Discover Dobrogea

Tag: Sulina

Croazieră în Delta Dunării cu vaporul Diana, o premieră pentru turismul deltaic

Croazieră în Delta Dunării cu vaporul Diana reprezintă o premieră pentru turismul deltaic și o nouă experiență pentru iubitorii deltei. Pentru prima dată, oaspeții români și cei străini au posibilitatea să viziteze, într-o singură vacanță de 7 nopți și 8 zile, toate cele 3 brațe ale Dunării și să vadă natura la ea acasă. Acest nou produs turistic oferă un concediu all inclusive, din care nu lipsesc excursiile, distracția asigurată de ansamblurile locale și delicioasele produse tradiționale.

Croazieră în Delta Dunării cu vaporul Diana, un nou produs turistic

Vaporul de croazieră Diana este un proiect în premieră în România, prin care se dezvoltă turismul pe toate brațele Dunării.

”Prin pachetul creat pe 7 nopți le oferim turiștilor, în orașele importante de pe cele 3 brațe, Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, staționare și activitate de divertisment. Le prezentăm obiceiurile și tradițiile locale, atât pe brațul Chilia, la Ismail, cât și pe brațul Sulina, în localitățile Crișan și Sulina. Avem anumite evenimente organizate în localitate, în timp ce altele au loc la bordul navei.

Croazieră în Delta Dunării cu vaporul Diana le oferă o nouă experiență celor care iubesc delta. Este un proiect care a pornit în urmă cu câțiva ani, când am reușit să coagulez experiența de marinar, cu cea de armator și cea de investitor în turism.

Mai mult decât atât, îmi este drag acest proiect, pentru că eu am crescut în zonă, părinții mei sunt din Chilia Veche, iar bunicii din Ismail, astfel că este o asociere extraordinară pentru mine și vreau să le arăt turiștilor tot ce este mai frumos în deltă și să plece din vacanță cu experiențe de neuitat.

Prin acest proiect dorim să încurajăm comunitățile din Delta Dunării, meșteșugurile și tradițiile locale și gastronomia deltaică, astfel încât să arătăm că delta este unică în Europa, prin ceea ce oferă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, coordonatorul proiectului Croazieră în Delta Dunării, Marius Crivțonencu. Mai multe detalii despre tarife și excursiile organizate în cadrul croazierei în Delta Dunării cu nava Diana, aflați de pe site-ul proiectului.

Asociația Delta Dunării susține proiectul Croazieră în Delta Dunării cu nava Diana, deoarece promovează ecoturismul

Croazieră în Delta Dunării cu nava Diana este o formă de vizitare, care se integrează în acest moment în turismul deltaic și reprezintă o nouă oportunitate, mai ales în contextul pandemic. Turiștii caută în permanență experiențe inedite și noi forme de petrecere a timpului liber, iar o astfel de vacanță, în care oaspeții pot vedea aproape toată delta într-o perioadă relativ scurtă de timp, este o alternativă.

”Nava de croazieră Diana se integrează perfect în ceea ce înseamnă turismul deltaic și reprezintă o premieră, deoarece poate fi văzută delta pe toate cele 3 brațe de vărsare în Marea Neagră.

În plus, este un hotel care se deplasează pe apă și care oferă oportunitatea turiștilor cazați să viziteze delta într-un mod care definește turismul sustenabil, ecoturismul. Oaspeții sunt încurajați să facă plimbări cu caiacul prin deltă și să folosească bicicletele în Sulina și Sfântu Gheorghe.

Croazierele organizate de nava Diana promovează turismul în localitățile Sulina, Sfântu Gheorghe, Crișan și Ismail din Ucraina.

Un aspect important este integrarea în acest produs turistic a comunităților românești de pe malul Ucrainei, nu întotdeauna foarte bine susținute. Să nu uităm că delta se întinde pe teritoriul a 3 state, România, Ucraina și Republica Moldova, iar faptul că pachetul turistic include două dintre aceste țări, nu poate fi decât benefic Deltei Dunării.

Asociația Delta Dunării susține și promovează orice produs turistic care se încadrează în conceptul de turism responsabil și care se axează pe ecoturism, turismul cultural și gastronomie și tradițiile locale. Considerăm că și în anul 2021, Delta Dunării va fi cea mai sigură destinație turistică în context pandemic”, a precizat președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac.

Excursiile oferite în cadrul unui sejur pe nava Diana

Turiștii care optează pentru o vacanță inedită în Delta Dunării pe nava de croazieră Diana, nu vor sta doar pe vas. Ei pot vizita atât pădurea Letea, cât și localitățile Ismail, Sulina și Sfântu Gheorghe.

”În proiectul Croazieră în Delta Dunării cu nava Diana, prima ieșire o avem cu autocarul la Ismail, unde vom face turul localității, cu ghid autorizat. Apoi, le vom oferi oaspeților o masă tradițională la Ismail.

La Sulina, vizita se face cu un ghid, care le povestește oaspeților istoria localității. Îi încurajăm pe turiști să se plimbe cu bicicletele noastre pe vechile străzi din localitate.

Tot la Sulina facem excursie cu barca spre pădurea Letea, iar acolo, cu mașinile sătenilor facem o vizită și în zona pădurii cu stejari seculari și caii săi sălbatici. Vizitatorii vor ajunge, de asemenea și pe celebra plajă din Sulina, dar sunt incluse și vizite la Cimitirul multietnic și la Farul vechi din Sulina, un monument istoric.

În Sfântu Gheorghe avem turul localității cu ghid organizat, excursie cu barca cu motor în rezervația Sacalin, răsăritul de soare la vărsarea Dunării în mare, cu barca, dimineața. Se merge cu barca la mare, astfel încât să le fie comod turiștilor care vor să acceseze plaja de acolo.

La întoarcere facem la Nufăru o degustare de vinuri cu cramele dobrogene și o excursie în orașul Tulcea, în Satul tradițional pescăresc. Toate aceste lucruri sunt incluse în pachetul de bază”, spune coordonatorul proiectului Croazieră în Delta Dunării, Marius Crivțonencu.

Cât costă o croazieră în Delta Dunării cu vaporul Diana

Pachetul de bază pe nava de 4 stele Diana include toate mesele, excursii cu bărcile, cu ghid atestat în localități, gastronomie tradițională și spectacole cu ansambluri locale. Prețul pentru o astfel de vacanță în Delta Dunării este de aproximativ 700 de euro de persoană, pentru o perioadă de 7 nopți și 8 zile.

”Voiajul este cu plecare de pe pontonul din localitatea Nufăru, Tulcea, în fiecare joi după-amiază. Prima stație este la Ismail, pentru două nopți, după care venim în week-end la Sulina, unde autoritățile locale organizează evenimente antrenante pentru turiști și pentru localnici, apoi facem deplasare pentru două zile și două nopți la Sfântu Gheorghe.

Ultima noapte o încheiem la Nufăru de Tulcea, unde facem degustare de vinuri din cramele dobrogene și o degustare de ciocolată de lux, produsă de un investitor din Tulcea.

Joi dimineață, în ultima zi, după micul dejun facem o deplasare și în satul pescăresc tradițional din Tulcea, unde putem vedea pe uscat, o simulare a brațelor Deltei Dunării, case din importantele comunități, cu aranjamentul lor specific”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, coordonatorul proiectului Croazieră în Delta Dunării, Marius Crivțonencu.

Facilitățile oferite turiștilor, pe nava de croazieră Diana

Nava de croazieră Diana are 40 de camere și o capacitate de 80 de locuri. Turiștii pot fi cazați atât în camere mai mici, cu două paturi și baie, cât și în apartamente.

Pe navă există un restaurant în care este servită masa și un salon-bar, unde turiștii își pot petrece timpul liber.

Terasa de pe vaporul Diana este foarte generoasă, dotată cu canapele și șezlonguri de plajă, iar pentru copii vor fi amplasate câteva piscine jacuzzi, astfel încât distracția celor mici să fie maximă.

Cei care își doresc să vadă Delta Dunării vor aprecia și o astfel de experiență. Până acum, turiștii au putut să se cazeze doar într-o locație fixă. Croaziera în Delta Dunării cu nava Diana le oferă vizitatorilor posibilitatea să vadă cele 3 brațe ale Dunării, în două țări, România și Ucraina.

Croaziera oferă o alternativă minunată pentru vizitarea Deltei Dunării și petrecerea zilelor de vacanță în regim all-incusive, din care nu lipsesc distracția și excursiile în cele mai populare orașe și atracții turistice din deltă.

March 9, 2021
Delta Dunării – 5 locuri de poveste pe care trebuie să le vizitezi

Delta Dunării este atât de spectaculoasă, încât mulți turiști străini care o vizitează plâng când văd spectacolele unice oferite de natură. Este extraordinar să observi de aproape păsările în habitatul lor natural și ai impresia că ești într-un basm, când te plimbi cu barca sau caiacul pe canale, printre nuferii albi și galbeni care decorează rezervația.

Delta Dunării, un muzeu viu al biodiversității

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pelicani, lebede, egrete, cormorani, pescăruși și multe alte specii vei surprinde în timp ce zboară sau când își fac siesta.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Delta Dunării se află la o intersecție de 5 căi aeriene de migrație a păsărilor, iar anul trecut au poposit pentru prima dată 10 păsări flamingo, în zona Sacalin.

Sulina, singurul oraș din Rezervația Biosfera Delta Dunării

Puțini dintre cei care ajung în Delta Dunării știu că Sulina este singurul oraș din interiorul rezervației. În Sulina trăiesc în prezent 14 minorități, însă în vremurile ei de glorie, după anul 1860, se spune că a reușit să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere.

