Discover Dobrogea

Tag: obiceiuri

Descolindatul în Dobrogea, un ritual prin care colindătorii se răzbunau pe gospodari

Colindele sunt sarea și piperul sărbătorilor de iarnă. Puțin știu însă, că pe vremuri se practica și descolindatul în Dobrogea. În cele mai multe cazuri însă, colindătorii aduc, cu bucurie, fericire și sănătate în fiecare casă, motiv pentru care sunt mereu bine-veniți și întâmpinați cu zâmbetul pe buze de către gospodari. Puțini știu însă, că în perioada interbelică, toate urările de bine erau rostite ”pe dos” pentru gazdele care nu îi primeau pe colindători. Aceștia se considerau jigniți de gospodarii care nu le deschideau ușa și se răzbunau, fie prin urări în sensul negativ, fie produceau diferite stricăciuni în casa sau gospodăria gazdelor, practică denumită descolindat.

Descolindatul, un obicei prin care gazda era pedepsită

În Dobrogea, modalitatea de colindare a gazdelor presupunea ca tinerii să intre în curte și să se așeze la ușă sau la fereastră, unde cântau colindul de casă. După terminarea acestuia, gospodarul ieșea la ușă și le solicita, dacă dorea, și alte colinde. Exista și situația în care ceata cerea permisiunea de a colinda, iar după acceptul gazdei interpreta colindul de casă și alte urări la cerere, scrie directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru, în cartea ”Dobrogea studiu etnografic”. Când tinerii erau puși în situația jenantă de a cânta în fața unei case în care nu se aprindea lumina și nu ieșea nimeni afară, ei se considerau jigniți, cu atât mai mult cu cât nu erau răsplătiți pentru activitatea lor. Chiar dacă nu era cântat tot colindul, de regulă, ceata realiza după câteva strofe penibilul momentului și dorea să pedepsească gazda a cărei casă părea părăsită.

Ritualuri de descolindare

Motivele pentru care nu erau primiți colindătorii puteau avea legătură cu modul în care interpretau colindele, dar nu erau excluse nici antipatiile personale. Colindatul afară, fără anunțarea explicită a gazdei și, mai ales, lipsa contactului verbal sau nonverbal cu aceasta, a favorizat apariția diferitelor modalități de descolindare. Tinerii puteau să își concretizeze revolta, atât prin cântarea sau strigarea unor versuri ofensatoare, cât și prin practicarea unor ritualuri de descolindare.

Astfel, cetele de colindători încercau să pedepsească gazda care le-a ofensat. În urma descolindatului, ”păgubiții” se considerau nu atât gospodarii, cărora, în mod inevitabil, li s-au adus daune materiale și morale, ci mai ales tinerii, pentru că nu le-au fost apreciate intențiile. În opinia lor, refuzul gazdelor de a-i primi era un antecedent periculos, fiindcă putea contamina colectivitatea. Ei simțeau nevoia să îi pedepsească pe cei care încălcau tradiția colindatului, respectată cu sfințenie de comunitățile tradiționale. Gazdele neospitaliere erau judecate fără cruțare nu numai de către membrii cetelor, ci și de opinia publică a satului, informată de colindători, pe diferite căi, riscând să fie excluse, la nivelul comunicării culturale, din comunitate, spune directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Descolindatul în Dobrogea

Descolindatul a fost înregistrat în Dobrogea de Sud, atât sub formă de text cât și ca acțiune. Ca text, colindele folosite la descolindat erau niște formule mai scurte decât colinda, prin care se făceau urări inverse gospodarului, de la parodie până la amenințare. Un exemplu în acest sens, din Câșla, județul Tulcea, în perioada interbelică: ”Dați-ne măcar parale! Că vă luăm ușa-n spinare”.

La Peștera, în județul Constanța, Petru Caraman a scris că o variantă foarte răspândită de răzbunare a colindătorilor era deschiderea porții, pentru a fugi animalele și păsările din curte. Tot la Peștera, ceata care nu a fost primită cu colindul răsturna carul gazdei sau îi scotea piesele, de cele mai multe ori doar o roată. În schimb, la Hârșova colindătorii aruncau poarta gazdei pe o uliță. În alte localități, ceata scotea vitele din curte, pentru ca ele să se rătăcească prin sat sau pe câmp. Tot Petru Caraman scrie că la Cernavodă, colindătorii supărați împrăștiau cocenii ori șirele de paie, prin toată grădina și prin curte. Murdărirea pereților casei cu păcură, smoală, vopsea sau bălegar era o altă practică la care recurgeau colindătorii din Comana, Cernavodă și Hârșova, dar și la Șipotele, Peștera sau Topalu.

