Category: Gastronomie&Vinuri

Mancaruri si vinuri traditionale in Dobrogea

  • In vino veritas – interviu cu un somelier

    In vino veritas – interviu cu un somelier

    Este un paradox faptul că în România se consumă vin de peste 3000 de ani, dar nu avem o cultură a vinului. De cele mai multe ori, calitatea este pusă pe ultimul loc, pentru că, din păcate, ne preocupă mai mult cantitatea. Astfel, potrivit statisticilor, aproximativ 60% dintre români consumă vinuri la pet. Probabil, nivelul de trai își spune cuvântul. Sau poate, educația. Am discutat despre vinuri cu una dintre cele mai abilitate persoane din România, Ionuț Făcăleț. Povestea lui este extrem de interesantă, a fost profesor de matematică, apoi a decis să plece în străinătate, unde a făcut, printre altele, mai multe cursuri, pentru că și-a dorit să ajungă cel mai buni somelier din țara noastră. Și a reușit, chiar dacă nu a fost ușor. Ionuț Făcăleț este somelier certificat de Court of Master Sommelier UK, singura școală recunoscută la nivel mondial. Am aflat de la el lucruri pe care nu le știam și sunt convinsă că v-ar completa și vouă cunoștințele despre vin sau legate de meseria de somelier.

    În lume, la fiecare 8 minute apare o cramă

    Dacă vă gândeați că somelierul este tipul acela pe care îl invidiați pentru că degustă cele mai bune vinuri fără a face nici cel mai mic efort, ei bine, v-ați înșelat. Somelierul Ionuț Făcăleț spune că în domeniul său, educația este permanentă. Mereu apar crame noi și somelierii sunt nevoiți să învețe zilnic câte ceva, iar pregătirea este dificilă. În plus, este o meserie costisitoare, care necesită investiții. Pentru a cunoaște bine produsele, ei trebuie să își procure vinuri produse în diferite crame din țară și din străinătate, care nu sunt întotdeauna ieftine. În România, în special cramele simt nevoia de a avea un somelier, iar cele mai multe nu sunt pregătite să facă față pieței. Dacă ne gândim că în lume, la 8 minute apare o cramă nouă, ne dăm seama cât de mult au de lucru somelierii. Ca o curiozitate, am aflat România are aproximativ 250 de crame, în timp ce Italia are peste 383.000.

    Ce trebuie să știe, de fapt, un somelier?

    Să fii somelier implică în primul rând 3 examene diferite, spune Ionuț Făcăleț. Este vorba despre o probă de verificare a cunoștințelor  teoretice, una de blind tasting, adică degustări efectuate în orb, iar a treia testare constă practic în experiența dobândită. Somelierul trebuie să știe să facă decantarea și cum să reacționeze în alte situații dificile.

    ”Nu te poți numi somelier dacă nu poți face evaluarea corectă a vinurilor. Aceasta presupune identificarea a 24 de aspecte  organoleptice legate de vinul respectiv, inclusiv varietatea de struguri, anul de producție, nivelul de alcool sau tipul de butoi folosit.”, afirmă Ionuț Făcăleț.

    Care sunt situațiile dificile în care poate fi pus un somelier?

    ”Am avut și eu una, chiar zilele trecute, la Restaurantul The View din Constanța. A avut loc o degustare și s-a servit printre altele un distilat, un brandy din anul 1948. Am fost solicitat special să deschid acest distilat și să îl prezint. Nici eu nu știam cum, mi-am adus mai multe tipuri de desfăcătoare. Este unul singur pe care nu îl am, în rest sunt pregătit pentru toate situațiile, dar o să mi-l cumpăr, pentru că putea fi folosit în acel caz.”, mi-a mărturisit somelierul Ionuț Făcăleț. Somelier Ionut FacaletEl a precizat că există și clienți pretențioși, dar, în astfel de situații intervine experiența somelierului. Sunt și cazuri în care, dacă el vrea să facă recomandările corecte și o persoană dorește numai un anumit lucru pentru că așa îi place, trebuie să facă pasul în spate, chiar dacă este extraordinar de bine pregătit. Cel mai important este să facă totul pentru ca acel client să fie mulțumit.

