Cinci cadrane solare folosite de greci și de romani au fost descoperite, până în prezent, în Dobrogea. Unul dintre ele, datat în sec. II d. Chr, a fost găsit de către arheologul Octavian Mitroi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în timpul unor lucrări de reabilitare a infrastructurii din Piața Ovidiu, în anul 2013.
Cadranul solar descoperit în Piața Ovidiu, un exemplar rar și complex
Arheologii nu sunt căutători de comori, însă, descoperirile pe care aceștia le fac îi uimesc, de multe ori, atât pe cercetători, cât și pe cei pasionați de istorie, atât prin însemnătatea lor pentru cunoaștere, cât și prin aspectul lor estetic.
„În data de 11 iulie 2013 supravegheam lucrările de reabilitare a infrastructurii din centrul vechi al Constanței. La un moment dat, în timp ce monitorizam o săpătură făcută cu excavatorul, chiar vis-a-vis de Muzeul de Istorie, în fața statuii lui Ovidiu, am observat în malul șanțului săpat mecanizat o piatră care fusese atinsă ușor de utilaj. Mi-am dat seama după nuanța ștersăturii lăsate de cupa utilajului că era marmură, iar pentru noi, arheologii din Dobrogea, marmura este semnal de alarmă, deoarece, în antichitate, toată marmura care era folosită aici era importată. Dobrogea are zăcăminte de marmură, dar sunt la adâncime foarte mare, nici măcar în ziua de azi nu rentează exploatarea ei, iar în antichitate nu se știa de existența lor. Bineînțeles că, în aceste condiții, un asemenea material căpăta destinații speciale, din el fiind realizate inscripții, statui sau elemente de arhitectură, adeseori cu decor sculptat.
Deoarece se apropia ora prânzului, i-am lăsat pe muncitori să își termine treaba, iar după ce au luat pauză de masă, am coborât în șanț și am început să sap cu truela în malul acestuia (n. red. truela este o mică mistrie cu lama romboidală, pe care arheologii o folosesc mult în meseria lor). Astfel, mi-am dat seama că piesa de marmură care era îngropată acolo avea, pe latura care îmi apărea de sub truelă, un decor cu motive vegetale în basorelief.
Am săpat împrejurul ei, am reușit să o degajez din mal, am scos-o și, când am întors-o pe partea cealaltă, am văzut deja liniile orare săpate pe ea. Mi-am dat seama că mă aflam, cel mai probabil, în fața unui fragment de cadran solar.
A urmat procedura normală prin care trec toate descoperirile noastre, cadranul a fost curățat și spălat. La puțin timp după descoperire, profesorul Alexandru Avram care ne onora cu prezența în acele zile m-a abordat și mi-a făcut propunerea să publicăm împreună această piesă rarisimă, lucru care s-a materializat în 2016”, a declarat pentru Discover Dobrogea arheologul Octavian Mitroi, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Arheologul Octavian Mitroi: „fragmentul de cadran solar pe care l-am descoperit are un loc aparte în inima mea”
Cadranul solar a fost o descoperire foarte rară, al cincilea exemplar de acest gen găsit până acum în Dobrogea.
,,Un loc aparte în inima mea, dintre descoperirile pe care le-am făcut de-a lungul anilor îl au un fragment de statuetă al zeiței Venus și acest fragment de cadran solar, găsit chiar în Piața Ovidiu, sub ochii acelui Ovidiu din bronz din mijlocul ei. Amândouă au fost descoperite la o zi distanță, în anul 2013.
Fragmentul de cadran solar pe care l-am descoperit în Piața Ovidiu este datat în sec. al II-lea d.Chr. Este foarte interesant faptul că avea marcate, dăltuite pe el, numele lunilor din calendarul roman, în formă abreviată, dar scrise cu caractere grecești. Fragmentul care s-a păstrat include lunile februarie – iunie.
Am publicat acest cadran împreună cu regretatul profesor Alexandru Avram și îl considerăm un fel de declarație simbolică de autoritate a Romei aici, la Tomis, în mediul grecesc. Faptul că lunile calendarului roman, care diferă de cel grecesc, ale cărui luni purtau alte denumiri, sunt scrise cu caractere grecești indică destinația acestui ceas solar pentru un public elen.
