Discover Dobrogea

Category: Atracții Dobrogea

Atracții turistice in Dobrogea

Top 5 lucruri pe care le poți vedea gratuit în Centrul Vechi al Constanței

Iubesc centrul vechi al Constanței, așa bătrân și cu multe lipsuri, cum este. Îl ador dimineața în lumina soarelui care își mijește ochii mari și roșii direct din mare. Îmi place la fel de mult și seara, când se pregătește somnoros să adoarmă. Este o poveste de oraș, în care calci pe istorie la propriu, iar mix-ul său de culturi, religii și arhitecturi este unic în lume. Tocmai pentru că mi-e drag, am întocmit un top 5 al atracțiilor turistice sau al lucrurilor pe care nu trebuie să le rateze cei care ajung în Constanța, dacă vor să o vadă și cu ochi buni. Unde mai pui că toate sunt gratuite?

1. Din Centrul Vechi al Constanței ajungi să vezi răsăritul pe plaja Modern

Știu că multora le este greu să se trezească dimineața, mă aflu în aceeași situație. Dar, când ajungi la mare nu trebuie să ratezi răsăritul, chiar dacă l-ai mai văzut. Este de fiecare dată altfel, iar soarele are un stil aparte de a-și face apariția într-un mod spectaculos. Dă o fugă pe Plaja Modern cu jumătate de oră înainte de răsărit și privește în zare.

Te vei lăuda pentru decizia luată. Ia cu tine telefonul sau un aparat foto, imortalizează momentul și îți promit că te vor invidia prietenii. După ce ai savurat la maximum începutul unei noi zile de vacanță, te poți înviora cu o cafea sau cu un mic dejun în Portul Tomis, că doar e la câțiva pași. Acolo poți admira în tihnă navele acostate în timp ce îți faci planurile pentru următoarele atracții pe care le vei vizita în Constanța.

2. Octogonul confesional din centrul vechi al Constanței

Nu trebuie să fii o persoană care merge în fiecare duminică la biserică, pentru a studia lăcașurile de cult ale diferitelor etnii din centrul vechi al Constanței. ”Octogonul confesional” reprezintă un areal ecumenic în care vizitatorii pot observa arhitectura imobilelor de patrimoniu. Edificiile au o istorie de 100 de ani, în unele cazuri, chiar mai îndelungată. 8 biserici ce reprezintă religiile islamică, mozaică, greco-catolică, ortodoxă și armeană sunt condensate în zona peninsulară.

Moscheea Carol I

Povestea lăcașului de cult musulman din Constanța are o vechime de 109 ani. Moscheea Carol I a fost construită la solicitarea regelui al cărui nume îl poartă, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Constanța, foarte numeroasă la acea vreme.

Mai mult decât atât, la inaugurarea lăcașului, în 1910, a participat și familia regală, alături de reprezentanții cultului musulman din România. Practic, este singura geamie care nu are o denumire musulmană. Credincioșii o numesc ”Kral camisi” sau ”Geamia regelui”. Doar 5 lei costă accesul în lăcașul de cult, iar vederea asupra orașului pe care o oferă minaretul este spectaculoasă. Pentru a ajunge acolo însă, trebuie să urci cele 140 de trepte înguste, dispuse în spirală, care duc spre minaret.

Biserica Romano-Catolică, ridicată cu sprijinul Reginei Maria

BisericaRomano-Catolică din Constanța a fost construită în anul 1938, dar interesant este faptul că în acel loc au mai existat inițial două biserici. Prima a fost zidită în perioada Imperiului Otoman, când sultanul le-a dat catolicilor nemți, austrieci, olandezi și români, o palmă de pământ să își facă o casă de rugăciune. După Războiul de Independență s-a făcut o bisericuță, iar în 1938, cu un an înainte de cel de-al Doilea Război Mondial s-a construit Biserica Catolică. Deși este impozantă, lucrările au durat 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică.

Ctitorul Bisericii Catolice ”Sfântul Anton” din Constanța a fost un preot local din localitatea Mihail Kogălniceanu, părintele Emanoil Kreis. El a organizat un concert de binefacere cu donații, pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult. Kreis convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Spectacolul a fost organizat în Cazinoul din Constanța, pe care l-a închiriat pentru acel eveniment important, în cadrul căruia s-au încasat sume frumoase și a putut ridica biserica.

Sinagoga, lăcașul de cult în care evreii nu se mai pot ruga

Construită în anul 1910, Sinagoga este o clădire încă atractivă din punct de vedere arhitectural. Din păcate este închisă atât pentru vizitatori, cât și pentru membrii comunității evreiești, deoarece se află într-o stare avansată de degradare.

În timpul războiului, templul israelit a fost folosit pe post de depozit miltar german de armament. Acum, acoperișul clădirii este distrus, dar au mai rămas câteva decorațiuni, care cândva erau foarte frumoase.

3. Strada Titulescu și casele ei celebre

Farmecul Constanței este dat de trecut, de istoria și de poveștile ei. Dacă te plimbi la pas prin zona veche a orașului, pe strada Titulescu vei găsi clădiri celebre, despre care s-au scris multe legende.

Casa cu lei este una dintre clădirile istorice legendare din Constanța. Clădirea situată pe malul mării a fost construită după planurile arhitectului român Ion Berindei, între anii 1895 şi 1898, pentru negustorul armean Dicran Emirzian și familia acestuia. Numele imobilului de patrimoniu provine de la existenţa celor patru lei sculptaţi pe coloanele de susţinere ale monumentului construit în stilul Neorenașterii italiene.

Casa Embiricos

Casa Embiricos sau fostul Palat al Navigației din Constanța are o arhitectură fabuloasă. Construită în 1922 în stil art nouveau, casa poartă numele familiei de armatori greci Embiricos, cei care au organizat primele curse transatlantice Constanța-New York.

Casa Manicatide este una dintre clădirile renumite ale Constanţei și s-a remarcat mult timp prin arhitectura sa în stil eclectic. Situat tot pe strada Nicolae Titulescu, are nevoie și acest imobil de patrimoniu de reabilitare. Parcă s-a abătut un blestem asupra acestei străzi, deoarece toate cele trei foste odată grații sunt acum foarte degradate. Casa a fost construită în anul 1899 de arhitectul H.N. Mangoianu, pentru comerciantul Take Manicatide.

4. O plimbare pe faleza Cazinoului este obligatorie

Un aspect foarte interesant, pe care puțini îl știu este că faleza din Constanța și Cazinoul sunt construite pe o porțiune de teren extrasă din mare. Practic, înainte de începerea lucrărilor, orașul se termina sus, unde acum este Bulevardul Regina Elisabeta, iar în locul în care se află acum faleza și Cazinoul, era marea. Promenada de la malul mării a fost un proiect grandios conceput de prefectul acelor vremuri, Scarlat Vârnav, iar inginerul Anghel Saligny a fost cel care l-a pus în operă începând din 1903.

La începutul secolului trecut, balurile erau principalul mod de distracție pentru constănțeni și turiști. La Cazino, oamenii dansau, socializau, se întâlneau, se puneau la cale căsătorii, se cunoșteau persoane din diferite categorii sociale. Acum, clădirea așteaptă să intre în reabilitare și să redevină la fel de frumoasă cum era pe vremuri. Chiar și acum Cazinoul este fotogenic, așa că nu rata o plimbare pe faleză și fă-ți câteva fotografii cu simbolul Constanței.

5. Nu rata un tur în zona Peninsulară, cu Diana Slav

Diversitatea de culturi din Constanța a avut o influență majoră asupra arhitecturii clădirilor din zona Peninsulară, în perioada în care au fost construite. Nu rata o plimbare în zona veche în compania Dianei Slav, inițiatoarea “Constanța walking tour”.

Diana te plimbă pe străduțele înguste, îți spune legendele despre melanjul de tip balcani, cine și unde a locuit, ce personalități au vizitat orașul și cine a pus umărul la dezvoltarea lui. De la ea vei afla și faptul că toată Peninsula este împânzită de galerii rămase din perioada romană, care făceau legătura între turnurile de apărare. Vei face o incursiune în zona veche, unde descoperi clădiri londoneze, grecești, armenești sau turcești pe care nu le-ai observa fără ajutor din partea Dianei Slav.

Cu siguranță ai obosit și ți s-a făcut foame după ce te-ai plimbat ore întregi prin Centrul Vechi al Constanței, așa că poți lua o pauză binemeritată. O porție de midii sau de pește, la o terasă din Portul Tomis sau chiar în zona Peninsulară, dacă vă este lene să mai coborâți până la mare, ar fi un răsfăț după o zi plină.

Dacă te mai țin picioarele și vrei să termini ziua la fel de romantic cum ai început-o, mai fă un efort și mergi pe malul Lacului Siutghiol pentru un apus de poveste. Iar dacă tot ajungi în Mamaia, să știi că o plimbare pe plajă n-a stricat nimănui.

