Discover Dobrogea

Category: Istorie&Cultura

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța lansează noi apariții editoriale

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța organizează vineri, 24 mai 2024, la ora 12.00, în Aula „Adrian Rădulescu”, lansarea volumelor: PONTICA 56 (2023), Editura Mega; SUPPLEMENTUM X (AUX SOURCES DES CONNAISSANCES HISTORIQUES, ÉPIGRAPHIE, TEXTES LITTÉRAIRES ET DOCUMENTS ARCHÉOLOGIQUES), Revista Pontica 56, Editura Mega (2023); Gabriel Mircea Talmațchi, MONEDE CELTICE ȘI GETO-DACICE ÎN CONTEXTUL COMUNITĂȚILOR LOCALE DIN NORD-ESTUL TRACIEI (SECOLELE III-I A.CHR.), Editura Eikon (2023); Nicolaie Alexandru, CALLATIS, ORAȘ GRECESC ÎN ȚINUTUL GEȚILOR, Editura Mega (2024).

Volumul Pontica 56 (2023) cuprinde un număr de 22 de articole valoroase grupate în mai multe categorii tematice: Historica et Archaeologica (studii referitoare la perioadele preistorică, greacă, romană și medievală), Inventaria Archaeologica (secțiune cuprinzătoare, în care sunt tratate o serie de categorii de artefacte specifice epocilor preistorică, romană și bizantină timpurie), Epigraphica (publicarea de noi inscripții), Nomismata (analiza unor aspecte legate de istorie monetară romană, bizantină și medievală) și Auxiliaria ((aplicarea metodologiei pluridisciplinare în arheologie și numismatică). De asemenea, sunt de adăugat patru recenzii (ale unor volume de specialitate publicate recent), iar în final volumul se încheie cu un Index al revistei Pontica dintre anii 2008-2017 (un instrument de lucru foarte util pentru specialiști, studenți și toți cei interesați de istoria Dobrogei). Numărul 56 a fost tipărit în condiții grafice de calitate, într-un tiraj de 250 de exemplare, el urmând să fie disponibil la vânzare și online, pe site-ul revistei sau în bazele de date din care aceasta face parte. Acesta a fost publicat la editura Mega din Cluj-Napoca, una dintre cele mai importante edituri din țară pe segmentul publicării de carte științifică.

Revista Pontica 56 se bucură de un nou număr suplimentar, SUPPLEMENTUM X, un volum dedicat memoriei reputatului profesor, arheolog și epigrafist Alexandru Avram (1956-2021). Acesta a fost un neobosit cercetător al antichității grecești, puternic legat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța prin numeroase şi constante colaborări științifice, dar şi prin sentimente de prietenie şi prețuire. Volumul, editat de cercetătorii Livia Buzoianu, Vasilica Lungu și Dragoș Hălmagi, cuprinde o evocare dedicată marelui istoric și nu mai puțin de 40 de articole de foarte bună calitate științifică, semnate de 50 de specialiști de excepție din Europa, care l-au cunoscut sau cu care a colaborat de-a lungul timpului.

Publicaţia cuprinde un volum imens de informaţii privind variate cercetări ştiinţifice specifice perioadelor grecești și romane, contribuțiile fiind structurate pe mai multe capitole: Historica, Archaeologica, Epigraphica, Amphorica și Nomismata. Supplementum X (revista Pontica 56) a fost tipărit în condiții grafice de excepție, într-un tiraj de 250 de exemplare, el urmând să fie disponibil la vânzare și online, pe site-ul revistei sau în bazele de date din care aceasta face parte. Și acest volum este publicat la aceeași editură prestigioasă din Cluj-Napoca.

Cel de al treilea volum este semnat de cercetătorul habil. Gabriel Mircea Talmațchi și este intitulat Monede celtice și geto-dacice în contextul comunităților locale din nord-estul Traciei (secolele III-I a.Chr.). Apărut la editura Eikon din București, bucurându-se de condiții grafice deosebite, este o sinteză cuprinzătoare a tuturor descoperirilor monetare celtice și geto-dacice din teritoriul istro-pontic cunoscute din bibliografia de specialitate, la care se adaugă un bogat lot de descoperiri inedite, cu acest prilej valorificate după o muncă depusă cu migală în strângerea datelor de interes pe parcursul ultimilor 30 de ani, din surse variate (instituționale, arheologice, întâmplătoare și prin expertize). Interpretarea acestor descoperiri, corelarea celor monetare cu realitățile arheologice și istorice specifice secolelor III-I a.Chr., a condus la identificarea un tablou mai exact privind rolul monedelor celtice și geto-dacice în mediul local tracic, cu precădere a celui aflat pe malul dobrogean al fluviului Dunărea. Direcția și cauzele pătrunderi ilor, zonele cu descoperiri și consecințele impactului asupra comunităților locale reprezintă câteva din aspectele metodologice urmărite etapizat.

Un ultim volum lansat aparține arheologului Nicolaie Alexandru, intitulat Callatis, oraș grecesc în ținutul geților, apărut la editura Mega din Cluj-Napoca în anul 2024. Acesta este de fapt o monografie istorică și arheologică a orașului Callatis, unde este prezentat peisajul antic și evoluția geomorfologică a orașului Callatis, perioada precolonială și raportarea așezării la spațiul getic. Istoria orașului este integrată în istoria antică greacă, romană și creștină, din secolul IV a.Chr până în secolul VII p.Chr. Fiind o adevărată istorie a orașului susținută de dosarul arheologic, sunt prezentate: fortificații, elemente de urbanism, edificii publice sau private, zone sacre, necropole, inventare arheologice și descoperiri din teritoriul agricol callatian.

Toate aceste noi apariții editoriale lansate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța sperăm foarte curând să se adauge reperelor privind cercetarea de profil a istoriei și arheologiei spațiului danubiano-pontic, atât ca reviste de specialitate cu capitole consacrate, cât și ca monografii propriu-zise, pentru variate epoci istorice și pentru diferite categorii de piese arheologice, epigrafice și monetare. Noile titluri se adresează unui public larg avizat doritor să cunoască istoria și arheologia spațiului danubiano-pontic și nu numai.

May 20, 2024
„Constanța Multietnică”, un nou eveniment organizat de Asociația Dobrogea de Patrimoniu

Asociația Dobrogea de Patrimoniu și Primăria Constanța vă invită duminică, 19 mai 2024, de la ora 14.00, să participați la o serie de activități culturale, în cadrul evenimentului „Constanța Multietnică”.

Expoziții, paradă și un spectacol al etniilor și costumelor tradiționale, la evenimentul Constanța Multietnică

Manifestarea debutează cu două expoziții de grafică, intitulate „Clădiri de patrimoniu ale Constanței multietnice”, organizate pe str. Ștefan cel Mare din Constanța. Liceeni de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria”, Secția Arhitectură, vor prezenta la expoziția din dreptul clădirii CEC, modul în care au realizat grafica pentru tablourile expuse, iar colegii lor de la Secția Muzică, din Ansamblul Flautissimo coordonat de prof. Magdalena Ghilescu, vor susține un concert.

De la ora 14,30, va avea loc o paradă a etniilor și a costumelor tradiționale, cu pornire de pe str. Ștefan cel Mare, din dreptul Tomis Mall, pe traseul B-dul Tomis – Faleza Cazino – Piața Ovidiu, coloana fiind însoțită de Muzica Militară a Forțelor Navale Române.

Evenimentul pune accent pe patrimoniul cultural, astfel că, atât la paradă, cât și la spectacolul din Piața Ovidiu, care va începe la ora 16.00, vor participa: Ansamblul Folcloric Profesionist „Brâulețul” din cadrul Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada”, Ansamblul „Elpis” al Comunității Elene Elpis Constanța, Ansamblul „Can Renkler” al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România filiala Constanța, Ansamblul „Galuboe More” al Comunității Rușilor Lipoveni Constanța, Ansamblul „Iholu” al Comunității Aromâne Constanța, Ansamblul ”Nairi” al Uniunii Armenilor din România filiala Constanța, Ansamblul „Fidanlar”, al Uniunii Democrate Turce din România filiala Constanța, Ansamblul „Sfitilina” al Comunității Bulgarilor din Dobrogea și Muzica Militară a Forțelor Navale Române.

