Tag: Muzeul de Istorie Constanța

  • Expoziția „Virgil Nicolau–Fotograful Constanței și Mamaiei de altădată”, la Muzeul de Istorie Constanța

    Expoziția „Virgil Nicolau–Fotograful Constanței și Mamaiei de altădată”, la Muzeul de Istorie Constanța

    Vernisajul expoziției „Virgil Nicolau–Fotograful Constanței și Mamaiei de altădată” va fi organizat luni, 25 martie 2024, de la ora 16.00, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „I.N.Roman”. În cadrul expoziției este prezentată colecția de clișee pe sticlă păstrate de la Semicentenarul Unirii Dobrogei (1928), realizată de fotograful local Virgil Nicolau.

    Demersul curatorial reunește fotografii scanate după negativele pe plăci de sticlă realizate de Virgil Nicolau în perioada 1925-1960, în Constanța și Mamaia, precum și o serie de documente și obiecte personale puse la dispoziție, cu generozitate, de familia Nicolau.

    „Arta fotografiei, aflată în perioada interbelică în faza sa timpurie de dezvoltare, s-a bucurat la Constanța de experiența și pasiunea unui fotograf dedicat, Virgil Nicolau, care a reușit în decursul a trei decenii de activitate, să imortalizeze pe sticlă zeci de imagini cu clădiri, monumente, oameni și peisaje din întreaga provincie dobrogeană.

    Extrem de interesante sunt însă imaginile care înfățișează clădirile din Constanța și Mamaia, ce suprind farmecul epocii lor și rămân o dovadă perenă a istoriei și identității noastre comunitare.

    Vă invităm să vizionați expoziția închinată Constanței și Mamaiei de altădată, văzute prin fotografiile lui Virgil Nicolau, pe care putem să-l considerăm, pe bună dreptate, un fotoreporter de teren al timpurilor sale”, precizează reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Expoziția „Virgil Nicolau–Fotograful Constanței și Mamaiei de altădată” poate fi vizionată în perioada 25 martie-25 mai 2024, la sediul central al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Piața Ovidiu, nr.12.

  • Volumul „Moștenirea culturală turcă în Balcani: De la Imperiu la Republica Turcă” va fi lansat la Muzeul de Istorie Constanța

    Volumul „Moștenirea culturală turcă în Balcani: De la Imperiu la Republica Turcă” va fi lansat la Muzeul de Istorie Constanța

    Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a derulat în cursul anului 2023 proiectul cu co-finanțarea Administrației Fondului Cultural Național Interferențe culturale româno-turce în Dobrogea, aria tematică: Patrimoniu Cultural Material.

    Desfășurat sub semnul împlinirii a 145 de ani de relații româno-turce și a centenarului Republicii Turcia, proiectul a avut o puternică componentă științifică, reprezentată de organizarea la Constanța, în perioada 12-14 octombrie 2023, a Simpozionului Internațional Moștenirea culturală turcă în Balcani: De la Imperiu la Republica Turcă, la care au participat specialiști din țară și străinătate.

    Lucrările susținute în cadrul sesiunii au fost strânse și publicate într-un volumul editat în limba engleză, în parteneriat cu Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității “Ovidius” din Constanța.

    Subiectele acestui volum sunt variate, demonstrând preocuparea constantă pentru moștenirea sau influența otomană/turcească, de-a lungul secolelor. Putem identifica subiecte precum: soarta familiilor creștine conducătoare în Macedonia de astăzi după cucerirea otomană; urmele prezenței tătare din secolul al XVI-lea în Bulgaria contemporană; carantina, daruri și mită la frontiera otomano- austriacă în mijlocul secolului al XVIII-lea; influențele culturale otomane în Principatele Române, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mărturii austriece despre Bulgaria din secolul al XIX-lea; competiția ruso-otomană pentru Dobrogea și sudul Basarabiei și rolul României; producția de animale și cereale aparținând posesiunilor musulmane, în Dobrogea secolului al XIX-lea; obiceiuri orientale și persistența lor în societatea românească, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor; moștenirea sistemului juridic otoman în România; studii privind istoria unor clădiri civile sau religiose musulmane din spațiul dobrogean; modernizarea Turciei (cazul emancipării femeilor); percepția militară românească despre Turcia la începutul Războiului Rece, influența non-politică a Turciei în Balcani în zilele noastre ș.a.

    Vă așteptăm joi, 14 decembrie, ora 13.00 pentru a participa la manifestarea de lansare a volumului Turkish Cultural Legacy in the Balkans: From Empire to the Republic of Türkiye, editori Delia Roxana Cornea, Metin Omer, Emanuel Plopeanu, la sediul central al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu nr. 12 (etaj I, Sala Pictată).

  • Expoziția „Comunitatea britanică din Kustendjie – Portrete din trecut”, organizată de Ziua Dobrogei la Muzeul de Istorie

    Expoziția „Comunitatea britanică din Kustendjie – Portrete din trecut”, organizată de Ziua Dobrogei la Muzeul de Istorie

    Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța organizează marți, 14 noiembrie, la ora 12.00, în Sala Vasile Canarache, vernisajul expoziției foto-documentare Comunitatea britanică din Kustendjie (1857-1882) – Portrete din trecut (The British Community of Kustendjie (1857-1882) – Portraits from the Past).

    În anul 1857, la doar un an după încheierea Războiului Crimeii, consorțiul britanic Danube & Black Sea Railway and Kustendie Harbour Limited (DBSR) a obținut de la Imperiul Otoman concesiunea construirii căii ferate Kustendjie (Constanța – Tchernavoda (Cernavodă), precum și pe cea a portului Kustendjie. Acest contract a condus la crearea în mica așezare din Dobrogea a unei colonii, a unei comunități britanice. Inginerii, specialiștii, muncitorii sau medicii din Regatul Unit s-au stabilit aici împreună cu familiile lor, locuind în case trainice din piatră, ridicate pe coasta dinspre portul orașului. Această comunitate s-a închegat la scurt timp după semnarea celor două concesiuni și a locuit la Kustendjie până în anul 1882, când statul român a răscumpărat de la DBSR, proprietățile și activele mobile.

    Existența comunității britanice la Kustendjie a contribuit mult la dezvoltarea urbei, care dintr-o mică așezare de păstori musulmani a devenit, într-un timp scurt, un oraș modern, cu peste 5000 de locuitori de diverse etnii și cu o intensă viață economică.

    Perioada 1857-1882 poate fi considerată o primă etapă din istoria modernă a orașului Constanța, premergătoare instaurării administrației românești în Dobrogea, de la 14 noiembrie 1878.

    Expoziția, rod al unei munci de documentare de aproape cinci ani, pune accent pe povestea membrilor comunității din Regatul Unit și mai puțin pe aspectele tehnice ale activităților derulate de către DBSR. Interesul specialiștilor a fost acela de a surprinde detalii ale traiului cotidian și de a recrea portretele oamenilor care au trăit, s-au născut, au muncit sau chiar au murit la Kustendjie, în perioada de referință.

    Dr. William Henry Cullen, frații ingineri Barkley, Edith Perkins, William Philip Price, Sir Samuel White Baker, lady Florence von Sasz Baker, reverend Julius Kessler, Frank Fremoult Sankey, Sir John Elijah Blunt și lady Blunt, George Stoker, dr. Harry Leach, Edward Harris al III-lea și dr. Abraham Irwin Bolton sunt doar câteva dintre personajele prezentate în cadrul acestei expoziții. Dincolo de prezentarea fiecăruia, aflăm și povestea familiilor lor, a femeilor și mai ales, a copiilor britanici care s-au născut și au copilărit la Kustendjie.

    Care era viața de zi cu zi a comunității, care au fost problemele cu care s-au confruntat de-a lungul timpului, acestea sunt doar o parte din întrebările la care încercăm a găsi răspunsuri. De asemenea, sunt evidențiate și contribuțiile deosebite ale rezidenților britanici în promovarea și conservarea impresionantului patrimoniu arheologic al orașului Constanța, anticul Tomis.

