-au primit și nemții. În anul următor, echipa a făcut o scanare cu sonarul și i-a ajutat un pescar din Sălcioara, Ionică Rusu, care avea un sălaș pe malul mării. De altfel, epava îi poartă numele, iar nemții, în materialele lor, o numesc epava Rusu.

Au identificat-o în 1998, cred, chiar în dreptul complexului Gura Portiței, la 1 km în larg, în apele Mării Negre.

Este o corabie foarte bine conservată, spun arheologii. S-a păstrat baza catargului, punte nu mai avea, dar bordajul era aproape întreg acum câțiva ani.

Este o epavă grecească, de epocă romană, de la sfârșitul sec. II d. Chr. Transporta amfore goale, uzate, care erau pentru reciclat. Se pare că amforele uzate dobândeau alte utilizări. Ei veneau cu ele spre Jurilovca, dintr-un port de pe țărmul turcesc din sudul Mării Negre.

Corabia are 16 metri lungime și o lățime între 4-6 metri și avea un echipaj de 4 până la 6 oameni.

Naufragiul a avut loc la sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie și s-a putut determina perioada, deoarece, materialul vegetal de tip nuiele, folosit pentru fixarea amforelor și identificat în cursul cercetărilor, a putut fi datat.

Astfel s-a aflat și faptul că, cel mai probabil, portul este din sudul Mării Negre, pentru că este vegetație specifică acelei zone și, pe baza analizelor specifice s-a determinat că acele nuiele au fost recoltate undeva la sfârșitul lunii martie, au stat vreo 2 luni la uscat, au fost folosite și s-au scufundat odată cu corabia.

Am lucrat împreună cu scafandrii arheologi. Era o echipă simpatică, din cei 6 scafandri, doar 3 aveau ca ocupație de bază arheologia, ceilalți 3, germani, erau un medic cardiolog, un artist plastic și un profesor de liceu. Toți cu masterate în arheologie și cu licență de scufundare, dar aceasta este pasiunea lor și lucrează pe măsură ce timpul le permite, un fel de voluntariat în cercetare”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Paul Condrat.

Acum, Gura Portiței este foarte cunoscută și apreciată de turiști

Gura Portiței, o zonă unică, pe care se află atât o plajă sălbatică, dar și o plajă amenajată pentru turiști, face parte din teritoriul administrativ al comunei Jurilovca.

”Cea mai importantă destinație pentru un turist care ajunge în Jurilovca, este Gura Portiței, care a devenit foarte cunoscută.

Vorbim de o locație exclusivistă. Anul acesta, Gura Portiței se află într-un amplu program de reabilitare, iar la sfârșitul acestei luni ar trebui să fie finalizate lucrările de modernizare.

Era nevoie de o creștere a calității serviciilor și eu mă bucur că cei care dețin această locație au înțeles că trebuie să facă investiții pentru a se ridica la așteptările de astăzi ale turiștilor, atât pe partea de cazare, cât și pentru restaurant.

Ei au observat, în timp, că standardele nu mai sunt cele pe care oamenii și le doresc sau se așteaptă să le găsească la Gura Portiței și au decis să facă investiții, pentru a aduce acest loc unic la standarde moderne, dar, în același timp, păstrând arhitectura și regimul urbanistic impus.

Dacă aș face o clasificare, aș spune că Gura Portiței este în primele 3 locuri ca plătitori de taxe și impozite la bugetul local, pe de o parte, este, la fel, în primele 3 locuri ca număr de angajați sau locuri de muncă pe care le pune la dispoziție oamenilor din comunitatea noastră. Din toate punctele de vedere este foarte importantă această locație, pentru Jurilovca. Și, nu în ultimul rând, numai pentru faptul că există și că oamenii știu de Gura Portiței, implicit se discută și de Jurilovca.

Tot cei de la Gura Portiței și-au făcut o fabrică de preparate din pește, de la zacuscă din pește și orice derivat din pește. Ei s-au gândit să își asigure consumul propriu pentru turiștii lor, au și un magazin de prezentare și cu vânzare, în comuna Jurilovca.

Prima dată am fost la Gura Portiței când aveam vreo 12 ani, era ceva foarte rustic, un mic restaurant pescăresc și câteva căsuțe din lemn, amplasate în apropierea plajei. Și, de atunci, n-am mai ajuns la Gura Portiței până în toamna anului 2012”, a declarat pentru Discover Dobrogea, primarul comunei Jurilovca, Eugen Ion.

June 27, 2023