La manifestarea culturală vor mai participa: Asociația „Cusături Dobrogene”, Comunitatea „Domnițe cu altițe” și reprezentantele Asociației „Ia de la Malul Mării”, ale căror membre sunt colecționare de costume tradiționale autentice românești. De asemenea, reprezentantele Comunității Skirt Bike se alătură paradei, pe bicicletele cu care ne-au obișnuit de câțiva ani.

Parteneri: Radio Constanţa, Minoritățile locale, Muzica Militară a Forţelor Navale Române, Colegiul Naţional de Arte ,Regina Maria”, Centrul Cultural Judetean , Teodor T. Burada”, ,,Cusături Dobrogene”, “Domnițe cu altițe”, ,,la de la Malul Mării”, Comunitatea Skirt Bike, Muzeul de Istorie Naţională și Arheologie Constanța.

La eveniment sunt așteptați localnicii și turiștii care doresc să sărbătorească Zilele Constanței.

May 16, 2024
Locuințe ale primilor coloniști greci din Cetatea Tomis, descoperite sub Hotelul Intim

Arheologii constănțeni au descoperit primele urme de existență ale Cetății Tomis, în cadrul lucrărilor de cercetare preventivă realizate la Hotelul Intim. Imobilul a fost construit în anul 1906 și a fost declarat monument istoric, iar lucrările de restaurare au început în ianuarie 2023.

Prime urme de locuire din Cetatea Tomis, descoperite la Hotel Intim

Cu ocazia lucrărilor de reabilitare a Hotelului Intim din zona peninsulară a Constanței, în data de 10 iulie 2023 au început lucrări de cercetare arheologică preventivă. Acestea au vizat două puncte din cadrul proprietății, o săpătură fiind deschisă în interiorul hotelului, pe o porțiune situată între fundațiile zidurilor clădirii, unde s-a descoperit că stratigrafia era neatinsă de intervențiile moderne. Cea de-a doua lucrare, pe o suprafață mai mare, s-a desfășurat în curtea imobilului.

Responsabilul știițific al lucrării a fost dr. Constantin Băjenaru, iar la cercetare au participat arheologii Octavian Mitroi, Bianca Profiran, Ștefan Daniel Palamiuc și Dan Vasilescu.

„La cercetarea din interiorul clădirii am ajuns până la primele urme de existență ale Tomisului. Am găsit urmele a două complexe de locuire, probabil un bordei (o locuință adâncită în pământ), peste care este suprapus un zid al unei locuințe de suprafață. Amândouă le datez preliminar în secolele VI-V î.Chr.

Bineînțeles, nu sunt singurele descoperiri de acest gen, mai există și cele din prima jumătate a anilor 1970 făcute în parcul Catedralei. Cu acea ocazie a fost stabilită și adevărata vechime a Tomisului, respectiv aproximativ 550 î.Chr. Mărturiile scrise în antichitate nu spun prea multe despre condițiile și data la care a fost întemeiat orașul Tomis, iar cea mai veche atestare a lui datează de pe la jumătatea sec. III î.Chr.

Astfel, săpăturile din parcul Catedralei, realizate în anii ’70 au dovedit adevărata vechime a orașului, respectiv cu vreo 300 de ani mai mare decât data indicată de primele mărturii scrise despre cetate.

În anii care au urmat, mai ales după 2000, au mai fost realizate săpături de salvare în zona peninsulară, cea mai veche a orașului Tomis, care au ajuns la aceste prime urme de locuire, respectiv în curtea Palatului Arhiepiscopal și în urmă cu câțiva ani, pe str. 9 Mai. Au urmat săpăturile din anii 2023-2024 de la Hotel Intim, care în aceste două puncte au reușit să ajungă la primele urme de locuire din Cetatea Tomis”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Octavian Mitroi.

Vestigii antice din sec. IV-VI, descoperite de arheologi la Hotelul Intim

Alte vestigii antice au fost descoperite de echipa de arheologi constănțeni, în curtea Hotelului Intim.

„Mult mai interesantă, inclusiv ca stare de conservare a vestigiilor antice descoperite a fost săpătura din curtea imobilului, unde am găsit ruine de clădiri din perioada romană târzie și romano-bizantină, sec. IV-VI, poate chiar începutul sec. VII d.Chr.

Rețin atenția în mod deosebit ruinele unei clădiri impunătoare din punct de vedere arhitectural, care era dotată cu hypocaust, adică un sistem de încălzire pe sub pardoseală și care avusese pereții placați cu marmură, chiar și cu decor în basorelief. Din păcate, tot acest placaj de marmură era deja căzut, noi recuperându-l în stare fragmentară din dărâmătura clădirii cu care era amestecat.

Alături de aceste descoperiri au mai apărut monede de bronz din diferite perioade, opaițe și o interesantă greutate de cântar din marmură cu miezul din plumb. Colegul Dan Vasilescu a descoperit într-o depunere din perioada romană târzie capul unei statuete feminine sculptată în marmură, posibilă reprezentare a unei divinități. Și aceasta este una dintre situațiile cu care ne confruntăm mai rar în arheologie, când ne dăm seama ce mare noroc avem. Capul statuetei a fost descoperit la câțiva centimetri distanță de fundația unui zid al hotelului. Dacă în urmă cu 120 de ani, când a fost construit hotelul, fundația ar fi fost săpată cu câțiva centimetri mai aproape, această descoperire ar fi fost făcută de către constructorii de atunci, însă, așa, a fost marele nostru noroc, al arheologilor din secolul XXI.

Nu am reușit deocamdată să identificăm divinitatea pe care o reprezintă acest cap de statuetă. Cel mai probabil, aceasta reprezenta o divinitate, pentru că, așa cum se știe, oamenii din antichitate erau politeiști. Ei credeau în mai mulți zei și chiar și la Tomis au fost descoperite până acum mai multe reprezentări ale aceleiași divinități. Venus, de exemplu, are mai multe reprezentări, o parte dintre ele expuse chiar în Sala Tezaur a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Tot în curtea hotelului am descoperit și o amforă de epocă greacă. Aceasta a fost găsită cu ocazia unui sondaj pe care l-am făcut pentru a ajunge la baza straturilor de locuire, cele mai vechi urme de locuire datand din sec. VI-V î.Chr. Acea amforă am găsit-o spartă pe loc, adică cioburile nu fuseseră împrăștiate și rătăcite unele de altele. Am curățat vasul, așa cum l-am găsit și, deși era spart, încă își păstra forma, conturul. Nu întâmplător, acest vas a putut fi restaurat complet, de către colegii noștri de la Laboratorul de Restaurare. Amforele erau vase mari, cu baza ascuțită și cu două toarte, fiind folosite pentru transport și depozitare. În general, cu ele erau transportate vinul, uleiul de măsline și diferite preparate de pește conservat.

Apropo de acest lucru, am găsit în săpătura din interiorul clădirii fragmentele unei amfore grecești, de Chios, din sec. VI-V î.Chr., care din păcate nu poate fi întregită complet, dar lucrul interesant este că printre fragmentele acestei amfore am găsit oase de pește, deci, cel mai probabil, resturile conținutului ei.

Și romanii au avut, ceva mai târziu, un sos din pește, care mirosea puternic, dar era foarte apreciat. Acest sos se numea garum și îl amestecau aproape cu orice mâncare. Păstrând proporțiile, acela era, sa zicem așa, ketch-up-ul antichității. Desigur, nu au fost romanii inventatorii garum-ului, pentru că și grecii, așa cum indică și descoperirea noastră de la Hotel Intim, cunoșteau acest preparat, fiind un preparat din pește pe care îl exportau ambalat în amfore”, a mai precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Octavian Mitroi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Descoperirile de la Hotel Intim nu se aflau la o adâncime foarte mare

„Vestigiile din curtea Hotelului Intim au apărut cam de la prima sau a doua pană de cazma, respectiv pe la 30 de cm adâncime.