    Fotografiile de epocă, documentele arhivelor britanice, jurnalele personale ale unor rezidenți, imaginile și actele puse la dispoziție curatorilor Cristian Cealera și Petre Colțeanu de către o parte dintre moștenitorii celor prezentați, toate acestea se regăsesc în cadrul expoziției.

  • Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării, a realizat lucrări importante și în Constanța

    Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării, a realizat lucrări importante și în Constanța

    Expoziția ”Arhitectul Victor Ștephănescu, autorul Catedralei Încoronării de la Alba Iulia” poate fi vizionată în holul de la parter al Bibliotecii Județene ”Ioan N. Roman” Constanța, până pe 30 decembrie 2022. Aceasta este realizată cu ocazia evenimentelor generate de Ziua Națională a României și împlinirea a 100 de ani de la încoronarea Regilor României, de către arhitectul Radu Cornescu.

    Expoziția se referă cu precădere la construcția Catedralei de la Alba Iulia, la evenimentul Încoronării și la alte construcții importante realizate în țară și la malul mării, după proiectele arhitectului Victor Stephănescu. Textele și fotografiile din acest articol îi aparțin arhitectului constănțean Radu Cornescu.

    Arhitectul Victor Ștephănescu – proiectele de la malul mării

    O personalitate deosebită ca a arhitectului Victor Ștephănescu pare să-i fi atras pe mai marii urbei constănțene, care plănuiau construcția unei moschei de amploare în oraș, mai ales după ce mulți au admirat geamia proiectată de el, de la Pavilionul Dobrogei din București din 1906, cu ocazia căreia se aniversau 40 de ani de domnie a lui Carol I și 25 de ani de când România a devenit regat.

    arhitectul-victor-stephanescu-moscheea-carol-I-constanta

    Moscheea trebuia construită pe locul vechii geamii Sultan Mahmud al II-lea, în apropiere de Piața Ovidiu și, odată luată decizia, în 1909, ca Victor Ștephănescu să se ocupe de lucrare, acesta a plecat în Turcia pentru a se documenta. Se pare că și el a fost atras de aceste locuri, dovadă fiind implicarea sa majoră în realizarea mai multor clădiri însemnate de aici, între anii 1909 și 1940.

    arhitectul-victor-stephanescu-proiectele-de-la-malul-marii

    Cele mai importante construcții de pe litoral ale arhitectului, sunt: Moscheea Carol I, Palatul Comunal – azi Muzeul de Istorie și Arheologie, Casa Pariano – azi Muzeul Jalea, Casa Cănănău – fostul sediu al Consulatului Chinez la Constanța, Casa Ecsarhu – azi dispărută, reamenajarea Cuibului Reginei de pe digul din nord – dispărut, Sediul Bursei Noi din Portul Constanța, Sediul Pompierilor din Port, Vila Luceafărul, Vila Pretorian – dispărută și Cazinoul din Mamaia, Conacul Rădulescu din Moșneni, clădirea Uzinei Electrice din Balcic. Tot el s-a ocupat de sistematizarea Pieței Ovidiu.

    Recomandările făcute de arhitectul Victor Ștephănescu pentru Cazinoul din Constanța

    Prima ”întâlnire” a lui Ștephănescu cu orașul Constanța se produce în 1909, odată cu contractarea lucrării Moscheei Carol I, dar și cu altă ocazie, când consilierii comunali au chemat mai mulți arhitecți pentru consultări cu privire la Cazinoul din Constanța. Arhitectul Victor Ștephănescu propune noi funcțiuni pentru Cazinou, la subsol și la etaj, face planurile pentru scena sălii de spectacole de la etaj, extinderea cabinelor pentru actori, pentru decoruri și prevede ”mașinăriile” care le vor manipula. Totodată face un deviz foarte detaliat cu ce lucrări mai trebuie realizate, inclusiv spațiile care au fost menționate de alți doi arhitecți renumiți – Dimitrie Maimarolu și Ion Mincu, spații care însă se vor realiza în 1912, la doi ani după inaugurare.

    arhitectul-victor-stephanescu-recomandarile-facute-pentru-cazinoul-din-constanta

    Toate aceste modificări au fost însușite de Daniel Renard, autorul de facto al Cazinoului, schimbări pe care le-a făcut integrând noile spații în același stil: Art Nouveau.

    Clădirea Cazinoului, la început, nu a avut un subsol funcțional. Totuși, infrastructura construcției a fost gândită de Renard ca pe viitor să se poată folosi subsolul. Spațiul acestuia era parțial îngropat, unele încăperi fiind complet astupate, iar la altele având doar o înălțime mică pentru inspectare.

    recomandarile-facute-de-arhitectul-victor-stephanescu-pentru-cazinoul-din-constanta

    Victor Ștephănescu propune decopertarea completă a acestui nivel și izolarea pereților dinspre mare, iar spațiile astfel rezultate urmând a cuprinde mai multe funcțiuni: centrala termică, grupuri sanitare, pivniță de vinuri, alte spații de depozitare și chiar o parte din bucătărie, aceasta necesitând un spațiu mai mare decât cel de la parter. Apariția subsolului a necesitat și construirea a două scări noi, una exterioară și una interioară, aceasta cu acces chiar din holul principal.

    O ultimă recomandare făcută de arhitectul Victor Ștephănescu a fost realizarea a încă unui salon la etaj, în paralel cu sala de spectacole, dar orientat spre mare, deasupra restaurantului de la parter, închizându-se în acest fel terasa destul de mare de aici. Astfel, o a doua modificare majoră, s-a făcut în anul 1914.

    Arhitectul Victor Ștephănescu a proiectat și Moscheea Carol I din Constanța

    Moscheea Carol I este începută în 1910 și inaugurată pe 31 mai 1913, prin efortul depus de autoritățile statului român. Ea este amplasată pe locul vechii geamii ”Mahmud al II-lea”, construită în 1823, care se afla în stare de degradare, nemaifiind funcțională. La realizarea ei, arhitectul Victor Ștephănescu a colaborat cu inginerul Gogu Constantinescu, un expert recunoscut pe plan internațional, Moscheea fiind printre primele construcții din beton-armat din România.

    moscheea-carol-I-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Cu o suprafață construită de 460 mp, clădirea este structurată pe mai multe nivele: demisol, parter cu supantă și minaret. Se intră în moschee de pe str. Crângului mai întâi într-o curte interioară, unde de-o parte și de alta, se află spălătoare necesare ritului de abluțiune, purificarea religioasă la orientali. De aici se intră într-un hol din care în dreapta se accede la minaret, până la care se urcă 142 de trepte sau la stânga unde este o cameră a administratorului și scara cu acces la demisol sau la supantă, balconul femeilor. Din hol se ajunge în corpul principal, un pătrat cu dimensiunile de 14,30 x 14,30 metri, având în centru patru coloane pe care se sprijină cupola prin intermediul unor arce mari.

    planuri-moscheea-carol-I-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Moscheea Regală este o construcție deosebită, cu înălțimi impunătoare: 6 metri zidurile curții interioare, 14,50 metri corpul principal, 26,30 metri la partea superioară a cupolei, 42 metri înălțimea minaretului. Porticele curții interioare, corpul principal, umbrarul balconului și contraforții sunt acoperiți cu țigle-solzi și cu olane de coamă, iar cupola și turnul minaretului sunt acoperite cu mozaic. Prin volumul său, moscheea se impune în Peninsulă alături de celelalte lăcașe de cult ale diferitelor etnii.

    Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost realizat după planurile realizate de arhitectul Victor Ștephănescu

    Clădirea care domină Piața Ovidiu, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a fost sediul Primăriei, numită la vremea aceea Palatul Comunal. Construcția ei a fost începută în anul 1911 după planurile realizate de arhitectul Victor Ștephănescu și terminată cu întârziere din cauza războiului, în 1921. Având dimensiuni exterioare de 47 x 38 metri și o înălțime de 42 metri până în vârful turnului, cu o suprafață a parterului de 1668 mp., clădirea, lucrată în stil neoromânesc, are aspect monumental. Ea se întinde pe verticală pe 5 nivele: subsol, parter, două etaje și mansardă.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta-palatul-comunal-constanta-realizat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Pe vremea când era primărie, spațiile interioare aflate pe cele patru laturi ale clădirii, cu o curte interioară la mijloc, aveau diferite funcționalități. La subsol era amenajată o cramă-berărie încăpătoare, pentru 300 de consumatori, cu toate anexele necesare.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    La parter se găseau Serviciul Percepției Comunale, Casieria, Serviciul Medical, Serviciul de Igienă a orașului, precum și două săli mari, în lateralele clădirii – o cafenea-cofetărie și un restaurant, având intrările prevăzute cu terase – porticele acoperite, care astăzi adăpostesc vestigiile antice.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    La etaj, în traveea centrală, se găsea Sala de Consiliu care avea înălțimea pe două niveluri și o logie monumentală spre Piața Ovidiu. De o parte și de alta a acesteia se aflau Sala de Căsătorii și Cabinetul Primarului. Pe celelalte 3 laturi ale acestui etaj se găseau Secretariatul, Serviciul Juridic și cel de Contabilitate. La etajul al doilea se aflau alte servicii, printre care cel de Arhitectură, Serviciul Tehnic și Edilitar, Arhivele. Alte servicii se aflau la mansardă. Primăria a funcționat aici până în anul 1977 când s-a mutat în noua clădire din Parcul Arheologic (Casa Albă), în locul ei mutându-se Muzeul Arheologic care funcționase până atunci în clădirea Arhiepiscopiei.

    muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    În Primul Război Mondial, Constanța cade pradă trupelor inamice (octombrie 1916). Pe timpul ocupației, multe case au fost devastate și românii care nu s-au refugiat au fost maltratați sau chiar uciși. Statuia ”Avântul Țării” din fața fostului Palat Regal a fost distrusă de bulgari și aceeași soartă era s-o aibă și statuia lui Ovidiu, care însă a fost repusă la loc, pe soclu, de nemți. După război, după plecarea trupelor de ocupație, cele mai multe edificii importante din Constanța erau într-o stare deplorabilă, inclusiv Palatul Comunal, refacerea lui durând 3 ani, între 1919 și 1921.

    Sistematizarea Pieței Ovidiu, un alt proiect realizat de arhitectul Victor Ștephănescu

    O decizie importantă în care va fi implicat arhitectul Victor Ștephănescu a fost cea privind amplasamentul pe care se va construi Palatul Comunal și, cu această ocazie, proiectarea sistematizării Pieței Ovidiu.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Piața, până la stabilirea că aici este cel mai adecvat loc pentru Primărie, era de fapt împărțită în două: privită în plan se poate spune că arăta ca două triunghiuri cu vârful comun – spre sud era piața civică în mijlocul căreia trona statuia lui Ovidiu, iar spre nord era o piață care devenea comercială în zilele de sâmbătă și duminică, în timpuri mai îndepărtate, aici organizându-se oborul.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-din-constanta

    Existau două străzi, Thetis și Neptun, care coborau din cele două piețe și care se uneau la vale într-una singură. Aceasta debușa în port pe sub podul de cale ferată, care avea un traseu paralel cu str. Ovidiu și care avea cap de linie în locul unde acum statuia lui Anghel Saligny veghează intrarea în port.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Conform planurilor semnate de Ștephănescu, casele, grajdurile și barăcile pe o suprafață considerabilă au fost demolate, făcând loc unei piețe unice, dreptunghiulare, în axul căreia a fost înălțat Palatul Comunal, spre port.

    sistematizarea-pietei-ovidiu-constanta

    Pe același ax, în centrul pieței, va fi mutată statuia lui Ovidiu, cu fața spre actualul Port Tomis.

    Pe bulevardul Elisabeta erau cele mai frumoase case din oraș

    După 1900, pe bulevardul Elisabeta, mai-marii orașului își vor construi unele dintre cele mai frumoase case din oraș, astăzi majoritatea figurând pe lista monumentelor istorice. Casa Pariano – astăzi Muzeul Ion Jalea, Palatul Manissalian – bombardat și distrus în 1941, Casa Pâslă, Casa Bârzănescu, Casa Cănănău, Casa Zottu, Casa Cuculis, Casa Șomănescu și Casa Pilescu. Ștephănescu este autorul a două dintre ele – Casa Pariano și Casa Cănănău.

    casa-pariano-sediul-actual-al-muzeului-de-sculptura-ion-jalea

    Casa Pariano, care astăzi găzduiește Muzeul Ion Jalea, la intersecția b-dului Elisabeta cu str. Arhiepiscopiei, a fost printre primele comenzi particulare, în 1913, pe care Victor Ștephănescu le are în Constanța și naște și o controversă. Această casă de pe malul mării, care va domina peste ani intrarea în Portul Constanța, a aparținut prefectului județului Constanța, Constantin Pariano. Surpriză: la Arhivele Statului, proiectul care a obținut autorizația de construcție de la Primărie nu seamănă deloc cu clădirea actuală, nici ca formă sau volum, nici ca fațade și nici ca funcțiuni interioare. În acest proiect se recunoaște perioada scurtă prin care a trecut Victor Ștephănescu, și anume- o combinație dintre stilul victorian cu elemente stilistice neoromânești, așa cum îl vom vedea și la Casa Cănănău, fostul consulat chinez. Era perioada când se terminaseră lucrările la Biserica Anglicană din București. Casa Pariano era o clădire impunătoare cu coloane masive și un foișor peste etajul 1 care îi dădea un accent pronunțat. Dar s-a întârziat construirea ei și a venit războiul.

    casa-pariano-muzeul-ion-jalea-constanta

    În condițiile refacerii de după conflagrație, Pariano a schimbat proiectul inițial, care era mai grandios și clădirea ar fi costat mult mai mult. Actuala clădire, lucrată într-un stil neo-brâncovenesc și realizată între 1920-1922, este pusă de cercetători tot pe seama lui Victor Ștephănescu, dar nu există o dovadă clară. La Arhivele Statului nu se găsește nici un document al acestui din urmă proiect – multe acte ale diferitelor clădiri aflate în arhivele Serviciului Tehnic al Primăriei Constanța s-au pierdut sau au fost distruse în cele două războaie prin care a trecut orașul.

    Casa Cănănău, un monument istoric realizat de arh. Victor Ștephănescu

    În dreptul Casinului – cazinoul al II-lea, 1892-1910, peste stradă, între casele Zahariade și Zottu a funcționat mult timp Teatrul de Vară. Acesta avea acces direct atât din b-dul Elisabeta, cât și din str. Vânătorilor – în spate. Acest teren, care a aparținut lui Gh.F. Lusi, a fost utilizat pe timpul sezoanelor de vară pentru ”Low Tennis” și pentru ”un mic Teatru de Vară”. Atât Casinul, cât și Teatrul de Vară au rezistat aici doar până în anul 1920. Casinul, care era realizat în mare parte din lemn, a fost demolat imediat după inaugurarea celui de-al treilea Cazinou, cel existent astăzi.

    casa-cananau-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Teatrul de Vară, funcționând doar în sezon, a fost și el desființat, iar terenul a fost cumpărat de la Gh. F. Lusi de către Titus Cănănău, primar al Constanței între 1910-1912, acesta construindu-și aici, în 1913, o vilă impunătoare proiectată de arh. Victor Ștephănescu. Clădirea, în stil victorian, dar având și elemente neoromânești, este impunătoare, având înălțimi mari ale nivelelor. Și acoperișul, conceput cu înclinație accentuată, îi întregește expresia majestoasă.

