Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.
Sunt multe informații despre cetatea întemeiată de împăratul Traian, dar se știu prea puține lucruri despre oamenii care au trăit în acele vremuri la Tropaeum Traiani, despre ocupațiile lor sau divinitățile pe care le-au venerat. Aurel Mototolea, directorul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța și Gabriel Talmațchi, cercetător în cadrul MINAC, au oferit pentru Discover Dobrogea, multe informații din perioadele de glorie și decadență ale orașului tropaensilor, pe care, cu siguranță le veți citi cu plăcere.
Cetatea Tropaeum Traiani, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea
Mulți turiști care ajung în județul Constanța vizitează Monumentul Triumfal de la Adamclisi, însă nu toți merg și la Cetatea Tropaeum Traiani.
„Cetatea de la Adamclisi se află în partea de sud-vest a satului, la aproape 600 m de acesta şi la 1500 m de monumentul triumfal, pe valea Urluia, o colină mai joasă, înconjurată de dealuri înalte, care o apărau de dușmani. Localitatea a fost construită la ordinele împăratului Traian, pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice şi este considerată a fi cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei.
Înainte de ridicarea orașului roman, pe locul respectiv, conform descoperirilor arheologice, ar fi fost o aşezare getică. În urma cercetărilor s-a stabilit că orașul antic a fost construit ridicat la porunca împăratului Marcus Ulpius Traianus, învingătorul bătăliilor de la sud de Dunăre de la Nikopolis ad Istrum și Tropaeum Traiani, în iarna 101-102 p.Chr. Victoria, cu mari pierderi umane însemnate, a revenit romanilor, care au construit în anul 109, Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani, pe dealul din apropiere.”, a declarat penru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.
Cetatea Tropaeum Traiani, citadela cu rang de municipiu
Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de „Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important. Soclul statuii împăratului Traian și toate piesele descoperite în cetate, se află la Muzeul Tropaeum Traiani, din localitatea Adamclisi.
„Citadela a obținut în a doua jumătate a secolului II p.Chr. (181 p.Chr.) rangul de municipium Ulpium Traianum Tropaeum, iar locuitorii săi erau numiți la momentul anului 116 ca Traianenses Tropaeenses. Întemeierea orașului a beneficiat de lăsarea la vatră a numeroși veterani din armata regulată romană participantă la conflictul din Dobrogea, respectiv din cel general daco-roman. Aceștia, fie și-au adus familiile din Imperiu, fie și-au întemeiat unele noi, însurându-se cu localnice getice”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.
Zidul de incintă era prevăzut cu 22 de turnuri
Cetatea era prevăzută cu patru porți, două dintre ele, cele din est și vest fiind principale. Ele erau flancate de turnuri masive, cu latura frontală semicirculară, lățimea fiind de peste 4 metri.
„Construit în tehnica opus quadratum, zidul de incintă este placat pe ambele fețe cu blocuri de parament bosate. Incinta este prevăzută cu 22 de turnuri în formă de U.
Un singur turn pe latura vestică este dreptunghiular, lung de 25 metri și dă impresia unei citadele. Zidul se păstrează aici pe o înălțime de 5-6 metri, iar suprafața turnului depășește 70 de metri pătrați.
După tăieturile în zidurile laterale, erau porți cu cataractă și aveau în spate un sistem de blocare, dovadă fiind găurile adânci păstrate în zidul turnurilor”, spune Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.
Via principalis, ”bulevardul” din Tropaeum Traiani, pe care erau villae rusticae
Drumul dintre cele două porți de la est și vest forma „via principalis”, strada principală. La inaugurarea cetății, „via principalis” avea o lățime de 14 metri. Partea carosabilă, lată de 7 metri, era flancată pe ambele părți de portice. Dimensiunile străzii erau apreciabile, dacă ne gândim că cea mai lată stradă din Pompei nu depășea 7 metri, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.
„Pe centrul via principalis se află canalul de scurgere a apelor pluvio-menajere. Pe o distanță de aproximativ 200 de metri, canalul este prevăzut la bază cu un apeduct lipit pe peretele sudic al acestuia și placat cu cărămidă pătrată. Apeductul ducea apă la o cisternă care se afla în apropierea porții de vest.