Fundația Hotelului Intim mege până la 5 m adâncime, probabil, poate chiar mai mult, astfel că, la începutul sec. XX, în timpul construirii hotelului, săpăturile pentru subsol s-au oprit în argila naturală.

În schimb, săpătura din interiorul hotelului, unde am făcut noi descoperiri, reprezintă ultima porțiune din succesiunea de straturi, cu tot ce conțin ele – resturi de clădiri și obiecte din cele 13 secole ale existenței Tomisului – care nu a fost atinsă cu ocazia constuirii hotelului și am avut noi norocul să o putem cerceta după metodele noastre”, am mai aflat de la arheologul Octavian Mitroi.

Cetatea Tomis s-a păstrat, în mare parte, până la jumătatea sec. al XIX-lea

„Orașul antic Tomis a rămas în picioare, chiar și în stadiul de ruină, o lungă perioadă. O bună parte din el încă se mai vedea în prima jumătate a sec. XIX. Multe dintre străzile pavate în antichitate încă mai erau la vedere și folosite în acea perioadă.

Orașul antic a avut mult de suferit, când Constanța a început sa se modernizeze, cam pe la jumătatea sec. al XIX-lea. Ca orice sit arheologic, Tomisul ruinat reprezenta o carieră de piatră gata fasonată, din care te puteai servi direct, câtă vreme nu exista o autoritate interesată să-l protejeze.

Astfel, cam de pe la 1850, pentru noile lucrări de infrastructură, ruinele Tomisului au început să fie distruse intenționat, atât pentru refolosirea materialului de construcție, cât și pentru degajarea terenului pentru noi construcții. Actualmente suntem nevoiți să săpăm pentru a găsi vestigiile, însă, multe dintre ele sunt la adâncime mică. Acolo unde au fost săpate beciurile clădirilor vechi, toate urmele trecutului au fost distruse până la câțiva metri adâncime sau chiar complet, în schimb, curțile acestor imobile, care nu au fost afectate de lucrări, încă ne pot oferi surprize fericite și, nu întâmplător, nici curtea Hotelului Intim nu a făcut excepție”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, arheologul Octavian Mitroi.

Obiectele antice descoperite sub hotelul Intim ar putea fi expuse pentru vizitatori

Chiar dacă ruinele antice descoperite la Hotelul Intim nu vor fi păstrate la vedere, prezența lor sub pașii viitorilor oaspeți ai hotelului nu va rămâne fără ecou.

„S-a luat în calcul păstarea la vedere și implicit valorificarea turistică a ruinelor descoperite în curtea Hotelului Intim, dar, având în vedere că destinația clădirii este turism și alimentație publică, nu s-a putut implementa această soluție. Este nevoie de spațiu pentru terasa restaurantului clădirii.

Important este că toate aceste vestigii nu vor fi distruse. Ele au fost acoperite cu pământ și în felul acesta sunt ținute în conservare. Știm de ele și acesta este un lucru foarte important, pentru că este un câștig în planul cercetării. Tot ce s-a descoperit acolo a fost fotografiat, s-au făcut planuri, desene, materialul a fost strâns, a ajuns mai întâi la laboratorul de restaurare al muzeului și ulterior la muzeu.

Există și posibilitatea concesionării anumitor obiecte descoperite de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în vederea expunerii lor în hotel. Acestea pot fi însoțite și de fotografii cu instantanee de săpătură și nu numai, astfel încât cei care vor călca pragul hotelului Intim, pe viitor, își vor putea face o anumită idee cu privire la istoria pe care pășesc”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Octavian Mitroi.

Fotografiile ne-au fost oferite de specialistii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

April 8, 2024
„Constanța anilor 60, 70 și 80 – demolări, realizări arhitecturale și urbanistice” – o expoziție despre construcția Constanței moderne

„Constanța anilor 60, 70 și 80 – demolări, realizări arhitecturale și urbanistice” este o expoziție care arată ce s-a întâmplat în socialism din punct de vedere arhitectural, privind proiectarea și construcția. A fost perioada în care s-au realizat cele mai importante clădiri pe care și acum le are Constanța, între care: Spitalul Județean, blocul „Creion” de la Espalnada, ansamblurile de blocuri din zona Gării Constanța, din Tomis Nord, Faleză Nord și de pe principalele bulevarde din oraș, stadionul, hotelurile, cluburile, terasele, Complexul Perla și Teatrul de Vară din stațiunea Mamaia, Gara din Constanța și multe, multe altele. Tot in acea perioadă au fost restaurate Cazinoul din Constanța și Hotelul Intim.

Expoziția este realizată de arhitectul Radu-Ștefan Cornescu și organizată de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Dobrogea, la Muzeul de Artă din Constanța, putând fi văzută până pe data de 14 aprilie 2024.

Constanța anilor 60, 70 și 80 – demolări, realizări arhitecturale și urbanistice

Construcțiile realizate în perioada socialistă reprezintă un subiect inedit, în special pentru tinerii din ziua de azi, care nu prea știu ce s-a întâmplat atunci. Acum, trecem cu indiferență, probabil, pe lângă toate acele clădiri, fără să ținem cont, de fapt, că așa s-a născut Constanța modernă.

„Expoziția se numește «Constanța anilor 60, 70, 80 – demolări, realizări arhitecturale și urbanistice», pentru că așa s-a făcut Constanța. A existat un instrument imoral, acela de exproprieri și demolări și numai cu acesta s-a putut construi Constanța modernă. Așa au fost vremurile.

Exproprierile și demolările acestea au fost masive, iar expoziția arată niște planșe găsite cu greu, despre cum se făceau detaliile de sistematizare, care corespund cumva cu PUZ-urile de astăzi și se realizau pe anumite zone, pentru că trebuia să se dezvolte nu numai partea de ansambluri de locuințe, ci și arterele, pentru a funcționa Constanța. Și atunci, în foarte multe zone au apărut mai întâi schițe, apoi detalii de sistematizare și, după acestea, s-au făcut planșe de exproprieri și demolări. Ele nu există la Proiect S.A., dar le-am adunat cu greu de la Primăria Constanța și de la Arhivele de Stat.

Aceste planșe sunt foarte edificatoare și arată, pe de o parte, terenurile și casele oamenilor, care sunt colorate diferit după starea lor, anul constucției și după alte caracteristici și, pe de altă parte, un desen realizat cu linie subțire, prezenta cum va fi ansamblul în viitor. În paralel cu asta am arătat ce blocuri au fost în aceste zone.

Realizările nu au fost doar pentru ansamblurile de locuințe, ci și pentru Casa de Cultură, Liceul de Muzică, pentru Policlinica din Constanța, pentru sediile administrative, deci în toate domeniile.

În această expoziție sunt prezentate doar lucrările esențiale și doresc să arăt ce s-a întâmplat în domeniul proiectării și construcțiilor în perioada socialistă, ce s-a întâmplat cu demolările și cu oamenii care a trebuit să se supună rigorilor legii.

Noi, ca arhitecți, am fost supuși unor constrângeri foarte mari. M-am uitat la un decret din 1954, în care scria că suprafața locuibilă de om trebuia să fie de 8 maximum 10 metri pătrați. După aceea, a mai crescut această suprafață. Au mai fost 3 decrete până în 1986, când au început apartamenele să fie vândute la populație și, atunci, atât aria locuibilă, cât și cea utilă, au crescut destul de mult”, a declarat arhitectul Radu Cornescu, realizatorul expoziției.

