Cea mai mare sărbătoare a creștinătății se apropie, motiv pentru care sunt multe lucruri de făcut în această săptămână, pentru ca totul să iasă perfect de Paște. Pentru fiecare zi din Săptămâna Mare sau a Patimilor, cum i se mai spune, există anumite tradiții în Dobrogea. În zonele urbane vechile obiceiuri au fost uitate, iar sărbătoarea Învierii Domnului a devenit mai comercială. Astfel, se pune mai puțin accent pe hrana spirituală, dar se plusează când este vorba despre cadouri, cumpărături și distracție. În lumea satului dobrogean însă, Săptămâna Mare este cea mai încărcată de simboluri din tot postul Paștelui, iar tradițiile sunt respectate de către credincioși.
Tradiții și obiceiuri de Paște, în Dobrogea
Săptămâna Patimilor începe cu duminica Floriilor, care reprezintă intrarea Mântuitorului în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu ramuri de finic și cu flori. În aceste zile, fetele își pregătesc îmbrăcămintea pe care o vor purta de Paște, iar bărbaților le revine misiunea de a pregăti ogorul, via și grădina. O tradiție care se păstrează și acum este cea potrivit căreia, în perioada Postului Mare nu se oficiază nunți sau botezuri și nu se organizează hore.
Paștele se întâmpină, în primul rând prin curățenia spațiului de locuit, a trupului prin post și a sufletului prin rugăciune. Pe vermuri, în Săptămâna Mare, gospodinele începeau să scoată din lada de zestre cele mai bune țesături ale familiei și ștergarele pe care le expuneau în camera bună, unde se așeza și masa pentru prima zi de Paște, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu, din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.
Există tradiții pentru fiecare zi din Săptămâna Patimilor
Ziua de luni din Săptămâna Mare este destinată curățeniei. Marțea, în schimb, conform credințelor și datinilor păstrate, nu se muncește, pentru a nu seca grânele și laptele vacilor. Muzeograful Cerasela Dobrinescu a precizat că, pe vremuri, se spunea că dacă se muncește în această zi, vacile nu vor avea cantitatea necesară de lapte pentru a asigura hrana familiei respective, iar grânele nu vor avea o recoltă bogată. În plus, în lumea satului se știa că cine nu ține marțea seacă, va fi chinuit de boli și de dureri de cap tot timpul anului.
Ziua de miercuri este considerată în multe zone ale țării, un termen limită pentru încheierea torsului cânepei. În acest sens, imaginarul popular a creat o divinitate feminină, intitulată ”Joimărică” sau ”Joimăriță”, care controla această activitate practicată exclusiv de femei, mi-a spus muzeograful Cerasela Dobrinescu. Rolul acesteia era acela de a pedepsi femeile leneșe, care până la această dată nu au terminat treburile legate de industria casnică textilă. Se considera că această divinitate, care era de multe ori asemuită Mumei Pădurii, venea la familiile respective și le pedepsea pe femeile care nu terminau până miercuri îndeletnicirile casnice.
Joia Mare sau Neagră cum i se mai spune, este o zi centrată în special pe cultul morților, afirmă tot muzeograful Cerasela Dobrinescu. Este o sărbătoare a morților, o zi în care se considera că sufletele acestora se întorc la vechile lor case. Pentru acest lucru, familiile îndeplineau ample rituri post-funerare. Acestea constau în curățarea locurilor de veci, se mergea la cimitir și se îngrijeau mormintele. Joia Mare stă sub semnul focului, fiind considerat elementul în jurul căruia se reface coeziunea neamului. Se aprecia că cei din lumea de dincolo se întorc și trebuie cinstiți de către familiile lor. Acest lucru se realiza, în primul rând, prin ofrande și se aprindeau focuri în cimitir, menite să le aducă lumină și căldură celor plecați în lumea de dincolo. De asemenea, apropiații celor decedați împărțeau vin, pâine și apă.
