În cadrul Muzeului de Artă Constanța urmează să fie realizat un laborator pentru restaurarea picturilor. Patrimoniul Muzeului de Artă Constanța este compus din peste 8000 de piese, atât picturi cât și lucrări de grafică și sculptură, ceramică și mobilier. Până acum, instituția de cultură a colaborat cu specialiști pentru restaurarea lucrărilor de artă, iar noul laborator va fi coordonat de Anatolie-Iulian Leu, restaurator pictură de șevalet.
Când începe restaurarea unei picturi și cât durează?
Restaurarea începe ceva mai târziu decât se așteaptă publicul. Prima dată, un conservator va inspecta principalele probleme, iar după ce acestea sunt constatate şi notate într-o fişă, restauratorul întocmește la rândul său notații privind degradările și face documentația fotografică.
„În paralel cu documentația scriptică, întotdeauna facem o documentație fotografică. Patrimoniul este efectiv în mâinile noastre și avem o responsabilitate colosală având în vedere că bunurile culturale pe care intervenim sunt neprețuite și irepetabile. Orice mișcare greșită poate aduce cu ea rezultate dezastruase și chiar penale. Noi trebuie așadar să justificăm fiecare intervenție pe care o facem.
Folosim metode fizice și fizico-chimice pentru ca publicul să se poată bucura de operele de artă. Apelăm și la mijloace de mărire cum sunt lupele binoculare sau microscopul, la metode de investigație precum razele ultraviolete ca să identificăm anumite repictări spre exemplu, la raze infraroșu pentru a vedea în profunzimea unui strat de pictură lisă. Pentru a penetra mai în profunzime, chiar și printr-un panou de lemn de pildă, vom apela la reflectografie prin raze X.
Există intervenții de urgență, cum ar fi tendințele de desprindere ale peliculei de culoare sau ale stratului pictural, care trebuie să fie consolidate sau măcar asigurate în timp util pentru a preveni pierderile de strat original și extinderea desprinderilor. După ce restauratorul face toată documentația necesară și realizează niște analize cu ajutorul unui cercetător științific, al unui fizician, chimist ori biolog, atunci el poate determina într-un mod mai eficient tratamentul pe care îl propune Comisiei Consiliului Științific.
Comisia Consiliului Științific se face în muzeu, iar dacă este vorba de o piesă clasată Tezaur, toată documentația lucrării este trimisă și la Ministerul Culturii unde înca o comisie de specialiști își dă sau nu acordul pentru un anume tratament propus. Abia apoi începe restaurarea propriu-zisă.
Durata unei restaurări depinde de foarte mulți factori și inclusiv de tehnica autorului, pentru că și la artiștii mari de pe pereții marilor muzee pot exista deficiențe de tehnică. În special de la Revoluția Industrială încoace, s-au fabricat diverse materiale care nu sunt întotdeauna cele mai calitative și, din păcate, artiștii se știe că nu au întotdeauna fonduri suficiente pentru a procura materiale de cea mai înaltă calitate. Timpul afectează cu atât mai mult lucrarea dacă ea a fost ținută, uneori secole în șir, într-un mediu inpropriu. Aici mă refer la umiditatea relativă, la fluctuații mari de temperatură, la luminozitate și efectele ei asupra pigmenților. În plus, se poate ca lucrarea să fi suferit și intervenții inproprii, de la oameni bine intenționați de altfel, normele de restaurare fiind un concept relativ nou.
Legat de durata unei restaurări, ea poate dura două minute sau poate dura 20 de ani. Pe fiecare milimetru pătrat se intervine adesea de zeci de ori. Nu este rar ca un restaurator să lucreze pe un tablou chiar mai mult decât însuși artistul care l-a creat. Există foarte mulți factori ce dictează durata restaurării între care aș enumera: starea ei de conservare în primul rând, dimensiunea lucrării, numărul restauratorilor și cercetătorilor implicați, experiența lor, condițiile de lucru și uneori birocrația dealtfel necesară. În principiu, o restaurare de dificultate medie a unei picturi de șevalet durează câteva luni. În cazul ultimei picturi restaurate, au fost nouă.”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anatolie-Iulian Leu, restaurator pictură de șevalet, din cadrul Muzeului de Artă Constanța.
Unul dintre tablourile expuse în Muzeul de Artă Constanța a fost deja restaurat de Anatolie-Iulian Leu
Anatolie-Iulian Leu a terminat la Universitatea Națională de Arte din București, secția Grafică la clasa Carmen Apetrei și ulterior a făcut cursurile post-universitare în cadrul Institutului Național de Cercetare și Formare Culturală din București, iar perioada de practică a făcut-o la Muzeul Național de Artă al României sub îndrumarea experților restauratori Sorina Gheorghiță (șef laborator) și Horațiu Costin. A publicat articole științifice la Muzeul Municipiului București, Muzeul Național al Satului, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul de Artă din Tulcea și a participat la conferințe și expoziții pe tema restaurării bunurilor culturale în Constanța și alte orașe din țară.
Până acum, Anatolie-Iulian Leu, singurul restaurator pictură de șevalet din județul Constanța, a intervenit pe mai mult de 20 de lucrări sub coordonare, dintre care 10 le-a restaurat integral.