Ca așezare, orașul Sulina datează de aproximativ 2700 de ani, dar primele izvoare există din 950, din perioada Împăratului bizantin Constantin Porfirogenet.

Un obiectiv interesant în Sulina este cimitirul multiconfesional, unde sunt înmormântați foști localnici de 7 confesiuni, din 22 de țări. Cimitirul din Sulina prezintă, practic, istoria tăcută a orașului.

Deși este un oraș în care nu s-au făcut investiții, mulți turiști români și străini revin în fiecare vară, pentru că se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de obiectivele pe care le pot vizita.

Plajele din Sulina sunt curate și mai puțin aglomerate decât cele de pe litoralul românesc. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii. Să nu vă mirați dacă vedeți vite pe plajă sau în apa mării, pentru că acolo este habitatul lor, dar sunt pașnice și reprezintă un motiv de amuzament pentru turiști.

Sulina este port la Dunăre și la Marea Neagră, iar cei care ajung aici împușcă doi iepuri deodată. Turiștii care aleg Sulina pentru a-și petrece vacanța, au Delta Dunării aproape și pot ajunge repede în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală așezată pe dune de nisip marin, deoarece pe locul pe care se află era marea, în urmă cu 6000 de ani.

Pădurea Letea, povestea nemuritoare din Delta Dunării

Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării, reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante, animale, păsări, insecte, amfibieni, crustacee, reptile, melci și moluște, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali, a declarat pentru Discover Dobrogea ghidul de turism Mihai Călin.

Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și, în general, al iubitorilor de natură.Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și în general, al iubitorilor de natură.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbatici. În cea mai veche rezervație naturală din România, există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin
Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Indiferent că vorbim despre turiștii români sau străini, toți rămân impresionați de stejarii seculari din Pădurea Letea. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani.

Sunt două trasee pentru turiști: cel cu mașina, mai lung, care merge aproape de localitatea Periprava. Acesta, însă, nu trece efectiv prin pădure, deoarece se merge pe grinduri.

Spectacolul naturii ne este oferit de traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Să nu uităm de lianele care ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana grecească și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Insula K, insula păsărilor din Delta Dunării

Insula K este o zonă de habitat natural, un fel de patrie a păsărilor. Ghidul de turism Mihai Călin spune că foarte multe specii cuibăresc acolo și au deja puii mari.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Insula K, este situată la 8 kilometri de orașul Sulina și reprezintă cel mai tânăr pământ din România. Practic, ea este împărțită în două, între România și Ucraina, iar granițele dintre cele două state sunt la o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Zeci de specii de păsări cuibăresc pe Insula K. De la Mihai Călin am aflat că este vorba, printre altele, de colonii de pelicani, egrete, sitari de mal și de nisip, piciorongi, ciocîntors, nagâț, prundăraș de țărm, chire de mare și de baltă, călifari, lebede, cormorani, țigănuși, lopătari, stârci, pescăruși cu capul negru, pescăruș pontic, pescăruș mediteranean, asiatic, râzător sau cel cu obrazul alb.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K, însă acum seamănă cu o paranteză.

Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări. Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Mila 23, satul de lipoveni din inima Deltei Dunării

Mila 23 ne oferă imaginea arhaică a unui sat tradițional pescăresc, simplu și fără pretenții, așa cum doar în Delta Dunării mai putem găsi. Mulți români nu au ajuns acolo, dar au auzit despre localitatea în care s-a născut campionul olimpic și mondial Ivan Patzaichin, dar și alți sportivi care au obținut numeroase medalii olimpice la caiac și canoe.

Localitatea a fost denumită ”Mila 23”, deoarece așa se numea mila marină din zonă, care marca distanța până la brațul vechi Sulina. Satul reprezintă un punct de atracție pentru pescarii care ajung în Delta Dunării. Casele localnicilor sunt tradiționale, realizate din chirpici, văruite cu alb, cu acoperișul din stuf și vopsite cu renumitul albastru lipovenesc, iar la poartă îi așteaptă mândre, bărcile pescărești.

Mila 23 este un sat din comuna Crișan, județul Tulcea, care are aproximativ 450 de locuitori, majoritatea ruși lipoveni, dar și români și ucraineni.

Satul Mila 23 este înconjurat de canale cu pesiaje de basm, dar și de numeroase lacuri, printre care Ligheanca, Lighenețu, Trei Iezere, Bogdaproste, Bazila sau Obretinu Mare, care adăpostesc multe păsări.

Sfântu Gheorghe, localitatea care și-a păstrat farmecul deltaic

O altă localitate de pescari din Delta Dunării, cu o frumusețe aparte este Sfântu Gheorghe. Printre casele vechi și tradiționale, multe dintre ele părăsite, au apărut pensiuni, deoarece zona s-a dezvoltat turistic.

Una dintre atracțiile importante de la Sfântu Gheorghe este plaja sălbatică, acoperită cu nisip foarte fin. De aici, turiștii pot observa cum Dunărea se varsă în Marea Neagră, astfel că apa nu este sărată, ca pe litoral, ci mai mult dulce, din cauza cantității mari care se revarsă din fluviu.

Turiștii care ajung la Sfântu Gheorghe, nu au timp să se plictisească. Localnicii din zonă organizează numeroase excursii, iar mâncărurile din pește pe care aceștia le pregătesc sunt pur și simplu delicioase.

Brațul Sfântu Gheorghe este cel mai vechi dintre cele 3 brațe ale Dunării, iar navigația pe el este de interes local. Cursul său sinuos se desfășoară pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului.

Motivele pentru care merită vizitată Delta Dunării

Delta Dunării este un adevărat paradis natural, care adună sute de specii de păsări sălbatice, de plante și pești. Delta reprezintă o importantă atracție pentru turiștii din toată lumea, fiind cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa și singura rezervație a biosferei din lume.

Primăvara, fotografi din numeroase țări ajung în Delta Dunării să urmărească fenomenul migrației păsărilor din țările calde.

De asemenea, Delta Dunării le oferă vizitatorilor experiențe culinare deosebite, fiind locul în care peștele se gătește în mii de feluri.

Și pentru pescari, delta reprezintă un loc de poveste, în care pasionații de pescuit reușesc să facă niște capuri impresionante, atât la Mila 23, cât și pe canalul Crișan, la Holbina sau în multe alte locuri.

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta. Nu ratați o plimbare cu barca sau cu caiacul, în compania ghidului de turism Ionuț Călin. O astfel de experiență reprezintă o adevărată plăcere, iar toți cei care vizitează minunile din deltă în compania lui Ionuț vor pleca acasă cu un bagaj impresionant de cunoștințe.

În ultimii trei ani, de când este promovată de Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Delta Dunării a devenit preferata turiștilor din România și este foarte probabil ca și în 2021 această destinație să rămână regina turismului din țara noastră, deoarece au început deja să se facă multe rezervări.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Ne poți scrie într-un comentariu, ce ți-a plăcut în mod deosebit în Delta Dunării și ce anume te face să revii în această rezervație de poveste.

January 7, 2021
Voi stați acasă, noi vă plimbăm prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării

Știu că este frumos afară, că a venit primăvara și poate a trebuit să îți anulezi planurile de vacanță, tocmai de aceea vă propunem să vă plimbăm noi, prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării. COVID-19 ne-a dat tuturor viața peste cap, iar izolarea și distanțarea socială nu ne sunt deloc pe plac. Totuși, pentru prima dată în viață trebuie să respectăm regulile impuse de starea de urgență, iar dacă tot trebuie să stăm acasă, îți propun să facem împreună o incursiune prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării, fără cheltuieli, din fotoliul confortabil de acasă. Apoi, după ce se termină coșmarul acesta generat de noul coronavirus, putem călători la propriu, după bunul plac, oriunde dorim.

În Dobrogea de Nord și în Delta Dunării, gastronomia ne încântă pe toți

Oriunde ne-am plimba prin Delta Dunării, gândul ne stă la mâncarea preparată cu multă pasiune, de localnicii satelor dintre ape. Meniurile lor sunt foarte diversificate și au ajuns să gătească peștele în mii de feluri.

Practic, orice fel de mâncare preparăm noi cu ajutorul cărnii, în deltă este făcut cu pește. Locuitorii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi, iar când singurul produs pe care gospodinele îl au la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

Nici cel mai mofturos turist nu va refuza știuca umplută, salata sau chiftelele din pește, produse delicioase, care nu au oase și sunt atât de bune, încât parcă ar mai cere o porție.

Casa Pescarilor Lunca

Orice plimbare în Dobrogea de Nord începe cu localitatea Lunca, situată între ape, în complexul lagunar Razim-Sinoe, într-un cadru de poveste, în apropierea atracțiilor turistice din județul Tulcea.

După atâta drum, este chiar recomandat un popas la Casa Pescarilor Lunca, o adevărată oază de liniște și relaxare. Un loc liniștit, preferat atât de către vizitatorii care doresc să se bucure de natură, să se plimbe cu barca sau caiacul și să privească păsările și peisajele, cât și de amatorii de pescuit.

Pensiunea este deschisă tot timpul anului și este preferată de mulți turiști pentru că pot ajunge cu mașina până acolo. Mihaela Feodorov, administratorul Pensiunii Casa Pescarilor Lunca a declarat pentru Discover Dobrogea, că de la pensiunea care este situată pe canalele adiacente Lacului Golovița, se poate ajunge oriunde în deltă.

