Discover Dobrogea

Tag: monument istoric

Geamia „Esmahan Sultan“, cel mai vechi lăcaș musulman din România
Monumentul istoric Geamia ”Esmahan Sultan” este unul dintre obiectivele turistice apreciate din Mangalia. Tocmai de aceea, elevii Teodora Bălan, Tiberiu Jarcalete, Bianca-Ioana Motoc și Ozghin-Gokan Emirseit, sub coordonarea prof. Baciu-Iacob Magdalena, de la Școala Gimnazială ”George Coșbuc” 23 August, au scris acest articol despre frumoasa clădire, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța.

Geamia Esmahan Sultan din Mangalia, un monument de arhitectură vechi de peste 400 de ani

Se spune că Geamia Esmahan Sultan, înscrisă în patrimoniul național, a fost construită de fiica sultanului Selim al II-lea (1566-1575), soţia vizirului Sokollu Mehmed Paşa, în memoria tatălui său, însă documentele vremii o datează în 1590. Monumentul este înconjurat de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani.

Foto: descopera.ro

Cercetarea recentă efectuată de istoricul Ion Pâslaru de la Muzeul de Istorie Callatis a arătat că persoanele îngropate acolo sunt de rang înalt. Pietrele funerare au fost puse la căpătâiul unor persoane însemnate din domeniul afacerilor, dar sunt îngropați și militari de vază, printre care câțiva generali turci care au trăit în secolul al XVIII-lea. Un turban sculptat în piatră sugerează că persoana a fost decapitată, deși fusese o rudă apropiată a sultanului.

Monumentul de arhitectură este construit în stil maur, mai aparte faţă de construcţiile de cult turceşti din Dobrogea. Intrarea în geamie este precedată de o verandă acoperită, iar construcţia este făcută din piatră de grosimea de 85 cm, cioplită pe loc de către meşterii pietrari turci. La construcţia geamiei s-a folosit preponderent piatră luată din zidurile cetăţii Callatis.

Fântâna rituală, aflată în curtea geamiei, a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. O particularitate a construcției o reprezintă faptul că blocurile din piatră au fost unite între ele fără a folosi vreun liant, ci doar cu ajutorul scoabelor de fier turnate pe loc în orificii făcute în piatră.

Interiorul lăcașului de cult este lipsit de picturi murale sau alte obiecte decorative. În moschee se află minber-ul (amvonul) pentru predica imamului și mihrab-ul (altarul), fereastra oarbă sau nișa orientată către Piatra Neagră de la Mecca. Tavanul decorat cu lemn este deosebit de frumos, lucrat cu măiestrie. De remarcat este faptul că spațiile de rugăciune destinate femeilor sunt delimitate de restul sălii prin balustrade joase din lemn.

Prin intermediul unei scări interioare în forma de spirală se poate ajunge pe terasa din vârful minaretului (punct din care, în trecut, imamul efectua chemarea la rugăciune). Fântâna rituală, aflată în curte, a fost construită cu piatră provenită dintr-un mormânt roman.

Geamia Esmahan Sultan a fost restaurată în 2008

După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia. În perioada comunistă, instituția de cult fusese năpădită de buruieni, iar cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câțiva ani după Revoluție, mormintele turcești, vechi de peste 300 de ani, precum și moscheea propriu-zisă, au fost recondiționate, iar curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt.

Foto: mangalianews.ro

În anul 2008 au avut loc lucrări de refacere din temelii a moscheii. Acoperișul a fost decopertat pentru a fi înlocuit cu unul nou. În interior s-a refăcut tencuiala, iar minaretul, care era foarte înclinat, a fost adus la starea inițială.

S-a refăcut și fântâna din curte, care fusese astupată în 1959, iar apa este folosită din nou pentru ritualul spălării morților. Prețul lucrărilor, de peste un milion de euro, a fost suportat în întregime de Capa Tunc, fost bancher și proprietar al unui mall din București.