    Un somelier trebuie să cunoască gustul cafelei, al țigărilor și mâncărurilor

    Cum spuneam, nu-i treabă ușoară să fii somelier. Trebuie să cunoști gustul apelor, al ceaiurilor, cafelelor, al berii și chiar al țigărilor, pentru a putea face cele mai bune recomandări. Și nu în ultimul rând, trebuie să cunoști toate vinurile și distilatele care există. În plus, există numeroase asocieri pe care un somelier trebuie să le știe. De exemplu, cafeaua trebuie să fie băută într-un anumit timp al mesei, de regulă la sfârșit, deoarece ea îți curăță papilele gustative și le pregătește pentru următorul pas, care ar fi digestivele în asociere cu anumite țigări.

    Somelierii fumători nu trebuie să se lase de acest viciu

    Tot de la Ionuț Făcăleț am aflat că, în cazul în care somelierul este fumător, trebuie să continue să fumeze aceleași țigări, dar să nu fie picante. Dacă încearcă să se lase de fumat își poate pierde gustul, deoarece este obișnuit cu acea aromă a țigărilor și atunci nu mai poate aprecia corect anumite lucruri. Cea mai mare problemă intervine în acel blind testing. În schimb, somelierilor care se apucă pe parcurs de fumat, datorită picantului și aromelor care există în anumite tipuri de țigări, le sunt influențate gusturile și nu vor putea face descrierea și aprecierea corectă a vinurilor.

    Care sunt asocierile culinare ce însoțesc vinurile?

    Există o ordine de servire a produselor. De exemplu, într-un restaurant trebuie să începem cu un aperitiv, după care servim supă, apoi salată, paste sau pește, urmate de un sorbet îți curăță valul palatin. După sorbet ar trebui să urmeze felul principal, apoi brânzeturile care se asociază cu vinul ce a rămas de la felul principal, desertul cu un vin de desert, fructele, cafeaua și la final digestivul împreună cu țigara.

    Orice restaurant care se respectă are un somelier?

    ”În general, restaurantele și cramele apelează la serviciile unui somelier pentru anumite petreceri private sau pentru degustări. Unele mă solicită pentru vinuri de import, altele pentru vinuri românești. Jidvei, Viișoara, Domeniul Muntean și Crama Darie, de exemplu, fac niște vinuri excelente. Au obținut chiar și medalii internaționale. În România, importanța somelierului este luată, cumva, în derâdere.”, mi-a mai spus interlocutorul meu.

    Care este diferența între șampanie și spumant?

    ”Diferența este dată de metodele prin care sunt făcute. Ele sunt vreo 5 dar, de fapt, există 7. Cea mai bună metodă este Champenoise, urmată de Charmat, Transfer, Carbonite, o metodă extraordinar de rară, folosită numai în Franța, care se numește Ancestral. Au și rușii o metodă de vreo 7 tancuri presurizate dar este foarte ieftină, pui vin și pe partea cealaltă iese spumant. Metoda tradițională este o scurtătură a metodei Champenoise.”, spune somelierul Ionuț Făcăleț.

    Recomandări pentru masa de Crăciun

    De Crăciun, asocierea culinară numărul unu la friptura de porc este vinul Chardonnay, iar în cazul în care mâncarea este foarte grasă, se poate folosi și vinul roșu tip Cabernet Sauvignon, Merlot sau soiurile românești cum ar fi Feteasca neagră, extraordinar de bune cu un astfel de preparat.

    Românii își aleg vinul în primul rând în funcție de buget, iar cei care vor sta acasă și au cunoștințe mai avansate și-l vor alege și în funcție de preparatele pe care le au în meniu. Aceasta este o perioadă foarte bună pentru spumante. Statisticile spun că aproximativ 40% din spumantele din România se consumă în luna decembrie.