„Am intervenit atât pe pictură românească, cât și pe pictură europeană, inclusiv pe o piesă de Renaștere Italiană târzie, până la lucrări de început de secol XX. Unele dintre lucrări sunt în depozite, unele în expunerea permanentă a Muzeului Național de Artă al României, respectiv Muzeul Colecțiilor de Artă din București și, bineînțeles, Muzeul de Artă Constanța. Unul dintre proiectele mele de suflet a fost o piesă din secolul XVIII. Ea avea foarte multe repictări ce nu aparțineau autorului și am găsit multe elemente care au fost acoperite de-a lungul secolelor. O altă descoperire frumoasă a fost o schiță preparatorare sub un portret de Kimon Loghi vizibilă în infraroșu iar prima lucrare pe care am intervenit a fost un tablou de Nicolae Dărăscu împușcat în timpul evenimentelor din decembrie 1989 ”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, restauratorul Anatolie-Iulian Leu.
Din Muzeul de Artă Constanța, artistul a restaurat o singură lucrare deocamdată, este vorba de un Sava Henția, pictată în 1876, care se numește „Vânat”.
„Dosarul acestei picturi are deja peste 400 de pagini și intenționez să îl transform într-o carte la un moment dat. În acest proiect am colaborat cu mai mulți specialiști, între care nu mai puțin de 15 cercetători științifici din România și străinătate, oameni deosebit de dedicați. Am realizat și un mediu-metraj pe tema conservării, restaurării și muzeografiei, documentar ce mai necesită mici retușuri și pe care sper să îl pot publica la finele anului acesta.
Același tablou de Sava Henția a beneficiat și de niște studii comparative cu alte picturi de autor dar și de două prezentări la o conferință internațională de fizică din vara aceasta, alături de cercetători de la Institutul Național pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației de pe platforma Măgurele, institut ce m-a primit foarte călduros timp de o săptămână pentru studii aprofundate pe această pictură.”, a precizat Anatolie-Iulian Leu.
Restaurarea este o muncă de detectiv
Restaurarea este o muncă de detectiv, în care poți descoperi multe lucruri, apreciază Anatolie-Iulian Leu.
„De exemplu, la lucrarea realizată de Sava Henția, pe spatele pânzei există cuvântul portret, iar lucrarea după cum se vede nu reprezintă nicidecum asta. S-au făcut raze X și din păcate nu s-a descoperit dedesubt portretul pe care mă așteptam să-l găsesc. S-au prelevat însă 7 probe stratigrafice pentru determinări de pigmenți și preparație din zone mai centrale ale picturii, dintr-o zonă apropiată de un colt și din zona marginii. Foarte interesant este că în zona centrală există două straturi de grund, iar în zona de colț, respectiv în zona de margine există unul singur, ceea ce, cumva, poate valida, măcar parțial, această teorie cum că ar exista cel puțin schița unui portret dedesubt. Sava Henția se știe că a făcut multe portrete pe oval precum cel al Anei Davilla, fără a picta colțurile, neacoperind grundul pe aceste zone ce erau mascate de ramă. Așadar, în cazul tabloului din Constanța, acoperirea unei schițe centrale de portret cu un al doilea grund fără a acoperi încă o dată și colțurile nu este exclusă, și de aici lipsa de constanță a straturilor preparatoare. Schița ar putea să fi fost făcută chiar cu cerneala ferogalică a cărei prezență a fost dovedită dar care nu este vizibilă în radiografii. Aceasta din urmă este un material care nu se folosește în mod obișnuit în pictură dar pe care Henția îl avea, fiind profesor de caligrafie în acea perioadă.
În pelicula de culoare mai există cuarț, ceea ce sugerează că, fie au fost amestecați pigmenții într-un recipient sau într-un mediu impropriu, fie ar putea fi și pigmenți destinați inițial frescei. El, de altfel, a și pictat în biserici și mănăstiri, ca mulți alți artiști din epoca sa. O altă descoperire frumoasă a fost pe spatele pânzei unde existau cinci petice, patru octogonale din bumbac și unul dreptunghiular din in. Cel dreptunghiular provenine de la o altă pictură de secol XIX-XX cu autor necunoscut și reprezintă un copac. Petecul nu pare a fi decupat dintr-o pictură de Henția, având în vedere tehnica și materialele componente, însă a fost restaurat și el. Poate într-o zi îi vom descoperi proveniența.
Ca să vă dau și alte exemple, mi s-a întâmplat de asemenea, la un Corneliu Baba să găsesc 20 de straturi de repictări de autor și chiar am făcut și niște simulări grafice în acest sens pe care le voi publica anul acesta alături de procesul ei de restaurare și alte detalii interesante. Tot anul acesta mi-am permis de asemenea să argumentez și o atribuire a unui peisaj european la un prolific pictor austriac, lucrare de secol XIX ce am restaurat-o în perioada de practică.
Restaurarea este o meserie cu multe satisfacții, în primul rând când readuci la viață o pictură ce părea a fi compromisă și vezi publicul cum o admiră chiar dacă adesea nici nu bănuiește volumul de muncă din spatele restaurării. Totodată, faci o muncă de detectiv în care poți descoperi secrete știute în unele cazuri doar de către artistul respectiv sau, în instanțe mai rare, poți chiar descoperi lucruri ce au potențialul de a rescrie fragmente de istoria artei.”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Anatolie-Iulian Leu, restaurator pictură de șevalet, din cadrul Muzeului de Artă Constanța.