Comunitatea turco-tătară numără la Mangalia, în prezent, mai bine de 3.000 de credincioși musulmani. Dintre aceștia, vârstnicii sunt cei care vin în fiecare zi la rugăciunile rituale. La cele două sărbători ale islamului, Idul Fitr și Idul Adha, geamia Esmahan Sultan devine neîncăpătoare.

Propuneri pentru punerea în valoare a geamiei de la Mangalia

Considerăm că acest monument istoric aparține patrimoniului internațional prin valoarea sa și trebuie protejat prin:

– Lucrări de întreținere și mici reparații anuale;

– Întreținerea necropolei din jurul geamiei și studierea pietrelor funerare (ar putea aduce informații valoroase despre personalitățile sau oamenii simpli care și-au găsit odihna aici);

– Verificarea periodică a stării clădirii (structură de rezistență, tencuieli, instalații sanitare și electrice);

– Promovarea spațiului ca obiectiv turistic protejat, care se vizitează în condiții speciale (cu papuci de protecție, fără fotografii în interior) pentru a ajunge în atenția factorilor responsabili și a beneficia de fonduri suplimentare pentru întreținere și reconstrucție.

În prezent, geamia „Esmahan Sultan“, cel mai vechi lăcaș musulman din România, monument istoric și de artă musulmană în stil maur, este obiectiv turistic, dar și loc de rugăciune pentru credincioșii musulmani din localitate.

Geamia poate fi vizitată de turiști și locuitorii orașului, iar hogea Halil Ismet de la Esmahan Sultan le prezintă acestora istoria lăcașului de cult.

Mangalia, obiective istorice de patrimoniu

Mangalia, un orășel cochet situat în zona de sud a litoralului românesc, ascunde multe obiective istorice care merită atenția noastră. Dat fiind istoricul foarte vechi al cetății callatiene (oraș cu vechime de peste 2000 de ani, situat pe ruinele fostei colonii grecești Callatis), fiecare nouă fundație a scos la lumina zilei monumente și obiecte rare, care de multe ori ajungeau să fie utilizate de oamenii locului la construcții noi sau, pur și simplu, aruncate.

Vom enumera doar câteva:
- Mormântul cu papirus din tumulul deasupra căruia s-a construit Muzeul de Arheologie ”Callatis”. Muzeul în sine este o adevărată rezervație arheologică având o grădină cu obiecte salvate
- Edificiul bizantin – situat sub Hotelul President, acum numit New Belvedere
- Zidul de nord-vest al cetății Callatis, basilica siriană și mormintele de tip hypogeu din necropola callatiană romano-bizantină (puse în valoare prin amenajare peisagistică în cadrul proiectului ”Callatis – istorie la malul Mării Negre”)
- Situal arheologic din zona Stația de Biogaz
- Complexul funerar tumular de la Movila Documaci (pe șoșeaua spre Albești)
- Biserica cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din centrul orașului
- Școala Gimnazială ”Gala Galaction” Mangalia, clădirea veche fost sediu de bibliotecă municipală
- Casa ”Șerban” de pe strada Delfinului Casa ”Mehmet Hagi Ismail”
- Complexul geamiei ”Esmahan Sultan”
Articolul a fost scris de elevii Teodora Bălan, Tiberiu Jarcalete, Bianca-Ioana Motoc și Ozghin-Gokan Emirseit, sub coordonarea prof. Baciu-Iacob Magdalena, de la Școala Gimnazială ”George Coșbuc” 23 August, pentru concursul național cu tema ”Patrimoniul material imobil”, lansat de Societatea de Științe Istorice din România, prin SSIR filiala Constanța. Partenerii locali ai proiectului sunt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Primăria Constanța și Discover Dobrogea.
June 18, 2021
Mănăstirea Celic Dere a fost vizitată de Regina Maria în urmă cu un secol

Mănăstirea Celic Dere, monument istoric acum, a fost vizitată chiar și de Regina Maria, în urmă cu un secol. Străjuită de pădurea Telița, într-o zonă deluroasă, în vecinătatea culmii Niculițel, pe o pajiște de un verde primăvăratic, mănăstirea Celic Dere le asigură turiștilor un loc liniștit, în care se pot reculege.

