Category: Gastronomie&Vinuri

Mancaruri si vinuri traditionale in Dobrogea

  • Vareniki, colțunașii cu brânză care nu lipsesc de sărbători de pe masa lipovenilor din Dobrogea

    Vareniki, colțunașii cu brânză care nu lipsesc de sărbători de pe masa lipovenilor din Dobrogea

    Vareniki sunt atât de apreciați de lipovenii din Dobrogea, încât, la orice sărbătoare, gospodinele prepară acest produs. Există chiar și un cântec despre vareniki. Sărați sau dulci, acești colțunași reprezintă o mâncare tradițională pentru rușii lipoveni, dar și pentru ucraineni. Rețeta am aflat-o de la Geta Grigore din Carcaliu, care a pregătit vareniki cu multă plăcere în bucătăria ei, în timp ce povestea cum îi făcea mama dânsei, dar și cum era în Carcaliu pe vremuri, când Dunărea era la câțiva pași și localnicii nu erau plecați să lucreze în străinătate.

    Vareniki cu brânză, o rețetă veche, transmisă din generație în generație

    Am ajuns în gospodăria tradițională a Getei Grigore din Carcaliu, o localitate de ruși lipoveni din județul Tulcea, pentru a afla care sunt rețetele tradiționale ale lipovenilor din Dobrogea. Ea a preparat vareniki, dar ne-a vorbit și despre ciorba tradițională de varză, căreia lipovenii îi spun ”ști”.

    geta-grigore-carcaliu-tulcea-dobrogea-reteta-vareniki-mancare-traditionala-lipoveneasca

    ”Vareniki sunt foarte gustoase. La noi, nu există o sărbătoare să nu ai vareniki. Obligat făceai acasă, după ce veneai de la biserică. Și la nuntă se făceau înainte. Când mireasa când se întorcea de la biserică, era puțină lume acasă, doar mirele, mireasa și rudele mai apropiate și făcea vareniki, plăcintă și ceaune cu ști, o ciorbă tradițională cu varză.

    reteta-vareniki-mancare-traditionala-lipoveneasca-carcaliu-tulcea-dobrogea

    Pentru vareniki se amestecă 1 kg de făină cu apă și se face un aluat potrivit. Nu se pune sare în cocă, ci doar în apa în care se fierb vareniki.

    vareniki-mancare-traditionala-a-rusilor-lipoveni-din-dobrogea-carcaliu-tulcea

    În aluat se pune și albușul de la un ou, iar gălbenușul se adaugă în brânza proaspătă de vaci cu care se umplu vareniki, să se facă galbenă.

    vareniki-reteta-tarditionala-lipoveneasca-dobrogea-carcaliu-tulcea

    În brânză poți să pui puțină sare, dar în cocă nu. Aluatul se întinde puțin mai gros și se taie cercuri cu paharul.

    reteta-traditionala-lipoveneasca-carcaliu-dobrogea-tulcea

    Se pune brânza în fiecare cerc și apoi le lipești de jur-împrejur.

    reteta-traditionala-lipoveneasca-dobrogea-carcaliu-rusi-lipoveni

    După ce se fac toate, începi să le fierbi.

    vareniki-reteta-traditionala-lipoveneasca-carcaliu-tulcea-dobrogea

    Ele ies la suprafață, dar le lași să mai fiarbă. Când le scoți le întinzi pe toate pe ceva, să se scurgă apa.

    reteta-vareniki-cu-branza-carcaliu-rusi-lipoveni-mancaruri-traditionale

    Mama le punea pe masă să se scurgă și să se zvinte puțin și apoi se pun într-o farfurie mai adâncă și adăugam smântână și unt.

    vareniki-cu-branza-reteta-traditionala-lipoveneasca-carcaliu-tulcea-dobrogea

    Ei se mănâncă atunci când sunt calzi, când îi faci.

    reteta-traditionala-lipoveneasca-carcaliu-tulcea-dobrogea

    Se pot mânca și cu zahăr, dacă vrei să fie dulci. Noi mai facem și pampușki, altă rețetă tradițională, dar coca se prepară la fel ca la pâine”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Geta Grigore, localnică din Carcaliu.

    În timp ce prepara vareniki, Geta Grigore a povestit că, pe vremuri, Carcaliu era un sat situat pe malul Dunării

    ”Aici, în Carcaliu, era de jur-împrejur apă, de aceea localitatea este sus și jos este teren. Aveam apă, sălcii și până prin anii 60, noi ne plimbam cu barca. După aceea au îndiguit, au desecat și a devenit teren arabil.

    Biserica din CarcaliuFoto: Paul Condrat

    Bărbații se duceau și prindeau pește, cu asta ne hrăneam. Casele erau sărace, cu acoperiș de stuf, dar din anii 60-70 au început să le învelească cu țigla. Dădeau jos stuful și le înveleau cu țiglă. Era periculos stuful, că dacă făceai focul te tot uitai să nu se aprindă.

    Noi aveam înainte baia neagră. În față, unde era plita cu pietrele, era sfoară întinsă și când noi ne schimbam hainele murdare, părinții puneau hainele pe sârmă și când se făcea abur, trecea prin haine și omora microbii. Pe noi ne spăla cu săpun de casă și cu apă de ploaie, nu ca acum, cu tot felul de șampoane.

    carcaliu-sat-de-rusi-lipoveni-din-judetul-tulcea

    Carcaliu este un sat cu multe familii de ruși lipoveni. Sunt puțini români, acum au mai rămas 3-4 familii. Noi acasă am vorbit limba rusă, româna o vorbeam doar la școală. Părinții nici nu știau să vorbească românește.

    La noi în sat am avut școala în limba rusă, pentru primele 4 clase. Era plină școala și vorbeam, cântam, tot în rusă. La biserică, atunci când mergeam, tot limba rusă vorbeam și ascultam muzică.

    Dacă era o petrecere, un botez, lumea cânta, de răsuna casa. Noi știam de mici să cântăm melodiile, pentru că învățam cântecele vechi, de la părinții noștri. Erau foarte veseli. Nici harmușcă nu era la început. Puneau într-o cană de tablă sau într-o cutie, linguri, furculițe și le trăncăneau, aia era melodia la noi și dansau părinții, cu trăncăneala aia.

    După aceea a apărut harmușca, dar trebuia să aduci din Brăila sau din Galați, că la noi în sat nu prea erau oameni care să cânte la harmușcă.

    Pește aveam la discreție. Tata era pescar și a adus o știucă mare, iar eu eram curioasă și m-am dus să văd dacă are dinți și am băgat degetul în gura ei și m-a mușcat.

    Când eram în vacanță ne duceam la Dunăre la scăldat, ne bucuram, cântam până ajungeam acolo, dar și pe malul apei și satul răsuna de glasurile noastre tinere.

    Mergeam la Dunăre, la biserică și în centru, asta era distracția noastră. Din sat trebuia să ne întoarcem la ora 19.00 acasă”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Geta Grigore.

    Ști, ciorba tradițională lipovenească

    Tot de la Geta Grigore am aflat și despre un alt preparat tradițional lipovenesc, ciorba cu varză.

    ”Ști este ciorba noastră tradițională cu varză, o ciorbă lipovenească, ce poate fi preparată și de post, cu ulei și mulți cartofi, dar se face și cu carne.

    La ști se folosesc multe zarzavaturi: cartofi, morcovi, pătrunjel. Cartofii se pun întregi și apoi se strivesc puțin cu furculița. Varza trebuie să fie proaspătă, dar iarna, dacă o faci cu varză murată trebuie spălată, să nu fie acră.

    Noi acrim ciorba aceasta cu suc de roșii acru, nu dulce. Când carnea este fiartă și toate zarzavaturile au fiert se pune sucul de roșii, apoi se pune varza tocată mărunt, se adaugă sare, ulei și verdeață, pătrunjel și mărar și când ciorba este gata pui varza. Ea nu se ține mult pe foc, pentru că fierbe repede, că dacă o fierbi tare se face mămăligă acolo”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Geta Grigore.

    Vara, pe ulițele satului, copiii vorbesc în italiană

    Cândva era un sat cu mulți locuitori, însă, acum, în Carcaliu, mai mult vârstnicii au grijă de case, am aflat de la Vasile Ivan, președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Carcaliu, care ne-a arătat muzeul pe care l-a amenajat în sediu, în care sunt expuse lucrurile vechi folosite odinioară de localnici. Tinerii au plecat în Italia sau în alte țări să lucreze, iar vara, când vin în vacanțe, localitatea se umple de oameni.

    comunitatea-rusilor-lipoveni-din-carcaliu-judetul-tulcea

    Pe străzile din sat se aude mai mult limba italiană, vorbită de copiii celor care de ani buni lucrează în Italia, dar care se întorc acasă, cu dor, în vacanța de vară.