În Dobrogea, se obișnuia până în urmă cu câțiva ani, ca în Joia Mare să fie practicat obiceiul numit ”Strigătul peste sat”, am aflat tot de la muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea spune că era, de fapt, o formă de judecată satirică a comunității, prin care se denunțau public abaterile de la norme. De pe un deal din sat se striga numele celor care n-au avut o conduită conformă cu regulile comunității respective, pentru a fi făcuți de râs. Tot joia se aprindeau focuri în gospodării și în curtea bisericii și este ziua în care se vopsesc ouăle.
Vinerea Mare sau Vinerea Seacă este o zi în care se ține post negru, ca o formă de jertfă trupească și de recunoștință a oamenilor pentru sacrificiul Mântuitorului. În această zi nu se consumă oțet sau untdelemn și nu se lucrează, deoarece se spune că totul se va strica dacă se muncește în Vinerea Mare. Singura activitate permisă este cea a preparării pascăi. Tot vineri se înconjoară casa de trei ori cu tămâie și cu lumânarea aprinsă, cu care se vine de la biserică. Vinerea are loc și Prohodul, acea slujbă impresionantă la care participă credincioșii. Există obiceiul ca oamenii să treacă, pentru sănătate, pe sub ”Sfântul Aer”, o țesătură în care este recreată în biserică, scena punerii lui Isus în mormânt.
Sâmbăta de dinaintea Paștelui este rezervată celorlalte activități care nu au fost îndeplinite până în acea zi. Cei care nu au reușit să vopsească ouăle în Joia Mare, le pot colora sâmbătă. Tot în ajunul zilei de Paște se prepară hrana, deoarece vineri nu se poate aprinde focul decât pentru a coace pasca. În Vinerea seacă nu se face mâncare.
Vopsitul și încondeiatul ouălor de Paște
Încondeiatul ouălor nu este un obicei specific Dobrogei, deși această tradiție străveche se întâlnește totuși în unele sate, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea a fost adusă în regiune doar de către cei care s-au stabilit aici, venind din zonele în care acest obicei este caracteristic. În România, se folosesc două procedee pentru înfrumusețarea ouălor de Paște. Este vorba despre colorarea simplă, specifică Dobrogei și scrierea sau închistrirea cu ceară de albine, metodă obișnuită în Bucovina, Maramureș, Muscel.
În trecut, culorile folosite pentru vopsirea ouălor erau naturale. Se fierbeau frunzele, florile, coaja sau tulpina plantelor, pentru a se obține diferite culori. Și aceasta, deoarece coloranții chimici au fost folosiți abia după a doua jumătate al secolului XX. Astfel, culoarea roșie era dată de ceapa roșie și floarea de bujor. Verdele se obținea din secară crudă de primăvară și din izmă. Galbenul era dat de coaja de măr sau de florile galbene, iar albastrul din flori de viorele. Cu ani în urmă, la Oltina se obținea un kaki închis din frunza de boz, care era folosită și pentru vopsirea produselor textile, mi-a mai spus muzeograful de la Muzeul de Artă Populară Constanța, Cerasela Dobrinescu
Ținutele de sărbătoare ale dobrogenilor din mediul rural
De Paște, atât oamenii din mediul rural cât și cei de la oraș se îmbracă cu ceea ce au ei mai frumos, în general cu haine noi. În trecut, ținutele erau special realizate pentru sărbătoarea de Paște. Erau hainele tradiționale, care se purtau cu mândrie în Dobrogea.
În Dobrogea, în satele de pe limesul dunărean, Oltina, Ostrov, Satu Nou, Seimeni, Capidava, Topalu, Negureni sau Viile, tradițiile românești s-au păstrat nealterate, chiar dacă Dobrogea s-a aflat pentru o perioadă îndelungată sub stăpânire otomană. Cerasela Dobrinescu afirmă că în aceste sate avem mărturii ale costumului tradițional dobrogean.