”Pasionații de plimbări cu barca pot ieși pe Dranov și apoi pot merge până la Sf. Gheorghe, la Sulina sau oriunde altundeva. Spre Sf. Gheorghe drumul cu barca durează cam 3 ore și jumătate”, spune Mihaela Feodorov.

Spectacolele culinare de la ”Săgeata apei” Lunca, un răsfăț al papilelor

Dacă tot suntem în zonă, hai să dăm o fugă și la pontonul plutitor ”Săgeata apei”, unde, pentru Mache, gătitul peștelui este un adevărat spectacol. Da, știu, facem ce facem și tot la mâncare ajungem.

Dacă nu ai ajuns până acum acolo, îți spun că Radu Manolache, proprietarul pontonului ”Săgeata apei” și Gabi, prietenul său din liceu, sunt niște oameni atât de carismatici, încât devin prieteni cu toți cei care le trag pragul. Au așa, un fel de lipici la turiști, au mereu glumele la ei și își pun chiar și sufletul pe masă. Sau în farfurie.

Pot băga mâna-n foc că vizitatorii revin acolo nu doar pentru mâncarea delicioasă, ci și pentru peisajul deosebit și pentru atmosfera pe care Gabi și Mache o creează. Nu sunt prea multe locuri în Dobrogea în care poți urmări îndeaproape cum ți se pregătește mâncarea.

Ei bine, la ”Săgeata apei” gătitul reprezintă un adevărat spectacol. Live cooking se spune la alții, iar acest concept are mare succes. Pe terasa de vară de la ”Săgeata apei”, bucătăria este un spațiu deschis. Astfel, poți asista la prepararea peștelui, iar fotografierea și filmarea modului în care Mache și Gabi pregătesc deliciile culinare sunt chiar inevitabile și foarte distractive.

Suvenir din Dobrogea, casa de la Vișina care păstrează tradițiile

La o aruncătură de băț de Lunca este localitatea Vișina. Ar fi păcat să treci pe lângă ea și să nu ajungi la Suvenir din Dobrogea, pentru a vedea ce a reușit să facă Bianca Folescu, pentru a păstra tradițiile și elementele autentice ale minorităților din regiune.

Nu dezvălui prea multe lucruri pentru a nu-ți strica surpriza, dar îți spun că vei vedea o casă bulgărească veche de 100 de ani, frumos recondiționată, văruită în alb, cu tâmplărie vopsită în albastru și roșu. Lângă acest imobil istoric, Bianca a construit 5 odăi care ne întorc în urmă cu un secol, fiecare dintre ele fiind amenajată după regulile câte unei minorități din Dobrogea.

Camerele le oferă celor care le trec pragul, amintiri plăcute din vremea în care mergeau în vacanțe la bunici, sunt amenajate cu mult bun-gust și ne putem bucura de experiența de a petrece una sau mai multe nopți în mod confortabil, în mediul rural, departe de lumea dezlănțuită. În gospodăria ei, Bianca are și o adevărată fermă a animalelor, care îi fascinează pe copii și pe adulți deopotrivă.

La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

Nu poate lipsi din incursiunea noastră prin Dobrogea de Nord o vizită la Sarichioi, un sat colorat, cu oameni veseli și primitori.

Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

Cele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

Jurilovca la superlativ

La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării.

Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști. Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o poți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

Indiferent că ajungem iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, iar bucățile de gheață aduse de vânt și de valuri la mal creează o priveliște spectaculoasă, fie că mergem în celelalte anotimpuri, Jurilovca este extrem de bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

Dobrogea de Nord, locul ideal pentru trasee montane

Dobrogea de Nord este un loc ideal și pentru trasee montane. Știu că atunci când vine vorba de o excursie la munte, toți ne gândim la Valea Prahovei, dar vă propun să încercați măcar o dată să vă petreceți o vacanță în Munții Măcinului și vă asigur că nu o să vă pară rău.

Sunt mai pitici, ce-i drept, însă panorama pe care o oferă este impresionantă.

Nu ratați o incursiune prin Slava Rusă și Slava Cercheză, două localități încărcate de istorie și pitorești prin peisajul care le încadrează, cu multe case vechi și oameni primitori.

Holbina Trei Bibani, tărâm de basm pentru pescari, iubitorii de păsări și natură

Acum, că am vizitat Dobrogea de Nord, este timpul să ne plimbăm puțin și prin Delta Dunării. Pentru relaxare maximă, îți propun să petreci măcar o zi la Holbina Trei Bibani, un resort situat pe o insulă liniștită din inima deltei.

Acolo, păsările cuibăresc nestingherite, peștii sar din apă de plictiseală, iar verdele te înconjoară. Holbina Trei Bibani este o zonă de care te îndrăgostești la prima vedere, indiferent că ești pescar, iubitor de păsări și natură, copil sau adult.

Este un loc mirific, în care te poți refugia în zilele în care vrei să fii doar tu cu tine sau cu cei apropiați. Situat între lacurile Dranov și Razim și la aproape o oră de plajele Perișor sau de Gura Portiței, care au ieșire la Marea Neagră, Holbina Trei Bibani este un domeniu pe care, odată ajuns, nu ai cum să îl mai uiți. Îl vei asocia mereu cu relaxarea și cu bucuria de a sta în natură.

Sulina, orașul cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

Oricine ajunge la Sulina este fermecat de poveștile și de frumusețea de odinioară a orașului situat între Marea Neagră și Dunăre.

Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei.

Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

Insula K, un habitat natural în care cuibăresc zeci de specii de păsări

Raiul pe pământ poate fi regăsit în multe locuri din România în general și din Dobrogea, în special. Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces.

A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K. Acum arată mai mult ca o paranteză, dar imaginile pe care fotografii le obțin din apropierea ei, sunt de poveste. Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări.

Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Letea, satul dintre ape

Dacă am ajuns în Delta Dunării, îți propun să facem o excursie în satul Letea, pentru că o să-ți placă nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să ne arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

Spectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți.

Dacă tot ai ajuns la Letea, roagă-l la întoarcere pe căruțaș să te plimbe puțin prin sat și să îți arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

Turul nostru virtual prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării se încheie aici. Dacă ți-a plăcut, îți propun să susținem împreună turismul în regiune și să vizităm aceste frumoase localități după ce se termină criza generată de COVID-19. Agenții economici sunt afectați de măsurile privind distanțarea socială și au nevoie de noi, mai mult ca oricând.

Dacă apreciezi acest articol te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea printr-un LIKE pe pagina noastră de Facebook, pentru a nu rata alte materiale pe care le vom publica.

April 4, 2020
Centrul de vizitare Sulina le prezintă turiștilor informații importante despre Delta Dunării

O clădire cu arhitectură superbă le atrage atenția turiștilor care se plimbă alene pe faleza din orașul Sulina. Intrați, nu vă sfiiți, în Centrul de vizitare Sulina, pentru că este la fel de frumos și foarte modern în interior, iar informațiile oferite de specialiști sunt extrem de utile. Aflăm de la ei care sunt etapele de formare ale Deltei Dunării, putem observa flora și fauna din rezervație, ne este prezentat portul tradițional al localnicilor din deltă dar și modul în care ei pescuiesc își prepară mâncarea. O incursiune gratuită, captivantă și foarte bine documentată, prin Delta Dunării.

Centrul de Vizitare Sulina ne plimbă de la mare la Dunăre

Tematica prezentată în cadrul Centrului de vizitare Sulina este realizată de așa natură, încât să ne plimbe de pe fundul mării până în inima Deltei Dunării. Florin Papadatu, consilier în cadrul Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării, responsabilul Centrului de vizitare Sulina le prezintă oaspeților particularitățile Mării Negre și fauna acesteia.

El reușește să îi facă atenți chiar și pe copii, atunci când le povestește că pe fundul mării nu există viață, astfel că artefactele găsite de arheologi sunt foarte bine conservate, deși se află acolo de mii de ani. Există amfore și corăbii care s-au păstrat foarte bine, deoarece nu există oxigen la de la 150-200m adâncime și nu este favorizată dezvoltarea vietăților parazitare care se prind pe anumite elemente. O adevărată lecție de geografie, de care cei mici nu au parte la școală.

Anghila, regina migrației, sturionii, dinozaurii Mării Negre

Apoi, pe măsură ce urcăm și ajungem la adâncimea la care apare oxigenul în Marea Neagră aflăm de la Florin Papadatu că există numeroase vietăți, printre care delfini, specii ivazive precum rapana și pești, toate reprezentate în mărime naturală în cadrul expoziției.

Vedem, de asemenea, păstruga, nisetrul și morunul, specii care trăiesc în mediul sărat și își depun icrele în apă dulce. Putem observa că în zona cu oxigen, de la 30 m adâncime există deja vegetație și apare renumita scrumbie de Dunăre. Totuși, de la Florin Papadatu am aflat că regina migrației este anghila, care străbate la 12-14.000 de km până la Marea Sargaselor din Oceanul Atlantic.

Tot în zona cu oxigen putem observa toate speciile care sunt comestibile: barbunul, lufarul, stavridele, chefalul, zarganul, denumit turcoazul Mării Negre, deoarece oasele lui sunt verzi, fiind foarte bogate în fosfor. Turiștii care ajung în centrul de la Sulina află lucruri pe care nu le știau, de exemplu, că sturionii sunt denumiți ”dinozaurii Mării Negre”, fiind cea mai veche specie de pe planetă. Un adevărat paradis al viețuitoarelor!