    casa-cananau-constanta

    Regimul de înălțime al Casei Cănănău este de D+P+1, având un pod foarte înalt, distanța de la trotuar la coama acoperișului fiind de 20 de metri. La demisol se aflau spații de depozitare (mai târziu și o centrală termică). Parterul era grandios și avea trei intrări: una principală, chiar prin față (astăzi aceasta este blocată și aici există acum o logie spre stradă), una laterală, cu acces tot din b-dul Elisabeta și una posterioară, cu acces de pe str. Luntrei.

    casa-cananau-constanta

    Intrarea principală era folosită numai în cazuri de protocol, în mod curent se folosea intrarea laterală, de unde, prin intermediul câtorva trepte se ajungea într-un hol imens având pe fundal o scară grandioasă ce urca la etaj. De-o parte și de alta a acestui hol se aflau un salon și un birou – spre stradă, iar spre spate- bucătăria și sufrageria, un grup sanitar, o cameră pentru servitori și o scară secundară cu acces spre demisol sau etaj. Etajul avea două dormitoare mari spre stradă, cu o baie comună între ele. Din holul cu scara principală se ajungea la alte două dormitoare, iar în spate exista un atelier fotografic, care avea și o mică cameră obscură, încă o baie, camera servitorilor și scara secundară de unde se putea accede și în pod. Coșurile de fum ale sobelor și șemineelor sunt și ele foarte înalte și intră în compoziție cu acoperișul, întreaga volumetrie dându-i clădirii un aer victorian.

    faleza-constanta-casa-cananau

    Detaliile, prin diversitatea de elemente ale fațadelor, completează armonios compoziția casei. Tâmplăria cu forme dreptunghiulare alternează cu forme terminate în boltă. Înălțimea mare a etajului permite ca golul boltit de la etaj, cu acces la terasa-balcon dinspre stradă, să fie înscris într-o mini-nișă care se termină cu un arc frânt. Placajul de piatră al clădirii urcă pe hornuri printre țiglele-solzi ale acoperișului; cele două coloane solide ale porticului de la intrare – astăzi transformat în logie- susțin balconul din axul central. Fațada principală e completată de vasele ornamentale masive, de colțurile rotunjite, de bovindoul salonului de la parter care se termină cu un balcon semioval ce conține frize decorative – având ca motiv frunze de castan, dând o imagine romantică unei case cu o priveliște extraordinară spre mare.

    Casa Ecsarhu a fost proiectată de arh. Victor Ștephănescu în stil neoromânesc monumental

    Casa Ecsarhu de pe str. Arhiepiscopiei, proiectată în 1912 de către Arh. Victor Ștephănescu pe 4 niveluri – subsol, parter și două etaje, în stil neoromânesc monumental, astăzi nu mai există. Din cauza unor probleme de fundare și a neîntreținerii corespunzătoare în timp, ea a fost mai întâi remodelată și modificată în anii socialismului (după 1959), fiind transformată dintr-o clădire cu apartamente și magazine la parter, într-o clădire care adăpostea primul Muzeu de Artă al Constanței.

    casa-ecsarhu-constanta-demolata

    Până la urmă, din cauza precarității structurii de rezistență și a existenței pregnante a igrasiei, această clădire a fost demolată. Pe locul ei, astăzi este Casa Parohială a Monseniorului Bisericii Catolice Sf. Anton din Padova.

    casa-ecsarhu-constanta

    Casa Ecsarhu, o clădire masivă cu o deschidere la stradă de 46,70 metri, avea patru intrări cu bovindouri deasupra, creând patru regiștri mai înalți, apărând ca niște turnuri față de restul fațadei. Din cauza sobrietății, a încărcării cu ornamente, a rigurozității ferestrelor atât pe orizontală, cât și pe verticală, clădirea avea un aspect mai apropiat de un sediu administrativ decât de un bloc de locuințe.

    Cazinoul din stațiunea Mamaia, opera arh. Victor Ștephănescu

    După anul 1930, la inițiativa viceprimarului Scarlat Huhulescu, se pune problema demarării lucrărilor pentru Cazinoul din Mamaia. În 1933, Primăria Constanța colaborează cu arh. Constantin Iotzu, profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, dar proiectul acestuia pentru noul Cazinou, cu un buget de 27 de milioane de lei, este considerat prea costisitor de către primărie. Astfel, i se încredințează proiectul arhitectului Victor Ștephănescu. În ședința din 23 februarie 1934, Consiliul Local a aprobat planurile și devizele pentru Pavilionul Central, în valoare de 6,748 milioane de lei, construcții și instalații și a transmis proiectul spre aprobare Consiliului Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice.

    cazinoul-din-mamaia-proiectat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Cazinoul din Mamaia a fost realizat după proiect în trei etape: 1. Pavilionul central, 2. Cabinele de băi, 3. Pasarela cu bar maritim și tobogane, fiecare având buget, avizare și execuție separate. Corpul central a fost început la 1 aprilie 1934 și a fost terminat la 1 iulie 1934. Cădirile băilor și pasarela au început a fi construite în primăvara anului 1935. Cu această ocazie s-a mutat și linia de cale ferată de aici pe malul lacului Siutghiol, construindu-se în dreptul Cazinoului și o mică gară de călători.

    cazinoul-din-mamaia-proiectat-de-arhitectul-victor-stephanescu

    Pavilionul central a fost conceput în stil modernist, cu accente Art-Deco, pe un plan simetric, excepția făcând-o turnul cu scări din colțul de nord-vest, care se mai înalță cu două etaje. Clădirea cuprindea, la origine, în subsolul parțial – grupuri sanitare, terasă parțial acoperită, prăvălii, sediul poliției și cabine telefonice, la etaj – terasă acoperită pentru dans și locuința administratorului.

    cazinoul-din-mamaia-proiect-victor-stephanescu

    Sistemul constructiv a fost realizat din zidărie din cărămidă și planșee din beton armat, dar și pe cadre la partea dinspre mare, unde sunt restaurantul și terasa, pe fundații din beton. Clădirea avea pardoseli din mozaic, tâmplărie din lemn de brad, învelitoare din olane, instalații de apă, canalizare, iluminat electric.

    Pavilionul central a fost realizat piramidal, cu corpuri dispuse în trepte spre plajă, spre nord și spre sud, iar fațada principală dinspre vest are ca dominante o intrare majestoasă și un turn-semnal. Pavilionul continuă cu terase înspre mare și, în alveolele create de cabine s-au realizat bazine, alei și obeliscuri în stil Art-Deco.

    cazinoul-din-mamaia-cabine

    Construcția avea simetrie de o parte și de alta a pavilionului central, 182 de cabine, pe parter și etaj, cu câte un corp perpendicular la capete, cuprinzând vestiare comune, dușuri, grupuri sanitare, anexe cu porticuri și, spre plajă, platforme cu spații verzi.

    pasarela-cazino-mamaia-proiectata-de-arhitect-victor-stephanescu

    Pasarela peste mare era lungă de 130 metri până la o terasă-bar, simetric dotată, de o parte și de alta, cu două tobogane și două debarcadere pentru șalupe și bărci.

    pasarela-si-tobogane-cazino-mamaia

    Cazinoul a aparținut Primăriei Constanța. În perioada socialistă a aparținut ONT Litoral, iar după 1990, S.C. Mamaia S.A. De curând, clădirea a fost înstrăinată și are ca proprietari două societăți comerciale care au făcut modificări nu prea inspirate, pierzându-se din atmosfera stilului inițial.

    Bursa de Mărfuri și Sediul Pompierilor din Portul Constanța au fost proiectate de arh. Ștephănescu

    Două construcții din perioada interbelică purtând semnătura lui Victor Ștephănescu se găsesc în Portul Constanța. Este vorba despre Bursa de Mărfuri (Bursa Nouă) și Sediul Pompierilor.