     

  • Astăzi este Ziua Mondială a Baclavalei. Rețeta baclavalelor delicioase făcute de turcoaicele din Dobrogea

    Astăzi este Ziua Mondială a Baclavalei. Rețeta baclavalelor delicioase făcute de turcoaicele din Dobrogea

    Astăzi este Ziua Mondială a Baclavalei, unul dintre cele mai cunoscute și apreciate deserturi ale Orientului. Cu multă nucă și presărate cu fistic sau făcute cu ciocolată și cacao, aromate și bine însiropate, baclavalele sunt apreciate și de români, nu doar de musulmani.

    Ziua Mondială a Baclavalei. Baclavalele, delicii ale gastronomiei turcești din Dobrogea

    Baclavalele sunt adevărate delicatese, pe care toată lumea le savurează cu plăcere. De Ziua Mondială a Baclavalei, Discover Dobrogea vă oferă rețeta originală după care turcoaicele din Dobrogea pregătesc baclavalele așa cum au învățat de la mamele și bunicile lor.

    ziua-mondiala-a-baclavalei-Ramazan Bayram

    Într-o gospodărie tradițională turcească din Cobadin, am văzut cum se prepară baclavalele, iar doamna Mustafa Mirem mi-a dezvăluit și rețeta, cu toate secretele ei, astfel că, oricine dorește să încerce, le poate face.

    sarailiile-dizme-delicatese-ale-gastronomiei-musulmane-cobadin-dobrogea-mustafa-mirem

    Pe o masă rotundă, cu picioare scurte, așezată pe un scaun  mic, Mirem Mustafa a pregătit, cu multă dragoste și migală, niște baclavale senzaționale.

    ”Pentru o tavă de baclavale este nevoie de 7 linguri de ulei, 7 linguri de iaurt, 1 ou, făină cât cuprinde, un vârf de cuțit de sare și zahăr vanilinat.

    Consistența trebuie să fie potrivită, precum lobul urechii, să nu se lipească de degete. Dacă este prea tare nu poți să întinzi foaia, iar dacă este prea moale, se lipește de vergea.

    Întindem foile cu vergica până devin foarte subțiri și apoi așezăm 3 foi una peste alta, fără să adăugăm nimic între ele.

    Se împăturesc precum batistele, iar după ce le tai în 4, se pune o jumătate de miez de nucă în interior și se formează un pătrat. Se aranjează în tavă, se presară cu ulei și se bagă la cuptor, până se rumenesc.

    ziua-mondiala-a-baclavalei-sarayliile-dizme-facute-la-cuptor-de-pamant-reteta-traditionala-cobadin

    Între timp, se pregătește un sirop din 600 ml apă și 1 kg de zahăr, felii și zeamă de lămâie, să nu se zaharisească. Siropul trebuie să fiarbă până când se îngroașă.

    Acestea sunt dulciurile care se fac la orice sărbătoare”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.

  • Festivalul de artă culinară turcească – rețete tradiționale și o bogăție de arome orientale

    Festivalul de artă culinară turcească – rețete tradiționale și o bogăție de arome orientale

    Sute de feluri de preparate au gătit turcoaicele de la filialele UDTR din Dobrogea și București, pentru Festivalul de artă culinară turcească de la Constanța. Prin acest eveniment, Comisia de femei din cadrul UDTR promovează gastronomia tradițională, care s-a transmis de generații în comunitatea etnicilor turci.

    La Festivalul de artă culinară turcească au fost premiate cele mai bune mâncăruri

    Evenimentul este organizat în fiecare an de Comisia de femei a UDTR, iar doamnele care gătesc cele mai bune preparate sunt premiate. Peste 100 de feluri de preparate culinare turcești au intrat în concurs, pe 3 secțiuni: dulciuri, patiserie și mâncare tradițională.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    ”Este a XV-a ediție a Festivalului de artă culinară turcească. În ultimii doi ani, din cauza pandemiei nu a mai fost organizat evenimentul și se observă acest lucru, deoarece femeile din comunitate au fost foarte bucuroase să participe în număr cât mai mare.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    La concursul din acest an, pe care l-am organizat în Constanța, participă femei din 17 comunități UDTR din toată țara. Ele au pregătit cele mai bune mâncăruri tradiționale, atât pentru a se mândri cu măiestria lor în arta culinară, cât și pentru a încânta juriul”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Filiz Ismail, președintele Comisiei de femei din cadrul UDTR.

    Festivalul de artă culinară turcească, un eveniment destinat promovării gastronomiei tradiționale

    Pe masa reprezentantelor UDTR Cobadin am văzut preparate despre care nu am auzit niciodată, dar care arată extrem de apetisant.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta-cobadin

    ”Pentru această ediție a Festivalului de artă culinară turcească, 4 gospodine din Cobadin au gătit peste 10 feluri de mâncare. Am făcut fasole cu carne de oaie, vinete cu carne la cuptor, chifteluțe împachetate în vânătă și multe altele.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    Desigur, am preparat și baclavale, sarailii, gutui coapte cu frișcă și nucă, plăcintă cu cartofi, kobete cu carne de pui, manti o mâncare foarte migăloasă, făcută cu carne de pui sau vită, mâncare de arpagic cu cubulețe de carne, kobete cu brânză și mult mărar. Nelipsit de pe masa este ayran-ul, băutura care însoțește bine orice fel de preparat turcesc.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    Întotdeauna luăm premii, fie la produsele de patiserie, fie la dulciuri sau la mâncărurile gătite. Nu plecăm cu mâna goală de la festival”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Borseit Aiten – președinte al sucursalei UDTR Cobadin.

    În urma jurizării, turcoaicele din Cobadin au obținut premiul II, la categoria mâncare tradițională.

    Consulul Turciei la Constanța le sprijină pe turcoaice în promovarea bucătăriei tradiționale

    Deoarece susține comunitatea turcă din România și militează pentru păstrarea tradițiilor, a participat la festivalul culinar și consulul general al Republicii Turcia la Constanța, Emre Yurdakul.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    ”Există foarte multe acțiuni care se organizau tradițional înainte de pandemie, dar, o perioadă au fost oprite. Astăzi s-au reunit aici toate filialele Uniunii Turce din România, pentru a populariza împreună cultura și bucătăria turcească.

    Este o activitate organizată de Comisia de femei a UDTR, iar noi toți ne aflăm astăzi aici, pentru a le arăta sprijinul nostru și a le mulțumi pentru efortul pe care ele îl fac pentru promovarea bucătăriei turcești”, a declarat pentru Discover Dobrogea, consulul general al Republicii Turcia la Constanța, Emre Yurdakul.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    La evenimentul organizat de Uniunea Democrată Turcă din România au participat sute de persoane. De asemenea, au fost prezenți la Festivalul de Artă Culinară Turcească, ambasadorul Republicii Turcia în România – Füsun Aramaz, preşedintele UDTR- Fedbi Osman, deputatul Iusein Ibram, reprezentanți ai mediului de afaceri, dar și români pasionați de bucătăria turcească.

    Sute de produse, 15 premii acordate de juriu

    În urma jurizării s-au acordat 15 premii, 3 speciale, iar pentru fiecare categorie de produse, alte 3 premii și câte o mențiune.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    Premiul special a fost obținut de Leman Talib din Măcin, la secțiunea mâncare tradițională, Osman Ghiulnar din Tulcea pentru patiserie și Mustafa Nadie din Mangalia, pentru dulciuri.

    festivalul-de-arta-culinara-turceasca-constanta

    Participanții la festival au fost încântați de preparatele pregătite de turcoaice, de bogăția de gusturi și arome orientale.

  • La Jurilovca, rețetele tradiționale se transmit de la o generație la alta, să nu se piardă

    La Jurilovca, rețetele tradiționale se transmit de la o generație la alta, să nu se piardă

    O călătorie gastronomică prin Jurilovca, localitate de pescari lipoveni, îți oferă posibilitatea să descoperi tradiții și rețete pe care localnicii le păstrează și le transmit de la o generație la alta. La Jurilovca, mâncărurile tradiționale sunt făcute, în general, din pește, un produs pe care gospodinele îl pregătesc în toate felurile.