Delta Dunării, mereu fascinantă

Când vizitaorii ajung în zona deltei din cadrul expoziției, specialiștii le vorbesc despre zonele protejate, astfel încât toată lumea să știe ce reprezintă rezervația. Aflăm astfel, care îi sunt limitele: cea vestică este în județul Galați la Cotul Pisicii, iar cea nordică, la granița cu Ucraina pe Brațul Chilia.

Liliana Ivancenco, șef Serviciu Relații Interne și Internaționale în cadrul ARBDD spune că în Rezervația Biosfera Delta Dunării sunt 20 de zone strict protejate. În cadrul acestora este permisă doar cercetarea și monitorizarea evoluției fenomenelor de dezvoltare a biodiversității, a fenomenelor naturale și geomorfologice. Ele sunt înconjurate de porțiuni verzi, denumite zone tampon, care au scopul de a limita intrarea turiștilor în perimetrul lor. Doar câteva dintre ele, precum pădurile Letea și Caraorman pot fi vizitate în mod organizat, iar accesul este permis doar în câteva zone, pentru a nu fi afectat echilibrul natural, a precizat Liliana Ivancenco.

Păsări flamingo în Delta Dunării

Suprafața de stufăriș din Delta Dunării este de aproximativ 250.000 de hectare din cele 580.000 pe care le are întreaga rezervație, am aflat tot de la Liliana Ivancenco, șef Serviciu Relații Interne și Internaționale în cadrul ARBDD. Fiind o zonă umedă de importanță internațională, multe specii de păsări și-au găsit habitatul în deltă. Unele dintre ele rămân pe tot parcursul anului, altele, cum este și pelicanul, migrează.

Delta Dunării se află la o intersecție de 5 căi aeriene de migrație a păsărilor, iar în prezent au fost inventariate aproximativ de 365 de specii de păsări. Anul trecut, pentru prima dată au fost văzute două stoluri de păsări flamingo, care au plecat spre Insula K, am aflat de la Florin Papadatu, responsabilul Centrului de vizitare al orașului Sulina.

Ecosistemele Deltei Dunării

În Delta Dunării sunt 30 de ecosisteme, 23 naturale și 7 antropice. În zona pontică, situată între Sf. Gheorghe și Sulina este delta fluvio-maritimă și maritimă, ultimele două segmente de formare a deltei, cărora le-a fost dedicat Centrul de vizitare din Sulina.

În zona de dezvoltare durabilă se găsesc așezări umane, unde se desfășoară activități prietenoase cu mediul. Expoziția ne prezintă habitatele importante pentru rețeaua ecologică Natura 2000, habitate de interes comunitar, precum și cele cu dune și cu lacuri, care se întâlnesc în deltă. Pot fi observate flora și fauna, dar și zonele strict protejate din apropierea Sulinei: Pădurea Letea, Grindul și Lacul Răducu și Pădurea Caraorman.

Comunitățile locale și tradițiile lor

În cadrul expoziției Centrului de vizitare Sulina facem o incursiune atât prin Marea Neagră și Delta Dunării, cât și prin comunitățile locale.

Acestora din urmă le este dedicată o porțiune generoasă, iar turiștii află informații despre istoria zonei și a orașului Sulina, care este foarte încărcată.

Pot fi observate costumele tradiționale ale localnicilor, instrumentele folosite de pescari și modul în care se gătește în Delta Dunării.

Sulina, singurul oraș din Rezervația Biosfera Delta Dunării

Puțini dintre cei care ajung în Delta Dunării știu că Sulina este singurul oraș din interiorul rezervației. În Sulina trăiesc în prezent 14 minorități, însă în vremurile ei de glorie, după anul 1860, a reușit să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere.

Ca așezare, orașul Sulina datează de aproximativ 2700 de ani, dar primele izvoare există din 950, din perioada Împăratului bizantin Constantin Porfirogenet, spune Florin Papadatu, consilier în cadrul Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării, responsabilul Centrului de vizitare Sulina.

Un obiectiv interesant în Sulina este cimitirul multiconfesional, unde sunt înmormântați foști localnici de 7 confesiuni, din 22 de țări. Cimitirul din Sulina prezintă istoria tăcută a orașului.

Sulina, orașul în care Europa s-a unit pentru prima dată

Primul concept al Europei unite a apărut în 30 martie 1856, la Sulina. În plus, singura clădire care poartă inițiala Europei se află în orașul dintre ape. Este vorba despre fostul palat al Comisiunii Europene, actualmente Palatul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, care are formă de E, inițiala Europei.

Castelul de Apă din Sulina, a fost construit de Regina Mamă a Olandei, despre care se spune că atunci când a venit să viziteze Sulina i s-a făcut sete, a cerut să bea apă, iar o localnică, din reflex, a luat o cană cu apă din Dunăre și i-a oferit. Mirată, regina a întrebat dacă ei nu au apă în Sulina și a trimis imediat corăbii cu materiale și a fost realiztă rețeaua de apă. Culmea, acel castel de apă funcționează și astăzi, având același principiu gravitațional. S-au schimbat între timp doar filtrele și pompele. Paradoxul este că rețeaua de apă a fost înlocuită abia acum câțiva ani.

Centrul de vizitare de la Sulina este foarte modern, cu spații aerisite și exponate bine puse în valoare. La parterul clăridii există și un spațiu dedicat activităților educaționale cu copiii din oraș, dar și cu micuții turiștilor sau cu elevii care vin din întreaga țară, în Tabăra Sulina.

Aici se desfășoară activități diverse cu cei mici, atât pentru a-i informa despre zona strict protejată, cât pentru a desfășura proiecte tematice incluse în cadrul evenimentelor de mediu organizate pe plan internațional de UNESCO, a precizat Liliana Ivancenco. După o vizită în cadrul centrului veți pleca mult mai informați și cu o altă viziune asupra Deltei Dunării. Instituția asigură accesul tuturor vizitatorilor, inclusiv al persoanelor aflate în scaun cu rotile, pentru care există rampe speciale. Centrul poate fi vizitat de marți până vineri inclusiv, între orele 08.00-15.00, iar sâmbăta și duminica în intervalul 08.00-11.00.

August 29, 2019
Mirajul Deltei Dunării îi atrage ca un magnet pe turiști

Delta Dunării este un loc magic, pe care, odată ce l-ai vizitat, îți dorești să îl revezi. În orice anotimp ai merge, mirajul Deltei Dunării te atrage, fie pentru peisajele spectaculoase sau ospitalitatea gazdelor, fie pentru preparatele tradiționale pregătite cu mult suflet de către gospodine și tradițiile care încă se mai păstrează. Simplitatea oamenilor, natura care te înconjoară oriunde te-ai afla, luciul apelor pe care se reflectă plantele de pe mal și nenumăratele specii de păsări pe care le poți observa fără cel mai mic efort, fac din Delta Dunării raiul iubitorilor de liniște, natură sau de mâncăruri tradiționale.

Zeci de prieteni au petrecut anul acesta cel puțin o minivacanță în județul Tulcea, după ce au citit articolele publicate pe Discover Dobrogea și au văzut fotografiile realizate de noi între apele generoase ale Dunării sau ale lacurilor din deltă. S-au întors plăcut impresionați de bogățiile din Delta Dunării și de experiențele deosebite de care au avut parte, cu atât mai mult cu cât au ales o astfel de vacanță pentru prima dată. Și-au promis că vor reveni pe tărâmurile magice ale deltei și au regretat că nu le-au vizitat până acum.

Mirajul Deltei Dunării a atras zeci de mii de turiști

Parcă niciodată Delta Dunării nu a fost mai căutată ca acum. A devenit un must-see, iar voucerele de vacanță le oferă multor turiști oportunitatea de a vizita această lume de basm, la care înainte doar visau.

Promovarea pe care o face de mai bine de un an Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării le dezvăluie românilor, dar și potențialilor turiști străini, obiectivele pe care n-ar trebui să le rateze dacă ajung în județul Tulcea. Astfel, rezultatele eforturilor făcute de echipa AMDTDD au dovedit tuturor că o destinație bine promovată poate înregistra o creștere spectaculoasă de 77% a numărului de turiști, într-un singur an.

Interesant este faptul că asociația nu și-a propus să dezvolte turismul în mod haotic, doar de dragul de a atrage vizitatori. Este promovat un produs turistic integrat, bazat pe elemente de multiculturalitate, tradiții, meșteșuguri, gastronomie locală și biodiversitate, un turism lent, de vizitare, practicat de vizitatori educați, care știu de ce aleg destinația Delta Dunării. Sunt zeci de localități în județul Tulcea, fiecare cu farmecul și cu tradițiile ei, dar voi doar câteva dintre ele.

Sulina, o poveste de oraș

Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei. Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

Este o adevărată plăcere să prinzi răsăritul pe plaja din Sulina și să privești apusul, printre catargele vaselor ancorate pe Dunăre, de pe terasa pensiunii Perla. Practic, Sulina este o poveste de oraș, despre care puteți afla mai multe informații din articolele pe care Discover Dobrogea le-a publicat deja.

Letea, satul dintre ape

Dacă ajungeți în Delta Dunării, o excursie în satul Letea v-ar plăcea nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să vă arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

Spectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți. Dacă tot ați ajuns la Letea, rugați-l la întoarcere pe căruțaș să vă plimbe puțin prin sat și să vă arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

Iar dacă între timp vi se face foame, nu ocoliți terasa ”La coana Viorica”, unde puteți mânca produse tradiționale pescărești, pregătite ”cu mult suflet” de doamna Viorica.