May 21, 2019
Cormoranul moțat cuibărește, în premieră, în Constanța

Societatea Ornitologică Română a confirmat astăzi prezența cormoranului moțat (Phalacrocorax aristotelis), o nouă specie de pasăre care cuibărește în România. Este cea de-a treia specie de cormoran care își face cuibul în țara noastră, după cormoranul mare și cormoranul mic. Spre deosebire de aceste două specii, cormoranul moțat NU apare pe apele de interior. Este un cormoran care folosește doar apele marine pentru a se hrăni și nu afectează în niciun fel pescăriile de apă dulce.

Portul Constanța, preferat de cormoranul moțat

Este pentru prima dată când cormoranii moțați cuibăresc pe litoralul românesc. Specialiștii spun că, deși specia are nevoie de faleze stâncoase, a ales Portul Constanța pentru cuiburi, iar noua populație este de 3-5 perechi. Confirmarea cuibăritului a fost realizată pe data de 17 martie 2019 de Emil Todorov, biolog bulgar care lucrează pentru Societatea Ornitologică Română. „Grupul de păsări care a confirmat cuibăritul a fost observat de mine pentru prima oară în luna ianuarie, în cadrul programului internațional de monitorizare a păsărilor de apă, MidWinter Counts. Erau 13 indivizi, adulți și imaturi, în portul Constanța. Stăteau grupați pe balize. M-a intrigat să văd așa de mulți la un loc și am decis să continui să monitorizez acest grup.

Am revenit în luna februarie, pe data de 26 și am văzut că acum erau zece indivizi, pe aceleași balize și diguri. Știam din Bulgaria că primul semn de cuibărire a cormoranilor moțați este după mijlocul lunii martie, așa că pe data de 17 martie am verificat din nou locul unde erau. Deja cormoranii moțați cloceau în trei cuiburi”, a povestit Emil Todorov.

Cormoranii moțați au schimbat stâncile cu metalul

Cormoranii moțați din portul Constanța cuibăresc pe structuri de oțel, artificiale, pe platforme marine de exploatare de gaze sau petrol.

Este un comportament atipic pentru această specie, care, de obicei preferă să își instaleze coloniile pe maluri stâncoase, abrupte, cu terase, unde să nu poată fi deranjată. Cea mai apropiată colonie de cormorani moțați se află în nordul Bulgariei, la Capul Kaliakra, pe stâncile de lângă mare.

Moțații de Vama Veche

Pentru că este doar o aruncătură de băț sau un fâlfâit de aripi de la Capul Kaliakra până în Vama Veche, cormoranii vin în fiecare an și spre litoralul românesc pentru a se hrăni. Ajung, de obicei la Vama Veche, dar în ultimii ani au fost observați și la Constanța sau în alte locuri. Cormoranul moțat nu este o specie amenințată. Populația europeană este cuprinsă între 153.000 și 157.000 de indivizi maturi. Trendul populațional este însă, descrescător. În Marea Neagră și în Marea Mediterană este întâlnită subspecia Phalacrocorax aristotelis desmarestii.

Aceasta este prima semnalare de cuibărit a speciei în actualele granițe ale României. Pasărea mai este prezentă pe Insula Șerpilor și în Cadrilater, dar aceste teritorii nu mai apăarțin de România.

Societatea Ornitologică Română (SOR) este cea mai importantă organizație independentă de conservare a păsărilor din România. Un ONG premiat, SOR, lucrează pentru a proteja păsările sălbatice și habitatele lor în România de peste 25 de ani. Misiunea SOR este să se asigure că populațiile noastre unice de păsări sunt protejate, iar locurile naturale minunate ale României nu sunt exploatate și distruse de evoluțiile dăunătoare. Specialiștii SOR doresc să îi inspire pe oameni să contribuie la protejarea păsărilor și a habitatelor din România și, cu ajutorul populației, să se asigure că şi generațiile noastre viitoare se vor bucura de acestea.

March 21, 2019
Vlad Eftenie: Constanța mă inspiră în orice anotimp, nu există vreme nepozabilă la mare

Zilnic îi admirăm fotografiile făcute în Constanța, în București sau în alte zone ale țării, pe rețelele de socializare. La fel de des, ne întrebăm cum poate observa atâtea lucruri frumoase în zone prin care și noi trecem, dar nu vedem detaliile. Nu cu aceiași ochi. Nu din aceleași unghiuri sau alintate de aceeași lumină. Prin ce magie, lui i se arată clădirile mai colorate și mai puțin dărăpănate, marea mai albastră, plaja mai liniștită și răsăriturile mai spectaculoase? Am aflat răspunsurile chiar de la sursă, de la autorul imaginilor care îți rămân întipărite pe retină, Vlad Eftenie. Este lector doctor arhitect la Universitatea de Arhitectură ”Ion Mincu” din București și e îndrăgostit de arta fotografică și de mare.

Noi vedem în Constanța clădiri în ruină, obiectivul lui Vlad Eftenie le surprinde povestea

Oricine trece prin Zona Peninsulară a Constanței, privește cu regret monumentele istorice care stau să cadă și surprinde în fotografii zidurile dărâmate, tencuiala căzută, igrasia de pe pereți. Ei bine, nu același lucru ne dezvăluie pozele profesorului Vlad Eftenie, chiar dacă obiectivul lui privește către aceleași clădiri dărăpănate. Nu, nu este vorba de magie, dar am aflat secretul.

”Privirea mea romantică reușește să treacă dincolo de fațade și să își imagineze lucruri. Întotdeauna mi-am imaginat ce se întâmpla pe vremuri în interiorul ”Casei cu lei”, iar pisicile care locuiesc acolo creează o comunitate foarte Instagramabilă”, spune arhitectul Eftenie. El a oferit exemplul Cazinoului, pe care l-a fotografiat din diferite unghiuri și a reușit să îl vadă cu alți ochi, cei ai artistului.

”Cazinoul, în forma lui actuală, într-o stare de semi-ruină, trezește imaginația multor oameni și fiecare etapă a unui lucru, cumva, face parte dintr-un proces de transformare. Poate că e nevoie ca ceva să se strice pentru ca ceva să se repare. Nu-mi dau seama, este un ciclu natural al vieții. Zona Cazinoului mă fascinează, iar pentru că la răsărit este o lumină foarte specială, care trece prin ferestrele clădirii-simbol, am creat o imagine nouă în câteva fotografii și lumea s-a bucurat. Am făcut poze și cu drona, în care am arătat căldura luminii de dimineață, reflectată în geamurile Cazinoului”, a afirmat fotograful Vlad Eftenie.

Constanța îi inspiră pe artiști și are multe cartiere fotogenice

”Mă inspiră Constanța, atât cu lucrurile ei bune, cât și cu cele care așteaptă să devină bune din nou, prin această etapă de tranziție. În fiecare lună am drumuri prin Constanța și mă uit ce s-a mai întâmplat”, a precizat Vlad Eftenie.

Am aflat de la el, că are câteva zone preferate în oraș, printre care Strada Pescarilor, din zona de nord a Constanței. ”Mă fascinează arhitectura aceea în trepte. Sunt niște blocuri din anii 70 acolo, foarte interesante. De asemenea, ”mi-am câștigat” și ceea ce numesc eu locul secret. Prietenii mei se distrează întotdeauna, pentru că nu este deloc secret. Este un mic pâlc, un părculeț, probabil singurul de pe litoralul nostru, în care poți să stai la umbra unor pomi și să vezi marea.

”În Constanța, în Piața Ovidiu am câteva puncte fixe, dar depind foarte mult de lumină și de direcția din care aceasta vine, deci și de anotimp. Faleza îmi place, tot ce înseamnă mare, tot ce înseamnă atmosfera asta, care, pe mine cel puțin, mă leagă de mare.

Știu că locuitorii Constanței uită să se atașeze de prezența mării. Am vorbit recent cu cineva și îmi spunea: ”Eu când m-am mutat în Constanța megeam în fiecare zi să văd marea, dar, între timp, gata, știu că-i acolo, nu mă mai interesează.” Mi-e greu să înțeleg procesul acesta de pierdere, dar sper ca localnicii să își trezească romantismul privirii și, poate, cu ocazia asta vor începe să vadă mai multe lucruri bune și atunci să devină necesară și vindecarea părților orașului. Orașul suferă pentru că noi suferim și ne lăsăm în continuare să suferim, altfel, dacă ne-am dori o vindecare, ea ar începe să se întâmple”, spune optimist Vlad Eftenie.

La mare, nu există vreme ”nepozabilă”

Marea este fotogenică și niciodată identică de la o zi la alta, iar Vlad Eftenie afirmă că vine în orice anotimp, cu plăcere pe litoral. E încântat că a prins niște furtuni extraordinare, cu o vreme foarte dură în Constanța, iar el ”se lupta” pe faleza Cazinoului cu valurile imense, care se loveau de dig.

”N-am văzut niciodată așa ceva și mă mândream cu faptul că mă ocolesc acele valuri. Stăteam efectiv în locul spargerii lor de mal și până să ajungă fix peste mine, ele se opreau cumva înaintea mea și era așa, un dialog, o relație tumultoasă cu marea. Evident că spiritul meu romantic și ludic este inspirat vizual și am creat niște imagini cu impact puternic atunci”, a precizat fotograful Eftenie.