Pe teritoriul municipiului Tropaeum Traiani au apărut „villae rusticae”, printre care și cea a senatorului roman L. Aelius Marcianus de la Urluia. Urme de „villae” apar și la Zorile, Pietreni, Deleni sau Pădureni.
Poarta din sud nu era flancată cu turnuri, iar pavajul în trepte al porții și panta de acces în cetate, arată că era o poartă pentru pietoni. Cea de-a patra poartă, descoperită pe latura de nord, era tot una pietonală, iar la un anumit moment a fost astupată.
Orașul a fost condus de un senat ”ordo decurionum” și de o seamă de magistrați. Pe inscripțiile descoprite, sunt menționați duumviri, quinquennales, quaestores, aediles, dar și un corp de preoți ai cultului oficial”, ne-a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.
Veteranii din armată au participat la crearea localității Tropaeum Traiani
Informațiile pe care le avem despre cetățenii și locuitorii din municipiul Tropaeum Traiani provin din descifrarea inscripțiilor, a stelelor funerare și a altor obiecte, care au fost descoperite prin săpături arheologice, începând cu sfârșitul secolului XIX.
„Astăzi există un bagaj relativ bogat, care ne poate sugera dinamica și dramatismul vieții acelor oameni, martori la numeroase evenimente istorice. Cele mai multe, au teme administrative locale, religioase, militare și familiale.
La cetate, în zona porții de vest, au fost descoperite două fragmente din bronz al unor diplome militare, care se înmânau veteranilor la momentul ieșirii din armată, alături de toate drepturile și privilegiile pe care le primeau cu acest prilej.
Din păcate nu se mai păstrează numele soldaților romani, dar ele certifică, în jurul anilor 111-112 p.Chr., participarea veteranilor din armată la crearea noii localități.
De asemenea, se cunoaște faptul că au fost detașate la Tropaeum Traiani unități militare din legiunile a V-a Macedonica și I Italica pe perioada atacului costoboc din 170 p.Chr.
Legat de același eveniment militar din 170, sunt de reținut inscripțiile care vorbesc despre moartea duumvirului municipiului Lucius Fufidius Lucianus și a peregrinului Daizus Comozoi”, a precizat Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.
Împăratul Traian, celebrat adesea în oraș, prin cultul imperial
Pentru aproximativ un deceniu, locul bătăliei, în mod sigur a fost evocat deseori de împăratul Traian, fiind o amintire grea și dramatică, dar plăcută în ultimă instanță, spune Gabriel Talmațchi.
„Probabil, de nenumărate ori, în contexte favorabile, se aduceau, în discuția imperială, conflictele daco-romane și bătălia de la Adamclisi.
Să ne aducem aminte de dorința de a întemeia Alexandria, de către Alexandru Macedon, după victorii militare spectaculoase și să corelăm acest fapt cu aceeași tendință și interes manifestate din partea autorității imperiale romane.
În mod cert, împăratul Traian a fost celebrat deseori prin cultul imperial, în oraș. În timp, același lucru s-a întâmplat și cu alți conducători ai Imperiului Roman. Astfel erau evocați Antoninus Pius și cezarul Aurelius, apoi pe un fronton al unui templu refolosit în secolul VI p.Chr. apar cezarii Diocletianus Augustus și Maximianus Augustus cu Constantius/Maxinianus, împărații Constantin cel Mare și Licinius etc”, spune Gabriel Talamațchi.
Personalitățile din Consiliul Municipiului Tropaeum
Pe o inscripție descoperită în cetate, scrie despre Consiliul Municipiului Tropaeum. Astfel, ne sunt oferite câteva nume și titluri în exercițiu cu putere de execuție, pentru duumvirii Tiberius Claudius Germanus și Marcus Aurelius Flavius, primarii Valerius Valerianus și Iulius Quirillus, cvestorii Ulpius Herculanus și Iulius Herculanus și secretarul Cocceius.