    Borșul pescăresc, mâncarea tradițională a lipovenilor din Jurilovca

    Borșul pescăresc sau borșul lipovenesc, este o mâncare tradițională în Jurilovca. În Delta Dunării, comunitățile de lipoveni sunt preponderent alcătuite din pescari, iar peștele reprezintă resursa locală de hrană.

    preparate-din-peste-bors-de-peste-holbina-trei-bibani

    ”Borșul lipovenesc este mâncarea pe care pescarii o preparau în barcă. Erau expediții mai lungi, în care pescarii plecau dimineața și se întorceau seara și își asigurau masa de prânz direct în barcă.

    Și acum se mai practică lucrul acesta și aprind focul direct în barcă, pentru a face borșul. Ei nu se tem că poate lua foc barca, pentru că, spun pescarii, este apă de jur împrejur, nu se poate întâmpla nimic.

    Borșul pescăresc care se prepară în barcă este simplu, cu câteva legume aruncate în oală și cu peștele foarte proaspăt, pe care pescarii îl curăță în barcă. Ei adaugă niște sare și oțet și este un prânz foarte bogat. Pescarii mănâncă acest borș de pește cu pâșka, o pâine ca o lipie mai groasă, care se face în tigăi mai mari.

    bors-pescaresc-de-peste-bors-lipovenesc-jurilovca-mancare-traditionala

    Borșul pescăresc nu se făcea cu anumite tipuri de pește, pentru că era folosit cel pe care îl prindeau pescarii. Ei știu foarte bine că cel mai bun gust îl are peștele proaspăt și trebuie să fie mai multe sortimente de pește, 3 sau chiar 5. Cu cât se folosesc mai multe specii de pește, cu atât borșul este mai gustos.

    În Jurilovca am observat că mai mult bărbații prepară borșul pescăresc, pentru că ei sunt cei care știu foarte bine cum se prinde peștele, care este gustul lui, cum își schimbă peștele gustul atunci când este fiert sau preparat la plită.

    Deși nu se prepară cu borșul acela acru din tărâțe, se numește borș, pentru că denumirea vine de la borsh din limba slavă. Lipovenii sunt un grup etnic slav și atunci, foarte multe dintre cuvintele din vocabularul lor provin din țara de origine.

    Pentru popoarele slave, borșul este orice mâncare care are zeamă: ciorbă de varză, supă, borșul de pește, chiar dacă nu folosim lichidul acela acru cu care se acrește ciorba”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Gentilia Zenovei-Balaban.

    Rețeta de proțap de pește pe pat de cartofi, o delicatesă inventată de gospodinele din Jurilovca

    Într-o superbă bucătărie tradițională, pe care Pensiunea ”La Lipoveni” din Jurilovca a păstrat-o așa cum era pe vremuri, Evghenia Turcu a gătit pentru Discover Dobrogea, proțap de caras pe pat de cartofi. Pe un cuptor din pământ, prevăzut și cu plită, așa cum rar mai vezi prin satele dobrogene, doamna Jeni a gătit rețeta lipovenească, în timp ce ne povestea cum era viața în Jurilovca, atunci când dânsa era copil.

    reteta-protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-eugenia-turcu-jurilovca-reteta-traditionala

    ”Ținând cont că locuim în apropierea Deltei Dunării, într-o zonă de pescari, facem proțap de pește pe pat de cartofi. Rețeta o știu de la părinții mei. Când eram copil, seara, gospodinele se adunau în fața porții și fiecare povestea ce a gătit.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-din-jurilovca

    Sunt folosiți și cartofii, deoarece, pe moment, peștele este sățios, dar nu ține de foame și o gospodină de la Jurilovca, s-a gândit, în urmă cu 60 de ani, să pună peștele peste un strat de cartofi. Au experimentat și celelalte vecine rețeta și a fost acceptată în comunitate”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Jeni Turcu, localnică din Jurilovca.

    Deși ne-a dezvăluit rețeta, am stat alături de doamna Turcu atunci când a pregătit deliciosul preparat și, desigur, am realizat multe fotografii.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-jurilovca-lipoveni-jeni-turcu

    Mai întâi se curăță de solzi peștele, care poate fi plătică, caras sau crap. Îi spunem proțap, deoarece peștele este despicat pe șira spinării, nu pe burtă, ca de obicei și se întinde peste patul de cartofi.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca-jeni-turcu

    Ceapa, morcovii și cartofii se călesc în ulei până se rumenesc puțin, iar peste ele se pune peștele.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Deasupra se adaugă ardei, roșii, usturoi, rondele de ciușcă și ce mai dorește fiecare. Când este aproape gata, noi mai punem și puțin sos de roșii, să aibă un gust mai bun. Se poate pune la cuptor sau în tuci, direct pe plită. Orice mâncare gătită pe plită este delicioasă.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Scavarotka (tava rotundă) pe care o folosim pentru rețeta de proțap de pește pe pat de cartofi are peste 100 de ani. Ea este din tuci și nu o dau pe 100 de vase yena, pentru că o am de la mama și mâncarea gătită în această tavă este mai gustoasă. Dacă fac carasul în scavarotka are un gust mai dulce și mai bun. În scavarotka fac și pește, și plăcinte, și kașnik, de toate. Deserturile le facem în special iarna, la cuptor – duhovka.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Proțapul de pește pe pat de cartofi nu este o rețetă greu de făcut. Părinții mei o preparau de câte ori ni se făcea poftă de un proțap. Peștele era prăjit la ordinea zilei, pentru că se făcea repede, dar această rețetă necesită ceva mai mult timp pentru preparare și puțină migală”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Evghenia Turcu.

    peste-si-vin-de-la-crama-hamangia-pagaia-fumee-sec

    Deoarece mâncărurile din pește sunt mai savuroase când le asociem cu un vin bun, am ales pentru acest preparat minunat un vin Fumee Sec din gama Pagaia, de la Crama Hamangia.

    Alte rețete lipovenești, bune de te lingi pe degete

    Pentru că am avut suficient timp să stăm de vorbă cu Jeni Turcu, am aflat și alte rețete tradiționale preparate de gospodinele din Jurilovca, dar și din alte localități de pescari din județul Tulcea.

    retete-traditionale-lipovenesti-jurilovca-jeni-turcu

    ”Pentru că provin dintr-o familie de  pescari, mâncarea mea preferată este ciorba de pește. Îmi mai place plachia cu mămăligă, care este o delicatesă. Pentru plachie, peștele se prăjește separat și apoi, în uleiul de la pește se prăjește puțină ceapă tăiată, se pune peștele și se înăbușește cu puțin suc de roșii și se pune neapărat puțină ciușcă.

    Tot de la părinții mei am învățat să fac pește cu orez la cuptor, o rețetă pe care și copiii mei o savurează cu drag .

    Se prăjește șalăul și apoi se face un fel de pilaf călit puțin cu ceapă. Deasupra pilafului se pune peștele și se bagă tava la cuptor. Este o combinație perfectă între pește și orez și apreciem această rețetă foarte mult.

    Chifteluțele din pește sunt și ele foarte delicioase. Se fac din file de știucă, crap și șalău, tocate și amestecate bine. Se pune și zarzavat, încât nici nu-ți dai seama că sunt chiftele din pește. Peste carnea de pește care a fost tocată, se adaugă câțiva cartofi cruzi rași pe răzătoare și un morcov ras, care le dă și o culoare mai frumoasă. Se pune și usturoi, că altfel nu au gust bun, dar adaug și pătrunjel, mărar, sare și piper. Nu pun ouă la chiftele, pentru că la noi sunt dezlegări de pește miercuri și vineri, iar peștele are suficientă gelatină și se leagă bine.

    Turiștii care vin în Jurilovca apreciază foarte mult preparatele din pește. Când vin aici, ei cer ciorbă de pește, plachie cu mămăligă și saramură.

    produse-din-peste-dobrogea-saramura-de-peste

    Pentru saramură, peștele îl coc pe jar. Se face din orice fel de pește, dar nu trebuie curățat de solzi. Solzii se ard pe jar și dau savoare. Separat se face o compoziție din apă, oțet, roșii tăiate, ciușcă, usturoi, care se fierbe și se toarnă peste peștele făcut la jar și mănânci de te lingi pe degete.

    preparate-din-peste-dobrogea-storceag-de-sturion

    Tata, când aducea pește din familia sturionilor, gătea singur peștele, pentru că era un bucătar iscusit. La storceag folosea mai mult zgârciul de la pește și câțiva cartofi, ceapă, morcovi și cam atât. Peștele lăsa atâta grăsime, că ziceai că este dreasă cu ceva. La noi nu se dregea cu smântână.