În Mamaia, am aflat că îi place foarte mult zona pontonului. Vlad Eftenie afirmă că acolo se pot face imagini foarte bune cu marea și chiar a avut o fotografie extrem de reușită cu stâlpii de iluminat, pe care se aflau pescăruși. În plus, așa cum era de așteptat, mi-a declarat că îi fascinează răsăritul și adoră să admire trezirea naturii.

Marea, un interlocutor pentru discuții interioare, în orice anotimp

Puțini sunt cei care vin la mare în extrasezon, doar pentru că le place să o vadă. Pentru fotograful Vlad Eftenie, ”marea este un interlocutor extraordinar de discuții interioare, în fiecare zi.” Trebuie să recunoaștem, turiștii s-au învățat să vină la mare vara, tocmai de aceea este și mare aglomerație pe litoral. Sincer acum, câți dintre voi vin în luna ianuarie în Constanța, doar pentru a mânca niște scoici în Portul Tomis și a admira răsăritul la mare?

”Eu m-am obișnuit să caut liniștea alături de mare și atunci, o prefer mai degrabă toamna, în septembrie sau octombrie. Am descoperit că în ianuarie și februarie are o lumină extraordinară. Eu sunt atras de lumină și de liniște, astfel că tot ce înseamnă extrasezon, mă interesează. Dar și vara este extrem de interesant și sunt tot felul de furtuni rapide, ploi de vară, lucrurile se pot transforma de la un minut la altul. Am prins anul trecut pe litoral astfel de momente fascinante, în care vezi venind un nor imens, negru, greu, care trece, cu o perdea de ploaie de care zici că nu o să mai scape nimeni, după care, totul se luminează la loc și rămâne rămâne plaja, care are anumite reflexe și marea, care, la rândul ei, capătă o altă personalitate”, povestește cu bucurie Vlad Eftenie.

Pentru a vedea lucruri magice, trebuie să ai capacitatea de a crede că poate fi și bine, nu numai rău

Oriunde ne uităm în jurul nostru, vedem lucruri urâte. Este mult mai ușor să fii învins de partea negativă a lucrurilor, decât de cea pozitivă. Oamenii sunt dezamăgiți, au uitat să mai spere, renunță să mai lupte și să mai creadă în bine. Ei au fost atrași ușor, prin forța acestei lumi în care trăim, în acest abis al uitării, al lipsei de încredere și al capacității de a visa.

Și atunci, fără toate acestea, lumea nu mai poate fi colorată și nu-și mai poate arăta ”corola de minuni” și atunci depinde doar de noi să creăm această transformare interioară, care trece prin capacitatea de a revela aceste minuni ale lumii, să ne convingem că putem crede, să căutăm, să sperăm că se poate și bine. Iar eu vin cu dovada că întotdeauna și în orice loc din jurul nostru poate fi și bine, nu doar absență sau ceva rău, spune optimist fotograful Vlad Eftenie.

”Trebuie să fii capabil să vezi lucrurile bune, pentru că poți să vezi doar dacă și crezi. Ideea este că oamenii nu au încredere că pot găsi ceva interesant în jurul lor și atunci nici nu caută. Ei sunt obișnuiți să vadă doar suprafața, ori suprafața este doar vârful icebergului. Întotdeauna, dincolo de ce se vede apar lucrurile magice. Eu știu că, ceea ce vedem este doar o limită către altceva, mult mai interesant, cu mult mai mare. Și atunci, învestesc cu încredere: orașul, marea, litoralul, oamenii, locurile pe care le văd, prin fotografie. Scot la iveală ceea ce ceilalți nu văd, pentru că nu credeau că pot găsi acest lucru acolo. Ori, eu merg cu încredere și zic: aici se află ceva fenomenal, trebuie doar să pot eu să scot la iveală. Și iată că șansa face ca, în general, fotografia mea să vină și să dovedească asta. Vedeți, că dacă ar fi cineva care să nu creadă, ar zice că bat câmpii, ești romantic, e OK. Dar eu am poza și ea este o mărturie peste care nu poți să treci, e ceva real. Este vorba despre capacitatea de a crede că poate fi și bine”, a mai precizat arhitectul Vlad Eftenie.

Cu toții facem fotografii cu marea, mai mult sau mai puțin reușite. Pentru el, prezența pe litoral înseamnă explorare. Vlad Eftenie nu ne oferă sfaturi pentru fotografia perfectă, pentru că, spune el, explorarea depinde de fiecare în parte și de modul în care ne conectăm cu ceea ce ne definește. Mulți caută răspunsuri și rețeta ideală pentru a realiza poze reușite. Fotograful Vlad Eftenie ne poate oferi niște puncte de pornire, niște repere, dar ne invită să descoperim noi înșine propriile locuri interesante și ceea ce ne leagă de litoral. Ne-a recomandat să fim mai atenți la lumina apusului și la cea a răsăritului, pentru că sunt momente magice, care pot trezi acel spațiu invizibil despre care ne-a povestit, atât de bogat în semnificații și în senzații.

Fotografiile sunt realizate de Vlad Eftenie.

March 14, 2019
Jurilovca la superlativ. 3 lucruri care o fac unică în Dobrogea

Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști. Indiferent că ajungem iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, iar bucățile de gheață aduse de vânt și de valuri la mal creează o priveliște spectaculoasă, fie că mergem în celelalte anotimpuri, Jurilovca este extrem de bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

1.Capul Doloșman, de la Jurilovca, faleza stâncoasă cea mai înaltă din Dobrogea

Am ajuns la Capul Doloșman în luna ianuarie, când Lacul Razim le oferă vizitatorilor o priveliște feerică. La mal, sunt adunate sloiuri de gheață aduse de valuri și de vânt, iar în larg, cât vezi cu ochii, lacul este înghețat. Frumusețile din zonă ne-au fost dezvăluite de reprezentanții Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac și Corina Davidov, dar și de ghidul de turism Ștefan Constantin, de la care am aflat ce îi conferă unicitate localității de pe malul lacurilor Razim și Golovița. Ștefan spune că a ajuns în zonă în urmă cu vreo 15 ani și i-au plăcut atât de mult peisajele de basm și istoria locului, încât a părăsit Bucureștiul și s-a stabilit definitiv în Jurilovca.Capul Doloșman este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc și se întinde pe aproape 3 kilometri, afirmă Ștefan Constantin. Tot de la el am aflat că faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

”Asta îl face foarte special în zonă, pentru că este un punct de observație extrem interesant, unde ajung puțini oameni. Cei mai mulți turiști merg la Capul Doloșman, pe plajă și în situl arheologic, însă punctul de belvedere este la un kilometru și jumătate mai departe, iar acolo ajung foarte puțini vizitatori, pentru că nu știu drumul și nu se aventurează.

Capul Doloșman este o zonă specială, pentru că perspectiva pe care o oferă este senzațională. Pe 180 de grade peisajul are apă, lagună și mare și alte 180 de grade sunt rezervate dealurilor Dobrogei. Vizibilitatea se întinde până la 45 de kilometri, iar într-o zi senină, priveliștea este încântătoare și poți sta acolo toată ziua, de dimineața până seara, fără să te saturi de ceea ce vezi”, spune ghidul Ștefan Constantin, pe care vi-l recomand cu multă căldură, dacă ajungeți în zonă.

2.Cetatea Orgame-Argamum, prima așezare din România, atestată istoric

Știu, ne vine greu să credem, în situația în care se vehiculează de 100 de ani că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România. Ei bine, tot de la ghidul de turism Ștefan Constantin am aflat că există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr. Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.”Izvoarele legate de numele cetății sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice. Este adevărat, Hecateus scria ”Orgame, polis epi to Istros”, respectiv că Orgame este oraș pe Istru, însă el nu a umblat prin locurile acestea, a scris lucrarea doar cu informații culese de la navigatori și de la cei care călătoreau, iar Orgame se afla exact pe ruta de navigație spre Dunăre.

Fluviul este cam la 60 de km de locul în care se află Orgame, ceea ce a generat inițial o confuzie între istorici, deoarece Capul Doloșman este pe Lacul Razim, iar Dunărea este la 60 de km la nord. Se intra din Pontus Euxinus, acum Marea Neagră, pe la Gura Portiței, care este închisă în prezent și se trecea exact pe lângă Orgame, se traversa Golful Halmyris, Razimul de azi și apoi se ajungea pe Dunăre.

Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte. Acum însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum”, afirmă ghidul Ștefan Constantin.

Orgame este cu aproximativ 30 de ani mai vechi decât Histria

S-a vehiculat timp de 100 de ani că Histria ar fi prima colonie grecească, dar în ultimii 10 ani cercetările arheologice făcute la Orgame și la Histria au demonstrat că Orgame a fost înființat cu cel puțin o generație sau două înaintea Histriei.