Mănăstirea Celic Dere, un monument istoric din județul Tulcea

Situată în nordul Dobrogei, în comuna Frecăței din județul Tulcea, mănăstirea Celic Dere este un important centru de spiritualitate pe tărâmul cuprins între Dunăre și Marea Neagră. Numele ei provine de la pârâul Celic-Dere, care în limba turcă înseamnă ”pârâiașul de oțel”.

Istoria mănăstirii se pierde în negura timpului, astfel că există mai multe povestiri în legătură cu cei care au ctitorit-o. Potrivit unor surse, așezământul a fost înființat în 1835, însă alte surse precizează că doi călugări români și doi ruși reveniți de pe Muntele Athos au întemeiat-o în anul 1840. O altă versiune este că o bisericuță din lut, cu bârne din lemn a fost ridicată acolo de călugări ardeleni veniți de pe Muntele Athos.

Lăcașul de cult inițial a fost distrus într-un incendiu și ulterior a fost construită o altă mănăstire în acea zonă verde și liniștită.

În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere a fost transformată într-una de maici aduse din Basarabia. Actuala biserică de la Celic a fost începută din anul 1901, însă lucrările au fost întrerupte în anul următor, fiind reluate în 1910.

Despre călugărițele de acolo povestește și Regina Maria, care scria în amintirile sale, că ”maicile românce și rusoaice trăiesc alături”.

Mănăstirea Celic Dere apare în povestirile Reginei Maria

În scrierile sale despre Dobrogea, Regina Maria a povestit și despre vizita pe care a făcut-o într-o zi însorită, la mănăstirea Celic Dere.

”Îmi aduc aminte de primirea într-o mănăstire care poartă numele straniu de Celic-Dere, unde maicile românce și rusoaice trăiesc alături. Un loc hăt departe, la care am ajuns după un drum lung pe întortocheate șosele prăfoase, prin multe sate de-a lungul lacurilor și mlaștinilor, loc plin de umbră în scorbura unui deal.

În timpuri de primăvară, revărsările de apă nimiciseră multe din măruntele locuințe ale sfintelor femei și în mijlocul vuietului de triste tânguiri am fost duși noi la locul dezastrului, unde căsuțele joase se prefăcuseră în grămezi de dărâmături risipite.

Grădinițe voioase înfloreau totuși de jur-împrejur, încercând să acopere cu colorile lor tristele ruine. Maicile își frângeau mâinile, lămurind vorbăreț nenorocirea lor, dar bucuria sosirii noastre era balsam pentru necazul lor, căci necontenit își întrerupeau tânguirile cu cuvinte de mulțumire.

Această vizită neașteptată era aproape plata suferințelor de mai înainte. Am fost duși astfel cu solemnitate la o mare biserică nouă de piatră, care stătea singuratică într-o măreție cam răzleață.

O greoaie clădire înălțată pe un povârniș gol de deal și zidită în așa chip, încât sub lăcașul de deasupra era al doilea, ca în formă de criptă, dar mai larg și mai înalt. Nu pot să-mi aduc aminte de ce s-a cheltuit atâta grijă pentru o biserică într-un loc așa de depărtat”, scria Regina Maria.

O mănăstire într-un loc în care toată frumusețea lumii s-a adunat

Situată la marginea pădurii Telița, pe pajiști verzi, cu flori de toate culorile, unde doar păsările și clopotele mai tulbură liniștea, mănăstirea Celic Dere a uimit-o pe Regina Maria prin măreția ei. Totuși, regina spunea că îi plac bisericile mici, din lemn, calde și mai puțin impunătoare.

”Și în aceste ținuturi, altfel fără viață, asemenea obști sfințite găseau mijlocul de a-și alege locuri în care toată frumusețea țării părea să se fi adunat, făcând din aceste lăcașuri de închinăciune mici ostroave de verdeață și umbră.

Din toate părțile, ca păsări negre, maicile alergau părăsindu-și căsuțele, clopotele erau puse în mișcare, flori se culegeau și, cu multe dovezi de mulțumire, cu mult zgomot și cu deosebită ceremonie eram duși îndată la biserică.