Descolindatul era practicat de copiii din cetele mici

În înțelesul său tradițional, descolindatul anulează urările de bine ale colindătorilor și le transformă în opusul lor, adică necaz, sărăcie sau boală. În general însă, foarte rar se întâmpla ca gospodarii să nu îi primească pe colindători. Aceste ritualuri de descolindare nu urmăresc, în mod voit, producerea unor prejudicii materiale gazdei neospitaliere. Ele sunt singura posibilitate, în acel moment, prin care membrii cetei eliberează nervozitatea acumulată. În plus, manifestările distructive erau specifice mai mult colindătorilor copii, adulții, fiind mai maturi în gândire, aveau ritualuri de descolindare mai ”civilizate”.

Descolindatul, o datină care a dispărut

Desigur, colindătorii apelau la multe alte metode neortodoxe, pe care nici nu vreau să le menționez să nu le dau idei tinerilor din ziua de azi. Aceste ritualuri de descolindare, înregistrate în perioada interbelică în 20 de localități din Dobrogea de Sud, au fost menționate de Petru Caraman. Partea bună este că această datină a dispărut. Totuși, și în zilele noastre am întâlnit astfel de manifestări la colindătorii cărora gazdele nu le-au deschis ușa. Fie că le-au luat preșul sau decorațiunile de la ușă, fie că le mâzgălesc pereții din scara blocului, copiii sunt inventivi și găsesc diferite motive să se răzbune dacă nu sunt primiți.

Este foarte important să primim colindătorii, pentru că ei ne vestesc Nașterea lui Hristos. În plus, decembrie este luna darurilor și a faptelor bune, suntem mai generoși și sărbătorim dragostea, ne bucurăm de colinde și de glasurile vesele ale copiilor care le cântă. Sărbători fericite!

December 24, 2019
Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoarea populară a iubirii și a florilor

Ne plac poveștile frumoase, credem în miracole și ne bucurăm de luna în care se coace grâul, cireșele sunt numai bune de mâncat și florile coloreză câmpiile. Sânzienele sau Drăgaica, reprezintă sărbătoarea începutului sezonului cald, în care câmpul își arată bogăția, iar dragostea plutește în aer. Rar se întâmplă să mai vedem fetele dansând pe 24 iunie în lanul de grâu și băieții umblând după iarba fiarelor, planta cu care se considera că puteau descuia orice lacăt. Din fericire, există persoane pasionate de tradiții și încearcă să reînvie vechile obiceiuri, din dorința de a nu le lăsa să dispară.

Cine sunt, de fapt, Sânzienele?

În credința populară, se spune că Sânzienele sau Drăgaicele sunt fete frumoase, îmbrăcate în cămăși albe, cu năframe în jurul brâului, cununi de spice și flori galbene de sânziene purtate pe cap. Ele își petrec ziua de 24 iunie, care le este dedicată, dansând tot timpul hore în mijlocul câmpurilor roditoare și apoi prin sat. Oamenii le recompensează cu daruri, iar cea mai frumoasă și cea mai harnică fată din sat este declarată regina zilei de Sânziene.

Ea este proclamată Drăgaică și are rolul de a menține sărbătoarea și frumusețea zilei, a declarat pentru Discover Dobrogea muzeograful Ioana Tompe, din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța. Poveștile populare consemnează legende despre aceste ființe frumoase și bune, care, spre deosebire de ielele de la Rusalii, trăiesc în păduri sau pe câmpuri și împart rod holdelor, apără semănăturile de grindină peste vară și tămăduiesc bolnavii. De aceea, în mediul rural exista obiceiul ca atât femeile, cât și bărbații să nu muncească și să sărbătorească acestă zi, tocmai în scopul de a primi din partea sânzienelor recompensa rodului câmpului.

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

Pe 24 iunie, în ziua de Sânziene, sunt întâlnite foarte multe obiceiuri, cele mai importante fiind dedicate dragostei. În noaptea care precede această sărbătoare, băieții satului strigă la porțile fetelor nemăritate: „Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce staţi,/ zâne să nu rămâneţi! Că venim după peţit,/ până nu v-aţi răzgândit!“. Există numeroase legende populare, frumoase povești provenite din mediul rural despre noaptea de Sânziene.