„Printre alte personalități locale din acele vremuri, menționăm personajul de rang senatorial L. Aelius Marcianus, probabil un latifundiar în zonă, prefectul pretoriului Petronius Annianus, tot de rang senatorial, dar și pe pe duumvirii qvinqvenales, magistrați însărcinați să exercite o anumită funcție, P. Aelius Florus și Marcus Ulpius, pe duumvirul A. Aelius Antoninus Firmus, pe un magistrat ales de două dintr-un vicus Dias, pe preotul Antoninus Marinus al zeului Jupiter Dolichenus, pe preotul Flavius Petronius, pe decurionii orașului Flavius Germanus și Lucius Memmius Valens, membrii ai consiliului de conducere al orașului”, a precizat cercetătorul Gabriel Talmațchi, pentru Discover Dobrogea.
În municipul Tropaeum Traiani, populația avea origini diferite
Conform inscripțiilor existente, o parte importantă a populației din Cetatea Tropaeum Traiani era, din punct de vedere etnic, compusă din geto-daci, supuși puternic procesului de romanizare, urmați de romani -latini de pe cuprinsul întregului imperiu- și într-un mic procent, de populație greacă, afirmă cercetătorul Gabriel Talmațchi.
Circulația oamenilor era un lucru banal în Imperiu, fapt care se poate datora unei multitudini de cauze, fie economice și comerciale, fie familiale sau militare.
„După cum se poate observa, vorbim despre o populație mozaicată ca origini, atât etnice, cât și geografice, în orașul care străjuia drumul central imperial din provincia cunoscută în timp ca Moesia Inferior și Scythia. Ceea ce îi unea pe toți, erau, printre altele, limba latină, autoritatea imperială, binefacerile variate ale lumii romane și interesele socio-profesionale. Astăzi și în trecutul apropiat se constată în Dobrogea aceeași situație”, a declarat pentru Discover Dobrogea Gabriel Talmațchi, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie.
Atacul costobocilor a distrus pentru prima dată orașul Tropaeum Traiani
Orașul Tropaeum Traiani a fost distrus în timpul atacului costobocilor și tot atunci a fost ucisă o parte importantă a populației acestuia. Acesta nu a fost un eveniment militar local, ci unul general, pentru întreaga Peninsulă Balcanică. Tribul puternic al costobocilor a ajuns până în zona Greciei, fiind cu greu oprit și apoi risipit. A fost cel mai grav atac care a afectat Imperiul în zona dunăreană, după o perioadă de liniște și pace de 60-70 de ani.
„Municipiul a avut de suferit în urma atacului din anul 170 al costobocilor, o seminție de daci liberi din nord, care au pătruns în Peninsula Balcanică. O inscripție funerară descoperită la Tropaeum Traiani notează cu această ocazie moartea lui Daizus, fiul lui Comozous, „omorât de costoboci”. În același atac al costobocilor a fost ucis un decurion al cetății și duumvir, Lucius Fufidius Lucianus.
Cetatea și-a revenit după atacul costobocilor și a dezvoltat viață economică, lucru probat de o serie de inscripții descoperite de cercetători. Către jumătatea celui de-al treilea veac, în 240 d.Hr. a avut loc atacul unei coaliții carpo-gotice care a produs mari distrugeri cetății.
Spre sfârșitul secolului al III-lea s-a încercat reconstrucția cetății pe actuala suprafață, dar lucrarea a fost abandonată la nivelul fundației. Dovadă sunt cele patru temelii de turnuri cercetate în partea de sud-vest a incintei, părăsite la nivelul patului de așteptare”, a povestit cercetătorul Gabriel Talmațchi.
Cetatea Tropaeum Traiani a fost reconstruită la începutul sec. al IV-lea
Cetatea tropeenilor a fost reconstruită din temelii, la începutul sec. al IV-lea, mai precis în anul 316 d.Hr., după cum menționează inscripția descoperită la poarta de est, alături de un trofeu înalt de 2,65 metri, așezat deasupra porții.
Conținutul inscripției: „Fiind apărători ai securității și libertății romane, împărații noștri Flavius Valerius Constantinus și Licinus Licinianus, pioși, fericiți și veșnic auguști, prin a căror virtute și înțelepciune au fost supuse pretutindeni popoarele de seminție străină, în scopul asigurării durabile a granițe, a fost zidită cu succes, din temelii și cetatea tropeenilor, pe vremea când prefecți ai pretoriului erau Petronius Annianus, bărbat de rang senatorial și Iulius Iulianus, bărbat de rang ecvestru, prea credincioși voinței divine a acestora (a împăraților).