Acolo se aprindeau lumânările și bâzâitul nesfârșit al cântărilor și începeau în cinstea noastră, monotone melodii nazale îngânate în colțuri întunecate de călugărițele însele.

Pentru mine această impunătoare clădire nu prea avea farmec, prea era nouă și avea înfățișarea unui îmbulzitor pe care nu l-a primit încă tot ce-l înconjoară.

Călugărițele erau însă mândre de ce mare le era biserica, deși se plângeau că n-au fonduri cu care să completeze și interiorul”, povestea Regina Maria.

O vizită cu amintiri frumoase pentru Regina Maria

”La mănăstirea Celic Dere, călugărițe, ale căror picioare lunecau fără zgomot, ne-au dat tradiționalele dulceți cu apă și pe urmă cafeaua care aburea în ceșcuțe, dar, când am spus că a venit ceasul despărțirii, proteste năcăjite se ridicară, primitoarele femei încercând în mii de chipuri spre a ne opri.

Ni s-au adus flori – trandafiri, astre și busuioc cu mirosul dulce, lucrări cu acul, gingaș făcute. Ba ni s-au dăruit și scoarțe lucrate de călugărițe.

Dar ceea ce a pus vârful la toate a fost o icoană cu îngrijire zugrăvită: Maica Domnului pe un fond de aur, într-un veșmânt albastru ca Marea. Strașnic de mari îi erau ochii, care se uitau la mine ca și cum cu durere s-ar fi înspăimântat că e supusă astfel criticii celor de pe pământ.

Astfel, bogat împovărați, am căpătat voie în sfârșit să plecăm, întovărășiți de atâtea binecuvântări. Femeile în rochii negre așezându-se în rând lung ca să ne spună rămas bun.

Pe urmă, o pornirăm înapoi, pe lungile drumuri prăfoase, spre iahtul nostru de pe Dunăre. Pe oriunde treceam, țăranii își împodobiseră porțile și ușile, precum și carele, podurile de lemn, luntrele, până și stâlpii de telegraf cu mănunchiuri uriașe de crăițe galbene, așa de strălucitoare ca soarele. Încă de departe culoarea lor triumfătoare prindea ochii.

N-am văzut niciodată o împodobire țărănească mai desăvârșită, fără ca oamenii să fi avut conștiința lucrului. Ei făcuseră ce puteau mai bine, nedându-și seama că putea fi așa de drăguț ceea ce îndepliniseră cele mai mari silințe ale lor.

Din când în când, ne opreau vehiculul ca să înfățișeze buchete luminoase, pline de mireasma grădinițelor din jurul caselor mărunte. Odată ni s-a pus cu sila în mâni o grămadă de floarea-soarelui de un fel deosebit, foarte mare și grea, ca niște crizanteme uriașe, care ar fi crescut anume pentru vreo expoziție. Ca niște largi discuri de lumină, florile mi-au stat pe genunchi tot timpul până m-am întors acasă”, scria Regina Maria.

Celic Dere, o mănăstire pitorească, într-un sat cu multe case părăsite

Un secol mai târziu, în toamna anului 2020 am ajuns și noi la mănăstirea Celic Dere. Vechea moară de vânt, cu aripile ei bătrâne ne-a atras întâi privirile de pe strada îngustă. Apoi, am observat, pe un deal, mănăstirea.

Am făcut o plimbare și prin satul Celic Dere, al cărui ”pârâiaș de oțel” care îi că dă numele era aproape secat. Multe căsuțe, odată frumoase, dar acum părăsite, am văzut pe ulițele înguste din pământ.

Se spune că unele dintre ele au aparținut măicuțelor, însă, nu am găsit nicio plăcuță care să ofere informații, în amintirea lor, că au trăit în acele locuri. La câțiva pași de biserică se află casa călugăriței Paisia, în curtea căreia a fost amplasată o troiță. Nu am descoperit acea locuință, dar, la următoarea vizită vom solicita mai multe informații de la măicuțe.