La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

Cele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

Unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din apropiere este Cetatea medievală Enisala, situată la 7 kilometri de Sarichioi.

Jurilovca și istoria ei

La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării. Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști.

Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o puteți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate, îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

Localnicii sunt învățați cu turiștii și le oferă mâncăruri pescărești, plimbări pe canalele Dunării și muzică tradițională.

Peștele este gătit în mii de feluri în Delta Dunării

Localnicii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi. Când singurul produs pe care îl au gospodinele la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

Borș de pește, tocană, musaca, chiftele, saramură, zacuscă pește pane, umplut, scordolea, prăjit, marinat, uscat, în tarte sau plăcinte, în sarmale ori ardei umpluți, pe varză sau pe grătar, peștele nu lipsește de pe masa locuitorilor din deltă. Iar turiștii apreciază foarte mult gastronomia deltaică, deoarece doar în județul Tulcea pot gusta astfel de delicatese.

Despre localitățile din Delta Dunării, obiceiurile și tradițiile oamenilor de acolo vom mai scrie multe articole interesante. Dacă le apreciați, vă așteptăm să intrați în comunitatea de cititori, printr-un like pe pagina noastră de Facebook, Discover Dobrogea. Vă mulțumim!

August 17, 2019
Sulina, un oraș cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

Un cătun de pescari în urmă cu aproape două secole, Sulina, punctul de legătură între Europa și celelalte continente a avut o istorie zbuciumată. Prin gurile Dunării au apărut la un moment dat pirații, care le ofereau pescarilor o parte din pradă, în schimbul peștelui. Sulina a fost cotropită de greci, turci, germani și ruși, fiind un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic. Din 1856 s-a înființat Comisiunea Europeană a Dunării, a fost construit Farul Vechi, iar orașul Sulina a devenit o Europă în miniatură. Acum, acest lucru se observă doar în cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care și-au găsit liniștea veșnică cetățeni de 21 de naționalități și din 6 culte religioase.

Sulina și trecutul său plin de legende

”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Într-adevăr, Sulina este un oraș atât de mic, încât nu are nevoie de semafoare sau sensuri giratorii. Acum are șase străzi, numerotate de la 1 la 6, iar lateralele poartă numele unor personalități care au avut legătură cu orașul. Duiliu Zamfirescu, cel care a transportat arhiva Comisiei Europene a Dunării în Primul Război Mondial către Galați pentru a o salva, fiind ministru de Externe la acea vreme. Jean Bart este un alt nume important pentru Sulina, fiind cel care a ținut echilibrul Marilor Puteri europene în Primul Război Mondial la gurile Dunării. Noi îl știm în calitate de scriitor, dar e mult mai importantă activitatea sa ca om politic. Sulina s-a dezvoltat și datorită lui, deoarece era reprezentantul Guvernului în teritoriu, a precizat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Sulina, orașul mic cu o creștere economică mare

Sulina era un braț pe Dunăre, dar a devenit canal după ce au fost tăiate și îndreptate cele două brațe vechi din partea de sud, pentru scurtarea drumului. Lucrarea s-a terminat în 1894, când regele Carol I a inaugurat noul Canal Sulina și singurul canal maritim, dintre cele trei de pe Dunăre: Chilia, Sfântu Gheorghe și Sulina. Datorită importanței strategice și a poziției orașului, Comisia Europeană a fost înființată în localitate în 1856 și toate țările riverane Dunării și-au adus flotele în Sulina, astfel că la acea vreme existau 17 flote în oraș, care puteau transporta mărfurile în mod gratuit, fiind un port maritim liber de taxe și impozite. Mai târziu s-au înființat Bursa de Mărfuri și Bursa de Cereale.

Sulina a avut o creștere economică foarte mare din 1860 până aproape de al Doilea Război Mondial. A ajuns să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere. Sub aspectul componenței etnice era o populație cosmopolită. Statistica Primăriei Sulina din anul 1904 prezenta aproximativ 5000 de locuitori, majoritatea greci, dar și din alte 18 țări. În urma recensământului din 1912-1913, s-a constatat o creștere a numărului de locuitori, ca urmare a contextului economic favorabil. Atunci, erau 7500 de localnici în Sulina, din care aproape 40% erau greci, 24% români, 14% ruși, 4% turci și tătari, 4% evrei și 14% de alte naționalități.

Palatul Comisiunii Europene, un petic de civilizație în pustiul primitiv al deltei

Palatul pe care l-a ridicat Comisia Europeană a Dunării era o clădire foarte mare, în disproporție cu restul orașului. ”Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Palatul poate fi văzut și acum pe malul Dunării, fiind un monument istoric. El este situat pe Strada 1 din orașul Sulina. El a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, după care a intrat în administrarea statului român. Acum, clădirea găzduiește sediul Secției Căi Navigabile Sulina, din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Sulina, distrusă aproape în totalitate de nemți și de ruși

În al Doilea Război Mondial, Sulina a fost distrusă de nemți și de ruși, în proporție de aproape 85%, spune ghidul de turism Mihai Călin. Între timp a crescut prețul pământului, deoarece orașul era foarte mic. Doar cei bogați aveau privilegiul să își facă o casă mai răsărită, în rest, locuințele erau foarte înguste și înalte, lipite una de cealaltă. Uneori se întâmpla ca atunci când lua foc o casă, să se întindă incendiul la o mahala întreagă. Prin 1880, comunitatea greacă era cea mai numeroasă în Sulina, fiind urmată de români și de ruși, am aflat de la ghidul de turism Mihai Călin. Cele mai multe clădiri și locuințe din acea perioadă aveau arhitectură grecească.

Familia regală vizita orașul Sulina

Regele Carol I a vizitat prima oară orașul situat între Dunăre și Marea Neagră în 1894, când fost inaugurat noul Canal Sulina, singura rută maritimă. Vizitele familiei regale în Sulina reprezentau o sărbătoare pentru localnici. Ei îl întâmpinau cu aplauze și urale, de pe ambele maluri ale Dunării, pe Regele Carol I, împodobeau portul și clădirile cu ghirlande și decorau inclusiv castelul de apă, pentru a-l impresiona pe suvernan.

Sulina, oraș turistic

Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România și nici nu ar fi posibil acest lucru, fiind situată între ape. În oraș se poate ajunge numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră. Nu a fost niciodată o localitate mare, însă acum, Sulina are doar 3600 de locuitori, aproape jumătate din populația pe care o avea în anul 1912.

Se spune că cine vine pentru prima dată în Sulina și bea apă din Dunăre se îndrăgostește iremediabil și revine în micul oraș. Plaja este foarte aproape, la 2,5 km de centru, iar gura de vărsare este la 9 km. Acolo este construit un Far nou sau de aterizare, cu lumină albă de chemare, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul de turism Mihai Călin.

Obiective turistice în Sulina

Deși este un oraș mic, în care nu s-au făcut investiții de foarte mulți ani, iar clădirile de patrimoniu se află în paragină, mulți turiști români și străini vizitează Sulina.

Foto: ghidul de turism Mihai Călin

Castelul de apă, construit în 1889, este o donație a reginei Olandei și poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Între timp, i-au fost schimbate instalațiile de tratare a apei cu unele moderne, spune ghidul de turism Mihai Călin.

Turiștii mai pot vizita Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala, care a fost dărâmată în ambele războaie mondiale și ulterior reconstruită. În al Doilea Război Mondial, ea folosea pe post de depozit de muniție. Acum se află în reabilitare de câțiva ani, dar lucrările au stagnat. În aceeași situație se află și Biserica Greacă, construită în 1866, am aflat de la Mihai Călin. Poate fi observat de pe faleză și Palatul Comisiei Europene a Dunării.

Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică, în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase.

Farurile din Sulina

Farul Vechi a fost reconstruit de către turci și apoi predat românilor. El avea rolul de a dirija navele din depărtare. Lumina bătea la 25 de mile marine, fiind o lumină albă cu trei faze, spune Mihai Călin.

Deși este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care va dura 3 ani. În Farul Vechi se afla mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu.

Foto: Mihai Călin

Farul nou de pe plaja din Sulina – are o lumină cu trei sclipiri, 2,9 secunde fiecare, 3,4 secunde pauza dintre ele și 9,7 secunde între cicluri. În alfabet Morse înseamnă SL, de la Sulina, am aflat de la ghidul de turism Mihai Călin. El funcționează din 1987 și a înlocuit Farul Vechi, care a fost declarat far stins. La un moment dat, Farul Nou nu a mai mers și a fost repus în funcțiune cel vechi, cu noile coordonate. Două nave au eșuat însă temporar în zona plajei, deoarece s-au luat după coordonatele vechi, dar nefiind un incident major, au fost puse pe linia de plutire. Farul nou are 3 surse de alimentare: are curent tras pe sub apă până la far, a avut eoliană, panouri fotovoltaice, Diesel generatoare și cu acetilenă.

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi costier a fost scos din funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui.

De ce preferă turiștii Sulina?

În Sulina ajung turiști din multe țări. Când am fost acolo, erau tineri englezi și francezi. Dar este preferată și de vizitatori din Canada, Statele Unite, Filipine și Australia. Ei se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de obiectivele pe care le pot vizita.

În plus, de la ghidul de turism Mihai Călin am aflat că tuturor celor care merg la Sulina le place în primul rând liniștea. Plajele sunt curate și nu este aglomerație. În oraș nu există poluare, iar fotografii de păsări sunt încântați de zonă și se întorc acasă cu multe cadre frumoase. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii.