    Bursa este amplasată în imediata vecinătate a silozurilor și a uzinei electrice (proiectate de arh. Petre Antonescu și ing. Angel Saligny), în dreptul Porții 2 de la intrare în port. Este o clădire impunătoare, având la sol o suprafață de 960 mp. și care are înălțimi variabile pe diferitele corpuri care o compun. Ea are trei intrări, intrarea principală dinspre sud, dinspre silozuri, fiind una majestoasă, urmată de un hol generos. Bursa este o clădire care are majoritar două etaje, totuși la intrarea dinspre nord, corpul expoziției – spațiu folosit mai apoi, în socialism, ca sală de mese, are o înălțime considerabilă, ridicându-se deasupra corpurilor P+2 care o înconjoară.

    bursa-de-marfuri-din-portul-constanta-arhitect-victor-stephanescu

    Ștephănescu a conceput o dominantă deasupra celorlalte volume, așa că turnul care include scara dinspre nord are înălțimea a șase etaje. Lângă această scară mai există un corp, mai scurt, cu trei etaje. Aripa dinspre vest este uniformă P+2 și are o scară de acces în capătul de sud. Trebuie adăugat faptul că imobilul are și un demisol parțial. Toate corpurile, deși au intrări separate, comunică între ele, rezultând o clădire multifuncțională, cu o arhitectură pe linia modernismului și având elemente Art-Deco.

    cladirea-pompierilor-portul-constanta

    Clădirea Pompierilor este amplasată în apropiere, imediat lângă accesul de la Poarta 2. Are o amprentă dreptunghiulară la sol de 520 mp. Ca regim de înălțime are demisol parțial, parter și etaj cu un accent (turn) așezat central, marcând casa scării în dreptul intrării principale. Fațada principală este orientată tot spre sud, având în partea stângă trei garaje pentru mașinile pompierilor (în trecut).

    Casa Damadian, o altă clădire de patrimoniu

    O clădire supusă actualului studiu, care a născut controverse cu privire la ultimul autor al ei, este Casa Damadian, aflată în extremitatea Pieței Ovidiu, pe malul portului, în partea dreaptă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie (fostul Palat Comunal).

    Inițial, această clădire era mai mică – o casă cochetă cu un subsol cu două niveluri, parter și etaj și cu încă un cat al turnulețului aflat în colțul dinspre nord-vest. Fusese construită în anul 1894 și aparținea lui Maximilian Wegener, șeful serviciului de întreținere al portului și autorul proiectului propriei case. Casa a fost vândută succesiv, mai multor proprietari, penultimul fiind Ion Xenopol, iar ultimii fiind Armenag și Haigouhi Damadian. După război, soții Damadian au fost proprietarii casei până la naționalizare.

    casa-damadian-constanta

    Xenopol se decide să extindă această clădire, însă noua sistematizare a zonei a făcut ca rezolvarea acestei probleme să devină mai complicată. Vechea casă se afla pe un dâmb, între str. Pescarilor și str. Thetis, ultima fiind în dreptul ei foarte joasă, coborând spre port. Odată cu construirea Palatului Comunal, str. Thetis a dispărut, ca și accesul spre port și malul s-a completat și consolidat cu umplutură de pământ care avea acum cotă apropiată Pieței Ovidiu. Extinderea casei cu spații comerciale la parter și noua intrare (devenită principală) dinspre Palatul Comunal a condus la altă cotă a parterului față de cea a vechii case. Acum, cota restaurantului este mai joasă, parterul vechii case devenind mezanin. La această extindere (terminată după Primul Război Mondial), Casa Wegener a fost pur și simplu înglobată în noua construcție și s-a mai adăugat încă un etaj deasupra ei, păstrându-i-se însă volumetria inițială a turnulețului (nu și acoperișul).

    casa-damadian-constanta

    Actele acestei transformări a Casei Damadian nu s-au păstrat, dar cercetătorii vehiculează faptul că autorul acestei extinderi a fost Victor Ștephănescu. Perioada acestor lucrări corespunde cu cea în care Ștephănescu a lucrat aici la mai multe obiective (printre care și Casa Pariano și Palatul Comunal – înainte și după război), arhitectura casei păstrează același limbaj stilistic cu Palatul Comunal din vecinătate, ca proporții și ca elemente (forma ferestrelor, ancadramentele, inclusiv capitelurile și ornamentele de pe fațade).

    Astăzi, clădirea complet renovată, are un regim de înălțime -2+P+M+2+mansardă și se încadrează între clădirile istorice cu care Constanța se poate mândri.

    Victor Ștephănescu, un arhitect talentat și premiat

    Arhitectul Victor Ștephănescu este o personalitate de prim rang a țării, unul dintre ”giganții” de la început de secol XX care au promovat arhitectura noeomânească, numindu-i aici pe arhitecții Ion Mincu, Dimitrie Maimarolu, Petre Antonescu, Ion Berindey, Ștefan Burcuș, Grigore Cerchez etc. El a fost unul dintre cei doi arhitecți-șefi ai Expoziției Naționale din 1906 ținută la București (celălalt arhitect-șef a fost Ștefan Burcuș). Ștephănescu este autorul, printre altele, al mai multor clădiri de mare importanță din România. La capitolul arhitectură religioasă, Victor Ștephănescu mai este autorul Moscheei Regale din Constanța și al Bisericii Anglicane din București.

    Facultatea o studiază mai întâi la Dresda, la Politehnică, apoi, la Paris, la Belle-Arte a făcut și Arhitectura, terminând pe locul întâi, cu diplome de arhitect și salubrist. Primește la Paris premiul ”Amphiteatre” în anul 1900 pentru cea mai bună compoziție arhitecturală și premiul ”Alphred Durand-Claye” în 1901, dovedind încă de atunci valoarea talentului său.

    Întors în țară, începe să proiecteze câteva case pentru persoane importante din București. În paralel cu meseria de arhitect, este și profesor la Academia de Arte Frumoase din capitală. Casa Lăzărescu, realizată în 1904 de către Victor Ștephănescu, este astăzi sediul Bibliotecii Metropolitane din apropierea Pieței Amzei.

    Cochetează cu pictura, mai ales în tehnicile de acuarelă și creioane colorate, având lucrări expuse în câteva expoziții, semnează grafica pentru felicitări și cărți poștale, cât și pentru revista ”Arhitectura”.

    Realizează grafica pentru câteva serii de timbre cu imagini din Basarabia și Bucovina, scoase de Poșta Română. Desenează și machetează troițe și monumente dedicate eroilor Primului Război Mondial, printre care și Monumentul Unirii din Cernăuți. Contribuie inclusiv la designul interior la câteva vase de pasageri, precum ”Regele Carol al II-lea”, ”Basarabia” și ”Transilvania”.

    Textele și fotografiile îi aparțin arh. Radu Cornescu, fost președinte al Ordinului Arhitecților filiala Constanța și fac parte din albumul propriu ”Arhitectul Victor Ștephănescu între Stilul Național și Modernism”, finanțat din Timbrul de Arhitectură.

     

  • Salonul de Benzi Desenate, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    Salonul de Benzi Desenate, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a organizat și găzduit, timp de trei zile, Salonul de Benzi Desenate de la Constanța, ediția 2022, activitate culturală realizată în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie Brașov și Asociația Bedefililor din România. În cadrul evenimentului desfășurat în perioada 13-15 august, în Piața Ovidiu a putut fi admirată expoziția out-door „Frica în Istorie!”, care reunește lucrările realizate pentru Festivalul Internațional de Benzi Desenate Istorice Brașov 2021.