    De Revelion bem spumante sau șampanie, un cocktail și bineînțeles vin, în funcție de meniu și de preferințe. În general, românii consumă vinul alb.”, am aflat de la Ionuț Făcăleț.

    Vinul fiert, perfect pentru sezonul rece

    În zilele geroase de iarnă, când suntem pe pârtie sau la patinoar și vrem să ne încălzim mai repede, vinul fiert este cea mai potrivită alegere. În plus, la noi este tradițională această băutură. Dacă îl preparăm acasă, putem folosi zahăr, scorțișoară, cuișoare și nucșoară. Și neapărat să fie vin roșu, de butuc, mi-a spus somelierul Ionuț Făcăleț. L-am întrebat dacă nu pune mere sau gutui și mi-a răspuns că astfel băutura devine Sangria. Fiecare, probabil, are propria rețetă de vin fiert. Am mai aflat că sunt persoane care îl alintă cu câteva picături de rom și are un gust mai deosebit. Puteți încerca, cine știe, s-ar putea să vă placă mai mult.

    Acum, că v-am dezvăluit câteva secrete, atât eu cât și somelierul atestat internațional Ionuț Făcăleț, vă urăm sărbători fericite alături de cei dragi și vă dorim să aveți pe masă doar vinuri de calitate.

  • Cozonacul îmbătat cu vinars, cel mai bun dulce de sărbători

    Cozonacul îmbătat cu vinars, cel mai bun dulce de sărbători

    Cozonacul îmbătat cu vinars, este, de departe, cel mai bun dulce de sărbători. Nu vreau să mă laud, dar pun pariu cu voi că e mai bună rețetă de cozonac. Știu, sunt sute, mii de variante în care se poate prepara acest desert, dar, credeți-mă pe cuvânt, acesta este regele încoronat al cozonacilor. Îl devorează copiii care spun că ei nu mănâncă niciodată cozonac, iar mamele și bunicile sunt de-a dreptul deranjate că există o rețetă mai bună decât a lor. Ele, care îl frământă cu atâta trudă și stau aplecate deasupra ligheanului pentru ca aluatul să iasă cât mai pufos, nu concep faptul că acest preparat iese mai bun fără prea mult efort.

    E adevărat, munca se compensează cu o răbdare de chinez, dar aceasta este altă poveste. Nu pot să nu-i recunosc meritele lui Adi Hădean, căci de la el am aflat de acest desert senzațional, căruia îi spune cozonac împleticit, iar rețeta îi aparține. Eu l-am botezat cozonacul îmbătat, pentru că am descoperit vinul ars și-mi place să îl scald în el, până se amețește de-a binelea.

    Cozonacul îmbătat cu vinars, o delicatesă de sărbători

    Înainte să vă faceți curaj să pregătiți cozonacul îmbătat, asigurați-vă că ați procurat toate ingredientele necesare. Nu de alta, dar nu va fi plăcut să faceți prea multe dumuri la magazin și să fiți și cu ochii pe ceas. Ce legătură are ceasul? Simplu, este o rețetă căreia îi place să o băgăm în seamă des și la ore exacte. Veți vedea, dacă nu v-am speriat deja și ați abandonat pe parcurs ideea de a pregăti cel mai bun cozonac.

    cozonacul-imbatat-cu-vinars-cel-mai-bun-dulce-de-sarbatoriPregătiți un bilețel și notați ingredientele de care aveți nevoie. Vă spun din experiență, nu vă bazați pe memorie, să nu omiteți vreunul când ajungeți la magazin. Gata? Start!

    Ingrediente cozonac îmbătat:

    Pentru aluat:

    25 gr. drojdie proaspătă, 530 gr. făină, 120 ml. lapte, 150 gr. unt, 5 ouă, 80 gr. zahăr, 30 ml. rom, 10 ml. vanilie, 5 gr. sare, coaja rasă de la o lămâie și o portocală

    Pentru cremă: 

    400 gr. nucă, 50 gr. cacao, 200 gr. zahăr pudră, 3 ouă, 50 ml. vinars, 1 gr. sare

    Pentru sirop: 

    200 gr. zahăr, 200 ml. apă, 200 ml. vinars, 1 baton vanilie sau o fiolă de vanilie

    Accesorii:

    folie de plastic, hârtie de copt, cuțit, foarfecă, 2 tăvi medii de 20x10x10

    Și acum, la treabă!