February 13, 2021
După restaurare, Cazinoul din Constanța va arăta ca în 1910

Cea mai admirată și mai fotografiată clădire de pe malul mării, Cazinoul din Constanța va fi mult mai frumoasă după restaurare, decât varianta actuală. Experții spun că peste aproximativ doi ani, monumentul istoric va arăta așa cum a fost el construit inițial, în 1910. Va fi refăcută fereastra scoică dinspre mare, ușile terasei de la parter vor fi mult mai mari, iar amenajarea interioarelor o să respecte toate pretențiile stilului art-nouveau.

Experții au sondat toate suprafețele de la Cazinoul din Constanța

În cadrul lucrărilor de proiectare care au debutat pe 15 ianuarie, de ziua poetului Mihai Eminescu, au fost realizate nenumărate sondaje. Arhitectul Radu Cornescu, vicepreședintele Ordinului Arhitecților din România filiala Dobrogea a declarat pentru Discover Dobrogea că nu a fost omis nici un detaliu și au fost verificate absolut toate suprafețele.

”Este vorba despre sondaje de toate felurile, atât la pereți, cât și la tencuieli, plafoane, pardoseli, chiar și la picturile murale. Au fost făcute sondaje pentru tâmplăriile din lemn și cele metalice, la ornamentele de interior și de exterior, la acoperiș, la subsol, totul a fost luat în calcul. În faza aceasta, din echipa de proiectare au făcut parte experții, care studiază toate aceste obiecte și transmit informațiile proiectantului general, șef de proiect fiind arhitectul Constanța Carp. Dânsa va ține cont de toate recomandările experților și va încheia proiectul în câteva zile. Toate planurile trebuie să ajungă la Primăria Constanța, iar aceasta le dă mai departe Direcției Județene de Cultură. Direcția trebuie să țină o ședință specială pe tema Cazinoului, după care, proiectul este trimis la Ministerul Culturii pentru avizare. După ce va fi avizat, el va fi predat constructorului, pentru a începe lucrările”, spune arhitectul Radu Cornescu.

Cazinoul va avea o fereastră scoică și spre mare

Experții care lucrează la Cazinoul din Constanța ne asigură că monumentul va arăta ca în zilele lui bune. Ornamentele vor fi realizate ca pe vremuri, iar fereastra sub formă de scoică, pe care o admirăm de pe faleză va fi refăcută și pe partea dinspre mare. Materialele ar putea suferi mici modificări și vor fi folosite unele cu o compoziție îmbunătățită, pentru a rezista mai mult la aerul sărat al mării, fără să se degradeze prea ușor.

”Orice monument istoric are niște materiale originare cu care a fost făcut. Nu se poate trece peste ele, pentru că ar însemna să faci un compromis. S-au dat jos și au fost analizate toate straturile de tencuială și finisajele de tot felul, inclusiv fereastra-scoică. Este una similară pe partea dinspre mare, pentru că la început Cazinoul era un monovolum, care avea două ferestre-scoică, una spre oraș și cealaltă spre mare. Clădirea a suportat mai multe extinderi, chiar în perioada antebelică, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Când s-a adăugat sala de la etajul 1 (Sala Oglinzilor) spre mare, fereastra scoică a fost zidită pe partea dinspre Sala Oglinzilor (aceasta având o înălțime mai mică decât Sala de Spectacole). Fereastra a rămas aparentă spre Sala de Spectacole, înlocuindu-se geamurile transparente cu vitralii, pentru a nu se privi prin ea la un zid. După anul 1951, s-a zidit și pe această parte fereastra-scoică, rămânând pe perete doar o amprentă care amintea de ea. În momentul de față, luăm în considerare să refacem această fereastră, folosind aceeași idee de amplasare a vitraliilor, deoarece prin ea nu se mai poate vedea marea”, am mai aflat de la arhitectul Radu Cornescu.