    Salonul de benzi desenate, Constanța 2022

    Salonul de la Constanța a constat într-o serie de activități, lansări de carte, vernisaje de expoziții și ateliere de bandă desenată destinate copiilor, evenimente care s-au bucurat de un real interes din partea publicului. În prima zi a salonului, în frumoasa “Sală Pictată” a muzeului a avut loc deschiderea activităților, urmată de prezentarea volumului „Istoria e cea mai frumoasă poveste în benzi desenate”, scenariu Marius Leștaru, benzi desenate – Puiu Manu.

    salonul-de-benzi-desenate-constanta-2022-puiu-manu-adrian-cioroianu-muzeul-de-istorie

    În continuare, istoricul Adrian Cioroianu și-a prezentat ultima carte apărută, „Regele Ferdinand cel Loial”, un volum în care desenele îi aparțin aceluiași reputat artist Puiu Manu.

    salonul-de-benzi-desenate-constanta-2022-artist-puiu-manu-o-legenda-a-benzilor-desenate-in-romania

    Acesta din urmă este o legendă vie a benzii desenate românești iar la venerabilia vârstă de 94 de ani continuă să lucreze și are pe viitor numeroase alte proiecte. Personalitatea lui Puiu Manu a fost evidențiată și de autorul și criticul de artă Dodo Niță, președintele Asociației Bedefililor din România.

    benzi-desenate-salon-constanta-2022-puiu-manu-muzeul-de-istorie

    Începând cu această primă zi a salonului, vizitatorii muzeului din Constanța au putut admira două expoziții, una la etajul I, cu lucrări semnate de Puiu Manu, iar cea de a doua, la parter, care a reunit lucrările unui artist din noul val, Octav Ungureanu. Ziua a doua a adus o prezentare a artistului Octav Ungureanu, precum și un prim atelier de bandă desenată, în cadrul căruia copii de diverse vârste au putu afla de la specialist câteva dintre tainele
    desenului de bandă desenată.

    salonul-de-benzi-desenate-constanta-2022-muzeul-de-istorie

    Atelierul pentru copii și-a consumat un nou episod luni dimineață, 15 august, când tinerii cursanți s-au jucat, au desenat și și-au expus chiar lucrările realizate. În ultima acțiune a zilei, istoricul și criticul Dodo Niță și-a prezentat ultima carte, “Panorama benzii desenate românești”, un volum de excepție care spune povestea acestui domeniu cultural atât de popular.

    Salonul de Benzi Desenate de la Constanța, ediția 2022, s-a dovedit un eveniment de succes, care a atras interesul publicului larg, al copiilor, dar și al adulților, cu toții venind să admire și să discute despre această artă.

    salonul-de-benzi-desenate-muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    Salonul de la Constanța face parte dintr-o mai amplă acțiune a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, desfășurată în cadrul proiectului cultural AFCN, P1943/04.07.2022 „Istorii pontice în benzi desenate”, Aria tematică: Arte vizuale, Sesiunea II/2022, proiect în cadrul căruia se va realiza, de asemenea, un volum de benzi desenate istorice, precum și o expoziție itinerantă.

  • Șarpele Glykon – emblema Tomisului

    Șarpele Glykon – emblema Tomisului

    Șarpele Glykon, unic în lume, este una dintre cele mai importante piese din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Despre șarpele sculptat în marmură au scris un material pentru concursul național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, elevele Bianca Ifrim și Maria Peicu, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”. Discover Dobrogea este partener media în acest proiect și publică toate articolele scrise de elevii constănțeni pentru acest concurs, deoarece susținem interesul copiilor pentru istorie și patrimoniul cultural local.

    Șarpele Glykon și tezaurul de sculpturi antice de la Tomis

    Prin cercetarea realizată, am încercat să aducem în atenție asupra istoriei mai puțin știute a descoperirii artefactului arheologic ales de noi, Tezaurul de sculpturi antice de la Tomis, între care se află și șarpele Glykon, un simbol al orașului nostru.

    sarpele-glykon-tezaur-muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta

    Acest obiect de patrimoniu mobil merită să fie pus în valoare și cunoscut mai mult, atât de noi, românii, cât și de către turiștii străini. Recent, piesa a revenit după un periplu la Madrid, unde a fost unul din exponatele expoziției internaționale „Tezaure arheologice ale României – rădăcini dacice și romane“, care s-a desfășurat în perioada septembrie 2021-martie 2022. Considerăm că aceste artefacte ar trebui să fie supuse procesului de conservare pentru a beneficia și generațiile viitoare de acestea, scriu cele două eleve.

    Șarpele Glykon a fost descoperit în 1962

    Sub îndrumarea pasionatului arheolog Vasile Canarache, la data de 1 aprilie 1962, în condițiile resistematizării urbane, o descoperire valoroasă avea să marcheze destinul locuitorilor Constanței. Piesele inestimabile au fost așezate și îngropate de străbuni pentru a le feri de invaziile migratoare.

    Descoperirea lor, la vremea respectivă, a trezit interesul autorităților comuniste, a specialiștilor, dar și a cetățenilor urbei. Tezaurul alcătuit din 24 de piese: statui și basoreliefuri a fost descoperit în zona Gării vechi a orașului, pe strada Traian.

    Piesele de rezistență reprezintă zeități din panteonul greco-roman, zeități locale şi  orientale. Se aflau aici o întreagă galerie de zeități ce ofereau populației locale liniște, pace și speranță. Dintre cele 24 de piese readuse la lumină, amintim, în mod deosebit, zeița Fortuna cu Pontos, zeita Isis și Șarpele Glykon.

    Cultul lui zeului Glykon a fost răspândit în secolul II și în Cetatea Tomis

    Zeul șarpe Glykon, cunoscut în zona Asiei Mici și în partea apuseană a Mării Negre, este zeul protector al căminului, al templelor etc. Potrivit autorilor antici, la Tomis ar fi existat un pseudo-profet, Alexandru, venit din sudul Mării Negre, care ar fi încredințat populația Tomisului că Glykon este reîncarnarea zeului Esculap, că putea ghici viitorul, vindeca bolile, făcând minuni. Cultul lui Glykon a fost răspândit în perioada secolului al II-lea și a decăzut după moartea profetului Alexandru, în secolul al III-lea.

    Celebra lucrare, care a fost realizată dintr-un bloc din marmură, datează din secolul al II-lea d.Hr. Este unic în lume prin prezentarea sa: un animal fabulos cu trup de șarpe, ochi de câine, bot de miel, urechi și păr de om, coadă de leu. Cercetătorii au fost impresionați de migala cu care au fost realizați solzii, surprinderea cu conștiinciozitate a grosimii corpului. Înălțimea piesei este de 0,66 metri, dar uimitoare este lungimea șarpelui, care, potrivit estimărilor, ar ajunge la 4,76 metri. Demn de menționat este faptul că figura lui Glykon s-a regăsit pe monedele romane, pe monumente și inscripții, era venerat în temple în diferite orașe din zona Pontului Euxin, iar azi, este „vedeta” și simbolul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și a orașului nostru.

    Cu acest articol s-au înscris în concursul național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, elevele Bianca Ifrim și Maria Peicu, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”.

    Concursul național este organizat anual de Societatea de Științe Istorice din România, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Facultatea de Istorie a Universității București, revistele „Magazin istoric” și „Historia” și se adresează elevilor din clasele VI-XII și profesorilor. Scopul organizării concursului este de a-i determina pe copii să cunoască și să conștientizeze necesitatea salvării/conservării istoriei noastre și să se implice prin oferirea de soluții, în acest demers. Partenerii locali ai proiectului, sunt: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Primăria Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, „Discover Dobrogea” și alte două publicații locale.

  • Sala pictată din Muzeul de Istorie Constanța, o incursiune prin Dacia antică

    Sala pictată din Muzeul de Istorie Constanța, o incursiune prin Dacia antică

    Sala pictată din clădirea fostei primării a Constanței, devenită ulterior sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie are propriile ei povești, ca orice spațiu monumental important. Cei care nu au văzut sala pictată, trebuie să își imagineze că exact deasupra intrării în Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța există o cameră generoasă, extrem de înaltă, așa cum se făceau construcțiile pe vremuri, pe ai cărei pereți sunt zugrăvite legendele Constanței.