    Într-un castron mai mic, se amestecă drojdia proaspătă cu 30 gr. de făină albă și 60 de mililitri de lapte călduț, nu fierbinte și se lasă la dospit la temperatura camerei aproximativ 15 minute.

    Până se umflă drojdia, se taie untul în bucăți și se lasă la temperatura camerei să se înmoaie. Într-un bol mai mare sau în bolul mixerului planetar se pun 2 ouă întregi și 3 gălbenușuri, 80 gr. zahăr, 5 gr. de sare, coaja rasă de la o lămâie și o portocală, 30 ml. rom și 10 ml. vanilie, care se bat spumă cu telul.

    Se înlocuiește telul de la mixer cu cârligul pentru aluat și se adaugă în castron maiaua (drojdia umflată), 500 gr. de făină și 60 ml. de lapte rece de la frigider. Dacă aluatul pare prea tare, se mai pun 10 ml. de lapte.

    Se frământă aluatul la viteză medie, până când coca se desprinde de pe castron și se adaugă treptat untul, până se încorporează. Aceasta a fost toată operațiunea de frământare. N-a fost greu până aici, nu?

    Coca rezultată se transferă într-un alt bol uns în prealabil cu ulei și se acoperă cu o folie de plastic. O țineți la frigider minimum 2 ore sau până își dublează volumul. Nu trișați, că stricați totul.

    Umplutura și siropul

    Cât timp se distrează coca în frigider, pregătiți umplutura. 400 de grame de nucă se curăță bine, să nu rămână coji și să ajungeți la dentist după ce mâncați din cozonac. Nuca se macină bine și opțional se prăjește puțin, să fie mai gustoasă. Se amestecă apoi cu 200 gr. de zahăr pudră, 50 gr. cacao, 3 ouă, 50 ml. de vinars și un praf de sare.

    Dacă nu au trecut încă cele două ore și vă mai permite timpul, pregătiți și siropul, să scăpați de o grijă. Într-o oală medie se pun 200 gr. de zahăr și 200 ml. apă și se lasă pe foc până se dizolvă zahărul. NU se amestecă! Se lasă să se răcească și apoi se adaugă vanilia și 200 ml. de vinars, responsabilul pentru îmbătarea cozonacului. Se acoperă cu un capac.

    Revenim la aluat, să nu se plictisească

    Când și-a dublat volumul, se scoate aluatul din frigider, se taie în două și se formează din el două bile egale. Fiecare bilă se așază pe o folie unsă cu puțin ulei, se împachetează și se bagă din nou în frigider, pentru alte 3 ore. Știu, e mult, dar acesta este abia începutul.

    Dacă vreți să iasă un cozonac care să facă senzație, nu dați ceasul înainte. După ce au trecut cele 3 ore, luați o bilă din frigider, o întindeți cu făcălețul și foarte puțină făină în formă dreptunghiulară de aproximativ 30×40 cm. Se întinde jumătate din crema de nucă pînă foarte aproape de margini și se rulează foarte strâns aluatul.

    cozonacul-imbatat-cel-mai-bun-dulce-de-sarbatoriPentru a fi mai frumos la final, marginile se taie cu cuțitul și puteți face două brioșe drăguțe din ele, care se pun în cuptor în același timp în care se coace și cozonacul. Se mută ruloul astfel pregătit pe o folie unsă cu ulei și se acoperă cu ea, apoi se bagă în congelator pentru 15-20 min. Se procedează la fel și cu a doua bilă.

    În timp ce se congelează aluatul, se pregătesc două forme mai mici de cozonac, de 20x10x10. Se decupează două fâșii de hârtie de copt, se ung cu unt și se așază frumos în cele două tăvi. Scoateți din congelator primul rulou introdus și îl tăiați în două, pe toată lungimea.