Restaurarea Cazinoului ar putea începe în cel puțin trei luni

După finalizarea sondajelor, proiectul ar trebui să dureze cam trei luni, pentru că așa a fost evaluat, spune arhitectul Radu Cornescu. El a precizat însă că în acest calcul este important în cât timp va da avizul Ministerului Culturii. Dacă la minister se fac observații și recomandări sau se solicită o modificare de un anumit fel, s-ar putea să mai dureze câteva zile, după care, constructorul s-a angajat să termine lucrările în doi ani.

Cât costă reabilitarea Cazinoului?

Valoarea totală estimată pentru restaurarea Cazinoului din Constanța este de 111.553.450 lei. Ulterior, calculul va fi refăcut, deoarece la monumentele istorice nimic nu este sigur și se lucrează pe principiul văzând și făcând, spune vicepreședintele Ordinului Arhitecților din România filiala Dobrogea. El afirmă că pot apărea lucruri și operațiuni neprevăzute, care pot să necesite suplimentarea costurilor.

Cât de rezistentă este fundația clădirii?

În cadrul reabilitării din 1986, toată structura imobilului a fost consolidată. Lucrările de atunci nu au vizat doar reamenajarea, ci reparația capitală a clădirii. ”Atunci s-au făcut sondaje de toate felurile, s-au înlocuit multe elemente de rezistență, care erau metalice sau din piatră la subsol, ori din cărămidă sau chiar planșeele din lemn care existau.

Toate acestea au fost calculate după cutremurul din 1977 și s-a cam dublat compoziția pe care trebuie să o aibă betonul armat. S-au realizat stâlpi, pereți, fundații, iar consolidările acestea s-au făcut destul de solide. Pot să mai existe mici crăpături sau tasări în timp, dar toate vor fi luate în calcul și vor reprezenta niște probleme minore. Structura Cazinoului este foarte solidă, sigură și rezistentă”, a precizat arhitectul Radu Cornescu.

Propunerile făcute de arhitectul Radu Cornescu

Arhitectul constănțean Radu Cornescu are sute de documente despre Cazinoul din Constanța. Tocmai de aceea, el a făcut câteva recomandări și a prezentat mai multe soluții care să fie luate în calcul la restaurarea clădirii.

Foto: arhiva arh. Radu Cornescu

”Cazinoul este un monument istoric, iar noi trebuie să luăm în calcul ce a reprezentat și cum a arătat acest obiectiv înainte de al Doilea Război Mondial. Clădirea a fost inaugurată prima dată în anul 1910. Apoi, Daniel Renard a mai făcut ultimele modificări și reparații la Cazino în 1934, când arhitectul avea 63 de ani. El a fost autorul acestei lucrări și consider că nu poți să te atingi de opera unui artist și să îi mai adaugi ceva, trebuie să îi respectăm opera. Ei bine, între timp s-au mai făcut tot felul de modificări la acest monument. Recomandările mele au fost să fie refăcută construcția așa cum a gândit-o arhitectul ei. Am numeroase planșe pe care le-am găsit la Arhivele Statului, dar și fotografii făcute de-a lungul timpului, în Primul Război Mondial, în perioada interbelică și în cea socialistă.

Foto: arhiva arh. Radu Cornescu

Există multe documente care arată ce transformări a avut acest Cazinou. De exemplu, golurile dinspre mare ale restaurantului erau înainte niște goluri dreptunghiulare, care aveau incluse în ele atât ferestre, cât și niște uși largi, pentru că lumea putea să stea și pe terasa dinspre mare, dar și înăuntru și era un du-te-vino. Ei, bine, când a fost refăcut Cazinoul în 1988 s-au făcut spre mare niște uși care seamănă cu cele de apartament. Am recomandat ca ușile acelea să fie înlocuite. De asemenea, am recomandat ca acea rampă care se duce jos la aprovizionare să fie astupată și să redea terasa așa cum era inițial. Ferestrele, multe dintre ele au fost schimbate. Toate acestea le-am discutat cu experții și cu șefa de proiect și spun că am colaborat destul de frumos”, a mai spus arhitectul Radu Cornescu.