    Sala pictată, o alegorie în imagini a Daciei antice

    Imaginile din sala pictată a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța reprezintă, de fapt, o alegorie, o istorie în imagini a ținutului dobrogean și al Daciei antice.

    sala-pictata-muzeul-de-istorie-constanta”Sala pictată este unul dintre punctele de atracție ale clădirii Muzeului de Istorie Constanța.  Istoria în imagini din sala pictată începe cu colonizarea greacă, întemeierea orașelor-stat Histria, Tomis, Callatis, continuă cu perioada romană, cu cea Pax Romană care a fost instaurată de către Imperiul Roman în sec. I-II d.Chr., continuă cu perioada medievală, cu voievozii noștri cei mai de seamă, pe urmă se trece la istoria mai recentă, într-o alegorie care începe cu Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I și Războiul de Independență.

    sala-pictata-muzeul-de-istorieSala pictată este cea mai frumoasă sală din tot orașul Constanța. Nu există o altă sală împodobită cu picturi murale așa cum este cea de la muzeu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Constantin Chera, cercetător științific.

    Sala pictată a fost realizată de artiștii care au pictat și Catedrala din Constanța

    Au existat multe propuneri privind modul în care va fi realizată sala pictată. Una dintre ele este foarte interesantă, pentru că îi aparține pictorului Ion Theodorescu-Sion, o celebritate în epocă, socotit marele pictor al generației, mai important decât un Paladi sau un Tonitza, dar astăzi uitat.

    muzeul-de-istorie-constantaÎn Constanța anului 1928 Sion, care era foarte legat de orașul de la malul mării, a realizat expoziția semicentenarului la Cazinou. El a făcut propunerea ca, pe pereții sălii pictate să figureze legendele Constanței începând cu Legenda Argonauților și întâmplarea a făcut că proiectul nu a fost acceptat.

    legendele-argonautilor-muzeul-de-istorie-constanta-fresca-pictura-muralaAu fost primite și alte oferte de decorare a sălii pictate, între care și una de la un pictor spaniol, însă nici aceea nu a fost bine primită. De fapt, erau niște sume mult prea mari, pe care, primăria, deja epuizată după terminarea construcției, pentru că a fost mult mai greu de construit și de finalizat decât fusese de proiectat. Acolo era râpa Constanței, iar fundațiile muzeului au coborât până la adâncimea de 17 metri și atunci cheltuielile au fost foarte mari, la care s-a adăugat proiectul privind reconfigurarea Pieței Ovidiu.

    sala-pictata-muzeul-de-istorieÎn cele din urmă, după ce s-a înlocuit pictura Catedralei, care, la rândul ei a avut o altă poveste legată de George Demetrescu Mirea și de iubirea sa pentru o doamnă, pe care a pictat-o ca muceniță pe pereții bisericii stârnind un scandal pe măsură, au fost găsiți artiștii care s-au ocupat de sala pictată.

    sala-pictata-muzeul-de-istorie-constantaLucrările au fost realizate în perioada 1966-1968, de un colectiv verificat de pictorul Gheorghe Popescu și de Niculina Dona Delavrancea, un tandem redutabil, care știa să facă frescă. Echipa a făcut pictura nouă de la Catedrală și ulterior a primit comanda pentru sala pictată. S-a achitat foarte bine de această sarcină, pentru că pictura a dăinuit până astăzi și nu și-a pierdut frumusețea cromatică. Ea decorează foarte frumos această sală, cu poveștile ei care se referă la oameni care au fost importanți în trecutul orașului nostru și care trebuie pomeniți, pentru că au fost plini de dragoste față de urbe și au lăsat multe lucruri frumoase în urma lor.

    Pe un perete din sala pictată a fost zugrăvit chipul lui Nicolae Ceaușescu

    În perioada comunistă, pe peretele de nord al camerei pictate a fost realizată, peste fresca inițială, o pictură cu Nicolae Ceaușescu. Fiind sala de festivități a Primăriei Constanța de la acea vreme, în care primarul ținea ședințele, încăperea trebuia să aibă și o imagine cu președintele țării.

    fresca-muzeul-de-istorie-constantaSala de consiliu a fost folosită din 1921, de când a fost inaugurată clădirea Primăriei Constanța, până în 1977, când instituția s-a mutat în noul sediu în care funcționează și acum, iar vechiul imobil a devenit sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    fresca-muzeul-de-istorie-constantaDupă revoluție, în 1990, chipul fostului lider comunist a fost acoperit cu o altă pictură realizată de Răzvan Neicu, absolvent de arte plastice, fost angajat al Muzeului de Istorie, în cadrul departamentului Patrimoniu. Sala pictată este foarte frumoasă, iar vizitatorii Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța o pot admira.

    Imobilul care găzduiește Muzeul de Istorie Constanța a împlinit anul acesta 100 de ani

    Ideea construirii unui palat comunal datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prima dată a fost construit cel care găzduiește Muzeul de Artă Populară Constanța, iar apoi, în urma unor demersuri îndelungate și destul de tensionate, arhitectul Victor Ștefănescu, cel care a reconfigurat și parcul Carol din București, a fost chemat să prezinte un proiect pentru noul palat comunal, care se dorea să fie construit în Piața Independenței la vremea respectivă, acum denumită Piața Ovidiu.

    muzeul-de-istorie-constantaÎn urma demersurilor primăriei s-a decis realizarea construcției. Principele Ferdinand a pus piatra de temelie pentru noul sediu al administrației locale, în mai 1912 și, cu întreruperi, lucrările au durat până în 1921, când, pe 17 iulie s-a inaugurat clădirea Palatului Comunal Constanța, actualmente sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, acum monument istoric.

  • Jucăriile copiilor din anticul Tomis sunt adorabile și după 18 secole

    Jucăriile copiilor din anticul Tomis sunt adorabile și după 18 secole

    O expoziție temporară inedită, în care putem vedea câteva dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis, este organizată în această perioadă la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Descoperirile făcute de arheologii constănțeni în ultima jumătate de secol ne demonstrează că universul copilăriei era reprezentat și în antichitate, de jocuri și jucării. Desigur, nu este vorba despre telefoane, tablete sau console, dar micile obiecte din ceramică sunt admirate și acum, după 18 secole, atât de copii, cât și de adulți.

    Jucăriile copiilor din anticul Tomis erau confecționate din diferite materiale

    Cele mai vechi jucării descoperite în lume au mii de ani vechime, iar cele mai cunoscute provin din Mesopotamia sau Egipt, afirmă specialiștii de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    jucariile-copiilor-din-anticul-tomis”Dovezile arheologice descoperite pe teritoriul Dobrogei demonstrează că și în antichitate, copiii din Scythia Minor obișnuiau să aibă tot felul de jucării, similare celor din vremurile moderne.

    Bineînțeles, materialele folosite pentru jucăriile copiilor din anticul Tomis erau însă altele, multe dintre piese fiind confecționate din lemn, os, piele, piatră, dar și din lut.

    jucarii-copii-tomis-antichitateAcesta era modelat prin metode manuale sau cu ajutorul matrițelor, fiind apoi ars în cuptoare speciale. Produsul ceramic astfel obținut era denumit de către romani teracotta și a reprezentat principalul material folosit pentru producția la scară largă a unor jucării de bună calitate, care au rezistat până astăzi”, spune Oana Grigoruță, arheolog la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

    Și în antichitate, fetele iubeau păpușile și băieții adorau eroii

    Cele mai multe dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis păstrate până astăzi au fost descoperite pe raza orașului modern Constanța și au fost datate în sec. II-III d.Hr., o perioadă în care cetatea se afla sub stăpânire romană. Ele ne ajută să reconstituim crâmpeie din viața urbei și să înțelegem o parte dintre preocupările băieților și fetelor de vârste fragede.

    jucariile-copiilor-din-anticul-tomisCopiii din antichitate nu erau diferiți de cei de astăzi. Fetele iubeau păpușile, iar băieții se jucau cu figurine care reprezentau adesea soldați sau eroi.