”Ele au fost două orașe surori, probabil se ajungea în câteva ore de la unul la altul. Între cele două orașe se naviga direct, acum însă nu se mai poate ajunge pe apă de la o localitate la alta. Unul dintre foarte puținele izvoare antice care menționează Orgame și mult mai târziu Argamum latin, se află chiar la Histria. Acolo a fost descoperită o piatră, un fost prag al unei instituții publice. Un arheolog care a excavat zona a avut inspirația să întoarcă acea piatră, care este mare, se află acum în Muzeul de la Histria și se numește ”Piatra de hotărnicie”. Ea fost bătută undeva la sfârșitul secolului al II-lea la 170-180 e.n.

Pe acea piatră scrie exact care sunt hotarele orașului. Este o inscripție înaltă de aproape 3 metri, care nu a fost păstrată integral. În secolul al V-lea, când s-a reconstruit cetatea, piatra de hotărnicie a fost folosită ca material de construcție și a fost pusă drept prag al unei instituții, dar inscripția era pusă cu fața în jos. Acesta este un izvor de informație extraordinar. Acolo, pe hotărnicie, apare actualul pârâu Slava, care curge la Ceamurlia de Jos. El vine dinspre Pădurea Caugagia și se varsă în Lacul Ceamurlia. Pe piatra de hotărnicie apare acel pârâu, cu numele lui latin și scrie că se învecinează cu Argamensi”, am aflat de la Ștefan Constantin.

Argamum a cunoscut perioadele lui de glorie, dar nu au fost foarte multe. Așezarea a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani, dar nu a fost o localitate foarte importantă cum era Histria, care a fost episcopie și avea băi publice. Argamum nu a fost o localitate foarte importantă în zonă, dar nici una de neglijat, mi-a spus Ștefan. A avut perioade mai bune și mai rele. Se pare că în secolele I, II d.Hr. așezarea a fost părăsită o perioadă de aproximativ 30 de ani, dar acestea sunt urme arheologice încă nedovedite. Pe straturile respective, urmele arheologice sunt foarte slabe sau lipsesc cu desăvârșire. După aceea, în funcție de modul în care a evoluat lumea romană și bizantină, totul s-a reflectat și la Argamum. În secolul al IV-lea, împăratul Dioclețian a avut un proiect uriaș de refortificare a întregului limes nordic, al frontierei, toată fiind stabilită pe Dunăre. Au fost sute de cetăți reconstruite și întărite, începând din Ungaria de azi, până în limita nord-estică a imperiului. În acest proiect apare specificat și Argamum, iar zidurile actuale de incintă sunt de atunci, am aflat de la Ștefan Constantin.

3.La Jurilovca există cel mai vechi mormânt grecesc din bazinul Mării Negre

În afara sitului Argamum, în zona necropolei antice grecești, se află ”tumulul cu heroon”, cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre. Acesta este un motiv în plus pentru arheologi să tragă concluzia că Orgame a fost una dintre primele colonii ale grecilor din Marea Neagră, probabil chiar prima, spune ghidul de turism Ștefan Constantin. O mică movilă, un mormânt antic grecesc de incinerație, unic în Balcani și în bazinul Mării Negre, primul mormânt grecesc din această zonă. A fost atât de important pentru locuitorii orașului, încât în jurul lui s-a creat un cult al eroului, care a durat în jur de 400 de ani. Toate izvoarele arheologice culese din sit, arată că tumulul datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea, din anii 640-630 î.Hr., perioadă apropiată celei în care a fost întemeiată colonia. Probabil era un personaj important, întrucât arheologii au tras concluzia că a fost incinerat acolo, chiar conducătorul coloniei. După aceea, aproape 400 de ani, locuitorii cetății i-au adus ofrande și l-au considerat un erou, ne-a dezvăluit ghidul Ștefan Constantin.

Câțiva dintre prietenii mei pe care i-am făcut curioși, au vizitat deja cetatea zilele acestea, au patinat pe Lacul Razim și au admirat peisajele dezvăluite malul stâncos al Capului Doloșman. Nu cred că greșesc dacă afirm că multiculturalitatea, vestigiile arheologice, locurile sălbatice, gastronomia locală și peisajele superbe, fac din această zonă prea puțin cunoscută, unul dintre cele mai încântătoare obiective turistice de pe litoralul românesc.

January 20, 2019
La Sarichioi este și iarna de poveste

În Sarichioi, tradițiile se păstrează, iar amintirile din copilărie nu dispar niciodată. Ele revin, ori de câte ori sunt reînviate obiceiurile și lucrurile pe care le iubeam. Mirosul de lemne arse în soba bunicilor, plăcinta rumenă pe care mama o scotea din cuptor, gerul iernii care ne înroșea obrajii când stăteam ore întregi pe derdeluș sau la patinoar, aroma supei cu care ne încălzeau părinții când intram în casă după o zi de joacă, hainele frumoase pe care bunica le purta duminica la biserică, bucuria colindelor și câte și mai câte. Ei bine, toate acestea mi s-au derulat prin fața ochilor, când am ajuns la Sarichioi. Am avut senzația că m-am întors în timp și văd, cu ochii mei de copil, lucrurile care îmi erau dragi odată. Știu, mulți dintre noi nu se încumetă să meargă iarna în zonele pe care le adoră vara, pentru că nu își imaginează că pot fi la fel de interesante. La Sarichioi însă, și iarna este de poveste.

Pe lacul Razim din Sarichioi, patinoar cât vezi cu ochii

Ne-am obișnuit cu patinoarele mici din orașe, pentru că nu ni se oferă altceva și nici nu există spațiu suficient pentru amenajarea unora mai mari. Mi s-a tăiat răsuflarea însă, când am văzut kilometri întregi de gheață perfectă, numai bună pentru distracție. Lacul Razim, care înconjoară localitatea Sarichioi, se transformă iarna într-un imens patinoar. Zeci de copii merg împreună cu părinții pe lac și se distrează de minune.

Mulți spun că este periculos, însă localnicii afirmă că gheața este groasă, însă chiar dacă s-ar sparge, apa este foarte mică până departe în larg și nu există niciun pericol pentru cei care vor să practice acest sport de iarnă. Razim, este lacul cu cea mai mare suprafață din Romania. Situat în sudul Deltei Dunării, el are o suprafaţă de aproximativ 400 de km pătrați şi o adâncime de maximum 2,8 metri. Laguna Razim este legată cu brațul Sfântu Gheorghe prin canalele Dranov şi Dunăvăț, de unde primeşte un aport fluvial provenit din Dunăre.

Pescuitul la copcă

Peștele pe care îl consumă localnicii din Sarichioi trebuie să fie proaspăt, indiferent de sezon. Tocmai de aceea, pescarii merg pe canalele înghețate și pescuiesc la copcă, iar produsele pescărești pe care le pun gospodinele pe masă au un gust excelent chiar și iarna.

Cei cărora le place să meargă la pescuit, pot da o fugă în satul de pe malul Lacului Razim, să experimenteze un nou stil, cel la copcă. Nimănui nu-i strică două, trei ore petrecute în aer curat, unde mai punem că rezultatul constă în câțiva pești, care vor reprezenta o delicatesă pentru cei care îi mănâncă.

Sarichioi, localitatea cu cei mai mulți ruși lipoveni

Înconjurată de Lacul Razim și parțial de Lacul Babadag, Sarichioi este localitatea cu cei mai mulți etnici ruși lipoveni din România. Ei păstrează tradițiile străvechi, dansurile și cântecele rusești, credința și portul popular, fiind ortodocși de rit vechi sau staroveri, cum li se mai spune, adică păstrători ai credinței adevărate.

La biserica rușilor lipoveni, slujbele religioase au loc doar în limba slavonă, iar sărbătorile sunt ținute după calendarul iulian, decalate cu 13 zile față de ale noastre. Lipovenii sunt oameni veseli, care știu să se distreze și să se bucure de viață și își primesc oaspeții cu mare bucurie și cu mâncăruri tradiționale.

Cetatea Enisala

Comuna Sarichioi este plină de surprize și s-au scris multe legende despre această zonă încărcată de istorie. Fortăreața Heracleea sau Enisala cum o știu mulți, a fost construită de negustorii genovezi în vremea Imperiului Bizantin, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Situată pe un deal înalt și calcaros din satul Enisala, între lacurile Razim și Babadag, cetatea antică poate fi zărită de la distanță, iar la apus și la răsărit pare desprinsă din povești, indiferent de sezon. Denumirea localității provine din limba turcă ”Eni Sale” și se traduce prin ”Satul nou”.

Legenda vinului Negru de Sarichioi, spusă la gura sobei

La un pahar de vin fiert, băut la gura sobei, am aflat legenda vinului negru de Sarichioi. Localnicii spun că în urmă cu mai bine de un secol, ”Negrul de Sarichioi” era un vin extrem de gustos, care se vindea în restaurantele de lux din București, Tulcea, Constanța și chiar în cele de peste hotare. Cum spuneam, povestea lui este veche și pornește de la o legendă care spune că în urma unei furtuni, a naufragiat în zonă un vas franțuzesc, care se îndrepta spre Sulina. Lipovenii din Sarichioi, în frunte cu atamanul Sidor, au salvat pasagerii, dar au lăsat nava eșuată pe apă, cu tot cu marfă.