Dacă mergi la Sulina împuști doi iepuri deodată

Sulina este port la Dunăre și la Marea Neagră, are plajă, iar delta este la mică distanță. Turiștii care aleg Sulina pentru a-și petrece vacanța, au Delta Dunării aproape, pot ajunge repede în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală așezată pe dune de nisip marin, deoarece pe locul pe care se afă era marea, în urmă cu 6000.

Foto: Mihai Călin

Și Pădurea Caraorman, o altă atracție turistică importantă este aproape de Sulina. Practic, de aici, distanțele sunt destul de mici spre orice punct al Deltei Dunării, afirmă ghidul de turism Mihai Călin. Tot de la el am aflat că este și cazarea mai ieftină în Sulina decât în mijlocul deltei, iar de la un an la altul vin tot mai mulți turiști.

Foto: Mihai Călin

Insula K sau insula păsărilor este un alt loc spectaculos pe care turiștii vor să îl viziteze. Este o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K.

Sunt multe atracții interesante în Sulina sau în împrejurimi, iar mâncarea în zonă este absolut delicioasă. Ghidul de turism Mihai Călin spune că în acest oraș se gătește peștele în mai multe moduri decât se pregătește carnea de porc. Localnicii știu să prepare multe rețete, de la scordolea, malasolka, borș de pește sau storceac, până la mici, piftie, crochete, tocană, zacuscă sau musaca, toate din pește. Un pescar a deschis în localitate primul punct gastronomic, foarte căutat, deoarece peștele este proaspăt, iar mâncărurile sunt grozave. Sunt multe de spus despre acest oraș cu o istorie interesantă, dar vă las pe voi să aflați mai multe amănunte, de la ghizii din zonă.

June 26, 2019
Insula K, un habitat natural în care cuibăresc zeci de specii de păsări

Raiul pe pământ poate fi regăsit în multe locuri din România în general și din Dobrogea, în special. Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K.

Acum arată mai mult ca o paranteză, dar imaginile pe care fotografii le obțin din apropierea ei, sunt de poveste. Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări. Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Insula K, insula păsărilor

Insula K este o zonă de habitat natural, un fel de patrie a păsărilor. Ghidul de turism Mihai Călin spune că foarte multe specii cuibăresc acolo și au deja puii mari. El a precizat că există și o specie de pescăruș asiatic care a ajuns pe Insula K în urmă cu mai bine de 10 ani într-o migrație accidentală și a rămas acolo, pentru că a dat de condiții prielnice de trai. Păsărarii, fotografii și ornitologii care ajung lângă Insula K rămân impresionați de peisajele de acolo.

Ghidul Mihai Călin afirmă că ei sunt pregătiți cu teleobiective foarte mari și nu coboară pe insulă pentru a nu deranja puii și păsările. Ei ancorează la o distanță destul de mare și când văd că ele devin agitate rămân acolo și nu fac zgomot.

Dacă iubim păsările, nu le invadăm teritoriul, le observăm de la distanță. Mihai Călin le recomandă turiștilor pe care îi duce lângă Insula K, să nu poarte haine în culori stridente, pentru a nu sări în ochii zburătoarelor.

Unde este, de fapt, Insula K?

Insula K sau insula Păsărilor este localizată în Marea Neagră, în golful Musura, la nord de gura de vărsare a brațului Sulina, spune ghidul de turism Mihai Călin.

El a precizat că insula s-a format în urma a unui proces de acumulare a aluviunilor aduse de pe Brațul Chilia și de curenții circulari din Marea Neagră.

Ea este într-o continuă schimbare și dacă o porțiune s-a scufundat în ultimele luni, acum iese din nou la suprafață. După eșuarea navei Turgut S la 400 de metri de Insula K, au fost efectuate lucrări în urma cărora limba de pământ, care este de fapt de nisip, și-a schimbat forma.

Insula K desparte teritoriul românesc de cel al Ucrainei

Insula K, situată la 8 kilometri de orașul Sulina, reprezintă cel mai tânăr pământ din România. Practic, ea este împărțită în două, între România și Ucraina, iar granițele dintre cele două state sunt la o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Ghidul de turism Mihai Călin afirmă că trebuie să avem grijă să nu coborâm la ucraineni, deoarece, dacă ne apropiem de țărmul lor putem fi arestați. Limba de pământ are o lungime de aproximativ 7 kilometri, din care o parte se găsesc în apele teritoriale ale țării noastre, iar restul aparține Ucrainei.

Insula K, patria pelicanilor, cormoranilor, egretelor

Imaginile pe care le pot vedea cei care se apropie de Insula K sunt spectaculoase. Coloniile de pelicani, egretele sau pescărușii își văd liniștiți de ale lor și stau pe limba de pământ, nestingheriți de nimeni. Ghidul de turism Mihai Călin atrage atenția asupra faptului că unii barcagii îi lasă pe turiști să debarce pe insulă.

Zeci de specii de păsări cuibăresc pe Insula K. De la Mihai Călin am aflat că este vorba, printre altele, de sitari de mal și de nisip, piciorongi, ciocîntors, nagâț, prundăraș de țărm, chire de mare și de baltă, călifari, lebede, cormorani, țigănuși, lopătari, stârci, egrete, pescăruși cu capul negru, pescăruș pontic, pescăruș mediteranean, asiatic, râzător sau cel cu obrazul alb.

El spune că în situația în care iubim păsările și dorim să le mai vedem și la următoarea noastră vizită acolo, ar trebui să fim responsabili și să le privim de la distanță. Ele ne observă când ne apropiem și încep să se agite și să ne analizeze, iar dacă se simt în pericol vor zbura. Important este să nu le invadăm teritoriul și să promovăm un turism sustenabil, bazat pe respectul față de natură. Guvernatorul Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării, Matei Mușetescu a declarat pentru Discover Dobrogea că în maximum două săptămâni vor fi montate panouri informative în Tulcea și Sulina, astfel încât turiștii să știe că este interzis accesul pe insulă.

Fotografiile au fost realizate de ghidul de turism Mihai Călin.

May 24, 2019
Cimitirul multietnic din Sulina – povești cu pirați, prințese și tineri îndrăgostiți

Mulți prieteni mi-au recomandat să vizitez Cimitirul multietnic din Sulina și să îi aflu poveștile despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Chiar dacă pare macabru, Cimitirul din Sulina a devenit o atracție turistică. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase. Sincer, nu sunt una dintre persoanele care se dau în vânt după plimbări prin cimitir, dar am vrut să ascult povestirile depre personalitățile înhumate la Sulina și să văd celebrele monumente funerare. Am ajuns acolo în toiul unui parastas organizat pentru pirații necunoscuți și pentru toți cei pe care nu mai are cine să îi pomenească. A participat la eveniment și bibliotecara orașului, Ilinca Mihăilă, de la care am aflat istoria acelui loc în care multe nume celebre și-au găsit odihna veșnică sub umbra unei sălcii sau a unui salcâm.

Cimitirul multietnic din Sulina, parcelat pentru 6 etnii

Localnicii spun că cei înhumați la Cimitirul multietnic din Sulina sunt vii, pentru că ei îi pomenesc și le duc mai departe poveștile și istoria. Într-adevăr, cei din oraș vorbesc cu plăcere despre singurul pirat din Europa care este înhumat la Sulina, despre prințesa Moruzi sau de alți reprezentanți importanți a căror istorie se află sub lespezi. Totul a pornit după anul 1856, când în orașul situat între Dunăre și Marea Neagră s-a înființat Comisia Europeană a Dunării. În localitate exista un cimitir al localnicilor, însă, afluxul de cetățeni străini din zeci de state care s-a înregistrat la Sulina a determinat înființarea unuia nou, multietnic.

În aceeași zonă în care care apa băltește sub pământ la un metru adâncime, există parcele pentru 6 culte religioase, astfel încât fiecare să poată identifica locul ei în cimitir. Astfel, în grădina multietnică a morților din Sulina găsim Cimitirul protestant sau al Comisiei Europene ori al navigatorilor, cum l-a denumit Jean Bart. De la bibliotecara Ilinca Mihăilă am aflat că în aceeași incintă există parcele și pentru creștin-ortodocșii de rit vechi, catolici, creștinii de rit nou, dar și pentru musulmani și evrei.

În Sulina, localnicii mergeau la plajă prin cimitir

Când a fost construit, în anul 1886, Cimitirul multietnic din Sulina se afla pe malul Mării Negre. Deoarece nu existau alte drumuri de acces către plajă, localnicii ajungeau la mare doar dacă treceau prin cimitir. Fiind atât de apropiat de mare, când se săpau gropile pentru înhumarea persoanelor decedate băltea apa.

Pentru a rezolva această problemă, terenul a fost înălțat prin dragaj, cu aluviunile aduse de Dunăre. Ulterior, Ceaușescu a ordonat celebrele desecări pentru că voia să facă agricultură. De atunci, locul apelor a fost luat de pământ, iar peștele, hrana de bază a localnicilor a dispărut. Acum, marea care împrejmuia cimitirul, se află la o distanță de aproximativ 2 km.

Legendă shakespeariană în cimitirul din Sulina

Există un loc în Cimitirul din Sulina, în care tinerii care vor să se căsătorească fac schimbul de inele. Ei sunt atrași de o legendă, astfel că se așează lângă mormântul a doi îndrăgostiți Margaret Ann Pringle şi William Webster îngropați acolo, deoarece consideră că iubirea lor va dăinui, precum cea a logodnicilor care și-au găsit sfârșitul îmbrățișați. Printre sutele de morminte, există două cruci tombale, mai neobișnuite pentru noi. Acolo, potrivit poveștilor sunt îngropați doi tineri care au vrut să fie împreună.