De la Constanța antebelică la Constanța modernă, drumul arhitecților a fost lung și greu

Planuri amănunțite ale orașului Constanța au fost realizate după anul 1878, anul stabilirii administrației românești în Dobrogea. Acestea sunt prezentate în cadrul expoziției, deoarece ne arată cum s-a dezvoltat, în timp, orașul Constanța.

„Chiar dacă expoziția vizează anii 60-70-80, nu putem să facem abstracție de ceea ce s-a întâmplat imediat după 1947.

După anul 1945, România, împreună cu alte câteva țări din Europa de Est, în urma Conferinței de la Yalta, au intrat oficial în sfera de influență sovietică, cu acordul Marilor Puteri Occidentale, precum Anglia sau Statele Unite ale Americii. De altfel, după 1944, România fusese ocupată de trupele Armatei Roșii, iar după 1947, Uniunea Sovietică a impus un regim de tip comunist-totalitar, după asemuirea sa. Acesta a adus României unul dintre cele mai păguboase parteneriate – SOVROM-urile, societățile româno-sovietice care controlau prin ruși, întreaga economie românească și, în care, oficialii români aveau un rol pur consultativ. SOVROM-urile au fost înființate în toate ramurile economiei românești, inclusiv în construcții, proiectare, cinematografie etc.

Totalitarismul impus de la Moscova a dus și la condamnarea la detenție a multor oameni care s-au împotrivit regimului, care nu concepeau ideea constrângerii libertăților, care au avut legături cu mișcarea legionară, dar și care proveneau din „familii neconforme” cu noul regim. Printre aceștia s-au aflat și mulți arhitecți. Unii dintre ei s-au aflat în detenție politică și au lucrat în Constanța sau au fost aduși aici pentru muncă forțată.

Este de notorietate găsirea, la reparația unui perete al Cazinoului din Constanța, a unui text scris de mână pe o bucată ruptă dintr-un sac de ciment, de către deținuții aduși la muncă forțată de la Colonia Poarta Albă – Canalul Dunăre-Marea Neagră. Aici, ei reparau în anii 1951-1952 Cazinoul, după ce acesta suferise avarii grave în urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Grupul de deținuți (dulgheri, zidari, fierari) era sub conducerea arhitecților deținuți politic Constantin Joja și Ion Cristodulo.

Arhitectul Ioan Pușchilă a fost arestat în anul 1949, fiind condamnat la 7 ani de temniță grea pentru „uneltire contra orânduirii socialiste”. După ce a fost trimis la închisoarea Jilava, a fost transferat la cea de la Aiud, ajungând, în cele din urmă, la Colonia Poarta Albă, la «Brigada constructorilor de la Peninsula », unde, de la târnăcop și lopată sub cerul liber, va ajunge să coordoneze diverse lucrări de proiectare și de construcții necesare acolo. Astfel, s-a folosit de noile funcții deținute pentru a-i ajuta pe alți arhitecți condamnați în alte închisori din țară. Pe aceștia îi solicita pentru anumite lucrări, susținând că sunt specialiști indispensabili, probabil, astfel, salvându-le viața.

Printre cei aduși de Pușchilă, au fost arhitecții G.M. Cantacuzino, Constantin Joja, Sorin Obreja și Virgil Antonescu. Împreună cu ei au lucrat la constucția noii clădiri a Centrului de Coordonare Constanța (astăzi sediul Arhivelor Județene), apoi la un important obiectiv, la stadionul orașului. Proiectele directive realizate de I.P.C.T. București pentru stadion au fost transformate și adaptate de către arhitecții coordonați de Pușchilă, iar acesta, împreună cu cioplitorii săi în piatră, puneau proiectele în operă.

Condamnați politic au fost și arhitecții Dan Stoica (a lucrat la DSAP/IPJ Constanța), I.D. Enescu (autorul proiectului Palatului Episcopal din onstanța în perioada interbelică) și Ion Căpșuneanu (ultimul arhitect-șef al Constanței până la instaurarea regimului comunist).

Sovieticii au impus și o colonizare culturală prin așa-zisul Realism Socialist, gândit prin inserarea unui prototip al «omului nou» al ideologiei comuniste.

Astfel a apărut «un nou val» în arhitectură, denumit și stilul Renașterii Socialiste. Arhitecții au trebuit să se conformeze în multe cazuri acestui «nou realism», mai ales în București. Și în Constanța sunt câteva exemple realizate în acea perioadă. Un mini-ansamblu de blocuri pe strada Castanilor, un altul la intersecția b-dului Mamaia cu str. Turda, Clădirea Arhivelor Statului de pe str. Ștefan cel Mare sau Hotelul Yalta (redenumit București, astăzi Iaki)”, aflăm de la arhitectul Radu Cornescu.

Din 1958, după plecarea armatei sovietice, Constanța a început să se dezvolte

Dispariția SOVROM-urilor după anul 1956 a deschis drumul unui nou suflu în economia românească. Astfel, s-au înființat în toată țara Institute Regionale de Proiectare, iar după plecarea armatei sovietice de ocupație din România, în anul 1958, proiectarea și construcțiile au luat o amploare impresionantă.

Mamaia modernă s-a conturat între 1959 și 1962. Sub denumirea „Complex hotelier de 10.000 de paturi”, a început sistematizarea de mare anvergură a stațiunii Mamaia.

În cadrul planului general de sistematizare și dezvoltare a orașului Constanța s-au construit o nouă gară, care a fost dată în folosință la 15 mai 1960, dar și numeroase ansambluri de locuințe, clădiri administrative, instituții de cultură, hoteluri și restaurante.

Demolările nu au vizat clădirile istorice, dar au dispărut, totuși, câteva imobile importante

În general, în timpul perioadei socialiste, demolările s-au făcut în urma unor detalii de sistematizare aprobate de organele superioare ale statului (din diferite ministere) și stabilite prin decrete. Dar au existat și demolări singulare, mai ales în perioada 1958-1965. Unele dintre acestea sunt regretabile, deoarece astfel au dispărut câteva clădiri memorabile.

„Casa Manissalian a fost o clădire emblematică a orașului, fiind situată pe b-dul Elisabeta. Proiectată de ahitectul Ioan Berindei în 1905 și dată în folosință în 1906, clădirea aparținea după Primul Război Mondial, Camerei de Comerț și Navigație Constanța. Bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial, i-au fost avariate parțial zidurile de la fațada posterioară.

După 1947 a rămas părăsită și în stare de degradare. Deși s-ar fi putut restaura cu un buget relativ redus, administrația de atunci a preferat demolarea ei, iar pe locul acesta s-a construit un bloc anost, pentru lucrătorii din port.

Casa Beiului sau Casa Pașei a fost o construcție specială, făcută în afara cetății turcești Kustendjeh (Constanța) pentru vizitele beilerbeilor sangeakului Silistra. Ea se afla la aprox. 2 km de zidurile cetății, pe malul mării, la partea superioară a taluzului, în apropiere de Poarta 5 a portului de astăzi. Din cetate, la ea se ajungea pe un drum care, mai târziu, în perioada antebelică, ducea la Plaja de la Vii și la Berăria Gruber. Din păcate, clădirea care prezenta o arhitectură musulmană de prim rang, unică în România, a fost demolată în perioada socialistă, deși a existat un proiect de relocare și reamenajare a Casei Beiului, realizat de arh. Gheorghe Tofan, în anul 1974.

Restaurantul „Vraja Mării”, o construcție modernistă realizată după proiectul arh. Ioan Căpșuneanu, a fost și el bombardat de sovietici. Clădirea a fost refăcută destul de modest după 1947, dar, până la urmă s-a hotărât demolarea ei și construirea unui P+1, purtând aceelași nume. După 1990 și aceasta a fost demolată, în locul ei fiind acum un restaurant mai mare, „The View”, are are un etaj în plus.