Motivele folosite pentru încondeierea ouălor
Fiind un simbol al Paștelui, cel mai des motiv întâlnit pe ouă este cel al crucii. În cultura tradițională românească, crucea este o amuletă, un talisman, care are menirea de a-i apăra pe creștini de tot ceea ce este rău, mi-a declarat muzeograful Cerasela Dobrinescu. Pe ouăle încondeiate, întâlnim și diferite alte motive care aveau legătură cu mediul înconjurător. Motivul ”bastonul ciobanului”, are legătură cu păstoritul, ocupația locuitorilor din Bucovina. Spicul de grâu se întâlnește des pe ouăle încondeiate, grâul fiind un simbol al hranei esențiale.
Se încondeiază chiar și biserica pe multe ouă din Bucovina. De asemenea, sunt folosite motive florale sau geometrice. ”Cărarea rătăcită” este un motiv des întâlnit, ce simbolizează drumul anevoios pe care îl parcurge omul de-a lungul vieții. Și peștele este un simbol creștin folosit pe ouăle încondeiate. Sunt foarte variate motivele desenate pe ouăle închistrite sau muncite, cum se mai numesc cele din Bucovina, am aflat de la Cerasela Dobrinescu.
Expoziție de icoane vechi și ouă încondeiate
La Muzeul de Artă Populară din Constanța poate fi văzută în aceste zile o expoziție de icoane foarte vechi, cu tematică de Paște. Sunt icoane țărănești, pictate în secolele XVIII-XIX pe sticlă. Tot în cadrul instituției de cultură există și o colecție de icoane pe lemn.
Cei care doresc să se inspire din modul în care sunt încondeiate ouăle, pot vizita colecția tematică. Sunt prezentate chiar și etapele încondeierii ouălor. Există o vitrină în care, vizitatorii pot vedea oul de la prima etapă, cea în care se trasează câmpul ornamental cu ceară, cu ajutorul chișiței, până la ultima etapă, care prezintă oul încondeiat finalizat.
Tradiții în ziua de Paște
Prima zi de Paște este dedicată familiei. Fiind o sărbătoare a reunirii, chiar și cei plecați departe de casă se întorc la familiile lor în această perioadă. În dimineața zilei de Paște, există obiceiul ca membrii familiei să se spele în apa în care a fost ținut un ou roșu și un ban, câteodată și o frunză de busuioc. Se consideră că apa în care a stat acel ou capătă puteri miraculoase și îi asigură sănătate pe tot parcursul anului, celui care se spală cu ea, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. Următoarele zile ale sărbătorii de Paște sunt rezervate vizitelor la nași și la prieteni.
Ceremonialul ciocnirii ouălor de Paște
De Paște, întotdeauna se începe ciocnitul cu ouăle roșii. Chiar dacă ne-am obișnuit să vopsim ouăle în diferite culori, oul roșu, care simbolizează sângele lui Isus Hristos este, de fapt, simbolul Paștelui, afirmă muzeograful Cerasela Dobrinescu. Astfel, ciocnirea începe cu ouăle roșii și se continuă și cu celelalte culori. Se spune că în ziua de Paște nu este voie să se mănânce niciun ou nevopsit. Există și un ceremonial al ciocnitului ouălor de Paște. Pentru început, se lovesc ouăle cu vârful, căruia i se mai spune și ”cap”, apoi se ciocnesc și cu cealaltă parte. Întotdeauna persoana care este mai în vârstă ciocnește oul celui mai tânăr.
Sunt multe obiceiuri de Paște, însă esențiale sunt cele care țin de biserică, de încondeierea ouălor sau de îmbrăcarea celor mai frumoase haine. Darurile care li se fac minorilor constau, în general, în îmbrăcăminte, deoarece orice copil își dorește ceva nou în ziua de Paște. Important este să sărbătorim alături de cei dragi, să ne bucurăm de prezența lor și să punem mai puțin accent pe bunurile materiale. Sărbători Luminate să aveți!