    Pe vremuri, soțiile pescarilor nu curățau peștele. Pescarul aducea peștele acasă și până nu îl curăța, nu intra în casă. Cumva, era o formă de respect și așa își menaja soția, care doar gătea peștele”, a povestit pentru Discover Dobrogea, doamna Jeni Turcu.

    Lipovenii din Jurilovca sunt oameni cu inima deschisă, bucuroși să-i primească pe turiști

    Jurilovca s-a dezvoltat mult în ultimii ani, din punct de vedere turistic. Lipovenii își păstrează tradițiile și merg cu sfințenie la biserică, iar pe turiști îi întâmpină cu inima deschisă.

    Revelion pe stil vechi Tulcea

    ”Pentru mine, Jurilovca este un spațiu solar, pentru că aici am copilărit, este locul în care mă întorc drag și mi se pare că totul era perfect. Aici este familia noastră și oamenii pe care îi iubim.

    Cea mai plăcută amintire de când eram copil este atmosfera deosebită de la sărbătorile mari, de Paște și Crăciun. Totul începea la biserică și apoi luam masa în familie.

    craciunul-la-rusii-lipoveni

    Nu-i vorba neapărat de o amintire, cât de sentimentul pe care îl aveam atunci când ne întâlneam cu toții într-o zi de sărbătoare. Era mersul la biserică, era masa împreună. Știam că este o zi în care toată lumea se odihnește și, practic, timpul acela era foarte bogat pentru că eram împreună.

    Eu cred că ceea ce învățăm în copilărie și lucrurile pe care le vedem în familie ne formează a oameni. Acestea ne marchează și ne însoțesc de-a lungul întregii vieți.

    Mult timp, comunitatea din Jurilovca era percepută ca fiind extrem de conservatoare. De exemplu, când eram eu mică, înțelegeam, de exemplu, că erau evitate căsătoriile mixte, dar nu de către tineri, ci de părinți.

    Părinții și-ar fi dorit ca tinerii să se căsătorească tot cu cineva din comunitate, tocmai pentru ca toate lucrurile care țin de tradiție să se păstreze. Sunt niște chestiuni de supraviețuire a grupului, este vorba despre psihologia grupului. Aceasta era cutuma și ei țineau să o respecte. În timp, lucrurile s-au mai schimbat și Jurilovca este acum o comunitate cu oameni deschiși, tradițională, dar nu conservatoare.

    turism-traditii-jurilovca-mancare-traditionala-

    Lipovenii din Jurilovca sunt oameni cu inima deschisă, sunt oameni primitori, iar turiștii sunt bucuroși să îi cunoască. Sunt oameni care își deschid curțile, casele, viața și sufletul, în fața oaspeților. Cei care vin să ne viziteze, caută elementele tradiționale și absolut tot ce ține de tradiție și de specificul lipovenesc al locului este extraordinar de apreciat”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Gentilia Zenovei-Balaban.

     

  • Fiecare cramă din Dobrogea are o poveste – Clos des Colombes are o versiune franțuzească

    Fiecare cramă din Dobrogea are o poveste – Clos des Colombes are o versiune franțuzească

    Povestea Cramei Clos des Colombes a început în urmă cu 20 de ani, când, franțuzoaica Anne Marie Rosenberg a ajuns în Dobrogea. Ea a căutat un domeniu pe care să-și cultive o plantație de viță-de-vie, iar cel din stațiunea Olimp, situat între Marea Neagră și lacurile din zonă i s-a părut cel mai potrivit. Născută într-o familie de viticultori, Anne Marie era deja cunoscută în industria vinului, iar proiectul pe care l-a dezvoltat pe litoralul românesc a reprezentat o nouă provocare pentru ea.

    Crama Clos des Colombes produce vinuri în stil franțuzesc

    Când Anne Marie a preluat domeniul din Olimp, acesta avea aproximativ 4 hectare. 5 ani mai târziu, ea a început să producă primele vinuri și să se extindă, iar în prezent, plantația are 6 hectare, pe care sunt cultivate 9 sortimente de struguri.

    vin-clos-des-colombes-crama-olimp-vin-de-nisa

    Anne Marie Rosenberg a dorit să vinifice pe stilul franțuzesc. Astfel, cele mai multe vinuri au o aciditate foarte ridicată, sunt foarte taninoase, dar au și mult lemn, adică sunt baricate.

    Franțuzoaica a încercat să facă ceva mai special și să vină pe piață cu niște sortimente de vinuri mai vechi, de  nișă. Astfel, împreună cu un consultant francez, a început să cupajeze vinurile în diferite proporții, până când, cei doi au ajuns la formula care li s-a părut potrivită.

    crama-clos-des-colombes-olimp-constanta-crama-boutique

    Domeniul a primit numele Clos des Colombes, deoarece, atunci când Anne Marie a văzut pentru prima dată vechea podgorie, aceasta era împrejmuită cu un zid tradițional dobrogean din pietre, iar clos, în franceză, înseamnă închis. Deasupra fostei ferme cu via lăsată în paragină zburau mulți porumbei, colombes în franceză, care au inspirat-o pe noua proprietară, astfel că i-a introdus și pe ei în povestea cramei.

    crama-clos-des-colombes-olimp-constanta-vinuri-de-nisa-vinuri-frantuzesti

    Antreprenoarea din Franța a continuat investițiile și, ulterior, a deschis o cramă, o pensiune și un restaurant cu gastronomie fină, franțuzească.

    Crama din Olimp are un nou proprietar

    Din luna martie 2022, omul de afaceri Virgil Lixandru a achiziționat domeniul Clos des Colombes din 23 August-Olimp, într-o tranzacție de 1,5 milioane de euro.

    crama-clos-des-colombes-are-un-nou-proprietar-olimp-crama-boutique-constanta-dobrogea

    ”Zona Olimp se va dezvolta semnificativ pe termen mediu și are toate premisele pentru crearea unui model diferit de turism, cu proiecte integrate, cu spații verzi ample și diferite opțiuni de petrecere a timpului liber.

    Am cumpărat Cols des Colombes deoarece se integrează foarte bine în tot acest tablou. De aceea, am realizat deja investiții în modernizarea cramei, a restaurantului și domeniului, care vrem să devină o destinație gastronomică și turistică în sine, pentru zona de sud a litoralului”, a declarat Virgil Lixandru, noul proprietar al cramei.

    Crama Clos des Colombes din stațiunea Olimp, a lansat un parteneriat educațional cu Facultatea de Agricultură din cadrul Universității Ovidius Constanța, un concept inedit de evenimente locale, prin care promovează potențialul turistic al zonei, tot timpul anului.

    ”Domeniul se întinde pe o suprafață de 6 hectare și reprezintă una dintre cele mai renumite podgorii de pe litoralul românesc.

    crama-clos-des-colombes-olimp-constanta

    Aici sunt produse în prezent, aproximativ 18.000 de sticle anual. Vinurile Clos des Colombes au câștigat, de-a lungul timpului, mai multe premii naționale și internaționale.

    anca-lixandru-administrator-crama-clos-des-colombes-olimp

    Pe lângă podgorie, domeniul mai include o cramă și un restaurant cu aproximativ 100 de locuri, care a fost declarat cel mai bun restaurant regional din Dobrogea în 2019 de către ghidul Gault Millau, precum și mai multe unități de cazare”, a afirmat Anca Lixandru, administratorul Cramei Clos des Colombes.

    .

  • Sarayliile sau dizme cum le spun turcii, delicii ale gastronomiei musulmane din Dobrogea

    Sarayliile sau dizme cum le spun turcii, delicii ale gastronomiei musulmane din Dobrogea

    Baklavalele și sarayliile sunt adevărate delicatese, pe care toată lumea le savurează cu plăcere. Se spune că nimeni nu face saraylii – dizme cum le spun turcii, mai bune decât musulmanii și, probabil, așa este. Într-o gospodărie tradițională turcească din Cobadin, am văzut cum se prepară sarayliile, iar doamna Mustafa Mirem mi-a dezvăluit și rețeta, cu toate secretele ei, astfel că, oricine dorește să încerce, poate face dizme.