O altă demolare s-a petrecut la Mamaia, de data aceasta, Cazinoul Salvamar sau, după denumirea din popor, „Casa-Vapor”. Realizată după planurile lui Ioan Căpșuneanu, construcția trebuia renovată în 1962, odată cu ridicarea Mamaiei moderne. La lucrările de demolare, dorindu-se spații mai largi, desființarea a doi stâlpi și a unui zid, au dus la prăbușirea parțială a ei. Și de data aceasta, autoritățile nu au mai dorit restaurarea clădirii și a fost demolată”, aflăm de la arhitectul Radu Cornescu.

April 7, 2024
Maslenița, sărbătoarea primăverii, la rușii lipoveni din Dobrogea

Masleniţa este sărbătoarea în cadrul căreia, rușii lipoveni celebrează Soarele și venirea primăverii. Denumită și Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Albă, Maslenița are loc în ultima săptămână înaintea intrării în Postul Paştelui. Fiind o sărbătoare emblematică pentru rușii lipoveni, Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța a organizat vineri, 15 martie 2024, o petrecere, pentru promovarea cântecelor, dansurilor și tradițiilor specifice de Maslenița.

Maslenița, evenimentul care îi strânge laolaltă pe rușii lipoveni din Constanța

Îmbrăcate în superbele costume tradiționale, colorate și strălucitoare, fetele și femeile din Ansamblul Galuboe More au prezentat dansurile și cântecele învățate de la părinți și bunici, în cadrul petrecerii pe care Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța a organizat-o cu ocazia sărbătorii de Maslenița.

„Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța organizează astăzi (15 martie 2024) o petrecere cu ocazia Masleniței sau Lăsatul Secului.

Mai este numită și Săptămâna Brânzei și, potrivit tradiției se desfășoară timp de 7 zile, de luni până duminică. În ultima zi a Masleniței, duminica, deja nu mai facem petreceri, pentru că este Ziua Iertării, în care mergem la părinți, la prieteni și ne cerem iertare pentru a putea intra curați în Postul Mare.

În cadrul acestei petreceri, Ansamblul Galuboe More ne prezintă o mică parte din tradițiile sărbătorii de Maslenița. Deși la țară se merge pe stradă și se cântă, aici, fiind oraș, este mai greu, însă, sper ca într-o zi o să organizăm și noi această sărbătoare pe străzile Constanței.

Maslenița este sărbătoarea în care încercăm să alungăm iarna și întâmpinăm primăvara, dar marhează și intrarea în Postul Mare, astfel că are mai multe semnificații. Practic, de aceea se numește Săptămâna Brânzei, pentru că în cele 7 zile nu se mai mănâncă deloc carne, ci doar produse lactate și ouă.

Ca mâncăruri tradiționale avem colțunașii – vareniki cum le spunem noi, dar și clătitele, pentru că aceste produse are forma soarelui. Și la această petrecere le-am oferit oaspeților, pentru început, clătite și colțunași, pentru că nu trebuie să lipsească la o asemenea sărbătoare.

Organizăm petrecerea de Maslenița, cel puțin de când sunt președinte la Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța, respectiv de 9 ani. Nu am sărbătorit întotdeauna într-un local. Am început la sediul Comunității, pentru că eram mai puțini, dar în fiecare an au dorit să participe tot mai multe persoane și a trebuit să căutăm un spațiu mai mare.

Noi avem cântece și dansuri tradiționale specifice acestei sărbători, care invocă primăvara. În tradiția veche, de Maslenița se realiza o păpușă numită Ciucelo, care avea și un buzunar, iar toți cei care voiau să scape de probleme la venirea primăverii puneau în acel buzunar bilețele pe care scriau ce își doresc, iar la final, păpușii i se dădea foc.

La lipoveni, păpușa Ciucelo nu prea a fost o tradiție, pentru că suntem credincioși de rit vechi și nu acceptăm superstițiile, dar am adus această păpușă la petrecere, doar ca simbol al primăverii.

La evenimentul pe care l-am organizat la Constanța, au participat peste 150 de persoane, inclusiv membri ai altor etnii, respectiv turci, ucraineni și români, pentru că este o sărbătoare multiculturală, iar Dobrogea este o regiune multietnică și, astfel, pot afla și ceilalți ce semnificație are Maslenița.

La Ghindărești, satul în care m-am născut, sărbătorile se păstrează nealterate. În săptămâna de Maslenița, grupurile de tineri se plimbă pe stradă și cântă, iar oamenii ies la porți, scot mesele și pun pe ele bunătăți, clătite, vareniki, băutură și apă, iar cei care merg și cântă pe ulițe se opresc la fiecare gospodărie și se ospătează.

Prin acest eveniment, noi încercăm să aducem tradițiile și la oraș, pentru că la sate s-au conservat bine, dar trebuie să promovăm obiceiurile vechi și în mediul urban, pentru a nu fi uitate. Tocmai de aceea, foarte mulți participanți la această manifestare culturală d Maslenița sunt tineri și copii, astfel că este mai ușor să ducem tradiția mai departe. Mulțumim statului român, că ne susține să putem să promovăm limba, cultura, tradițiile, a declarat pentru Discover Dobrogea, Nicolae Artion, președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Constanța.

De Maslenița, fetele și femeile dansează într-o horă care simbolizează soarele

Masleniţa adună laolaltă fetele şi femeile îmbrăcate în costume tradiţionale, care ţin în mână câte o batistă (kasinka) şi merg pe străzi, într-un dans ritual, fredonând cântece specifice acestui obicei, asemeni colindelor româneşti.

„Toate dansurile de Maslenița au un ritual, iar doamnele formează o horă, un cerc (haravod) ce reprezintă soarele și dansează în sensul acelor de ceasornic. Ne ținem de mâini sau de batice și dansăm, pentru că baticul și batista, în cultura noastră, a rușilor lipoveni, sunt elemente tradiționale, nelipsite, mai ales de Maslenița.

În cadrul acestor ritualuri, pe timpuri, tinerii se logodeau de Maslenița. Ei se întâlneau la haravod, la aceste adunări care erau organizate la sat, în fiecare zi a sărbătorii, de luni până duminică. Săptămâna Masleniței era un bun prilej pentru băieți de a-și alege fata pe care o plăceau și de a lega prietenii.

La aceste ritualuri, dacă o fată îl îndrăgea pe băiatul care o curta, îi dăruia o batistă sau un batic. Tânărul mergea acasă și le spunea părinților că și-a găsit o iubită, iar aceștia, bucuroși, deja începeau să se pregătească, încă din postul Paștelui, pentru nuntă.

Postul era, practic, o perioadă de încercare pentru relația lor, care, dacă rezista 7 săptămâni, iar cei doi își doreau să rămână împreună, se căsătoreau după Paște.

Pentru aceste hore care reprezentau soarele, fetele se găteau, erau mândre, frumoase, aveau cozi împletite și purtau câte o batistă roșie, pe care o dăruiau băiatului de care se îndrăgosteau. După Paște urma nunta, pentru totul se întâmpla rapid: văzut, plăcut, luat. Și părinții mei tot la Maslenița s-au cunoscut și după Postul Mare s-au căsătorit, iar relația lor durează și acum.

Cântecele de Maslenița sunt, în general, despre logodnă, despre iubire, fie ea și neîmpărtășită sau despre o viitoare iubire mult așteptată, o dorință a tinerilor exprimată prin aceste melodii.

La sate, fetele tinere își împletesc o coadă, la baza căreia se face, dintr-o panglică, o frumoasă fundă. Doamnele, de când sunt rușii lipoveni, poartă pe cap pentru a-și prinde părul, un accesoriu care se numește zbornic, frumos decorat și sclipitor, care este purtat doar în zilele festive, de sărbătoare. Mai avem un alt accesoriu, mai mic și mai moale, de culoare albă, pe care îl purtăm la biserică. Prezența acestui zbornic le deosebește pe domnișoare de doamne, în cadrul haravodului de Maslenița.

În seara aceasta (vineri, 15 martie 2024), Ansamblul Galuboe More a cântat o serie de cântece pe care noi le-am moștenit de la părinții și bunicii noștri. Eu, personal, am fost să culeg din folclorul ghindăreștean toate aceste cântece. Ele sunt foarte multe, dar noi am prezentat doar câteva, pentru ca ele să nu fie uitate.