Seara, pe malul Lacului Razim au fost aduși de apă mai mulți butuci de viță-de-vie de pe vasul franțuzesc, pe care rușii lipoveni i-au pus pe foc. Bătrânul ataman Sidor a salvat câțiva butuci și i-a pus la el în grădină, iar după câțiva ani aceștia au rodit, iar din struguri a fost făcut Vinul Negru de Sarichioi, care avea un gust atât de bun, încât licoarea a devenit celebră. Nu pentru mult timp însă, deoarece vița a fost atacată de filoxera, o insectă care atacă vița-de-vie și foarte puțini localnici mai au acum acest soi de viță franțuzească. Am aflat de curând că un localnic intenționează să înființeze o plantație viticolă cu acest soi, pentru a reînvia legenda și din dorința de a-și servi oaspeții cu Negru de Sarichioi.

Indiferent de sezonul în care alegeți să vizitați comuna Sarichioi, veți fi primiți cu zâmbetul pe buze, cu muzică și voie bună, cu mâncăruri gustoase și cu multă bucurie.

January 19, 2019
Suvenir din Dobrogea, casa din Vișina care păstrează tradițiile din Dobrogea

Aflasem multe lucruri frumoase despre minunile pe care le-a făcut Bianca Folescu la Suvenir din Dobrogea, în satul Vișina din județul Tulcea, așa că am vrut să le văd cu ochii mei. Am ajuns pe la sfârșitul lunii decembrie, am vizitat ferma animalelor, casa pe care a construit-o și cele pe care le-a recondiționat, apoi am stat la gura sobei, la povești. Bianca este o femeie care a trăit în centrul Constanței până în urmă cu câțiva ani, iar acum a devenit sufletul satului Vișina. S-a integrat de minune în comunitate. A preluat coordonarea ansamblului de dansuri bulgărești, participă la multe evenimente pentru a populariza tradițiile dobrogene, se ocupă de gospodăria care se întinde pe 4000 de metri pătrați, are grijă de o mulțime de animale, coase și țese la război. Probabil, dacă o întreba cineva în urmă cu 10 ani ce va face în viitor, cu siguranță nu așa se vedea. Dar, ușor, ușor a pus pe picioare în 6 ani un loc din care și turiștilor străini le dau lacrimile când pleacă și promit că se vor întoarce.

5 camere amenajate după tradițiile a tot atâtea etnii

Pe vasta moșie pe care și-a cumpărat-o în satul Vișina, Bianca are mai multe corpuri de casă, toate bulgărești, dar cu arhitectură dobrogeană. Unul dintre ele a fost construit de ea în 2018, deoarece își dorește să păstreze tradițiile minorităților. Este vorba de 5 odăi, fiecare amenajată în mod diferit, cu obiecte tradiționale ce aparțin tot atâtor etnii.

A muncit mult la ele și încă mai vrea să facă niște retușuri la exterior, până la primăvară. Camerele le oferă celor care le trec pragul, amintiri plăcute din vremea în care mergeau în vacanțe la bunici, sunt amenajate cu mult bun-gust și ne putem bucura de experiența de a petrece una sau mai multe nopți în mod confortabil, în mediul rural, departe de lumea dezlănțuită.

Odăile care ne întorc în urmă cu un secol

Mix-ul de minorități din Dobrogea a inspirat-o pe Bianca Folescu să construiască o gospodărie care păstrează multe dintre elementele autentice dobrogene. Există 5 camere, depinde doar de voi pe care o preferați sau de disponibilitatea odăilor, desigur.

Odaia 1, aromânească

Odaia 1 este amenajată după obiceiurile tradiționale ale aromânilor din Dobrogea. Pe un pat generos de două persoane este frumos aranjată o cergă mare, moale și pufoasă, țesută din lână, cu ”mițe puse”. Pernele sunt realizate manual, din diferite materiale colorate și se asortează perfect cu preșurile țesute, pe care doar la bunica mea din Tulcea le-am mai văzut.

Pe pereți sunt agățate ștergare tradiționale, cusute manual. Nu lipsesc nici scaunele, mici și acoperite cu blană și o măsuță realizată din lemn foarte puțin prelucrat. Pentru a asigura tot confortul cuvenit, camera aromânească, la fel ca toate celelalte, are și o baie cochetă.

Odaia 2 este orientală

Camera orientală este preferata copiilor, indiferent că este vorba despre fete sau băieți. Baldachinul care tronează deasupra patului îi încântă pe cei mici. Și pernele turcești așezate pe jos sunt pe placul lor. Și adulții preferă odaia orientală, deoarece se pot delecta trăgând dintr-o narghilea și își pot face o cafea la un ibric turcesc, pe care o pot bea din căni tradiționale.

Veioza este și ea realizată din tărtăcuță, sculptată și pictată de un artist popular din Tulcea, iar pe pereți sunt carpete cusute manual și tablouri.

Odaia 3 bulgărească

Odaia bulgărească este mobilată cu un pat și o laviță, pe care șed mândre pături colorate preluate de la vecinii bulgari. În satul Vișina locuiesc câteva familii de bulgari. Pereții sunt decorați cu ștergare cusute manual, iar pe jos sunt întinse preșuri țesute.

Vedeți pisica aceea de pe laviță? S-a plimbat peste tot cu noi în timpul turului pe care Bia ni l-a asigurat prin gospodăria ei. Este o alintată și îi place să stea mereu pe ceva moale.

Odaia 4 lipovenească

În odaia lipovenească predomină culoarea albastră, iar patul e acoperit cu o pătură frumos țesută. Nu lipsesc de pe pereți, carpetele și ștergarele cusute manual. Baia prevăzută cu duș este foarte spațioasă și amenajată modern.

Odaia 5 românească

Ultima, dar nu cea din urmă este camera românească, tradițional dobrogeană.

Plină de culoare, odaia ne amintește cum își decorau bătrânii casele pe vremuri. Un mic război de țesut stă cuminte pe un aparat de radio vechi și ne ajută să ne întoarcem în timp și să depănăm amintiri.

Arca lui Noe, în curtea Biancăi Folescu

Recunosc, n-am fost prea des la țară, tocmai de aceea m-a mirat modul în care conviețuiesc animalele în gospodăria Biancăi, denumită Suvenir din Dobrogea. Găinile se plimbă nestingherite pe lângă cai și ponei, iar pisicile și iepurele stau fără să-și facă griji, lângă căței. Este multă muncă, dar dacă o vedeți pe Bia cât de fericită este și cum i se luminează fața când ajunge lângă animalele ei, parcă vă bate gândul să vă luați și voi o casă la țară. Fiecare are un nume și o recunoaște pe stăpâna casei.

Pentru copii, este Raiul pe pământ și n-ar mai pleca de lângă animale. Vizitatorii pot vedea 6 cai, dintre care 2 pur sânge arab, 5 ponei, 3 măgari, 8 capre, pisici, găini și căței. Eu m-am jucat în special cu Mara, un ponei fătat în primăvară, care este atât de blînd, că îmi venea să-l iau acasă.

Casa veche de aproape un secol

Casa bătrânească de la Vișina este văruită în alb și are tâmplăria vopsită cu albastru și roșu. Acoperișul este din stuf, pentru a respecta arhitectura tradițională a locului. Casa veche este bulgărească, dar are arhitectură dobrogeană și a fost construită în urmă cu aproape 100 de ani, mi-a povestit Bianca Folescu. Ea spune că inițial i-a aparținut unui singur om, dar a avut de-a lungul timpului mai mulți proprietari. Corpurile imobilului au fost vândute pe bucăți, iar Bia a reușit să reunească proprietatea inițială.

A muncit mult să o reabiliteze, iar acum este o bijuterie arhitecturală și arată ca odinioară. Casa va fi de prezentare a obiectelor tradiționale și a tehnicilor de manufactură. Bianca este tare mândră că a reușit să salveze piese de mobilier, un dulap din lemn de nuc sau tăbliile paturilor, despre care prietenii îi spuneau că sunt bune de pus pe foc. S-a ambiționat să păstreze lucrurile așa cum erau, inclusiv culorile zonei, alb-albastru.

Copiii care au crescut în casa de la Vișina, au venit să o viziteze

”În urmă cu câțiva ani, de Paștele Blajinilor, au venit în vizită câțiva frați și surori. M-au întrebat dacă pot vizita casa în care au copilărit. I-am lăsat, desigur și au sărutat pereții locuinței în care au stat când erau mici.

Au mulțumit cu lacrimi în ochi că au mai avut șansa să revadă casa părintească, de data aceasta renovată. Spuneau că nu mai credeau că aceasta va rămâne pe picioare”, și-a amintit Bianca Folescu.

Educație non-formală într-un Colț de Rai dobrogean

În gospodăria Suvenir din Dobrogea, de la Vișina, Bianca a încurajat volunariatul în rândul tinerilor și implicarea acestora în activități educative. A avut parte de schimburi de experiență atât cu tineri din România, cât și de pe plan internațional. Este locul perfect în care se pot desfășura activități de educație non-formală în cadrul programului Școala altfel sau cu ocazia altor evenimente. În curtea generoasă, Bianca a organizat diverse evenimente culturale, șezători și reuniuni ale multor minorități din Dobrogea.