Se spune că pe 23 spre 24 iunie, se deschid cerurile, scânteiază comorile ascunse în păduri, iar forțele binelui și ale răului ating apogeul. Noaptea premergătoare sărbătorii era dedicată căutării acelor comori mistice, iar ziua se desfășurau ritualuri de fertilitate și de invocare a frumuseții, a soarelui și a florilor, am aflat de la muzeograful Ioana Tompe, din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța. Tot ea spune că se organizau tot felul de ritualui magice legate de farmece cu roua florilor, cu plantele utilizate în scop de leac sau pentru iubire.

Sânzienele, sărbătoarea dragostei

Sânzienele reprezintă o frumoasă sărbătoare populară de început de vară, în care câmpul arată rodul grâului. Sărbătoarea este fixă, pe 24 iunie, în imediata apropiere a solstițiului de vară, când, după credința populară, soarele joacă de bucurie în momentul răsăritului.

Ea se suprapune sărbătorii religioase a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În sudul țării și în Dobrogea, zilelor de Sânziene li se mai spunea Drăgaicele, dar erau denumite și Frumoasele sau Zânele, a precizat muzeograful Ioana Tompe. Este o sărbătoare consacrată fertilității, iubirii, frumuseții, soarelui și florilor și, prin transfer, rodul pământului este asimilat frumuseții fetelor. În dimineața zilei de 24 iunie, exista obiceiul ca tinerele să culeagă flori de sânziene și alte plante de leac, precum sulfina, spânzul. Totodată, flăcăii umblau după iarba fiarelor, o plantă cu care se considera că puteau descuia orice lacăt sau încuietoare.

Ritualul drăgaicelor pentru fertilitate

Atât în Dobrogea, cât și în alte zone ale țării, drăgaicele își confecționau un steag. Ele dansau cu el prin sat, pentru a invoca fertilitatea și fecunditatea. Steagul era construit dintr-un băț cu două brațe în formă de cruce și împodobit cu coronițe din spice de grâu și flori de sânziene. Și aceasta, deoarece în ziua de 24 iunie se taie și primul spic de grâu din holdă. Dansul frumoaselor fete prin sat reprezenta un ritual pentru fertilitate.

Obiceiuri frumoase, dar uitate chiar și în mediul rural

În multe zone din țară, mediul urban a influențat viața de la sat, iar aceste obiceiuri se mai păstrează acum doar cu caracter de spectacol, spune muzeograful Ioana Tompe. Sânzienele nu mai au o funcție de protecție, de invocare a rodului, însă bătrânii își amintesc de aceste zile frumoase, de târgurile de Drăgaică organizate pe 24 iunie.

Ele reprezentau un prilej pentru ca tinerii să se cunoască și să stabilească legături în vederea căsătoriei. De asemenea, bătrânii își aduc aminte că se obișnuia să se arunce aceste cunune din spice de grâu și flori de sânziene, pe acoperișul caselor. Exista tradiția conform căreia, dacă această cunună se prindea de streașina casei, fetele se vor mărita în timpul anului respectiv. Dacă nu, trebuia să mai aștepte încă un an sau doi, până aveau noroc să se agațe de streașina casei, această coroniță din spice de grâu și flori. Totul rămâne la nivel de amintire a bătrânilor, însă, practica timpurilor moderne nu mai poate fi făcută decât la nivel de spectacol, spune muzeograful Ioana Tompe din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori, printr-un LIKE pe pagina de Facebook Discover Dobrogea.

Fotografiile sunt realizate de Alin Ciprian

June 20, 2019
Coșia de la Cerna, un obicei străvechi cu întreceri de cai la poalele Munților Măcinului

Dacă participi la ”Coșia”, întrecerea de cai pe care bulgarii o organizau în urmă cu un secol la Cerna, ai impresia că te întorci în timp. Încercați să vă imaginați mirosul de iarbă proaspăt cosită, copiii veseli de toate vârstele îmbrăcați în costume populare, caii nerăbdători să participe la competiție, care dau din copite și ridică praful pe drumurile de țărână. Tabloul este completat de silueta Munților Măcinului, la poalele cărora se desfășoară evenimentul. Este un amalgam de senzații și lucruri noi, cu care cei din mediul urban nu sunt obișnuiți.