Noi facem niște împletituri din batice în dansurile și ritualurile noastre, care simbolizează coada împletită a domnișoarelor. Această coadă, după ce tânăra și-a găsit sortitul, este desfăcută în timpul căsătoriei, la biserică, în două cozi care sunt împletite, la rândul lor, într-un ritual specific și peste ele este pusă această chipiuță pe care noi o numim chicika.

Eu, ca mamă, le transmit aceste obiceiuri și fetelor mele, pentru că, dacă nu le ducem mai departe, clar se vor pierde, iar generația mea va fi ultima care le practică și nu aș vrea acest lucru. Strămoșii noștri au luptat mai bine de 300 de ani pentru a păstra toate aceste ritualuri și tradiții, iar noi trebuie să ducem mai departe această moștenire de la străbuni”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Claudia Artion, referent cultural în cadrul Comunității rușilor lipoveni din Constanța.

Un cuplu din Jurilovca s-a cunoscut, în urmă cu 50 de ani, la Maslenița

La petrecerea de Maslenița organizată de Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța, a participat și un cuplu, care, anul acesta, va sărbători 50 de ani de căsătorie.

Veronica Vitizov a povestit pentru Discover Dobrogea, că și-a cunoscut soțul la o sărbătoare de Maslenița, organizată la Jurilovca, locul în care s-au născut și dânsa, și soțul ei.

„Am copilărit timp de 19 ani la Jurilovca și acolo am învățat, de la părinți și bunici, obiceiurile și tradițiile rușilor lipoveni. De Maslenița, la Jurilovca, în urmă cu 50-60 de ani, în Săptămâna Albă a Brânzei, tineretul, fetele și băieții, se adunau până la apusul soarelui, apoi umblau și cântau pe ulițe.

Fetele țineau batiste în mână, dar și steaguri legate cu panglici de multe culori și cântau pe străzi, împreună cu băieții, în toată săptămâna de Malsenița. Duminica, în ultima zi a sărbătorii se încheia distracția, pentru că deja se intra în post, însă, seara se aprindeau focuri, își realizau niște leagăne printre copacii înalți, pe care le împodobeau cu batice și panglici, iar pe fiecare uliță, după ce se săturau de plimbat, se adunau și cântau cântecele tradiționale pentru această sărbătoare.

Cu această ocazie, băieții și fetele se cunoșteau mai bine și dacă se îndrăgosteau, fata îi dădea băiatului batista, iar după Postul Mare începea perioada nunților. Eu și soțul meu tot la Maslenița ne-am cunoscut, iar anul acesta împlinim 50 de ani de căsătorie.

În săptămâna de Maslenița nu se consumă carne, în schimb, mâncăm multe lactate, se coc cozonaci, pirașki sau vareniki, un fel de brânzoaice peste care se pune smântână sau miere de albine. De asemenea, în această săptămână se fac chiftele și sarmale din pește, pește marinat, pește la cuptor, proțap, saramură, practic, peștele se gătește în toate felurile, iar ca garnitură se preparau cartofii fierți în coajă.

De luni până joi se spunea că este Maslenița largă, deoarece erau suficiente zile pentru petrecere și, seară de seară, fetele și băieții se plimbau și cântau prin sat, iar vineri, se considera că s-a îngustat Maslenița, pentru că se apropia postul. Ți-era mai mare dragul să îi asculți pe acești tineri, ale căror voci se auzeau în tot satul. Noi stăteam lângă Lacul Razim, în Jurilovca, iar acolo, fetele și băieții se plimbau cu bărcile, pe care tinerii le decorau cu flori și cu panglici. Era o frumusețe!

De Maslenița, cel mai mult ne place să cântăm, tocmai de aceea sunt și foarte multe cântece pentru această sărbătoare. De la copii până la bătrâni, toată lumea era veselă, cânta și dansa în această săptămână.

Duminică seara, după apusul soarelui, nu se mai mânca, pentru că intram deja în post. Luni, în prima zi din Postul Paștelui, se scotea din casă toată vesela folosită în Săptămâna Albă și se spăla cu săpunul acela pe care îl făceam cu sodă caustică, pentru a nu mai rămâne pe farfurii nimic din ce nu se mănâncă în post.

De când s-au înființat comunitățile au reînviat tradițiile și ne bucurăm foarte mult că și aici, în Constanța, aceste obiceiuri nu au fost lăsate uitării”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Veronica Vitizov, membră a Comunității Rușilor Lipoveni din Constanța.

Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța este reprezentativă pentru zona Dobrogei, deoarece promovează cultura, tradițiile, cântecele, dansurile, gastronomia lipovenilor și portul popular, în cadrul evenimentelor pe care le organizează sau la care participă.

March 16, 2024
Aproape 100 de tablouri de la Muzeul din Topalu vor fi expuse la Art Safari București

Dobrogea va fi reprezentată cu expoziția intitulată „Muzeul secret”, ce cuprinde 91 de picturi și lucrări de grafică de la Muzeul din Topalu, la expoziția Art Safari București, care se va desfășura în perioada 8 martie – 28 iulie 2024, la Palatul Dacia – România.

Muzeul din Topalu va fi promovat la Art Safari București

Curatorul expoziției „Muzeul secret” este Lelia Pîrvan-Rus, directorul Muzeului de Artă Constanța. Va fi expusă în cadrul evenimentului, una dintre cele mai importante colecții de artă românească, dintr-un colț uitat al Dobrogei, Topalu, comuna cu cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc. În muzeul de la Topalu pot fi văzute lucrări semnate de Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Ciucurencu, Dărăscu, Ressu, Iser, Piliuță.

„Timp de trei luni vor putea fi admirate la București, 91 de lucrări din colecția Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă de la Topalu, cele mai multe fiind tablouri semnate de celebri pictori români, dar și câteva lucrări de grafică. Va fi cea mai amplă expoziție Art Safari și cea mai importantă „ieșire” în lume a lucrărilor de la Muzeul din Topalu. Este un bun prilej să facem cunoscut Muzeul de la Topalu, în Capitală.

Cu această ocazie, pentru perioada în care picturile vor fi expuse la București, cei care vor vizita Muzeul din Topalu, vor avea plăcuta surpriză să admire lucrările de grafică, pe care, în mod normal nu le expunem în mod permanent, din motive legate de conservare, însă, cu acest prilej le vom etala pe pereții muzeului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Constanța, Lelia Rus-Pîrvan.

În cadrul evenimentului Art Safari Bucharest, vor fi expuse opere de mare valoare ale artei românești, dar vor fi prezentate, de asemenea, povești remarcabile și colecții strălucitoare ale marilor maeștri. Vor putea fi văzute inclusiv portrete de la importante muzee din România, dar și cele mai frumoase flori ale artei românești, pictate de mari maeștri și chiar de către Regina Maria.

Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din comuna constănțeană Topalu, are o colecție foarte valoroasă, formată din 228 de opere de pictură, grafică și sculptură, ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România. Colecția a fost donată comunității, de către doctorul Vintilă, în anul 1960. Instituția de cultură este o secție a Muzeului de Artă Constanța.

January 16, 2024
În satele din Dobrogea, magia Crăciunului începe cu pregătirile pentru marea sărbătoare

Crăciunul în satele din Dobrogea aducea cu el multe tradiții și obiceiuri, dar și o atmosferă de tihnă și de împlinire sufletească, pe vremea bunicilor și a străbunicilor noștri. Practic, toată suflarea satului aștepta marea sărbătoare, care coagula în jurul ei, întreaga comunitate.

Crăciunul în satele din Dobrogea avea, în primul rând, o componentă religioasă

Sărbătorile de iarnă aveau, în satele dobrogene, o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului. Nu lipseau însă nici elementele cu valență precreștină, printre care mascarea colindătorilor.