Cum ajungeți în Vișina

Satul Vișina se află la 1 km distanță față de comuna Jurilovca și la 2 km de portul din localitatea situată în județul Tulcea. Se ajunge foarte ușor la casa de la Vișina, a Biancăi Folescu. Dacă veți căuta pe Google Maps sau pe Waze ”Suvenir din Dobrogea”, veți fi ghidați direct către destinație. Dacă plecați din Constanța spre Tulcea, când ajungeți la Baia, faceți dreapta spre Jurilovca. Pornind dinspre Tulcea, se poate ajunge în Vișina prin Enisala sau Babadag.

Turismul rural devine pe an ce trece mai apreciat

Sătui de viața de la oraș, agitată și desfășurată într-un mediu poluat, foarte mulți români au început să prefere în vacanțe, zonele rurale. Ei redescoperă viața la țară, gospodăria proprietarului, obiceiurile și tradițiile practicate la sat. Folclorul autentic, elementele originale de artizanat, atmosfera caldă și prietenoasă, constituie un potențial turistic deosebit, căutat inclusiv de turiștii străini.

Agroturismul este o stare de spirit specifică locuitorilor din zonele rurale, care au un respect deosebit față de oaspeții care le trec pragul și le oferă turiștilor alimente proaspete și băuturi din surse proprii, locale, precum și manifestări etnofolclorice, într-un spațiu deosebit și la un preț rezonabil. Bianca Folescu spune că gospodăria sa de la Vișina este un loc în care se poate trăi sănătos și în care își poți curăța sufletul.

Din primăvară, oricine poate vizita Suvenir din Dobrogea, gospodăria de la Vișina, cu un telefon dat în prealabil. Numărul Biancăi Folescu îl găsiți pe pagina de Facebook ”Suvenir din Dobrogea”. Nu uitați să îi luați și pe copii, sigur le va plăcea mult acolo. Ah, încă ceva, am aflat de la Bianca, faptul că ploaia de stele se vede excelent la Vișina, deoarece nu este poluare. Dacă ajungeți la gospodăria ”Colț de Rai” de la Vișina, aștept aici comentariile voastre, pentru că sunt curioasă ce experiențe ați avut.

January 2, 2019
Cele mai citite articole Discover Dobrogea din 2018

Discover Dobrogea este prima platformă de promovare a turismului din regiunea Dobrogea și a reușit, prin articole al căror conținut este interesant, să atragă mulți cititori. Acesta este abia începutul, am lansat site-ul de aproape 3 luni, dar vă promit că veți afla și în 2019 multe alte lucruri despre Dobrogea, pe care nu le știați. Deoarece la final de an toată lumea face bilanțuri, am realizat o selecție ce cuprinde 5 dintre cele mai citite materiale despre Dobrogea. Dacă vreți să le recitiți sau nu ați reușit încă, dați click pe titluri și sunteți direcționați către fiecare articol. Nu uitați că poveștile vor continua în anul următor și vor fi mai multe și mai frumoase.

1. 10 lucruri la superlativ despre Dobrogea

De ziua ei, pe lângă tradiționala urare de ”La mulți ani!”, am întocmit un Top 10 al aspectelor care definesc unicitatea și farmecul regiunii Dobrogea. Chiar dacă este cea mai ”vârstnică” zonă a României, e foarte frumoasă, bogată și ”bine dotată”, motiv pentru care brand-ul Dobrogea trebuie promovat la adevărata lui valoare, astfel încât toți turiștii, români sau străini, să-i afle istoria și potențialul.

Am aflat așadar, că Dobrogea este singurul teritoriu din România situat între Dunăre și Marea Neagră, că orașul Constanța este cel mai vechi de pe teritoriul României actuale, locuit fără întrerupere, că Cetatea Histria este cea mai veche așezare urbană din țară sau că Dobrogea are cel mai numeros mix etnic, cultural și arhitectural din zona balcanică. De asemenea, nu trebuie să uităm că Dobrogea este singura regiune din țară cu toate formele de relief și cu cei mai vechi munți, că are cel mai diversificat bazin hidrografic și cel mai mare potențial energetic eolian. N-am omis din top nici Delta Dunării, despre care am menționat că are cel mai divers ecosistem din Europa. Tropaeum Traiani, cel mai mare monument arhitectural antic din țară se regăsește și el printre cele 10 lucruri la superlativ despre Dobrogea, iar Portul Constanța și Podul de la Cernavodă nu au fost nici ele uitate, pentru că reprezintă proiectul de țară al Regelui Carol I pentru Dobrogea.

2. Sarichioi, satul cu oameni veseli și cu multe, multe flori în fața curților localnicilor

Al doilea cel mai citit articol despre Dobrogea este cel pe care l-am scris despre satul Sarichioi, care, la apus, mi-a dezvăluit un peisaj de basm.

Portul pescăresc Sarichioi a fost primul pe care l-am văzut când am ajuns în comună și sincer, nu mă mai dădeam dusă de acolo. L-am prins la apus și era tare frumos în straiele portocalii proiectate de soare. Bărcile lăsate de pescarii din sat să se odihnească ședeau cuminți pe malul Lacului Razelm. Parcă erau aliniate special pentru ședința foto care a urmat. Nici nu m-am săturat bine de micul port și am trecut prin sat. Pe cuvânt vă zic, n-am văzut nicăieri mai multe flori în fața curților. Ziceai era concurs, nu alta. Toate culorile și speciile posibile ședeau mândre la porțile localnicilor și făceau trecerea vizitatorilor prin sat mai frumoasă. Am regretat abia seara târziu că nu am făcut câteva fotografii, pur și simplu m-a furat peisajul și am uitat să deschid camera.

Tot pe malul lacului Razelm am ajuns la biserica lipovenească de rit vechi din Sarichioi. Nu mă dau eu în vânt după lăcașuri de cult, dar acesta este deosebit. Situată pe malul Lacului Razelm, clădirea este vopsită în alb și bleu și poartă semețe cupole aurii, ce au în vârf semnul crucii, diferit de cel pe care îl știm noi. Crucea lipovenească are opt capete în loc de patru și este alcătuită cu ajutorul a trei lemne puse orizontal, în loc de unul singur.

3. Localnicii din Sf Gheorghe mâncau caviar când nu aveau ce pune pe masă

Un interes deosebit l-au avut cititorii Discover Dobrogea și pentru povestirile despre satul Sf. Gheorghe din Delta Dunării, pe care le-am aflat de la ghidul de turism Eduard Acsente.

În timp ce caviarul este o delicatesă oriunde pe planetă, pescarii din Sfântu Gheorghe îl mâncau de foame, când nu aveau ce altceva să pună pe masă. Ba chiar făceau și plăcintă și tot felul de preparate cu icre negre, nu de moft, ci pentru că nu își permiteau să cumpere mâncare și trăiau doar din ce pescuiau. Eddy își amintește că mânca direct cu lingura caviar, când foamea îi dădea ghes.

Sunt impresionante fotografiile în care vedem pescarii, mai tineri sau mai în vârstă, cu fețele arse de soare, cu mâinile bătătorite de la atâta muncă și uscate de la apa de Dunăre, ajungând obosiți la amiază cu bărcile la mal, după o zi întreagă în care au stat pe baltă. Practic, acesta este modul în care își pot întreține familia, iar sărăcia este lucie în multe zone din Delta Dunării, iar localnicii se hrănesc de multe ori doar cu peștele pe care îl prind și cu icrele acestuia. Nu este deloc ușoară viața în deltă, iar peisajele superbe de care noi ne bucurăm, nici nu mai sunt observate de unii pescari, care sunt mai preocupați să aibă ce să pună acasă pe masă decât să admire priveliștea care nu-i mai impresionează.

Un kilogram de caviar de la peștii care trăiesc în libertate costă aproximativ 20.000 de euro, în timp ce icrele celor crescuți în acvacultură nu depășesc prețul de 2000 de euro pe kilogram. Se spune că Bill Gates când mergea în restaurant cerea icre de la Sfântu Gheorghe. Localnicii spun că s-a interzis pescuitul la sturion în România, pentru că le făceam concurență producătorilor. Cel mai mare producător de caviar de acvacultură este în Franța, iar de când România a intrat în Uniunea Europeană, în țara noastră perioada de prohibiție se tot prelungește și nu se mai poate pescui sturion.

4. Delta Dunării este spectaculoasă și toamna, peisajele sunt de basm, iar pe canale nu se mai circulă ca pe bulevard

La fel ca mulți dintre voi, am preferat să merg doar vara în Delta Dunării. Mare greșeală! Am descoperit că și toamna este foarte frumoasă această zonă, iar pescarii erau cam singurii care se bucurau de lipsa turiștilor și de apa liniștită.

Toamna scapi de țânțarii din deltă

Partea bună este că toamna nu mai sunt țânțari în deltă. Este greu să îți imaginezi acestă zonă fără țânțari, nu-i așa? Iar dacă ai inspirația să îți faci rezervare după ce te-ai asigurat că vremea va fi însorită, ai distracția asigurată.