    Obiectele de acest gen, confecționate din cârpe, paie sau lemn, nu s-au păstrat până azi, dar au rămas cele din ceramică. Acestea erau considerate cele mai frumoase, probabil fiind mai scumpe și uneori erau au pictate în culori vii.

    jucariile-copiilor-din-anticul-tomisUnele dintre figurinele de teracotă aveau membre mobile. Este și cazul soldățelului din patrimoniul muzeului constănțean, care are uniformă și scut. Soldații de lut ars puteau avea și câte o suliță detașabilă, așezată în mâna dreaptă cu pumnul semiînchis.

    jucarii-copii-antichitateMulte dintre jucăriile copiilor din anticul Tomis sunt zornăitoare simple, folosite de către părinți pentru a-și distra sau a-și liniști micuții. Aceste zornăitoare erau de forme diferite, ele fiind în general reprezentări de animale: căluți, cocoși, lei etc.

    jucarii-copii-tomis-antichitateAlt tip, mai elaborat, este cel reprezentat de către zornăitoarea mobilă, un produs ceramic care avea în interior bile sau boabe. Jucăriile de acest gen, precum căluțul expus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, aveau roți și adesea orificii prin care erau introduse sfori, ceea ce permitea tractarea lor. Trase de către copii, aceste jucării produceau sunete puternice și distractive.

    jucarii-antice-muzeul-de-istorie-constantaJucăriile antice din expoziția temporară a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne arată că și în urmă cu 1800 de ani, în vremea stăpânirii romane, copiilor le plăcea să se joace.

  • Șarpele Glykon, piesa de rezistență a Muzeului de Istorie din  Constanța, va ajunge în Madrid

    Șarpele Glykon, piesa de rezistență a Muzeului de Istorie din Constanța, va ajunge în Madrid

    Șarpele Glykon este una dintre cele mai importante piese din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pentru că este unică în lume. Pentru prima dată de când a fost descoperit, șarpele din marmură a părăsit muzeul constănțean și va fi expus, din septembrie 2021 până în martie 2022, la o expoziție în Madrid.

    Șarpele Glykon a fost descoperit întâmplător, în timpul construirii unui bloc

    În momentul în care a fost descoperit, în aprilie 1962, specialiștii îi spuneau ”Șarpele Fantastic”, deoarece nu fusese identificat ca fiind șarpele Glykon. El a fost găsit alături de alte 23 de piese, aflate toate în același loc, în timpul săpăturilor care se făceau pentru construirea blocului situat vizavi de Teatrul Fantasio din Constanța.

    sarpele-glykon-tezaur-muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constantaFotografia ne-a fost oferită de arheologul Tiberiu Potârniche din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța

    ”Probabil, tezaurul a fost îngropat de un adept al vechilor culte politeiste, pentru a nu fi distrus de reprezentanții noii religii creștine.

    Sunt 24 de piese de o importanță și de o valoare deosebită. Șarpele Glykon este unicat, pentru că nu mai există astfel de reprezentări în marmură ale unui animal fantastic.

    El era, de fapt, unul dintre zeii protectori ai familiei, așa numiții Lares sau Penates. Astfel de reprezentări erau așezate în curțile interioare ale vilelor romane, pentru a proteja familia respectivă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Constantin Chera, arheolog și cercetător științific.

    Șarpele de la Tomis este singura statuie din marmură găsită până în  prezent în lume

    Șarpele Glykon este o piesă importantă pentru că e unicat, nu există alte reprezentări identice, găsite până în momentul de față.

    ”Au mai fost descoperite fragmente ale unor reprezentări asemănătoare, undeva dincolo de Marea Neagră, la Sinope, însă ele sunt doar fragmente. Șarpele Glykon de la Tomis este singura statuie din marmură, de acest gen, păstrată integral, găsită până în prezent în lume.

    Se spune că șarpele Glykon este cea mai importantă piesă din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Și celelalte piese descoperite în 1962 alături de șarpele Glykon au o importanță și o valoare deosebită. Este vorba despre reprezentarea Fortunei, zeița bogăției și a opulenței, care era și protectoarea orașului antic Tomis, bustul zeiței Isis, divinitate egipteană foarte populară la Tomis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, reprezentarea zeiței Nemesis, dar și basoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerțului.

    ”Toate aceste reprezentări vorbesc despre credințele și religiile care erau practicate la Tomis în primele veacuri ale Erei Noastre. Nu trebuie să uităm că dezvoltarea deosebită a orașului a avut loc după sec. I, după înnisiparea golfului de la Histria. Astfel, Histria a decăzut ca importanță, iar Tomisul s-a ridicat ca una dintre cele mai importante metropole pe malul pontului stâng. Sigur, toate aceste reprezentări vorbesc despre oamenii care au trăit aici la Tomis și care au lăsat urmele lor de artă și de frumos pentru posteritate.

    Statueta datează din secolul al II-lea și este sculptată, împreună cu postamentul, dintr-un singur bloc de marmură. Dacă ar fi desfășurat, șarpele ar avea o lungime de aproximativ 5 metri.

    Șarpele este reprezentat încolăcit, având bot de miel, păr și urechi omenești și coadă de leu. Prezența statuetei șarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechiul Tomis atestă răspândirea cultului cu același nume și în cetățile grecești din Dobrogea”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Constantin Chera.

    Șarpele Glykon va zbura spre Madrid cu o aeronavă militară

    Pentru prima dată de când a fost descoperit, șarpele Glykon va părăsi țara. El va fi expus în Madrid, din septembrie până în luna martie 2022, în cadrul unei expoziții care va fi patronată de Președinția României și Casa Regală Spaniolă, eveniment organizat de Muzeul Național de Istorie a României.

    ”Muzeul Național de Istorie a României ne-a solicitat în mod oficial să participăm cu 19 piese, dintr-un total de 85, care vor fi prezentate la expoziția din Spania, de către 40 de muzee din România.

    Între aceste piese a plecat și faimosul șarpe Glykon, un unicat cu care ne mândrim. Momentan este la București, pentru că se va face și un catalog în cadrul expoziției și se realizează fotografii profesionale, măsurători, fișe, evaluări.

    În contractul încheiat între noi și Muzeul de Istorie Națională este stipulat faptul că pentru toate piesele participante va fi asigurată pază militarizată. Noi avem două persoane desemnate care vor merge la Madrid în perioada respectivă și vor participa la pregătirea expoziției.

    Consider că această expoziție de talie internațională reprezintă o promovare pentru muzeul nostru și o putem îmbina ulterior cu elemente de marketing, pentru ca instituția de cultură să aibă în viitor mai mulți vizitatori.

    Sunt piese care fac parte din structura de rezistență a expoziției Muzeului de Istorie Constanța. Valoarea de inventar a pieselor care au părăsit muzeul este de câteva zeci de milioane de lei, iar evaluarea a fost realizată de experți.

    Muzeul Național de Istorie a României este cel care va suporta toate cheltuielile, de la deplasarea în străinătate a specialiștilor noștri pentru pregătirea expoziției, până la asigurarea pieselor și a echipamentelor necesare transportării lor.

    Transportul se va face cu o aeronavă militară. Totul va fi foarte bine controlat, pentru că nu ne jucăm cu așa ceva.

    Pentru că șarpele Glykon este extrem de valoros și de important, pregătim propriile noastre suveniruri cu el, care vor fi scoase la vânzare”, a declarat directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Mototolea.