”Casele dobrogenilor urmau un tipar planimetric cu tindă mediană și două camere, odaia curată și cea de dormit. Locuințele erau acoperite cu stuf în zona Deltei Dunării sau cu olană, în partea centrală a regiunii.

Odaia curată sau camera de oaspeți avea rolul de expunere a celor mai frumoase lucruri, care demonstrau nu neapărat bogăția, cât mai degrabă hărnicia femeilor respective, având în vedere că cele mai multe țesături erau realizate chiar în casă, la războiul de țesut.

În camera curată, la colțul dinspre Răsărit se punea la icoană Crăciunelul, o coptură pregătită pentru animalele din gospodărie, dar și colacii pentru colindători sau osvarul la ucraineni. Acest colț devenea, practic, un fel de mic altar al casei respective, fiind sacralizat în perioada sărbătorilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Cum se pregăteau dobrogenii pentru întâmpinarea Crăciunului

Dobrogea este recunoscută ca fiind un mozaic multietnic și multicultural, astfel că, pregătirea pentru sărbătoarea Crăciunului era diferită, în funcție de populație.

”Cu câteva zile înainte de marea sărbătoare a creștinismului avea loc primenirea casei, o curățenie generală realizată de gospodine. Apoi, urmau câteva elemente legate de pregătirea hranei. În primul rând sacrificiul ritualizat al porcului și pregătirea alimentelor pe care noi le considerăm acum tradiționale.

În privința sacrificiului porcului, în trecut, datorită faptului că mijloacele de păstrare a cărnii erau mult diminuate față de ziua de astăzi, animalul era sacrificat cât mai aproape de Crăciun, de foarte multe ori chiar în Ajunul marii sărbători, bineînțeles urmând un anumit ritual.

Acesta începea cu trasarea unui cerc, așa-zis magic, în jurul locului unde urma să aibă loc sacrificiul, apoi realizarea semnului crucii pe capul sau pe corpul porcului, după ce acesta a fost curățat și spălat pentru purificare și bineînțeles, Ignatul se încheia cu gustoasa pomană a porcului, o masă comunitară, obligatorie în toate cazurile în care are loc un sacrificiu”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Produse tradiționale și copturi rituale pregătite de Crăciun, în Dobrogea

Cu câteva zile înainte de Crăciun, în satele din Dobrogea avea loc pregătirea colacilor și a altor copturi rituale, extrem de importante în viața tradițională.

”Crăciunelul era o coptură în formă de 8 sau care reprezenta o figură antropomorfă. El era agățat, atât la români, cât și la ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă icoană, urmând ca de Bobotează să fie oferit animalelor, pentru sănătate și prosperitate.

Crăciunelul era destinat exclusiv animalelor din ogradă. El era înmuiat în aghiazma mare, realizată de Bobotează și oferit animalelor, pentru ca acestea să aibă mană, vacile să dea mult lapte și să nască viței sănătoși, practic, să meargă sporul în casă și în gospodărie.

Românii, dar și alte etnii, cu excepția rușilor lipoveni, pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului realizau ”pelincile lui Isus” sau ”scutecele Domnului”, niște foi coapte pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr, peste care se presăra nucă.

De asemenea, se preparau și ”turtele Maicii Domnului”, din foi subțiri, coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă pisată, care erau împărțite ulterior pe o prescură sau pe un colac.

Și aspectul legat de cultul morților este foarte important, pentru că se spune că în această perioadă, cerurile se redeschid, sufletele celor decedați urmând să revină pe Pământ și să petreacă marea sărbătoare alături de membrii în viață ai familiei. În anumite comunități se punea chiar un scaun separat, ce rămânea neocupat și veselă, iar respectivii credeau că urmau să fie folosite de persoanele care au revenit temporar în viața lor, din lumea de dincolo”, a povestit pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Colindele se păstrează și azi în satele din Dobrogea

Unele tradiții se păstrează la nivel intim, familial, altele au început să se dilueze în societatea de astăzi, pentru că modernismul și globalizarea își spun cuvântul.

”Obiceiul colindatului se păstrează foarte bine în satele din Dobrogea. În Dobrogea de Nord avem la români, câteva colinde pentru care sunt folosite măști. De exemplu, în zona Dăieni-Turcoaia, tinerii umblă cu iapa sau cu moși, la Măcin ei merg cu oleleul.

La Luncavița și la Isaccea se colindă cu faimosul moșoi sau cu ceata de moșoi, iar la Rachelu se merge cu moșoaica. Pentru realizarea acestor măști se utilizează materiale naturale, precum tătăcuțele, care sunt înfrumusețate. Li se pun coarnele unui căprior sau ale unui berbec, iar mascatul respectiv dă și numele obiceiului din acea localitate, respectiv moșoiul, oleleul sau moșoaica.

Flăcăii merg în general cu colindul și păstrează acest obicei. La Luncavița s-a festivizat oarecum această tradiție și a devenit o defilare o moșoilor. În trecut exista un singur mascat, însă, în prezent, la Luncavița sunt vreo 12, iar personajele simbolizează lunile anului.

În ceea ce privește colindele, în spațiul dobrogean regăsim 160 din cele 193 de colinde repertoriate de Monica Brătulescu. Dar există câteva tipuri inedite, de exemplu colindul în care apare motivul flăcăului cu oaste sau a voinicului trecând Dunărea sau a Maicii Domnului căutându-și fiul răpit de Iuda sau urmărirea cerbului”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Pe vremuri, dobrogenii nu împodobeau bradul de Crăciun

În mod tradițional, în casele din Dobrogea nu se împodobeau brazi de Crăciun. Aceștia au reprezentat un element de decor care a fost preluat ulterior, în primul rând în spațiul urban, apoi și în lumea satului. Pomul de Crăciun simbolizează trecerea unui an și venirea altuia, dar și faptul că totul se reînnoiește și întinerește.

Inițial, bradul de Crăciun era împodobit cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase. Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorațiunile în magazine și acele fermecătoare globuri de sticlă și așa a evoluat împodobirea brazilor.

Cum își decorau dobrogenii casele, pentru a simți că că este Crăciunul

”În comunitățile de ucraineni, încă din Ajunul Crăciunului, aceștia adunau fân din căpițele din grădină și îl împrăștiau prin toate camerele casei. Prin acest gest, ei recreau staulul în care s-a născut Isus Christos, iar acest fân era ținut până de Bobotează, ulterior fiind oferit animalelor.

În alte comunități, la icoană se așezau colacii și gutuile. Acestea erau printre puținele elemente de decor, care prefigurau marea sărbătoare”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.

În satele din Delta Dunării, fiecare etnie se pregătea în mod diferit pentru Crăciun

Localnicii din Delta Dunării nu mâncau doar pește de Crăciun. Ei creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește.

La Sfântu Gheorghe, de exemplu, de pe masa de Crăciun nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.

La rușii lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului anumite specialități culinare și nu aveau loc întâlniri. Ei țineau un post negru, urmând ca abia de Crăciun, după slujbă, să stea la masă.

În schimb, la ucraineni, în Ajun de Crăciun avea loc o cină rituală, numită Vecera, pentru care se pregăteau 12 feluri de mâncare de post, din care nu lipseau cucheaua, o fiertură de grâu îndulcită, osvarul, compotul din fructe uscate și fel de fel de plăcinte, chiar și o pampușcă, un fel de turtă mică, crestată astfel încât să creeze imaginea unui soare.

Credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian.

Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

În prezent, datorită căsătoriilor mixte, asistăm la o dublare a sărbătorilor în foarte multe familii se sărbătorește și pe nou, dar sărbătorile sunt punctate și pe stil vechi, pe 6 ianuarie.

Pe vremuri, darurile de Crăciun erau simbolice

Darurile de Crăciun că erau mai mult simbolice, în satele dobrogene. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.