Un ghid bun merită toți banii, afli multe informații și te bucuri altfel de deltă

De regulă, mergem în Delta Dunării, fie pentru pescuit, fie pentru a admira natura, păsările, nuferii, trestiile și sălciile plângătoare. Iar cum toamna nu mai sunt nici nuferi, nici prea multe păsări, toți ne gândim că doar pescarii sunt atrași de zonele din deltă. Greșit! Noi am reușit să facem două plimbări în cele două zile petrecute între ape, Uzlina-Sfântu Gheorghe și Uzlina-Crișan, în care ne-au însoțit doi dintre cei 10 ghizi profesioniști, Ionuț Călin și Eduard Acsente. Vi-i recomand cu mare drag. Sunt localnici, s-au pregătit ani buni pentru a asimila toate informațiile necesare pentru practicarea acestei meserii, cunosc multe povești din fiecare localitate, sunt adevărate enciclopedii și vorbesc ore întregi despre fauna și flora din deltă. Mai mult, cunosc fiecare canal în parte și te plimbă pe unde nici nu visezi vreodată să ajungi.

5. Povestea păpușilor multietnice, spusă de artistul plastic Elena Orbocea

Artistul plastic Elena Orbocea trăiește în Tulcea și mi-a povestit că face parte dintr-o familie mixtă și își iubește foarte mult ținuturile natale. Având o mamă lipoveancă și un tată grec, Elena a îmbrățișat de mică tradițiile ambelor minorități din Dobrogea și ulterior a aflat că există mult mai multe. Tocmai de aceea, ideea realizării unei expoziții cu păpuși care să reprezinte toate etniile din spațiul dobrogean a încântat-o atât de mult, încât timp de 3 ani și-a petrecut timpul liber pentru a-și îndeplini visul. Pentru că iubește mult ținuturile natale și este mândră de multiculturalitate, de multitudinea minorităților din Dobrogea, de modul în care acestea trăisc într-o perfectă armonie de sute de ani, Elena Orbocea a dat creat 14 păpuși inspirate din tradiția și istoria acestei regiuni.

3 ani, 14 păpuși unicat

”Am luat lucrurile în serios, am făcut cercetare, am studiat în mod amănunțit costumele tradiționale, trăsăturile antropologice ale fiecărei etnii și rezultatul a apărut 3 ani mai târziu. 14 păpuși, fiecare reprezentând câte o etnie din spațiul dobrogean.”, spune Elena Orbocea.

Păpușile sunt unicat, respectă trăsăturile fiecărei etnii și sunt realizate integral de artistă, pe armătură de sârmă, îmbrăcate cu material textil, capul, mâinile și picioarele sunt din polimer și papier-mâché, iar costumele și broderiile sunt făcute manual de Elena. Proiectul a durat 3 ani și nu a constat doar în documentarea artistei privind costumele tradiționale ale etnicilor dobrogeni, ea a învățat să coasă diferite modele și a folosit tehnici diverse de abordare pentru a realiza ținutele păpușilor.

”Am încercat să merg pe caracteristicile generale ale costumului tradițional, însă, ca orice artist, mi-am pus amprenta pe creațiile inedite și am stilizat costumele în anumite puncte.”, a precizat Elena Orbocea.

Acestea au fost cele mai citite articole din 2018, de pe platforma Discover Dobrogea. Vă mulțumesc pentru aprecieri și vă aștept cu multe alte povestiri și materiale interesante și în 2019. Un An Nou plin cu multe reușite vă doresc să aveți!

December 29, 2018
10 lucruri la superlativ despre Dobrogea

De ziua ei, pe lângă tradiționala urare de ”La mulți ani!”, am întocmit un Top 10 al aspectelor care definesc unicitatea și farmecul regiunii Dobrogea. Chiar dacă este cea mai ”vârstnică” zonă a României, e foarte frumoasă, bogată și ”bine dotată”, motiv pentru care brand-ul Dobrogea trebuie promovat la adevărata lui valoare, astfel încât toți turiștii, români sau străini, să-i afle istoria și potențialul.

1. Dobrogea, singurul teritoriu din România situat între Dunăre și Marea Neagră

Litoralul și Delta Dunării fac din Dobrogea o destinație unică, un tărâm de vis pentru oricine o vizitează.

Indiferent că vorbim despre Constanța sau de Tulcea, în regiune există peisaje unice în Europa, numeroase urme ale civilizației antice, condimentate cu un puternic spirit religios și o diversitate etnică demnă de invidiat.

2. Constanța, cel mai vechi oraș de pe teritoriul României actuale, locuit fără întrerupere

Constanța este cel mai vechi oraș cu locuire continuă de pe teritoriul României, un fel de palimpsest (un pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text), ar spune istoricii. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr., când, pe locul actualei peninsule s-a format colonia grecească Tomis.

Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare. Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană și a devenit un simplu sat de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. După Războiul de Independență din 1877-1878, când Dobrogea a redevenit parte a României, Regele Carol I a devoltat un adevărat proiect de țară în această regiune.

3. Cetatea Histria, cea mai veche așezare urbană din țară

Actuala comună Istria a fost în antichitate orașul prosper Histria, fondat de coloniștii greci veniți din Milet și a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, din perioada greacă până în cea bizantină. Ea a fost abandonată în secolul al VII-lea d.Hr., din cauza colmatării vechiului golf al Mării Negre în care era amenajat portul, devenit ulterior complexul lagunar Razim-Sinoe.

Istoricii spun că la Histria au fost bătute primele monede în argint de pe actualul teritoriul al României. Cea mai veche așezare urbană din țară, Histria, a fost descoperită în urma săpăturilor arheologice, începute în 1914 de către istoricul și arheologul Vasile Pârvan. Acestea au scos la iveală, pe lângă zidurile incintă, o serie de monumente importante realizate în perioade diferite din existența cetății.

4. Dobrogea are cel mai numeros mix etnic, cultural și arhitectural din zona balcanică

Dobrogea, regiunea dintre Marea Neagră și Dunăre, reprezintă un mix de culturi și de clădiri, un melanj de tip balcanic, influențat de perioadele în care locuințele au fost construite.

Pentru că a trecut prin diferite stăpâniri, zona Dobrogea reprezintă un colaj de contraste, are un farmec aparte, iar localnicii sunt foarte ospitalieri. 17 minorități etnice conviețuiesc laolaltă în pace și armonie, pe lângă români: turci, bulgari, tătari, rromi, evrei, greci, armeni, ruşi, lipoveni, ucraineni, găgăuzi, germani, italieni, albanezi, sârbi, unguri și aromâni.

5. Dobrogea, singura regiune din țară cu toate formele de relief și cu cei mai vechi munți

Situată în partea de S-E a României, zona istorică Dobrogea este extrem de variată în privința reliefului și geologiei, dar și din punct de vedere al microclimei, hidrografiei, florei și faunei. Diversitatea tipurilor genetice de relief este caracteristică spațiului dobrogean, fiind regiunea din țară cu toate formele importante de relief: munte, deal, câmpie, podiș, depresiuni și văi.

În Dobrogea există cei mai vechi munți din România, Măcin. Munții hercinici Măcin sunt cei mai mici din țară și fac parte din Podișul Dobrogei. Cel mai înalt pisc este Vârful Greci (Țuțuiatul), de 467 de metri. Tot aici, găsim Dealurile Tulcei, situate în Masivul Dobrogei de Nord, care se prezintă ca o succesiune de inselberguri, ale căror altitudini se mențin în jurul valorii a 200 de metri. În regiune se întâlnesc și numeroase podișuri: Niculițel, Babadag, dar și depresiuni, văi, podișuri și câmpii.

6. Dobrogea are cel mai diversificat bazin hidrografic

Cel mai dives bazin hidrografic se alfă tot în Dobrogea: fluviul Dunărea, Marea Neagră, râuri, lacuri, ape subterane, limanuri și izvoare termale. Cu toate acestea însă, rețeaua hidrografică este tributară Dunării și Mării Negre, râurile Dobrogei fiind de dimensiuni reduse, dar cu efecte devastatoare în perioada inundațiilor.

Situat pe țărmul Mării Negre, între localitățile Eforie Nord și Eforie Sud, Lacul Techirghiol este cel mai întins lac salin din România, având o lungime de 7,5 km, adâncimea de maximum 9 metri și salinitatea de peste 90 gr/l. El se deosebește de celelalte lacuri, prin aspectele sale fizico-geografice și prin calitățile terapeutice ale apei și nămolului.

7. Dobrogea, regiunea cu cel mai mare potențial energetic eolian

Dobrogea este considerată a fi cea mai cea mai bună regiune din Europa, din punct de vedere al potenţialului eolian. Zona situată între Dunăre şi Marea Neagră are o intensitate medie de 7,2 metri/secundă pe parcursul întregului an, fiind locul ideal pentru amplasarea de turbine eoliene.

În plus, teritoriul relativ plat și densitatea scăzută a populației din regiune, fac din Dobrogea zona propice pentru industria eoliană. Pe de altă parte însă, localnicii și specialiștii se tem ca elicele turbinelor să nu gonească păsările care vin frecvent în zonă. În zona Cogealac-Fântânele există cel mai mare parc eolian din Europa.