    Cele două jumătăți formate se așază cu crema în sus, una peste alta în formă de cruce și se împletesc, iar cozonacul rezultat se introduce în formă. Se acoperă cu o folie de plastic și se bagă forma în frigider pentru minimum 8 ore. Procedați identic și cu al doilea rulou.

    După 13 ore de stat la rece, e timpul să se încălzească

    V-am spus că trebuie să aveți o răbdare de chinez cu acest cozonac. Dacă vă calculați bine timpul și îl începeți după-amiază, ultimele 8 ore pe care le petrece în frigider vor fi noaptea, când puteți dormi cu gândul la bunătățile pe care le veți coace a doua zi. Scoateți formele din frigider și înlăturați folia de pe ele.

    cozonacul-imbatat-cel-mai-bun-dulce-de-sarbatoriAșezați în partea de jos a cuptorului o oală cu apă fiartă, iar formele puneți-le deasupra pentru 30 de minute. După ce a trecut jumătate de oră, scoateți formele și oala din cuptor, dați drumul la aragaz și preîncălziți cuptorul la 160 de grade.

    Introduceți cozonacul și lăsați-l 50-60 de minute la foc mediu spre mic, până se rumenește. După ce este gata, scoateți-l din forme, lăsați-l puțin să se răcească. Puneți siropul într-o tavă și treceți de câteva ori cozonacul prin sirop, pe toate părțile.

    Lăsați-l să se răcească și acoperiți-l cu folie de plastic. Teoretic, este bun a doua zi, practic, este posibil să nu mai prindă ziua de mâine. Poftă bună și sărbători fericite!

  • Cum a dat Regele Carol al II-lea ”acriturile austriece” pe vinurile dulci de la Murfatlar

    Cum a dat Regele Carol al II-lea ”acriturile austriece” pe vinurile dulci de la Murfatlar

    Vinurile de la Murfatlar au devenit cunoscute încă din timpul Regelui Carol al II-lea. Dobrogea, regiunea alintată de razele soarelui, situată între Marea Neagră și Dunăre are o istorie viticolă care începe încă din vremea dacilor. Se spune că regele geto-dac Burebista, îndemna poporul la abstinență, deoarece nu tolera consumul abuziv de vin. Dacii aveau un adevărat cult pentru vin, băutură pe care o considerau un dar al zeilor. Să nu uităm că însuși poetul exilat la Pontul Euxin în urmă cu mai bine de 2000 de ani, Ovidius Publius Naso își îneca tristețea într-o carafă cu vin. În plus, se spune că în trecut se considera că zeul vinului, Dionysos sau Bacchus cum îl știu mulți, s-a născut pe meleagurile noastre.

    Vinurile de la Murfatlar au fost produse după unirea Dobrogei cu țara

    Când Dobrogea s-a unit cu țara, populația majoritară era compusă din musulmani. În 1878, în Dobrogea de nord erau 71.000 de tătari și 49.000 de turci, 47.000 de români, 30.000 de bulgari, iar restul erau evrei, greci, ruși și germani. Nu-i greu să deducem faptul că locuiau mulți musulmani în Murfatlar, dacă luăm în considerare denumirea localității, care se traduce ”urmașii lui Murfat”. Abia după alipirea Dobrogei și după depășirea epocii stăpânirii otomane s-au înființat plantațiile viticole la Murfatlar. Mulți spun că musulmanii nu au fost interesați până atunci de culturile de viță de vie, deoarece ei nu consumă alcool. Prin 1880 a apărut primul domeniu viticol la Murfatlar, dar nu a rezistat prea mult, plantația fiind atacată de insecta filoxera, ajunsă pe plaiurile dobrogene tocmai din America.