Coșia de la Cerna, o tradiție veche de un secol

Coșia, pentru cei care nu știu, reprezintă o întrecere între cai. Este o tradiție străveche reînviată în anul 2013 de Asociația Altona, mi-a declarat președintele Andreia Tanur. Ea spune că serbarea aceasta nu a mai fost practicată din anul 1940, de când bulgarii au plecat din sat, deoarece a avut loc schimbul de populație din Cadrilater, dintre România și Bulgaria.

De la Andreia Tanur am aflat că Asociația Altona a reluat această sărbătoare împreună cu Primăria Cerna, deoarece promovează tradițiile satului. În localitate locuiesc aproximativ 600 de meglenoromâni dar au mai rămas și bulgari, astfel că toate obiceiurile străvechi sunt readuse în atenția localnicilor.

16 cai s-au întrecut pe ulițele comunei Cerna

Coșia a ajuns anul acesta la a VII-a ediție și au participat 16 cai. Primarul comunei Cerna, Petre Sopu spune că întrecerea de cai datează din anul 1920. Ea a fost practicată timp de 20 de ani de către bulgarii care săteau la acea vreme în sat. Din păcate însă, această tradiție nu a mai continuat după întoarcerea lor în țara natală, dar s-a reluat în 2013 și pe an ce trece sunt mai mulți participanți.

Anul acesta au ajuns la Cerna posesori de cai din Brăila, dar și din localități din județele Constanța și Tulcea. Cei 16 cai participanți la competiție au alergat în trei etape, iar primii doi clasați s-au întrecut pentru a putea fi stabilit câștigătorul. Traseul a fost de aproximativ un kilometru și jumătate.

Atmosfera tradițională a fost asigurată la Coșie de 5 ansambluri de copii

Copiii din Tulcea și Brăila au participat cu bucurie la această sărbătoare. Ei s-au jucat, au cântat și au dansat pe scena amenajată și le-a plăcut să ia parte la evenimentul care a redevenit tradițional.

La spectacolul folcloric care a precedat întrecerea de cai au participat 5 ansambluri de copii, printre care și ”Altona”, condus de Andreia Tanur.

Au ajuns la Cerna și elevi de la ansamblul ”Mușețeanca” din Brăila, ”Vulturul” din Vrancea, ”Ivușca” de la Carcaliu și ”Drăguța Siliștea” din Turcoaia. În pauză, micuții au mâncat vată de zahăr și au asistat la întrecerea de cai.

Munții Măcinului, apreciați de vizitatorii pasionați de turismul ecvestru

Sărbătoarea Coșia se înscrie în calendarul de evenimente din județul Tulcea, care promovează tradiția, meșteșugurile și multiculturalitatea. Acest eveniment urmărește prezervarea și continuarea obiceiurilor minorității bulgare din Tulcea, la care se alătură comunitățile română, meglenoromână și aromână din zonă.

”Coșia are loc în Cerna, o localitate din Tulcea situată lângă Munții Măcinului, pe care nu o cunoaște multă lume. Zona Munții Măcinului dezvoltă un produs care promovează turismul ecvestru și cel pe cărările montane. Este o poveste întregită de partea de tradiții și de gastronomie. Și aceasta, deoarece în localitatea Greci există produse tradiționale atestate precum plăcinta dobrogeană. Importante pentru turiștii care ajung în Dobrogea de Nord și pun accent pe partea ecumenică sunt și mănăstirile Celic-Dere, Cocoș și Saon. Vin foarte mulți oaspeți în partea continentală a județului Tulcea, vizitatori care caută un altfel de turism. La Măcin, în localitatea Greci sau Luncavița este foarte apreciat turismul ecvestru. Există o serie de evenimente care atrag motocicliștii preocupați de protecția mediului. Ei au recondiționat fântânile din zonă, respectă natura și nu provoacă dezastre. Munții Măcinului, nefiind înalți, permit o escaladare mult mai facilă, iar familiile cu copii care caută un altfel de turism montan îi adoră”, mi-a declarat președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac.

Alexandra Maxim, singura fată care a participat ”Coșia” din Cerna

Pe lângă cei 15 bărbați care au participat la Coșie s-a numărat și o domnișoară. Alexandra Maxim iubește animalele și are propriul ei cal, care are deja 5 ani și pe care îl crește de când era mic. Ea s-a clasat pe locul III la competiția de astăzi, dar mi-a spus că anul trecut a obținut locul II.

Își pregătește calul pentru cursele de viteză făcând antrenamente cu el pe câmpurile din Cerna. Vorbește cu drag despre calul ei și spune că are un ritual zilnic, care constă în spălarea cu un șampon special pentru cai și țesălare. Alexandra mi-a zis că este destul de costisitoare întreținerea animalului ei preferat, dar îl iubește foarte mult și acest aspect nu mai contează.