8. Delta Dunării, cel mai divers ecosistem din Europa

Ecosistemul Deltei Dunării este unic în Europa. Peste 300 de specii de păsări, 130 de specii de pește și 1150 de specii de plante cuprinde acest fabulos tărâm al apelor.

Delta este vie, iar cele trei canale ale ei, Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, împrejmuite cu stuf și papură și decorate cu nuferi albi și galbeni, creează o lume de poveste pentru toți cei care o vizitează

9. Cel mai mare monument arhitectural antic din țară, Tropaeum Traiani

Monumentul Tropaeum Traiani, a fost ridicat între anii 106-109 d.Hr., în cinstea împăratului Traian, pentru comemorarea celor 3800 de soldați romani care au pierit în lupta de la Adamclisi.

Este cea mai importantă și mai impunătoare construcție arhitecturală antică din România și a fost construită pentru a reprezenta un simbol al victoriei lui Traian în războaiele pentru cucerirea Daciei. Înălțimea monumentului are 40 de metri și este aproximativ egală cu diametrul bazei.

10. Portul Constanța și Podul de la Cernavodă, proiectul de țară al Regelui Carol I pentru Dobrogea

Kiustenge, Constanța de acum, era un sat somnolent și adâncit în uitare în 1878 când Dobrogea a revenit la țară. În acel an, Constanța avea doar câteva case și restul erau bordeie. Au existat la acea vreme discuții intense între liberalii aflați la putere și conservatorii care erau în opoziție, pentru a stabili dacă trebuie să luăm Dobrogea, care ne era anexată în Tratatul de pace de la Berlin. Regele Carol I, Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu au înțeles avantajul major pe care îl putea avea România prin ieșirea la Marea-Neagră și au susținut valorificarea acestei oportunități. Kogalniceanu spunea că ”Marea reprezintă plămânii unei țări.”, I.C. Brătianu era convins că pe aici ne vom lega de întreaga lume și Carol I se gândea că: ”fără mare, țara noastră are mult mai puține oportunități comerciale, economice și chiar culturale și spirituale.” Regele Carol I a avut pentru Dobrogea un adevărat proiect de țară, care s-a materializat prin construcții fără precedent, printre care: Portul Constanța și Podul de la Cernavodă, realizate de Anghel Saligny.

Pentru că ați avut răbdarea și curiozitatea să citiți până aici, vă recompensez cu încă un obiectiv drag mie, pentru care Dobrogea merită să fie vizitată. Este vorba despre Cazinoul din Constanța, a cărui reabilitare o așteaptă o țară întreagă, ba chiar și turiștii străini, de peste 10 ani. Potrivit ultimelor promisiuni ale primarului Constanței, până în anul 2020 vor începe lucrările.

11. Cazinoul din Constanța, cea mai mare clădire în stil Art Nouveau din România și unic în lume

Simbolul orașului Constanța, Cazinoul, este singura clădire din lume care are trei fundații, astfel că nu poate fi eclipsată de niciun imobil din acest punct de vedere. Cele 3 fundații au fost realizate de doi arhitecți, Daniel Renard și Petre Antonescu, fiind proiectate în guvernări diferite, Daniel fiind susținut de liberali și Antonescu de conservatori. Pentru că cei doi avut viziuni distincte, fiecare a dărâmat fundația celuilalt, iar într-un final a rămas construcția proiectată de Daniel Renard, cea pe care o cunoaștem astăzi.

Cazinoul este original și unic în lume din mai multe motive. Unul dintre ele este că-i construit pe o porțiune de teren extrasă din mare. Nici o altă clădire nu poate concura din acest punct de vedere cu bijuteria Constanței. Anghel Saligny a fost cel care a avut curajul să îl pună în operă, începând din anul 1903. El coordona atunci și lucările de construcție a Portului Constanța, iar pentru a realiza faleza din fața Cazinoului a fost nevoie atât de geniul său și de experiența inginerilor portului, cât și de utilajele care au fost aduse din port cu această ocazie.

Sunt mult mai multe lucruri frumoase de spus despre Dobrogea la ceas aniversar, dar cu siguranță le veți regăsi în următoarele articole. La mulți ani buni, Dobrogea!

November 14, 2018
Sarichioi, satul cu oameni veseli și cu multe, multe flori în fața curților localnicilor

Dacă mi-ar fi spus cineva că localitatea tulceană Sarichioi este de poveste, n-aș fi crezut, dar am văzut-o cu ochii din dotare și cu ochelarii aferenți și mi-a rămas la suflet. Mi-am promis că mă voi reîntoarce acolo pentru a poposi o vreme, să o studiez pe îndelete. Portul pescăresc Sarichioi a fost primul pe care l-am văzut când am ajuns în comună și sincer, nu mă mai dădeam dusă de acolo. L-am prins la apus și era tare frumos în straiele portocalii proiectate de soare. Bărcile lăsate de pescarii din sat să se odihnească ședeau cuminți pe malul Lacului Razim. Parcă erau aliniate special pentru ședința foto care a urmat. Nici nu m-am săturat bine de micul port și am trecut prin sat. Pe cuvânt vă zic, n-am văzut nicăieri mai multe flori în fața curților. Ziceai era concurs, nu alta. Toate culorile și speciile posibile ședeau mândre la porțile localnicilor și făceau trecerea vizitatorilor prin sat mai frumoasă. Am regretat abia seara târziu că nu am făcut câteva fotografii, pur și simplu m-a furat peisajul și am uitat să deschid camera.

Sarichioi, localitatea cu cea mai mare comunitate de ruși lipoveni

Tot pe malul lacului Razim am ajuns la biserica lipovenească de rit vechi din Sarichioi. Nu mă dau eu în vânt după lăcașuri de cult, dar acesta este deosebit. Situată pe malul Lacului Razelm, clădirea este vopsită în alb și bleu și poartă semețe cupole aurii, ce au în vârf semnul crucii, diferit de cel pe care îl știm noi. Crucea lipovenească are opt capete în loc de patru și este alcătuită cu ajutorul a trei lemne puse orizontal, în loc de unul singur.

Am aflat de la ghidul de turism Eduard Acsente că în Sarichioi trăiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, iar tradițiile sunt respectate acolo cu sfințenie. El spune că nunțile sunt foarte frumoase și există niște obiceiuri doar de localnici știute. Practic, nunta începe duminica foarte devreme. La ora 5 dimineața, un grup de femei merge de la poarta fetei la cea a bărbatului și îl trezește să meargă după mireasă. El se duce însoțit de mulți oameni să-și cumpere iubita, iar negocierea este purtată cu prietenele acesteia. La cununia religioasă, mireasa are părul împletit într-o coadă și ulterior primește un fel de tocă mică, brodată cu mărgele, care îi strânge părul într-un coc. Femeile nu au voie să intre în biserica de rit vechi fără să poarte ceva pe cap. De la biserică, mirii merg să ia masa la bărbat acasă, iar apoi se îndreaptă tot alaiul, cântând și dansând, către restaurant.

Rușii lipoveni din Sarichoi, oameni veseli și prietenoși

Vă spuneam că rușii lipoveni sunt oameni foarte veseli. I-am văzut în numeroase împrejurări și le râde mereu tot chipul. Sunt extrem de energici, au acumulatorii în permanență încărcați, încât sunt sigură că au descoperit bateria externă cu cel mai mare amperaj posibil. I-am studiat pe membrii Ansamblului Landâș, care au cântat într-o seară la un hotel din Uzlina.

Aveau niște chipuri atât de vesele, de parcă doar ce aflaseră toți că au câștigat la loto. Mă întâlnesc zilnic mulți oameni, dar mai fericiți decât aceștia, zău că n-am văzut. Inclusiv primarul comunei Sarichioi, Finoghen Vitali-Cristian a cântat, a dansat și a zâmbit toată noaptea, chiar dacă era luni și venise după o zi obositoare de muncă să însoțească ansamblul. În plus, ne-a spus că este tare fericit că urma să semneze un contract cu fonduri europene, pentru a obține finanțare pentru un proiect prin care va achiziționa straie populare.

N-aș vrea să fie vreodată supărați oamenii aceștia, dar tot aș fi curioasă să văd dacă și atunci zâmbesc. Corina Davidov, purtătorul de cuvânt al Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării a dansat alături de femeile și bărbații din Ansamblul Landâș într-o ținută superbă, care a luat ochii tuturor, iar după ceva timp, deși era noaptea târziu și spectacolul se terminase, radia de bucurie. Ne-a povestit că și ea este din Sarichioi și că localnicii au tradiții extrem de frumoase. Nu știu ce mănâncă oamenii aceștia, că tare aș încerca și eu. Gurile rele spun că băutura îi face așa veseli pe rușii lipoveni, dar nu i-am văzut să pună gura pe alcool. M-a frapat atât de tare starea lor feerică, încât voi încerca să le aflu secretul, m-au făcut tare curioasă. Dacă mi-l vor dezvălui, veți fi primii care îl aflați. Să fiți fericiți și iubiți!

November 8, 2018