    Sarayliile – dizme – nu se prepară greu, dar trebuie să știi să întinzi foile

    Pe o măsuță rotundă, cu picioare scurte, așezată pe un scaun la fel de mic, Mirem Mustafa a pregătit, cu multă dragoste și migală, sarayliile cele mai bune pe care le-am mâncat până acum. Foarte fragede, dar în același timp crocante și bine însiropate, sarayliile făcute de turcoaice, nu se compară cu cele cumpărate din comerț.

    sarailiile-dizme-delicatese-ale-gastronomiei-musulmane-cobadin-dobrogea-mustafa-mirem

    După ce a întins aproape toate foile, le-a presărat cu nucă și apoi le-a rulat pe vergea, Mirem Mustafa a aprins focul la cuptorul vechi, în care a copt bunătățile.

    saraylii-dizme-reteta-traditionala-dobrogeana-cobadin-mustafa-mirem

    Când avea copiii mici, ea punea la cuptor câte 5 tăvi de saraylii și pâine, pentru că erau mai gustoase pregătite astfel.

    sarayliile-dizme-deserturi-turcesti-din-dobrogea-cobadin-turci

    ”Pentru o tavă de dizme este nevoie de 7 linguri de ulei, 7 linguri de iaurt, 1 ou, făină cât cuprinde, un vârf de cuțit de sare și zahăr vanilinat.

    sarayliile-dizme-reteta-dobrogea-cobadin-mustafa-mirem

    Consistența trebuie să fie potrivită, precum lobul urechii, să nu se lipească de degete. Dacă este prea tare nu poți să întinzi foaia, iar dacă este prea moale, se lipește de vergea.

    sarayliile-dizme-delicii-ale-gastronomiei-musulmane-din-dobrogea-mirem-mustafa-cobadin

    Se formează biluțe mici, cât un gălbenuș de ou și se întind în foi subțiri. Nuca se macină fin, se amestecă cu zahărul și se presară peste fiecare foaie.

    sarayliile-dizme-facute-la-cuptor-de-pamant-reteta-traditionala-cobadin

    Foile întinse se învârtesc pe vergea, se strâng și se încrețesc. Dacă sunt prea mari se taie în două, dacă nu, se lasă întregi. Se aranjează în tavă, se presară cu ulei și se bagă la cuptor, până se rumenesc.

    sirop-saraylii-baklavale-reteta-traditionala-dobrogea-cobadin

    Între timp, se pregătește un sirop din 600 ml apă și 1 kg de zahăr, felii și zeamă de lămâie, să nu se zaharisească. Siropul trebuie să fiarbă până când stă pe unghie și nu curge”, a precizat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.

    Sarayliile și baklavalele se prepară aproximativ la fel

    Sarayliile se înrudesc, cumva, cu baklavalele, însă diferă forma și consistența siropului de zahăr. Doamna Mirem Mustafa spune că a făcut pentru prima dată dizme, după ce s-a căsătorit, când a avut primul copil. De atunci, a făcut, probabil, sute de tăvi de saraylii, pentru a le oferi celor dragi, ceva dulce și tradițional, de sărbători.

    saraylii-dizme-reteta-turceasca-dobrogea-cobadin

    ”Pentru saraylii și baklavale, ingredientele sunt aceleași. Diferența este că baklavalele se fac cu 3 foi, puse una peste alta, fără nimic între ele.

    Se împăturesc precum batistele, iar după ce le tai în 4, se pune o jumătate de miez de nucă în interior și se formează un pătrat. Siropul pentru baclavale se face la fel ca cel pentru sarailii, dar se fierbe puțin mai mult, să fie mai gros.

    Acestea sunt dulciurile care se fac la orice sărbătoare”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.

    Legenda sarayliei a apărut în Dobrogea

    Lângă frumosul cuptor tradițional, vechi de câteva zeci de ani, al doamnei Mirem Mustafa, am aflat legenda sarayliei, de la președintele Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun.

    saraylia-se-numeste-asa-doar-in-dobrogea-legenda-sarayliei-din-dobrogea-cobadin-osman-harun

    ”Legenda sarayliei a apărut în timpul unei vizite în România, a caravanei sultanului Abdul Medgid, fondatorul orașului Medgidia. Potrivit legendei, caravana regală s-a oprit prin toate orașele mari de la acea vreme și a împărțit bunătăți din Turcia.

    În Turcia nu există cuvântul saraylie, acesta fiind spus de români, în legătură cu baklavaua de acea formă, care a fost adusă de sarayul turcesc. Pornind de la saray, românii au numit desertul saraylie și așa i-a rămas numele în Dobrogea.

    În Turcia, sarayliei i se spune kurma baklavasî, în tip ce turcii din România o numesc ghelin boazî sau ghelin gheotla, care înseamnă esofagul miresei, pentru că saraylia are forma unui esofag.

    saraylie-reteta-dobrogea-cobadin-constanta

    Aici, în Cobadin ele se numesc dyzme, pentru că sunt înșiruite, iar tătarii le spun bogârdak.

    Se spune că baklavaua este o invenție a Curții Regale Otomane. În secolul al IX-lea a apărut moara de vânt, la Sistan, aproape de Afganistan și s-a produs făina foarte fină. Perșii au inventat atunci aluatul din mai multe foi subțiri. În secolul al XIII-lea, sultanul a adus bucătari de pretutindeni, care au experimentat mai multe rețete de deserturi, printre care și baklavaua de astăzi. Tot atunci a apărut și  înghețata cu maraș.

    Cea mai veche înregistrare otomană a baklavalei turcești se află în caietele de bucătărie ale Palatului Topkapi din perioada Fatih. Conform acestei înregistrări, baklavaua a fost coaptă în palat, în anul 1473.

    Când spunem că la Techirghiol se organizează Festivalul Sarayliei, spunem în română, pentru că este o denumire din România”, a povestit pentru Discover Dobrogea, la președintele Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun.

    Cobadin, o comună în care comunitatea de turci este foarte unită

    Cobadin este o comună din județul Constanța, în care majoritatea locuitorilor sunt români, dar, în care există și o comunitate importantă de turci, mulți veniți, în urmă cu mulți ani, din satul Fântâna Mare.

    ”Sunt membră a Uniunii Democrate Turce filiala Cobadin. Locuiesc în Cobadin, județul Constanța din martie, 1957. Era destul de mare și atunci Cobadinul, dar ulterior s-a mai întins.

    Eu locuiesc în cartierul de turci. Puțin mai încolo sunt tătari și turci, români și alte etnii, dar la noi s-a nimerit să fim doar turci care au venit de la Fântâna Mare.

    fantana-mare-judetul-constanta-sat-de-turci-dobrogea

    Ne-am mutat aici, pentru că acolo nu aveam școală, dispensar, primărie, era un sat uitat de lume, așa cum este și acum.

    fantana-mare-sat-judetul-constanta-sat-de-turci-dobrogea

    Sunt mai atașată de Fântâna Mare, pentru că acolo m-am născut, acolo am copilărit. Cobadinul era mai frumos înainte, pentru că erau locuri de muncă, iar acum s-au desființat. Pe vremuri, Cobadin era o comună înfloritoare și se situa pe primul loc pe țară la agricultură, la zootehnie, iar acum toate întreprinderile s-au închis și tinerii au plecat din comună”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.

     

  • Plăcinta creață făcută după rețeta grecilor din Dobrogea este delicioasă

    Plăcinta creață făcută după rețeta grecilor din Dobrogea este delicioasă

    La poalele Dealului Consul, într-o gospodărie de greci din comuna Izvoarele, bunica Petrana ne-a preparat o plăcinta creață, așa cum a învățat de la mama dânsei. Într-un un cuptor cum rar mai întâlnești astăzi, construit în bucătăria veche, făcută din pământ, plăcinta s-a copt la foc domol și s-a rumenit precum frunzele toamnei.