    Regele Carol al II-lea a făcut o pasiune pentru vinurile de la Murfatlar

    Regele Carol al II-lea s-a îndrăgostit de vinurile Stațiunii de Cercetare de la Murfatlar, după ce a participat la o degustare la Constanța, de Ziua Marinei. Am aflat de la directorul stațiunii, Aurora Ranca, faptul că la acea vreme erau la modă vinurile franțuzești Chardonnay, Pinot Noir, Pinot Gris și Merlot, în general dulci și aromate. Ea spune că Regelui Carol al II-lea i-a plăcut atât de mult licoarea lui Bacchus creată la Murfatlar, încât a întrebat: ”De ce îmi aduceți acrituri austriece, dacă voi aveți vinuri atât de bune aici?”. La acea vreme i se aduceau vinuri din Germania și Austria, însă, ulterior, Crama de la Murfatlar a devenit furnizorul oficial al Casei Regale.

    Cum a ajuns Pepiniera Murfatlar în proprietatea domeniului regal

    ”Statul român a înființat în anul 1907 Pepiniera Murfatlar, așa se numeau atunci primele plantații experimentale de viță de vie. Ele au fost înființate după atacul insectei filoxera din 1886, care a decimat viile din toată Europa. Ulterior s-au reînființat plantațiile viticole prin altoirea soiurilor pe un portaltoi, pentru a fi mai rezistente.

    În 1939, Regele Carol al II-lea a dispus trecerea pepinierei din proprietatea statului în cea a domeniului regal. Localnicii din Murfatlar au început de atunci să îi spună ”via regală” și era o onoare pentru ei să lucreze acolo. Din 1942 domeniul a trecut înapoi la stat, ca stațiune experimentală. În prezent, Murfatlar nu mai este furnizorul oficial de vinuri al Casei Regale.”, mi-a declarat directorul Stațiunii de Cercetare de la Murfatlar Aurora Ranca.

    Cea mai valoroasă sticlă din Vinoteca Murfatlar costă 600 de lei

    Cele mai vechi vinuri pe care le găsim acum în Vinoteca de la Murfatlar au fost produse în anul 1950. Cei care doresc să savureze o licoare de pe vremea în care Republica Populară Română era condusă de demnitarul comunist Constantin Parhon, vor plăti 600 de lei pentru o sticlă de Chardonnay sau Pinot Gris.

    vinuri-murfatlar-regele-carol-al-II-leaNu-mi dau seama dacă sunt sau nu scumpe, însă vorbim despre vinuri vechi de peste 60 de ani. De altfel, colecția este foarte variată și cuprinde vinuri din 1950 până în anul 2000, cu mici excepții. Am descoperit că au fost epuizate stocurile din anii 1976, 1978 și 1979, chiar aș fi curioasă să aflu din ce motive. Cel mai ieftin vin din colecție este un Merlot din anul 2000, care costă 83 de lei.

    Stațiunea Murfatlar, creatoarea de licori

    Stațiunea de Cercetare de la Murfatlar avea 7 hectare de viță de vie și pepiniere când s-a înființat în urmă cu 111 ani, spune directorul instituției, Aurora Ranca. Tot ea a precizat că acum, stațiunea are 160 de hectare. Este adevărat, s-a confruntat în ultimii ani cu dificultăți financiare, pe care le-a depășit de mai bine de un an.

    Două dintre creațiile cu care se mândrește domeniul viticol de la Murfatlar sunt vinurile Columna și Mamaia. Columna este un vin alb, ecologic, făcut din struguri culeși manual, de pe o parcelă pe care nu se folosesc pesticide sau ierbicide. Certificatul de naștere al vinului Mamaia, a fost semnat în anul 1993. Este un vin rose închis, creat prin amestecul soiurilor Merlot, Băbească Neagră și Muscat Ottonel.

    De la Aurora Ranca am mai aflat că soiurile franțuzești au prins foarte bine la Murfatlar datorită climei, a soarelui și a solului calcaros. Ele acumulează mult zahăr, tocmai de aceea producția a fost reprofilată pe vinurile demidulci și dulci. Ah, și dacă sunteți curioși ce tip de vin din Crama Murfatlar a băut prima dată Regele Carol al II-lea la acea degustare de la Constanța, ei bine, era vorba despre un Chardonnay.