”Toate acestea mergeau pe ideea reciprocității darului, colindătorul oferă prin urările sale bunăstare gospodăriei, iar gazdele trebuie să ofere la rândul lor, în schimb, un colac și diverse produse pe care acestea, chiar dacă nu le aveau la îndemână, le pregăteau cu mare drag.

De exemplu, în satul Letea, pentru colindătorii de Crăciun se pregăteau 80 de colaci mici și vreo 12 colaci mari pentru ceata de colindători de la biserică. Femeile lucrau cu trudă în acea perioadă.

Spre surprinderea și bucuria mea, în anul 2019 când am participat la sărbătorile de Crăciun pe vechi, în satul Letea, cele două cete de colindători strânseseră fiecare, în jur de 50 de colaci.

Aceștia se înșiră pe un băț foarte lung, pe o prăjină și sunt expuși în fața tuturor, deoarece este un motiv de mândrie cu două valențe. Pe de o parte, ei demonstrează la câte case au reușit să colinde, iar pe de altă parte, arată cât de harnice au fost gospodinele în realizarea acelor colaci”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Fotografiile ne-au fost oferite de Alexandru Chiselev, cercetător la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Sărbători cu multe bucurii vă dorim!

December 19, 2023
Volumul „Moștenirea culturală turcă în Balcani: De la Imperiu la Republica Turcă” va fi lansat la Muzeul de Istorie Constanța

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a derulat în cursul anului 2023 proiectul cu co-finanțarea Administrației Fondului Cultural Național Interferențe culturale româno-turce în Dobrogea, aria tematică: Patrimoniu Cultural Material.

Desfășurat sub semnul împlinirii a 145 de ani de relații româno-turce și a centenarului Republicii Turcia, proiectul a avut o puternică componentă științifică, reprezentată de organizarea la Constanța, în perioada 12-14 octombrie 2023, a Simpozionului Internațional Moștenirea culturală turcă în Balcani: De la Imperiu la Republica Turcă, la care au participat specialiști din țară și străinătate.

Lucrările susținute în cadrul sesiunii au fost strânse și publicate într-un volumul editat în limba engleză, în parteneriat cu Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității “Ovidius” din Constanța.

Subiectele acestui volum sunt variate, demonstrând preocuparea constantă pentru moștenirea sau influența otomană/turcească, de-a lungul secolelor. Putem identifica subiecte precum: soarta familiilor creștine conducătoare în Macedonia de astăzi după cucerirea otomană; urmele prezenței tătare din secolul al XVI-lea în Bulgaria contemporană; carantina, daruri și mită la frontiera otomano- austriacă în mijlocul secolului al XVIII-lea; influențele culturale otomane în Principatele Române, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mărturii austriece despre Bulgaria din secolul al XIX-lea; competiția ruso-otomană pentru Dobrogea și sudul Basarabiei și rolul României; producția de animale și cereale aparținând posesiunilor musulmane, în Dobrogea secolului al XIX-lea; obiceiuri orientale și persistența lor în societatea românească, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor; moștenirea sistemului juridic otoman în România; studii privind istoria unor clădiri civile sau religiose musulmane din spațiul dobrogean; modernizarea Turciei (cazul emancipării femeilor); percepția militară românească despre Turcia la începutul Războiului Rece, influența non-politică a Turciei în Balcani în zilele noastre ș.a.

Vă așteptăm joi, 14 decembrie, ora 13.00 pentru a participa la manifestarea de lansare a volumului Turkish Cultural Legacy in the Balkans: From Empire to the Republic of Türkiye, editori Delia Roxana Cornea, Metin Omer, Emanuel Plopeanu, la sediul central al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu nr. 12 (etaj I, Sala Pictată).

December 13, 2023
Mănăstirea Uspenia de la Slava Rusă rezistă de peste 3 secole, iar icoanele vechi sunt spectaculoase

Mănăstirea Uspenia de la Slava Rusă, județul Tulcea este ortodoxă de rit vechi și a strâns multe povești de-a lungul celor peste 300 de ani de când a fost construită. Acum, mănăstirea de călugări se află în proces de restaurare, dar poate fi vizitată și, atât arhitectura, cât și iconostasul sunt impresionante. Dacă ajungeți în la Slava Rusă, o altă atracție turistică importantă este Cetatea Ibida, cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis.

Mănăstirea Uspenia, un lăcaș de reculegere situat între dealurile Babadagului

Se spune că Mănăstirea Uspenia este prima mănăstire de rit vechi, de călugări, din lume. Chiar de la intrare îți atrag atenția ușile mari, din lemn masiv și încuietoarea veche, cu o cheie mare, din fier.

Totuși, pentru că ne aflăm în secolul XXI, noul și vechiul se întrepătrund, astfel că a fost atașată de cheia realizată în urmă cu sute de ani, o mică telecomandă.

Ușile din lăcașul de cult sunt originale, iar una dintre ele încă mai păstrează gaura făcută de un glonț, în Primul Război Mondial. Am aflat că, atunci când au venit bulgarii în Dobrogea, au jefuit inclusiv bisericile. Deoarece era slujbă când bulgarii au ajuns la Mănăstirea Uspenia și ușile erau închise, un călugăr a auzit zgomotul de afară și s-a dus să deschidă, iar un bulgar a tras un glonț care a pătruns prin ușă și l-a omorât. Este o poveste tristă, dar, pentru a nu fi uitată, gaura făcută de cartuș în ușa bisericii nu a fost acoperită.

La Mănăstirea Uspenia de la Slava Rusă, icoanele sunt adevărate opere de artă

Vechi de sute de ani, icoanele de la Mănăstirea Uspenia sunt originale și spectaculoase.

Nu se știe dacă icoanele au fost realizate în România, dar lucrătura artistică și dantelată din filigran este deosebită.

Mănăstirea Uspenia a fost construită în secolul al XVII-lea, în perioada în care Dobrogea se afla sub ocupație otomană, de un grup de călugări de ruși de rit vechi, care s-a stabilit în zonă.

Aceștia au ajuns în Dobrogea, în urma persecuției și a terorii dezlănțuite de Biserica Ortodoxă Rusă și de autoritățile rusești, pentru că nu au fost de acord cu reformele inițiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea și au dorit, astfel, să păstreze credința ortodoxă de rit vechi și propria cultură.

„Raskolul” din Biserica Ortodoxă Rusă din secolul al XVII-lea a dus la persecuţia a zeci de mii de credincioşi ortodocşi care nu doreau să adopte noile reguli impuse de patriarhul Nikon. Protopopul Avvakum, una dintre cele mai luminoase personalităţi spirituale din acea vreme şi un aprig contestatar al schimbărilor a fost ars pe rug, la fel cum, între 1675-1695 au suferit acceaşi pedeapsă peste 20000 de oameni. În acest condiţii a urmat exodul credincioşilor de rit vechi în ţinuturi cât mai îndepărtate inclusiv în alte ţări.

Primul lăcaș de cult a fost construit de rușii lipoveni, în Dobrogea, în secolul al XVII-lea

Rușii lipoveni care au ajuns în Dobrogea de Nord între anii 1680 și 1769 și-au construit primul lăcaș de cult. După moartea starețului de la acea vreme al mănăstirii, lăcașul rus ortodox de rit vechi a rămas, mult timp, fără preot. Abia în anul 1846, rușii lipoveni din Dobrogea l-au ales pe fostul mitropolit al Bosniei.

Chiliile călugărilor de la Mănăstirea Uspenia, Slava Rusă

Mănăstirea de călugări Uspenia, ortodoxă de rit vechi, este declarată Monument de arhitectură religioasă și în prezent se desfășoară lucrări de restaurare, pentru consolidarea imobilului.

Tot în localitatea Slava Rusă mai există o mănăstire de rit vechi, Vovidenia, construită inițial de călugării ruși, care, ulterior a devenit mănăstire de maici.

Cele două mănăstiri de rit vechi, Vovidenia și Uspenia au fost unice în lume, până în anul 1994, când au fost construite alte două lăcașuri de cult de rit vechi, în județul Suceava.

December 3, 2023