Toate decorațiunile interioare vor fi în stilul art-nouveau

Când ne gândim la Cazinoul din Constanța, pe lângă treptele impunătoare, mărimea clădirii și elementele ei decorative ne ducem cu gândul la vitraliile din dreptul scărilor și la delicatele candelabre. De la arhitectul Radu Cornescu am aflat că ultimele vitralii nu au respectat modelul celor originale, pentru că aveu niște picturi sau ornamente moderne.

”Ele nu au ce căuta în Cazinou, o clădire care are stilul art-nouveau. Trebuie ca amenajarea să fie un tot unitar. Vor fi schimbate sau se poate ajunge la un compromis, dar în orice caz, interiorul nu trebuie să aibă elemente moderne. Este și cazul pardoselilor, care au acum o grafică modernă. Nu se poate așa ceva. Sunt tot soiul de elemente care au fost folosite între timp, dar trebuie să aducem clădirea cât mai aproape de ceea ce a fost”, afirmă arhitectul Radu Cornescu.

Un monument cu povești triste și vesele deopotrivă

Cazinoului din Constanța i-au fost asociate foarte multe povești, mai vesele sau mai triste. În perioada în care s-a construit clădirea, familiile regale și princiare veneau foarte des la Constanța. Principele Ferdinand a participat la inaugurarea oficială a Cazinoului, pe 15 august 1910, iar Regina Elisabeta a patronat serate culturale la Cazinou.

Foto: arhiva arh. Radu Cornescu

Fiind un loc în care se reunea toată lumea bună, chiar și Regina Maria a patronat în Cazinoul constănțean un concert pe care l-a organizat pentru a strânge fonduri pentru ridicarea Bisericii Catolice din zona veche a orașului. Pe de altă parte însă, poveștile triste se referă la jucătorii care și-au pierdut averile și s-au aruncat în mare, punându-și capăt zilelor sau la crupierii care au fost arestați. Au fost multe motive de bucurie în monumentul istoric și în perioada socialistă, când multă lume și-a organizat acolo nunta.

Cazinoul, bombardat în Primul și al Doilea Război Mondial

Arhitectul Radu Cornescu ne amintește că există și povești de altă natură legate de Cazinoul din Constanța. El spune că imobilul a fost bombardat în Primul Război Mondial, când funcționa ca spital de campanie și au murit 10 oameni atunci. Apoi, a mai fost bombardat și în al Doilea Război Mondial. Tot de la Radu Cornescu am aflat și că în 1951 și în 1952, în Cazinoul constănțean au lucrat deținuți și s-au descoperit niște înscrisuri făcute de aceștia pe bucăți de sac.

Planurile lui Daniel Renard sunt emoționante

Deși anul acesta Cazinoul din Constanța împlinește 110 ani de la inaugurare, a rămas cea mai cunoscută și mai apreciată clădire din oraș. Arhitectul Radu Cornescu a studiat foarte mult acest imobil și deține multe fotocopii, pe care le-a făcut după documentele originale ale monumentului istoric. El spune că l-au atras în mod deosebit proiectele făcute de arhitectul Daniel Renard, pentru că au o acuratețe extraordinară.

”Daniel Renard nu a fost doar arhitect, era și inginer, pentru că se gândea și la structură. El gândea cum și unde amplasează stâlpii sau grinzile și ce deschidere trebuie să aibă fiecare sală. Aceste planuri ale lui Daniel Renard te emoționează foarte mult. Sunt niște planuri realizate pe ozalid albastru, o hârtie specială, iar tot desenul este alb. Dacă ai compara un desen făcut pe calculator cu unul al lui Daniel Renard, vezi că nu-i nici o deosebire, are o acuratețe extraordinară”, a povestit arhitectul Radu Cornescu.

Există multe clădiri realizate în România în stilul art-nouveau, iar cele din Oradea sunt adevărate bijuterii. Totuși, Cazinoul din Constanța este unic și pentru faptul că respectă acest stil nu numai la exterior, ci și în interior. Tocmai de aceea, specialiștii ne asigură că restaurarea acestui simbol al orașului Constanța va fi realizată cu mare atenție la detalii, astfel încât, la final, să arate așa cum a fost odinioară.

March 17, 2020