    Plăcinta creață sau cavrâmnea, este gătită de peste 100 de ani, de grecii din Dobrogea

    Bunica Petrana are 76 de ani și nu stă o clipă locului. Are o curte mare, cu pisici, cățel, găini, legume și pomi fructiferi și spune că gospodăria îi asigură tot ce îi trebuie, astfel că nu cumpără nimic din comerț.

    bunica-petrana-comunitate-greci-izvoarele-tulcea-placinta-creata

    Cămara este plină cu zarzavaturi, gemuri și compoturi, pe care le face în fiecare vară. Plăcinta creață, cavrâmnea cum îi zic grecii din Dobrogea, o face de când avea 17 ani și nu a schimbat nimic la rețetă. În Dobrogea, această plăcintă este foarte cunoscută, astfel că nici nu se mai știe cine a făcut-o pentru prima dată, însă, important este că gustosul preparat face parte din gastronomia dobrogeană.

    reteta-placinta-creata-dobrogeana-greceasca-izvoarele-tulcea-bunica-petrana

    ”Acesta era obiceiul la noi, sâmbăta, duminica, mama trebuia să taie un pui. Atât mâncam noi pe săptămână, un pui sau o găină. Și făcea tocăniță și plăcinte. Asta era lege. În rest, se muncea, în cursul săptămânii nu avea timp să facă. Eu stăteam lângă ea și am învățat să gătesc.

    Sâmbăta și duminica era bucurie mare, mâncam bine, iar de luni iar porneam la muncă. Atunci mergeam cu căruța și plecam dimineața și veneam seara. Vara, de exemplu, mama secera și mâncarea cea mai bună era compotul de caise. Aduna caise, făcea compot într-o oală de pământ, pe care o lega bine, o lua în căruță și aia mâncam, apoi luam coasa și coseam până ne ieșea untul.

    reteta-placinta-creata-dobrogeana-greceasca-izvoarele-tulcea-dobrogea

    Plăcinta creață se face cu apă, sare, făină, brânză, ouă și lapte. Tava o ungem cu untură, că este mai sănătoasă și mai dulce.

    Avem nevoie de 1 kg de făină, jumătate de linguriță de sare, 400 gr brânză sărată – 200 gr de vacă și 200 gr de oaie, 4-6 ouă, 100 ml apă, 500 ml lapte gras de vacă și o lingură plină cu untură.

    reteta-placinta-creata-greci-dobrogea-izvoarele-tulcea

    Se amestecă făina cernută cu apă și sare până se face un aluat puțin mai moale, apoi se ia cu mâna și se frământă pe masă, cu făină. Din cantitatea aceasta facem 3 bile, din care se întind tot atâtea foi.

    reteta-placinta-creata-greci-dobrogea-izvoarele-tulcea

    Brânza fărâmițată se împarte tot în 3 părți egale. Foaia se întinde cu vergeaua și trebuie să fie cât mai subțire. Peste ea se pune brânza, care nu trebuie să fie foarte multă.

    placinta-creata-cu-branza-reteta-greci-izvoarele-tulcea-dobrogea

    Se împăturește foaia dintr-o parte și din cealaltă până la jumătate și apoi se încrețește, iar dacă este nevoie, se taie, în funcție de mărimea tăvii.

    reteta-placinta-creata-izvoarele-greci-dobrogea-tulcea

    Tava se unge bine cu untură și după ce se pun toate foile în tavă, se pune și peste ele untură.

    reteta-placinta-creata-dobrogea-izvoarele-greci-tulcea

    Se bat bine 5-6 ouă, se adaugă 500 ml de lapte gras de vacă și se toarnă peste foi, apoi tava se bagă în cuptor până se rumenește plăcinta.

    reteta-placinta-creata-greceasca-dobogeana-izvoarele-tulcea

    Cu cât sunt mai multe ouă, cu atât plăcinta creață se umflă mai mult și este mai bună. Peste ouăle bătute pun laptele și amestec bine, apoi torn această compoziție peste foile de plăcintă. Nu fac cu iaurt, pentru că stă deasupra, se formează o pojghiță și nu se văd crețurile de la plăcintă, dar laptele intră și dedesubt și fierbe, iar la final se vede frumos și are un gust foarte bun.

    reteta-placinta-creata-dobrogeana-greceasca-dobrogea-izvoarele-tulcea

    La plăcintă îmi intră în tavă 3-4 foi. Depinde, le fac mai micuțe, să intre în tava rotundă de tuci. Am învățat pe la 17-18 ani de la mama să fac plăcintă și pâine.

    Noi avem totul ecologic, începând de la pâine, fructe, legume, lapte, cartofi, ceapă, usturoi, roșii, castraveți, gemuri, bulion, totul este cu produse din grădina noastră. Nu avem nimic cumpărat. Mi se pare că este mai bine, mai sănătos”, a precizat bunica Petrana, pentru Discover Dobrogea.

    Localnicii din Izvoarele vorbesc în limba greacă și gătesc mâncare grecească

    În comuna Izvoarele din județul Tulcea, locuiește, de aproape 200 de ani, una dintre cele mai vechi comunități de greci din România. Numele vechi al satului este de origine turcească – Alibichioi sau Alibeichioi – satul lui Ali-bei, iar prima atestare a localității este datată în 1543.

    bunica-petrana-povestea-grecilor-din-comuna-izvoarele-tulcea

    Bătrânii mai păstrează tradițiile, însă mulți tineri au plecat din țară. În timp ce prepara plăcinta creață, bunica Petrana mi-a spus povestea grecilor din localitatea Izvoarele.

    ”Se spune că prin anul 1830 emigrau 5 familii de greci și 5 familii de turci și au înnoptat aici. Noaptea, o femeie din grup a născut și au rămas în zonă, nu au mai plecat.

    Grecii rămas aici, au format familii mai departe, au născut, au crescut, au făcut case. De-a lungul timpului, satul s-a mai numit Alibichioi și Filimon Sârbu, iar acum îi zice Izvoarele.

    satul-izvoarele-tulcea-comunitate-greci-dealul-consul

    M-am născut aici. Copilăria era frumoasă, dacă nu aveam televizor și telefoane, ne jucam cu toți copiii pe stradă, aveam colegi și prieteni și ne înțelegeam foarte bine. Satul era foarte mare, avea 2000 de familii, iar acum nu știu dacă mai sunt 200 de familii. Bătrânii au murit, tinerii au plecat, am rămas noi, bătrânii.

    În sat, cu toții vorbeam grecește, dar nu greaca curată. La noi, greaca este amestecată cu turca, pentru că erau și turci când a pornit satul, astfel că și limba și mâncarea sunt amestecate. Eu am înțeles foarte bine limba când am mers în Grecia, nu știam să vorbesc la fel ca ei, dar înțelegeam tot ce spuneau. Am stat 10 ani în Atena, la fiul meu.

    Noi avem, în Izvoarele, biserică pe stil vechi și ținem sărbătorile după calendarul Iulian. Pe vremuri, la Izvoarele, toată lumea mergea pe stil vechi, acum, însă, mulți au început să meargă pe stil nou. În Grecia nu este așa, este exact ca în România, dar mai sunt și oameni care au rămas pe stil vechi. De exemplu, noi sărbătorim Crăciunul pe 7 ianuarie.

    bunica-petrana-reteta-placinta-creata-greceasca-dobrogeana-izvoarele-tulcea

    În Izvoarele gătim mâncare grecească, pentru că așa am învățat de la părinți. Facem pâine la cuptor, plăcinte și de toate.

    Când o ajutam pe mama să facă pâine, nu o puneam în tăvi, cum facem acum. Mama punea aluatul în niște cobilițe cu prosop, o lua pe mână și o așeza direct în cuptor, pe vatră.

    paine-facuta-de-bunica-petrana-grecoaica-din-comuna-izvoarele-judetul-tulcea

    Pâinea avea, pe vremuri, cenușă dedesubt. Acum o punem în tăvi, să fie mai igienic. Și acum este bine, pentru că avem apă și curent electric. Înainte aveam lampă și când ne trezeam, primul lucru pe care îl făceam era să ștergem sticla de la lampă. Când o aprindeam seara trebuia să fie curată și pregătită”, a povestit pentru Discover Dobrogea, bunica Petrana Niculache.

     

  • Musulmanii din Dobrogea gătesc cel mai bun șuberek, pe plita veche, din lut, a bunicii

    Musulmanii din Dobrogea gătesc cel mai bun șuberek, pe plita veche, din lut, a bunicii

    În Dobrogea, casele tradiționale au devenit o raritate, însă, am găsit la Cobadin o locuință ca pe vremuri, desprinsă, parcă, din poveștile bunicilor de odinioară, în care Nadie Iusuf a gătit șuberek sau yarîmgea, cum îi spun turcii din Cobadin. Născută într-o familie mixtă, de turci și tătari, Nadie a învățat rețeta de șuberek de când era mică, de la mama și bunica ei. În timp ce pregătea șuberek-ul, ea a mi-a povestit și despre preparatele tradiționale pentru nuntă, dar și cum era, pe vremuri, la Cobadin.