Pentru că părinții nu au fost de acord ca ei să se căsătorească, cei doi s-au aruncat în apă pentru a rămâne uniți pe veci. Totuși, lucrurile au stat cu totul altfel, iar povestea reală este scrisă pe cele două lespezi. De fapt, tânărul era un ofițer care și-a luat logodnica cu el în voiaj, deoarece legea îi permitea acest lucru. Nava a eșuat, cei doi au murit și li s-a făcut înhumarea la Sulina. Pentru că le plac poveștile de dragoste, îndrăgostiții preferă legenda și refuză să creadă că realitatea a fost alta, astfel că își mărturisesc dragostea eternă lângă mormintele celor doi.

Mormântul piratului Kontoguris, probabil singurul din Europa

În cimitirul din Sulina este înmormântat și un pirat grec. Ghiorghios Kontoguris făcea parte dintr-o familie bogată, dar a devenit pirat, deoarece îi plăcea să îi ajute pe oamenii săraci. Se spune că, din poziția înaltă pe care o avea făcând parte din înalta societate, Kontoguris avea acces la informații. El știa exact ce nave intrau și ieșeau din port, astfel că le jefuia și le oferea lucrurile celor sărmani, pe care astfel îi ajuta. Pe mormântul lui este însemnul piraților, craniul cu cele două oase încrucișate, cât și crucea, care este împodobită cu lauri.

S-a considerat că prin susținerea materială pe care o acorda oamenilor săraci, el a făcut fapte bune. Spre deosebire de alți pirați, Kontoguris nu omora oameni. El atrăgea navele în zonele mlăștinoase, iar după ce acestea eșuau și echipajul se salva și fugea, pirații furau mirodeniile, mătăsurile și alte mărfuri transportate. Piratul grec dezvoltase și o metodă prin care îi păcălea pe marinari. El agăța de gâtul boilor multe felinare, iar navigatorii erau atrași de luminile pe care le vedeau și se îndreptau spre ele, crezând că acolo este localitatea. Deși Ghiorghios Kontoguris a fost executat pentru piraterie, oamenii vorbeau frumos despre el, deoarece pe mulți i-a ajutat. Nu le-a fost ușor autorităților să îl descopere, deoarece nu se gândea nimeni că un om bogat, care mergea la baluri cu lumea bună și dansa vals cu femei frumoase, era pirat. În acea perioadă, la Tulcea erau persoane întemnițate pentru activitatea de piraterie.

Cimitirul din Sulina, plin de legende și de personalități

Prințesa Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului Moldovei, Ioan Sturza și-a găsit sfârșitul la Sulina și a fost înhumată inițial în cimitirul de acolo. Și în privința morții ei circulă mai multe legende. Potrivit uneia dintre ele, Ecaterina Moruzi a ajuns la Sulina după ce s-a îndrăgostit de un ofițer. Ea era destul de bătrână și urâtă și nu își putea găsi un iubit, iar când ofițerul a refuzat-o, prințesa s-a sinucis. În realitate însă, Ecaterina a ajuns pe malul Dunării, deoarece una dintre rudele ei a primit o funcție importantă la Tulcea și apoi la Sulina. Prințesa a murit în decembrie 1893, după ce a căzut în apa înghețată a Dunării. Familia ei a exhumat-o și a dus-o la Constantinopol, locul ei de naștere. Mormântul a rămas la Sulina, iar crucea este împodobită cu coroana regală.

Doi frați cu un destin tragic, îngropați la Sulina

Un frate și sora sa mai mică, Gherasimos și Ana, sunt îngropați la Sulina. Se spune că Ana a intrat în apă pentru a-și scoate mingea care îi căzuse și era să se înece. Fratele său a vrut să o salveze și s-au înecat împreună. Bibliotecara Ilinca Mihăilă spune că este folosită și acum această situație în calitate de exemplu negativ, de către mamele copiilor din Sulina.

Ele îi avertizează pe copii că pot avea aceeași soartă ca micuții greci Gherasimos și Ana, dacă intră în apa Dunării. Din păcate, nu sunt izolate cazurile în care copiii sunt luați de apele mării sau ale Dunării.

Monumente istorice în Cimitirul din Sulina

William Simson, colegul și cel mai bun prieten al inginerului-șef al Comisiei Europene a Dunării, Charles Augustus Hartley, care a contribuit la realizarea noii arhitecturi a Dunării, și-a găsit odihna veșnică la Sulina și a fost înmormântat acolo.

Ei au transformat brațul Sulina într-un braț navigabil. În 1870, când a fost înhumat Simson, prietenul său a plecat în Marea Britanie și a dirijat de acolo lucrările Comisiei Europene până în 1939, când s-a încheia toată activitatea instituției.

În Cimitirul protestant se află Eugeniu Magnussen, cel care a fost inginer-șef, adjunctul lui Hartley. Deoarece Hartley dirija lucrările din Anglia și venea la Sulina numai la ședințele importante, o dată sau de două ori pe an, de lucrări se ocupa Magnusen.

La Cimitirul catolic este înmormântat Giovanni Matteucci, fostul director al Casei de Navigație a Comisiei Europene a Dunării, care era mai mult decât căpitănia din zilele noastre. El era foarte iubit de toți localnicii, pentru că susținea cultura locală și tradițiile tuturor etniilor. Matteucci îi ajuta pe cei care aveau nevoie de sprijin și în special pe copii. El este păstrat și acum în memoria localnicilor. Era italian, catolic și în calitatea sa de șef al Casei de Navigație avea pe mână fondurile Comisiei Eurpene pentru navigație, pe care le folosea și pentru a-i ajuta pe cei sărmani.

De la Ilinca Mihăilă, bibliotecara din Sulina am aflat că potrivit unei tradiții din Sulina, copiii se înmormântează aproape de gardul mic al cimitirului. Acolo sunt șiruri multe de cruci și pătrățele mici, în care sunt înhumați minorii. Această decizie a fost luată pentru ca părinților să le fie mai accesibil accesul la mormintele copiilor.

Există monumente frumoase în cimitirul din Sulina, care sunt ale familiilor de greci care aveau o situație materială foarte bună. Cei care aveau posibilități financiare își comandau statuetele și lespezile la Tulcea sau la Galați. Multe dintre ele sunt goale în interior, pentru a putea fi transportate mai ușor. Acesta este și motivul pentru care cimitirul trebuie conservat, deoarece multe cruci au început deja să se încline și este foarte posibil să se spargă, astfel că vor fi greu de recuperat. De asemenea, vor intra într-un program de restaurare cu fonduri de la Uniunea Europeană, capela din cimitir și un dric vechi de peste 100 de ani. Dacă ajungeți în Sulina puteți vizita și acest obiectiv devenit turistic, un loc plin de istorie și de povești.

May 20, 2019
Alexandru Ioan Cuza, Unirea Principatelor și vizitele în Dobrogea

Astăzi, toată țara sărbătorește Unirea Principatelor Române, înfăptuită pe 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești, pe 24 ianuarie 1859. Este primul pas al procesului ce a dus la realizarea României Mari, al doilea fiind revenirea Dobrogei la Țară, în 1878. Fără aceste două momente, România nu ar fi fost atât de mare la sfârșitul anului 1918. Totodată, prin reformele pe care le-a înfăptuit Alexandru Ioan Cuza, susținut de colaboratorii săi, s-au pus bazele statului modern român.

Evoluția lui Alexandru Ioan Cuza

Istoria este făcută de oameni, iar personalitățile rămân în istorie prin ceea ce au realizat pentru țara și poporul lor. Se duce o campanie de demitizare a istoriei noastre, prin exacerbarea defectelor personalităților naționale. Dar, să nu omitem că și eroii acestui neam au fost oameni. Cu calități și cu defecte. Important însă, este ceea ce lasă posterității.

Nici Alexandru Ioan Cuza nu reprezintă o excepție. A fost un om ca noi toți, supus greșelii, dar faptele sale mari au fost definitorii pentru devenirea României și pentru poporul român. Nouă, românilor, ne plac picanteriile, iar viața omului Cuza ne-a oferit nenumărate.

Alexandru Ioan Cuza rămâne însă în istorie, prin ceea ce a făcut: unirea Moldovei și Țării Românești și prin nenumăratele sale reforme, care au constituit baza modernizării statului român abia format, afirmă doctorul în istorie Lavinia Dumitrașcu, muzeograf în cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța. Am stat de vorbă cu ea, la ceas de sărbătoare, despre personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și despre omul Alexandru Ioan Cuza, care a știut să transforme în atuuri ceea ce se consideră a fi defecte și de care s-a folosit pentru binele țării.

”Cuza s-a născut în Bârlad și nu a provenit dintr-o familie săracă. A învățat la un pension francez din Iași, unde a fost coleg cu Kogălniceanu și cu Alecsandri. Aceștia, ca și Brătienii și mulți alții cu care luptase în 1848-1849, l-au sprijinit în realizarea Unirii și a reformelor.