O franțuzoaică a ajuns la Coșia din Cerna, tocmai de la Paris

Au participat la ”Coșia” de la Cerna sute de oameni, dar n-a fost dificil să remarc în mulțime o doamnă mulatră, care se bucura că este acolo împreună cu fetița ei. Vorbește foarte puțin româna, pentru că este căsătorită cu un fost localnic din Cerna.

El s-a stabilit la Paris, s-a căsătorit cu o franțuzoaică și au împreună o fetiță. Au venit în vacanță la părinții lui, iar soției îi plac foarte mult zona și tradițiile și adoră să facă drumeții în Munții Măcinului.

Munții Măcinului preferați pentru turismul ecvestru

Turiștii care ajung în Munții Măcinului vor să se plimbe cu caii pe diferite trasee. Marian Birca, ranger la Parcul Național Munții Măcinului spune că vin foarte mulți turiști străini și români care practică turismul ecvestru.

Ei sunt încântați că se pot plimba cu caii pe traseele din munți și vin în zonă pentru excursii de o zi, chiar dacă sunt cazați pe litoralul românesc sau în Delta Dunării.

O astfel de experiență poate fi practicată chiar și de cei care nu au mai călărit niciodată. Marian Birca spune că turiștii se acomodează timp de 10 minute cu calul în manej, după care pleacă pe munte, însoțiți de un ghid. Există un traseu de două ore și altul de cinci ore, însă mulți îl preferă pe cel mai scurt, deoarece sunt începători și obosesc repede. Prețul pentru această aventură este de 30 de lei pe oră, iar grupul format din 5 sau 7 persoane achită 110 lei pentru ghid. Caii sunt foarte cuminți și ascultători și nu creează probleme.

Sunt numerose atracții și posibilități de divertisment în Dobrogea de Nord, însă mulți nu au aflat de ele, deoarece sunt insuficient promovate. Despre multe alte locuri frumoase din județul Tulcea veți citi și în articolele următoare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea, printr-un Like pe pagina noastră de Facebook.

May 17, 2019
Ucrainenii din Dobrogea sărbătoresc Sfântul Andrei pe stil vechi

Noaptea de Sfântul Andrei este magică, iar ucrainenii din Dobrogea o sărbătoresc cu un decalaj de 13 zile față de creștinii-ortodocși. Haholii nu au o biserică specială, ei sunt ortodocși, dar respectă calendarul Iulian. Au ritualuri foarte frumoase și se distrează mult în această noapte din ajunul Sfântului Andrei. Ele sunt legate atât de măritișul fetelor cât și de gonirea spiritelor rele, atât prin folosirea usturoiului, cât și printr-o stare generală de veselie. Sunt obiceiuri păgâne, iar multe dintre ele au dispărut cu timpul. Eduard Acsente, un ucrainean veritabil, ai cărui strămoși s-au stabilit în localitatea Sfântu Gheorghe din anul 1775, dorește să reînvie toate aceste tradiții străvechi.

Turta, cenușa și vătraiul fac parte din ritualul de gonire a strigoilor

Fiind postul Crăciunului, în această seară se coace în casele ucrainenilor din frumosul sat Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, o turtă de post. Este un fel de colac din aluat de pâine cu zahăr, împodobit foarte frumos cu rahat, bomboane și nelipsitele flori, pe care ucrainencele le iubesc. Această turtă se coace în cuptor și la final arată precum coronițele pe care noi le punem la ușă de Crăciun. Prietenii și vecinii se strâng în casa unuia dintre săteni. Gazda agață turta de tocul ușii și murdărește cu funingine o bucată de material. Toți invitații trebuie să participe la acest joc, ce se lungește până târziu în noapte. Musafirii încalecă pe rînd pe un vătrai (cuciuba la ucraineni), fiind un ritual în cadrul căruia se spun anumite cuvinte. Toți participanții îl fac să râdă, dar cel care este pe vătrai trebuie să rămână serios și să muște din acea turtă agățată de tocul ușii. De obicei nu reușește, chiar dacă încearcă de 5-6 ori și inevitabil râde, moment în care este mâzgălit cu funingine. Se spune că persoanele care râd, sunt posedate și îl aduc în casă pe necurat. De regulă, la finalul jocului, toți sunt murdari de funingine și fac o burtă zdravănă de râs, mi-a povestit Eduard Acsente. Cei care se amuză și nu rămân serioși, au posibilitatea să se căiască după ce sunt mânjiți cu funingine, apoi merg la masă și se distrează. În seara aceasta, este obligatoriu ca ucrainenii să fie bucuroși, pentru a goni răul. Tot în ajunul Sfântului Andrei, ei pun grâu la încolțit și îl stropesc timp de 10 zile cu gura, cu apă neîncepută.