    Șuberek, o rețetă simplă și foarte, foarte veche

    Se spune că șuberek-ul este rețeta națională a tătarilor din Crimeea. Acest produs este gătit și în Turcia, unde se numește çiğ börek sau “raw börek”. În Cobadin, însă, turcoaicele îi spun yarâmgea și folosesc atât umplutură cu carne, cât și cu cartofi amestecați cu ceapă și verdețuri sau cu brânză. Practic, yarîmgea este denumită foaia rotundă pe care este pusă compoziția dorită.

    suberek-yarimgea-gospodarie-autentica-traditionala-turceasca-in-dobrogea-cobadin

    Am reușit să găsesc o casă tradițională turcească, în Dobrogea, cu ajutorul președintelui Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun. Au rămas puține gospodării autentice musulmane în Dobrogea, dar, cu multă răbdare, ele mai pot fi descoperite.

    suberek-yarimgea-dobrogea-cobadin-iusuf-nadie-reteta-suberek-cuptor-de-lut-casa-traditionala-turceasca

    În curtea unei astfel de case, lângă bucătăria de vară construită din pământ, Nadie Iusuf  a gătit șuberek (yarîmgea), pe sofra, o măsuță rotundă, cu picioare scurte și l-a  prăjit pe un cuptor de lut, exact ca pe vremuri.

    reteta-suberek-yarimgea-turci-dobrogea-casa-traditionala-turceasca-cuptor-de-lut

    ”Pentru șuberek, întâi se prepară aluatul. Coca se face cu apă, sare, făină și bicarbonat și se formează niște bile mici. Aluatul se poate face și cu puțină drojdie și iaurt în loc de apă și iese mai fraged.

    reteta-suberek-yarimgea-cobadin-dobrogea-casa-traditionala-turceasca-cuptor-de-lut

    Șuberek-ul se umple cu o compoziție făcută din carne tocată, ceapă mai multă, piper, sare și izmă, amestecate foarte bine.

    suberek-yarimgea-dobrogea-cobadin-cuptor-de-lut-casa-traditionala-turceasca-reteta-traditionala-suberek

    Foile se întind bine cu vergica, să iasă subțiri, fără să fie lăsate să dospească.

    suberek-yarimgea-dobrogea-reteta-traditionala-

    Se adaugă compoziția din carne, brânză sau cartofi pe jumătate din foaie și apoi se formează un semicerc.

    reteta-suberek-yarimgea-turci-dobrogea-traditii-casa-autentica-turceasca-cuptor-de-lut

    Marginile se presează bine și apoi se prăjește șuberek-ul în ulei. Se poate mânca cu ayran sau cu zeamă de varză”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf, localnică din Cobadin.

    nadie-iusuf-suberek-yarimgea-traditional-cobadin-dobrogea-cuptor-de-lut-casa-traditionala-turceasca

    Nadie spune că a făcut mii de șuberek-uri până acum. Nu le-a numărat, dar este mândră că de fiecare dată ies la fel de bune și sunt apreciate de membrii familiei și de prieteni.

    Câte bordeie, atâtea obiceiuri – o altă rețetă de șuberek

    Toată viața am făcut șuberek, a povestit pentru Discover Dobrogea, Mirem Mustafa, o altă localnică din Cobadin, născută în satul de turci Fântâna Mare. Astfel, am aflat că sunt mai multe rețete pentru prepararea aluatului, în funcție de preferințele și gusturile fiecărei gospodine.

    suberek-yarimgea-cobadin-mirem-mustafa-retete-traditionale-dobrogea

    ”Pentru aluat folosesc o cană cu iaurt, un sfert de linguriță de bicarbonat stins în iaurt, sare și făină cât cuprinde. Se formează biluțe, care se întind cu vergeaua. Carnea tocată se prepară cu ceapă, care, dacă este mai multă, iese șuberek-ul mai gustos și se mai adaugă sare, piper și izmă.

    suberek-yarimgea-cobadin-dobrogea-retete-taditionale-comunitatea-turca-cobadin

    Toată viața am făcut șuberek. Este mai ușor, când vii acasă și nu ai pâine, nu mai stai să faci mâncare, faci un șuberek. Îl preparăm cu carne de vită, oaie, pasăre, cu brânză sau cu cartofi. Fierbi cartofii, îi pisezi ca la piure, ceapa se taie mărunt, iar dacă este prea tare, prea vie, se freacă cu puțină sare mare, se spală și se stoarce, apoi se pune peste carne și se adaugă mărar.

    Indiferent ce compoziție au, tot yarîmgea se numesc. Yarîmgea înseamnă pe jumătate, iar coca, fiind rotundă și pusă o parte peste cealaltă se formează jumătate de cerc, acea cocă se numește, de fapt, yarîmgea”, am aflat de la doamna Mirem Mustafa, membră a filialei Uniunii Democrate Turce din Cobadin.

    Gastronomia și tradițiile sunt păstrate de turcii din satele dobrogene

    Dacă la oraș, mâncarea tradițională turcească poate fi comandată și la restaurant, în mediul rural încă mai este pregătită de gospodine. De la Iusuf Nadie am aflat care sunt preparatele pe care musulmanii le pregătesc pentru nuntă, dar mi-a spus și rețetele vechi, după care acestea sunt gătite de către doamnele din Cobadin.

    gastronomia-traditionala-turceasca-in-dobrogea-cobadin-retete-autentice-preparate-pentru-nunta-nadie-iusuf

    ”Eu sunt din Cobadin, părinții sunt tot de aici, m-am căsătorit la Cobadin, nunta aici am făcut-o, la fel și botezul băieților. Acum, nunțile s-au mai modernizat, nu mai sunt ca înainte, dar se fac aceleași mâncăruri.

    La noi, nunta începe de joi, când se fac sarmalele și toate pregătirile, atât în casa fetei, cât și în cea a băiatului. Vineri vin bărbații și până la ora 12.00 se face pomana, pentru că fără pomană nu se începe nicio nuntă și niciun botez.

    După prânz vin femeile care oferă cadouri simbolice. Acum se dau bani, dar, pe vremea mea primeam un lighean, o găleată, un kilogram de orez sau de zahăr. Seara se face brad și tineretul dansa acasă, pe vremuri, acum fuge la discotecă, iar sâmbătă se fac pregătirile pentru masă. Mesele se organizează acum la restaurante, nu se mai fac acasă.

    Pe vremea mea, mizilicul, sarmalele, friptura, toate s-au făcut acasă, fie pe stradă, fie în curte și era mai frumos. Acum, tineretul nu prea mai dansează la nuntă, toată lumea stă cu telefonul în mână.

    Ciorba de nuntă este nelipsită din meniu. Aceasta se face din carne tocată, de vită și/sau piept de pui. Se călește carnea cu ceapa, se răzuiește morcovul foarte fin și se strecoară, iar zeama acestuia se adaugă în zeama de carne cu care se face ciorba. După ce fierbe se pune orzișor boabe, în loc de fidea și se drege cu smântână, iaurt și zeamă de lămâie.

    Pentru felul doi se face fasole mai scăzută, cu zeamă, dar nu foarte multă. Fasolea se fierbe și se strecoară, iar zeama de carne se pune în fasole. Dacă tai oaie, de exemplu, o fierbi pe toată și oprești carne și pentru fasole și pentru ciorbă. Dacă folosești pui, fierbi carnea și păstrezi zeama pentru pilaf, pentru fasole și pentru ciorba de nuntă. Carnea care se fierbe se pune în tavă și se face prăjeală cu bulion, ulei, sare, piper, pul biber iute și se bagă la cuptor. Fasolea cu carnea separat este al doilea fel de mâncare la nuntă.

    Apoi, facem sarmale cu carne tocată de vită și oaie. Se adaugă multă ceapă, orez, piper, bulion și se fac cantități mari pentru nuntă, cam 2000-3000 de sarmale mici și subțiri. Sunt multe, dar se adună femeile și ajută, de aceea începe nunta de joi.

    După sarmale avem cus cus, care se fierbe în zeamă de carne și se prăjește în ulei. Se mănâncă cu ayran sau cu suc.

    sarailii-dizme-cobadin-dobrogea-retete-traditionale-turcesti

    La sfârșit, este pus pe masă desertul, baclavale sau sarailii. La noi, se fac 10-15 tăvi de baclavale pentru nuntă. Se adună femeile și facem clacă. Ele se pregătesc și pentru Bayram-ul dulciurilor, când preparăm multe tipuri de deserturi.