La 15 ani, Cuza a plecat la Paris, unde a început să studieze la Facultatea de Medicină. Nu a terminat-o și s-a înscris la Drept, însă nici aici nu și-a finalizat studiile. Adolescentul Alexandru Ioan Cuza avea o fire boemă, pe care o adoptau mulți dintre tinerii plecați la studii în străinătate, scăpați fiind de rigorile impuse de părinți. Astfel, Cuza a jucat cărți, nu refuza un pahar cu vin și îi plăceau femeile. Era un bărbat deosebit de atrăgător și de magnetizant. Vorbea foarte frumos, era politicos, cinstit și avea magnet la femei. Femeile l-au ridicat și au avut o contribuție importantă în decăderea lui”, mi-a precizat doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu.

Cum a devenit Cuza domn al Moldovei și al Țării Românești

Întors în țară, Cuza a ales cariera armelor. Legătura amoroasă pe care a avut-o cu soția caimacamului Nicolae Vogoride, Cocuța, a adus avantaje atât pentru el, cât și pentru țară. Cu ajutorul Cocuței, Alexandru Ioan Cuza a urcat foarte rapid în gradele militare și a ajuns maior. În 1857, alegerile au fost măsluite de caimacam și grație relației pe care Cuza o are cu Cocuța, obține de la aceasta scrisorile care-l incriminau pe Vogoride. Se pare că dragostea era mare: Vogoride își diviniza soția, iar aceasta era iremediabil îndrăgostită de Cuza. Astfel se explică faptul că, în ciuda acțiunii tânărului maior referitoare la alegeri, acesta este susținut, în continuare de caimacam, care nu doar că-l ridică la gradul de colonel, ci îl numește ajutor al Hatmanului Miliției Moldovei.

Reprezentant al Partidei Naționale, sprijinit de camarazii săi de la revoluție și de armată, Alexandru Ioan Cuza este ales, în unanimitate, pe 5 ianuarie 1859, domn al Moldovei.

O delegație de la Iași a plecat spre Istanbul să ducă rezultatul alegerilor din Moldova și s-a oprit pe drum în București, unde aveau loc alegeri. Conservatorii nu erau prea hotărâți asupra unui nume și mai mult sub presiune decât cu vorba bună, au fost determinați să îl voteze pe Alexandru Ioan Cuza, domn și în Țara Românească. Convenția de la Paris nu prevăzuse așa ceva, iar Marile Puteri erau puse în fața faptului împlinit.

Problema care se punea în acel moment era recunoașterea unirii de Marile Puteri. Napoleon al III-lea al Franței, a sprijinit înfăptuirea Unirii. Se opuneau Austria, care avea interese vizavi de Transilvania și Imperiul Otoman, sub autoritatea căruia eram. Recunoașterea unirii s-a făcut prin două metode: cea diplomatică, prin trimiterea lui Alecsandri și a lui Ghica în Franța și Anglia și prin acțiunea personală a domnului Cuza la Istanbul.

Alexandru Ioan Cuza la Sulina și în Constanța

Doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu a dorit să ne oprim puțin și asupra trecerilor lui Alexandru Ioan Cuza prin Dobrogea, în drum spre capitala Imperiului Otoman. Prima dată în 1860, scopul fiind obținerea recunoașterii unirii. De la Galați s-a îndreptat spre Sulina. Era însoțit, printre alții, de ofițerii Leca și Haralamb, dar și de Bolintineanu, care povestește despre călătorie. S-au deplasat spre Sulina cu vasul francez ”Taurus”. Aici, pe corveta ”Beyrut”, trimisă de Înalta Poartă, delegația română era așteptată de guvernatorul turc și de doi funcționari, care l-au întâmpinat pe domn în mod amabil, dar ”cu demnitatea cuvenită suveranilor români independenți”. Au fost trase trei salve de tun, în cinstea lui Cuza. La întoarcere, delegația a fost primită cu mare pompă și cu mult popor la Galați. Atunci, domnul Cuza a exclamat: ”Știu cum se face asta. Nu-mi plac comediile.” Această afirmație spune multe despre felul domnului de a fi.

”A doua călătorie pe care Cuza a făcut-o în Dobrogea, a fost în iunie 1864. S-a îmbarcat din Constanța spre Istanbul, tot pe corveta „Beyrut”, pusă la dispoziție de sultan. Când a ajuns la Cernavodă, domnitorul a fost întâmpinat de dobrogeni, iar musulmanii i-au dăruit un batal învelit în tricolor, un semn de iubire și speranță. De la Cernavodă, Cuza a plecat spre Constanța cu un tren expres, condus, personal, de directorul căii ferate, Trevor Barkley. Drept mulțumire, domnul Cuza i-a dăruit lui Barkley un ceas decorat cu inițialele sale, bătute în diamante”, a mai spus doctorul în istorie, Lavinia Dumitrașcu.

”Courier d’Orient” comentează despre modul în care Cuza a fost primit la Constanța: ”La Constanța, toate autoritățile civile și militare erau adunate pentru a face onorurile. Când a urcat la bordul marii ambarcațiuni Beyrut, în fața căreia flutura tricolorul românesc, Cuza, în calitate de oaspete al sultanului, a fost salutat cu 21 de salve de tun.”

Întors în țară, Cuza aduce în discuția Adunării, ideea unui port la Marea Neagră, la Constanța. Dobrogea era însă sub autoritatea Imperiului Otoman, iar domnul Principatelor privea la această idee, doar ca un vis. Succesorul său, Carol I, va fi cel care, după unirea Dobrogei cu România, va avea posibilitatea să pună în aplicare acest vis românesc al lui Cuza.

Revenind la recunoașterea unirii de către Înalta Poartă, Cuza reușește. El s-a folosit de șarmul și de cunoștințele sale, dar a fost sprijinit și de femeile care aveau influență asupra personalităților otomane decizionale.

Cuza, fondatorul statului român modern

Recunoașterea unirii în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, nu a fost de ajuns pentru domn și apropiații lui, spune Lavinia Dumitrașcu. Ea a precizat că, prin numeroasele reforme, au fost puse bazele statului românesc modern. Mă limitez să le enumăr, deoarece este mult de scris despre fiecare în parte: reforma fiscală, unificarea politică, secularizarea averilor mănăstirești, Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, reforma agrară, reforma electorală, Legea Instrucțiunii publice și unificarea sistemului de măsuri. De asemenea, Cuza a introdus Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă și instanțele judecătorești; a înființat Universitățile de la Iași și de la București, Armata Națională, Ministerul de Război, Arsenalul Armatei, Regulamentul de Navigație și multe altele. În doar 7 ani, sub conducerea lui Cuza, s-a creat un stat modern.

În toate acțiunile sale, Cuza a fost sprijinit de Elena Doamna Cuza, cu care se căsătorise în 1844. Nu era foarte frumoasă, dar era inteligentă și fusese crescută în spiritul datoriei față de soț și de țară. Doamna nu a putut avea copii. Dar, i-a acceptat lui Cuza numeroasele escapade. Mai mult decât atât, a înfiat copiii pe care acesta i-a avut cu cea mai importantă amantă a sa, Maria Obrenovici. Aceasta era exact opusă Doamnei. Avidă după bani și influență, a profitat din plin de slăbiciunea lui Cuza și a complotat pentru înlăturarea sa de la putere.

Abdicarea lui Cuza și plecarea în exil

Prin faptele sale mari, Cuza a deranjat mulți factori de decizie ai țării: Biserica, boierii, din cauza reformelor, mai ales cea agrară, burghezia și, ca o lovitură sub centură, o parte a armatei. S-a îconjurat de o camarilă coruptă. În plus, a fost trădat de amanta sa, Maria Obrenovici. Femeile l-au ridicat și, într-un final, l-au doborât.

Înlăturarea i s-a datorat, în bună parte și lui Cuza însuși. Acesta declarase, în repetate rânduri, că este mândru că a realizat unirea și că va fi la conducerea țării, atâta vreme cât poporul i-o cere. Mai mult, spunea că va fi gata să predea domnia unui prinț dintr-o casă domnitoare.

În 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice și să plece în exil. Însoțit de credincioasa sa Doamnă și de cei doi băieți: Alexandru Ioan Cuza și Dimitrie. În locul său a fost adus, după mai multe încercări la Casele regale ale Europei, un prinț german: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care avea să fie cunoscut sub numele de Carol I și care a devenit român, prin ceea ce a realizat pentru țara adoptivă. Bazele modernizării statului român, au fost puse însă de Alexandru Ioan Cuza, care rămâne, prin faptele sale, în istoria românilor, ca unificator și reformator.

Cuza a fost trimis în exil. A stat la Paris și la Viena. Nu trăia pe picior mare, ci destul de modest. A cerut, de mai multe ori, să revină în țară, dar nu i s-a permis. A murit în Heidelberg, pe 15 mai 1873, la doar 53 de ani. Conform testamentului, a fost înmormântat la moșia sa de la Ruginoasa. De la graniță și până la locul în care a fost îngropat, drumul a fost flancat de 30.000 de țărani, care își plângeau Domnul. Cuza a fost cel care le dăduse pământ și dreptul de a avea un cuvânt de spus pentru țara lor.

În 1944, trupul său a fost depus la Biserica „Trei Ierarhi” din Iași. În 2014, localnicii din Ruginoasa cereau autorităților să le dea domnul înapoi, pentru a fi înmormântat „acasă”, alături de mama sa și de cei doi fii.

Alexandru Ioan Cuza, a fost Domnul Unirii și al țăranilor, al modernizării țării. Un om cu calități și cu defecte. Dar, mai presus de toate un Domn, care a realizat un prim pas spre Unirea cea Mare și care a pus bazele unei Românii moderne și de aceea trebuie să îl respectăm așa cum merită.

La mulți ani, România!

January 24, 2019