Fetele nemăritate fac turte cu apă din Dunăre

Tot în ajunul de Sf Andrei, ucrainencele necăsătorite află cu cine se mărită sau din ce zonă este băiatul. Eduard Acsente spune că, pe vremuri, ele făceau niște turte din făină de mălai. Era un procedeu foarte distractiv pentru domnișoare și îl repetau până când reușeau să facă turtele. Ele luau apă din Dunăre direct cu gura, iar când ajungeau acasă, turnau puțin mălai în gură pentru a prepara turtele chiar în cavitatea bucală. Deoarece nu este un procedeu foarte simplu, iar domnișoarele aveau chef de distracție, ajungeau să facă drumul pînă la Dunăre chiar și de 20 de ori, deoarece râdeau și înghițeau apa sau o scăpau din gură. Fetele făceau un fel de turte (balabuște le spun ucrainenii) și le așezau pe toate pe un băț. Îi dădeau drumul câinelui în curte și îl urmăreau pentru a observa ce turtă mănâncă prima dată. Fata a cărei turtă era mâncată prima de către câine, se mărita în acel an, iar direcția în care se îndrepta apoi animalul arăta zona în care stătea ursitul. Eddy spune că, în proporție de 80% aceste lucruri se potriveau. Oricum, fetele de 17, 18 ani se gândeau deja la măritiș și aveau pe cineva în minte, așa că lucurile se realizau cu puterea gândului.

Baticul care prevestea căsătoria

Ucrainencele necăsătorite aveau mai multe metode prin care aflau dacă se căsătoresc sau nu, foarte repede. Tot de la Eduard Acsente am aflat că un alt obicei pe care îl foloseau domnișoarele în ajunul Sfîntului Andrei era cel al vaselor întinse pe masă. Ele puneau diferite lucruri sau obiecte, fiecare în câte un vas, printre care și un batic. Fetele intrau pe rând și alegeau câte un vas. Fata care nimerea vasul în care se afla baticul, se căsătorea în anul următor, iar celelalte mai aveau de așteptat.

Geamurile și ușile se ung cu usturoi în această seară

De la Bianca Folescu, reprezentantul Asociației Suvenir din Dobrogea, am aflat că la ucraineni există ritualul de a pune usturoi la geamuri și pe tocurile ușilor, pentru a ține răul la distanță și a fi apărați de spiritele rele. De asemenea, ei tămâiază grajdurile și bat un cui în mijlocul locului în care stau animalele, în care agață un craniu de vită, care se consideră a fi o protecție pentru ele. Haholii cred că în noaptea Sf Andrei spiritele rele vin să ia laptele vacilor și doresc să îndepărteze primejdia prin acest obicei. Bianca mi-a povestit și despre ritualurile și superstițiile creștinilor-ortodocși din Dobrogea cu ocazia sărbătorii de Sf. Andrei, despre care am scris aici.

Lipovenii nu sărbătoresc într-un fel anume Sfântul Andrei

Rușii lipoveni nu au tradiții și obiceiuri de Sf. Andrei. Mai mult decât atât, sărbătoarea nu este consemnată în mod deosebit în calendarul Iulian și nu are loc o slujbă specială. În timp ce Biserica, în general, ca instituție a evoluat în permanență și s-a modernizat, Biserica de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Sarichioi, Vasile Dolghin, mi-a spus că în religia rușilor lipoveni, nu se pomenește nimic de creștinarea românilor, cu atât mai mult a rușilor, de către Sfântul Andrei, întâiul chemat, fratele apostolului Petru. El spune că aceste lucruri sunt precizate abia în scrierile târzii ale rușilor din secolele al X-lea și al XI-lea. Fostul profesor de limba și literatura română, Vasile Dolghin, apreciază că este îndoielnică legenda Sfântului Andrei în Dobrogea, deoarece creștinismul s-a răspândit în antichitate în orașe mari, nu în sate care au rămas păgâne până târziu. El spune că inclusiv Pestera Sf. Andrei, care atrage mii de vizitatori astăzi, nu-și explică influența în pustietate, ținând cont de numărul locuitorilor de atunci. Profesorul Dolghin consideră că în prezent avem un ”amalgam aiuristic-comercial al globalizării în toată ortodoxia”, ceea ce nu reprezintă un lucru bun pentru religie.