„Cetatea a fost refăcută în timpul împăraților Constantin cel Mare și Licinius și a ajuns la o suprafață de 10 hectare. Citadela era înconjurată cu un zid de apărare prevăzut cu 4 porți, dintre care, cele de est și de vest sunt monumentale. Lungimea zidului este de 1200 de metri, iar grosimea variază între 2,60 m și 3,70 m. Tot în secolul al IV-lea, în partea de sud-est a zidului de incintă a fost alipită o anexă fortificată”, am aflat de la directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.
Cetatea Tropaeum Traiani a fost părăsită în urma atacurilor repetate
Viața acestui oraș important din punct de vedere politic, economic, militar și religios al lumii romano-bizantine din Peninsula Balcanică a regresat între secolele VI și VII p.Chr, din cauza atacurilor repetate ale avarilor și slavilor. Astfel, s-a închis o pagină glorioasă de istorie, care a traversat secolele, de la împărații Traian la Heraclius și de la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin, spune cercetătorul Gabriel Talmațchi.
„Viața cetății cunoaște perioade de înflorire dar și de regres, ultimele datorate în special unor atacuri ale popoarelor nomade. În sec. V are loc invazia hunică, iar către aul 586 d.Hr. s-a produs atacul avaro-slav, în urma căruia cetatea nu și-a mai revenit. Părăsirea treptată a cetății s-a petrecut în prima jumătate a sec. al VII-lea”, am mai aflat de la Gabriel Talmațchi.
În Cetatea Tropaeum Traiani au existat 4 bazilici
În incinta cetății au fost descoperite patru bazilici. Două dintre ele, au fost în apropierea porților de est, amplasate una în fața celeilalte. Cea situată la sud de via principalis, era cunoscută și sub numele de „Bazilica transept”. Spre poarta de vest se afla bazilica episcopală, iar cea de-a patra, care mărginește via principalis lângă poarta de vest, este cunoscută sub numele de „Bazilica cisternă”, deoarece vechea cisternă a fost dezafectată și pe locul ei s-a ridicat noua bazilică.
În zona centrală a cetății, la intersecția celor două străzi principale se afla „Bazilica forensis”, o biserică civilă. În exteriorul cetății antice Tropaeum Traiani au fost descoperite alte două bazilici paleocreștine, a precizat Gabriel Talmațchi.
„Viața religioasă îmbracă la un moment dat și elemente creștine așa cum ne comunică o inscripție scurtă, dar cu o profundă valoare simbolică: ”crucea și moartea înseamnă învierea”. Nu în ultimul rând menționăm un sarcofag găsit în atriumul basilicii de marmură, pe care a fost realizată o inscripție din care se mai păstrează doar numele Maria”, povestește cercetătorul Gabriel Talmațchi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Divinitățile venerate de Traianenses Tropaenses
Una dintre cele mai răspândite divinități despre care s-a relatat era Cavalerul Trac – specifică populației geto-trace-, alături de cele cunoscute ca fiind specifice lumii romane.
„O divinitate greco-romană, venerată în mod special la Adamclisi este Zeus Ombrinos, așa cum aflăm dintr-o inscripție provenind inițial din teritoriul agricol, dedicația către zeu venind dinspre un magister vicii sau primar de sat, care pare să aibă o origine tracă.
De asemenea, mai reținem dedicații pentru mai multe zeități, printre care Apollo, Neptun, Domus Divina/Domus Augusti (ale casei imperiale), Sol Invictus (Mithras), Liber Pater sau Dionysos și Hera”, a precizat Gabriel Talmațchi.
Cercetările în cetate au început din anul 1892 și au fost conduse de Grigore Tocilescu până în anul 1909, anul morții premature a marelui savant. Săpăturile în șantierul arheologic au fost continuate ulterior de mulți alți cercetători și continuă și astăzi.
În anul 1977 au fost realizate lucrări de restaurare la cetatea Tropaeum Traiani, care au vizat în special zidul de incintă, cele două porți principale, de est și de vest, precum și poarta din sud și „via principalis”, drumul principal al cetății.