    Îmi lipsește atmosfera aceea din trecut. Parcă nu se gândea nimeni la ziua de mâine, acum, parcă toată lumea este stresată. La nunțile noastre, pe vremuri era veselie, acum nici tineretul nu mai stă să danseze, stă mai mult pe telefon”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf.

    Geantâk, un alt produs delicios preparat de musulmani

    Dacă tot am ajuns la Cobadin și am stat două zile în compania unor doamne minunate, Mirem Mustafa, Nadie Iusuf, Aiten Borseit și Tenzile Iusuf, am strâns mai multe rețete tradiționale, care, ar putea fi incluse cu succes în patrimoniul cultural dobrogean, pentru a nu se pierde. Geantâk este un alt preparat delicios, pe care turcoaicele l-au gătit cu mare plăcere.

    reteta-geantik-dobrogea-cobadin-bucatarie-traditionala

    ”Pentru o tavă de geantâk se folosește un kilogram de făină, jumătate de cub de drojdie, un pahar cu iaurt, jumătate de pahar cu ulei, o linguriță de oțet și o cană cu apă caldă. Se frământă bine, să nu fie nici tare, nici moale, cât să nu se lipească de degete.

    Se lasă jumătate de oră la dospit, până crește coca. După ce s-a umflat coca se fac cocoloașe foarte mici, cât o nucă și se întind cu vergeaua, o dată pe vertical, o dată pe orizontal, până devin rotunde și se adaugă carnea.

    Carnea tocată se pregătește cu ceapă, piper, izmă și sare și se amestecă foarte bine. Carnea poate fi de vită, pui sau oaie cu piept de pui și este pusă pe aluat, fără să fie prăjită. După ce a fost așezată carnea, aluatul se pliază și se presează pe margine.

    reteta-geantik-cobadin-dobrogea-turci-retete-traditionale

    În tavă se pune un pahar de ulei și așez geantâk-ul, la rând, în tavă, unde îl mai lăsăm un sfert de oră să crească, înainte să îl băgăm la cuptor. Se mănâncă cu ayran, cu compot, cu suc, fiecare cu ce vrea. Când geantâk-ul este încă fierbinte, poate fi uns cu puțin unt. Este atât de fraged, încât nici a doua zi nu se învechește. Acest aluat poate fi folosit și pentru șuberek”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Nadie Iusuf.

    Le mulțumesc atât doamnelor din Cobadin, care mi-au dezvăluit rețetele vechi, pe care le-au învățat de la mamele și bunicile lor, cât și președintelui Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun, fără ajutorul cărora nu reușeam să găsesc gospodării tradiționale turcești și nici aceste minunate rețete. Discover Dobrogea caută în continuare case autentice, pentru promovarea culturii și gastronomiei tradiționale a etniilor din Dobrogea, astfel că orice informație în acest sens ne este de folos.

     

  • Live cooking în Sarichioi, la Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim

    Live cooking în Sarichioi, la Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim

    Peștele sfârâie pe plită, muzica bună se aude în surdină, pisicile prietenoase îi întâmpină pe turiști, iar Lacul Razim își etalează frumusețea chiar în fața Tavernei ”Le Gafish” din Sarichioi. O terasă rustică, pe malul lacului, unde mănânci pește pregătit cu multă dragoste și pasiune de către Gabriel, tânărul care gătește pește de când era copil și și-a transformat pasiunea într-o mică afacere.

    Pește proaspăt gătit pe plită, la Taverna ”Le Gafish”

    Sute de turiști ajung zilnic la Taverna ”Le Gafish” din Sarichioi, pentru a mânca pește proaspăt, pregătit chiar în fața lor.

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap-bors-de-peste-lacul-razim

    Gabriel Tremurici, pe jumătate rus lipovean, proprietarul tavernei, are 36 de ani și îi place să gătească pește, de când era copil. Clienții ajung la terasă și îl întreabă ce are bun, iar Gabi le răspunde: ”Pește la  plită, pește la proțap și borș de pește.”

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap

    În 2019, Gabi a decis să-și transforme pasiunea într-o mică afacere și a deschis Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim.

    ”Am deschis taverna în urmă cu 4 ani, din plăcerea mea de a găti pește proaspăt, pentru toată lumea care ajunge în localitatea Sarichioi. Am învățat de mic copil să prepar peștele, pentru că, la noi, toată lumea gătește pește.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    Știam că o să meargă afacerea, pentru că turiștii își doresc să consume pește proaspăt, bine gătit. Folosesc rețete tradiționale, cât mai simple, fără prea multe ingrediente.

    icre-de-peste-sarichioi-taverna-le-gafish

    Nu pot spune că există anumite produse preferate de către turiști, pentru că toate sunt proaspete și se vând foarte bine. Cei care ajung la Taverna ”Le Gafish” comandă borș de pește, icre, dar și crap, caras, știucă, calcan, toate făcute pe plită sau la proțap.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    Taverna a crescut frumos de la un an la altul și au aflat de noi tot mai mulți turiști. Vin să mănânce pește și oaspeți din Statele Unite ale Americii, din Marea Britanie, Italia, Germania și nu numai”, a povestit Gabriel pentru Discover Dobrogea, în timp ce întorcea peștii care sfârâiau pe plita încinsă.

    Secretul unui pește bun este prospețimea

    Chiar dacă Tavena ”Le Gafish” nu este pretențioasă, peste 100 de turiști ajung zilnic în micul local de pe malul Lacului Razim să mănânce pește. În weekend este mai aglomerat, astfel că e nevoie de rezervare, dacă dorești să găsești o masă liberă.

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap-bors-de-peste

    „Secretul unui pește bun este prospețimea. Peștele îl luăm de la pescari, direct din barcă, nu folosim pește congelat. Pentru ca peștele să își păstreze gustul, folosesc cât mai puține ingrediente, iar clienții apreciază rețetele mele”, spune Gabriel, proprietarul Tavernei ”Le Gafish”.

    Am aflat de la Gabi, că mama lui este în Italia, dar, când ajunge în țară, vine să mănânce la Taverna ”Le Gafish” și îi place cum gătește fiul ei peștele.

    Crapul la proțap, un preparat delicios

    Este plăcut să comanzi produse din pește și să urmărești modul în care sunt ele preparate chiar în fața ta. Crapul la proțap este delicios, iar cei care îl comandă trebuie să aștepte cam 20 de minute până când îl pot consuma. Gabi a dezvăluit, pentru Discover Dobrogea, rețeta acestui preparat foarte gustos.

    crap-la-protap-tavena-le-gafish-sarichioi

    ”Rețeta de crap la proțap o știu de la bunicul meu. Orice pește poate fi făcut la proțap, indiferent că este crap, caras sau știucă. Spunem că este făcut la proțap, pentru că peștele se despică pe spate și arată ca și cum ar fi pregătit pentru proțap.

    crap-la-protap-taverna-le-gafish-sarichioi

    Peștele se pune în tigaie pe partea cu solzii, apoi se adaugă restul ingredientelor: vinul, sosul de roșii, usturoi și ardei iute. Prepararea durează cam 20 de minute, iar clienții sunt foarte încântați de gustul pe care îl are peștele gătit astfel.”

    La Taverna ”Le Gafish”, peștele nu se prăjește

    Peștele prăjit este un produs pe care îl găsești în orice restaurant. Tocmai de aceea, Gabi și-a propus să vină cu alte tipuri de produse, pe care nu le au alți agenți economici.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    ”Nu facem pește prăjit, pentru că toată lumea face pește prăjit. Dacă găteam pește prăjit, eram eu și alte câteva mii de restaurante, așa sunt doar eu, că nu mai face nimeni pește pe sare.

    Este mai gustos peștele pe plită, pentru că el se coace. Când stă pe sare se gătește bine, apoi solzii se dau la o parte și se mănâncă doar carnea fragedă și gustoasă”, a mai povestit pentru Discover Dobrogea, Gabriel, proprietarul Tavernei ”Le Gafish” din Sarichioi.

    taverna-le-gafish-sarighioi

    Gabi nu prea are timp de socializare, pentru că este foarte ocupat și se concentrează când gătește peștele, astfel încât acesta să iasă perfect. Iubește pisicile, dar și pisicile îl iubesc, iar când are câteva momente libere le mai face câte o poză, în timp ce ele lenevesc întinse la soare.