December 12, 2018
Tradiții și superstiții în Dobrogea, de Sfântul Andrei

Tradițiile și superstițiile de Sfântul Andrei sunt vechi de secole în Dobrogea. Nu știu dacă e bine sau nu, dar asociez noaptea de Sfântul Andrei cu cea de Halloween. Ambele sunt despre spiritele rătăcitoare ce se întorc pe Pământ, prin cerurile care se deschid. În plus, fiecare minoritate din Dobrogea are propriile obiceiuri, pe lângă cele întâlnite în toate regiunile țării. Regăsim, la fel ca în cazul sărbătorii de Halloween, folosirea dovleacului, a măștilor, distracția oamenilor prin care se dorește gonirea spiritelor rele. Despre tradiții și superstiții de Sfântul Andrei am discutat astăzi cu administratorul ”Suvenir din Dobrogea”, Bianca Folescu, de la care am aflat multe lucruri pe care nu le știam.

Tradiții și superstiții în Dobrogea, de Sfântul Andrei

Sărbătoarea de Sfântul Andrei este încărcată de simboluri, obiceiuri și superstiții. Despre apostol se spune că este ocrotitorul nostru și că a creștinat poporul român. El ar fi stat o vreme în Dobrogea, iar în localitatea Ion Corvin din județul Constanța există Peștera Sfântului Andrei. Se zice că acolo a trăit și creștinat apostolul Andrei. Sărbătoarea care îi poartă numele, marchează ultima zi de toamnă și prima zi de iarnă din an. Tocmai de aceea au apărut numeroase obiceiuri și superstiții și se spune că este momentul în care hotarul dintre viață și moarte este foarte fragil. În plus, românii consideră că în noaptea de Sfântul Andrei lumea celor vii se întrepătrunde cu cea a spiritelor, iar imaginația lor nu a fost deloc săracă și au creat o muțime de ritualuri pentru a se proteja.

Obiceiuri de Sf. Andrei în Dobrogea

Pentru că deschide lanțul sărbătorilor de iarnă, Sf. Andrei se numește și ”cap de iarnă”. Despre obiceiurile pe care le au minoritățile din Dobrogea în această zi, am aflat o mulțime de lucruri interesante de la Bianca Folescu, administratorul ”Suvenir din Dobrogea” . Bianca trăiește în satul Vișina din județul Tulcea și cunoaște tradițiile etnicilor din regiune. Mai mult decât atât, ea a realizat o locuință tradițională, cu acoperișul din stuf în care are 5 odăi, fiecare aparținând unei minorități din Dobrogea. Ea are și o adevărată menajerie, în care a strâns cai, ponei, capre, căței și multe alte animale pe care le iubește ca pe proprii copii. Bianca spune că a pus astăzi crenguțe de vișin și de măr în apă neîncepută. Pentru cei care nu cunosc termenul, apa neîncepută înseamnă apă sfințită. Eu nu știam și am întrebat-o, tocmai de aceea v-am făcut și vouă traducerea. Bianca spune că va ține crenguțele în apă până la Sfântul Vasile, iar dacă încolțesc, e semn că anul viitor o să fie roditor. Tot astăzi, ea a pus grâul la încoțit și va urmări evoluția sa până la Crăciun sau de Sf. Vasile. Povestea este aceeași, dacă grâul încolțește, cel care îl pune în pământ va avea belșug în gospodărie.

În seara aceasta se mănâncă plăcintă cu dovleac

Nu doar americanii folosesc dovleacul pentru alungarea spiritelor rele, ci și românii. În satul Vișina, bătrânele obișnuiesc să facă astăzi plăcintă cu dovleac, am aflat tot de la Bianca Folescu. Ea spune că în trecut, în această noapte plăcinta era dusă la biserică, se aduna toată lumea și mânca până dimineața din aceasta. Acum, lumea nu mai merge la lăcașul de cult, dar se adună prietenii și rudele în jurul unei mese și consumă plăcintă de dovleac. Prin acest obicei se dorește să se petreacă de Sf Andrei, pentru că se spune că este foarte bine să ai veselie în casă în ajun de Sf. Andrei. De asemenea, cei care vor să se păzească de strigoi, pun astăzi usturoi la geamuri. Potrivit superstițiilor păgâne, în această noapte se deschid cerurile, iar hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare.

O noapte cu strigoi și farmece de dragoste

În noaptea de Sfântul Andrei se spune că apar strigoii, moroii, duhurile rele și oamenii apelează la așa-zise puteri magice, pentru a fi protejați. Ușile, ferestrele și grajdurile sunt unse astăzi cu usturoi, pentru ca oamenii și animalele lor să beneficieze de protecție împotriva duhurilor rele. Tot în noaptea Sf Andrei se pot face farmece de dragoste, pentru că se deschid cerurile și se poate trece dintr-o lume într-alta . ”Acestea sunt obiceiuri pe care le știm din copilărie și sunt urmate inclusiv de persoanele care stau la oraș, însă la sat tradițiile sunt mai frumoase”, afirmă Bianca Folescu. Ea spune că astăzi s-au tămâiat grajdurile animalelor pentru a fi protejate. Se crede că în această noapte umblă strigoii să fure laptele vacilor, mințile oamenilor și rodul livezilor. Răul încearcă să înfrunte binele, dar acesta din urmă învinge.

În această seară fetele își află ursitul

Sunt multe metode prin care fetele încearcă în această noapte să își afle ursitul. Busuiocul sfințit pus sub pernă este una dintre ele și cea mai cunoscută. Se spune că femeile nemăritate care apelează la acest truc visează bărbatul cu care se vor căsători. Bianca Folescu spune că sunt și alte metode, precum aruncarea unei verighete într-o cană de lut încinsă pe cărbune în care poate fi văzut chipul viitorului soț. Pentru că imaginația fetelor este bogată, mai stăteau între două oglinzi în ajun de Sf. Andrei și le apărea imaginea ursitului. Probabil, totul ține de imaginație și de credința fiecăreia.

Cel mai vechi meteorolog era ceapa

Tot de Sfântul Andrei, oamenii de la sate puneau 12 cepe în podul casei și până de Crăciun fiecare ceapă primea numele unei luni din an. După 25 decembrie, cepele care se înmuiau anunțau lunile ploioase, iar cele care încolțeau prevesteau lunile de bogăție. Aceasta era, de fapt, o prognoză a anului următor. Ei bine, dacă acum meteorologii pot estima vremea probabilă doar pentru 3 zile, pe vremuri bătrânii o aflau pentru un an întreg.

Bocetul Andreiului

Un alt obicei din Dobrogea, despre care am aflat abia astăzi de la Bianca Folescu este ”Bocetul Andreiului”. Fetițele confecționau păpuși din cârpă, le așezau pe o laviță și stăteau în jurul lor. Ele jeleau în mod simbolic lângă acele jucării pe care și le-au făcut. De fapt, își luau adio de la anul care urma să se sfârșească, deoarece păpușa simboliza anul vechi. În plus, potrivit tradițiilor, femeile nu mai au voie să țeasă și să toarcă lână, începând de mâine, până după Crăciun.

Vremea din această noapte prevestește cum va fi iarna

Tot Sfântul Andrei ne oferă și o prognoză pe termen mai scurt, spune Bianca Folescu. Astfel, dacă în această noapte cerul este senin și afară este cald și plăcut, se spune că vom avea o iarnă blândă. În schimb, dacă cerul este înnorat, dacă ninge, plouă și în general, dacă e vreme rea, este semn de iarnă grea, cu troiene mari. Să ne bucurăm așadar că a trecut codul galben de ninsoare și viscol, că e posibil să scăpăm cu ninsori slabe iarna aceasta.

Ucrainenii și lipovenii sărbătoresc Sf Andrei pe rit vechi

Multe tradiții extrem de interesante de Sfântul Andrei au ucrainenii și lipovenii din Dobrogea, dar vă voi povesti despre ele peste două săptămâni. Nu că mi-ar fi lene să le scriu acum, însă aceste minorități țin sărbătorile pe rit vechi, adică la 13 zile după ale noastre. Sunt foarte vesele, inedite și interesante, sunt convinsă că or să vă placă.

Domișoarelor, vă puteți pregăti deja busuiocul sub pernă. Sunt tare curioasă să aflu dacă vă visați ursitul, așa că vă rog să îmi spuneți dacă se adeverește sau nu această supertiție, nu de alta, dar mă roade curiozitatea. Să fiți iubite și iubiți!

Fotografia este realizată de #Lipovenesc

November 29, 2018