Este însă un fel de a spune: acum, ora exactă se dă de la Roma. Probabil așa trebuie interpretat acest lucru. Nu mai spun că, spre deosebire de majoritatea cadranelor solare din antichitate, care au reprezentate, pe lângă liniile orare, trei arce de cerc care le intersectează, unul comun pentru echinocții și două pentru solstiții, acesta, în loc de linii pentru solstiții și pentru echinocții, avea linii pentru fiecare lună, deci este mult mai complex și mai exact decât majoritatea exemplarelor găsite în Dobrogea până acum”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Octavian Mitroi.
Cum era citită ora exactă pe cadranele solare
Câteva cadrane solare existau, în urmă cu mulți ani, pe plaja din stațiunea Mamaia, astfel că turiștii și localnicii își puteau da seama, cu aproximație, cât era ora, în funcție de poziția soarelui. O explicație mai detaliată privind modul în care era citită ora a fost oferită, pentru Discover Dobrogea, de către arheologul Octavian Mitroi.
„Un cadran solar include o diagramă de linii gravate pe suprafața lui si o tijă metalică numită gnomon. Diagrama includea un fascicul de 12 linii orare egal distanțate între ele care radiau dintr-un centru comun, în dreptul căruia era înfipt gnomonul. Acestea erau intersectate de cele mai multe ori de trei linii în arc de cerc. Cea mai apropiată de centru marca traseul vârfului umbrei gnomonului pe cadran pe durata zilei solstițiului de vară, cea din mijloc, pe durata celor două echinocții, iar cea mai îndepărtată, pe durata zilei solstițiului de iarnă. Rostul liniilor solstițiilor și echinocțiilor derivă din faptul că lungimea umbrei gnomonului oscila odată cu unghiul în care razele soarelui impactează pământul pe parcursul anului. Acesta, după cum bine știm, nu este constant, însăși existența celor patru anotimpuri derivând din asta. Dacă solstițiile și echinocțiile nu ar fi fost marcate pe diagrama cadranului, ora nu ar mai fi putut fi citită corect la momente diferite de pe durata anului.
La solstițiul de iarnă, când este ziua cea mai scurtă din an, vârful umbrei tijei pică cel mai departe de baza ei. Linia în arc de cerc a solstițiului de iarnă marchează tocmai traseul pe care îl parcurge vârful umbrei gnomonului pe suprafața cadranului în cea mai scurtă zi din an.
În schimb, după solstițiul de iarnă, durata zilei începe să crească și razele soarelui cad pe sol într-un unghi tot mai mare, iar vârful umbrei gnomonului începe să se apropie astfel de baza acestuia. Încet – încet, atinge mai întâi linia comună pentru cele două echinocții și, apoi, ziua crescând în continuare, pe 22 iunie atinge linia solstițiului de vară. După aceea, procesul se reia, ziua descrescând, umbra gnomonului devine tot mai piezișă și atinge din nou, la echinocțiul de toamnă, linia echinocțiilor.
În felul acesta se putea citi ora exactă pe timp de zi, desigur, în zilele însorite, indiferent de anotimp. Mai era un factor foarte important de care trebuia să se țină seama la proiectarea și construirea unui cadran solar și anume latitudinea geografică a locului în care cadranul urma să funcționeze. Unghiul dintre gnomon și planul orizontal trebuia să fie egal cu latitudinea locului. Dacă această condiție nu era întrunită sau cadranul solar era mutat la o altă latitudine, nu mai era bun de nimic și ora dădea eroare. Gnomonul cadranului solar al cărui fragment l-am găsit în Piața Ovidiu, bunăoară, trebuie să fi fost înclinat la 44 de grade și 10 minute, unghi echivalent cu latitudinea Constanței.”, am mai aflat de la arheologul Octavian Mitroi.
În prezent, cadranul solar descoperit în Piața Ovidiu se află la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Octavian Mitroi consideră că o piesă atât de rară, chiar și în starea fragmentară în care se păstrează, ar merita să-și găsească într-o bună zi locul în expoziția de bază a muzeului, alături de mult mai cunoscutul cadran solar de la Cumpăna.
O replică a acestuia din urmă poate fi admirată chiar în localitatea în care a fost descoperit. Chiar în fața primăriei din Cumpăna este expusă o piesă sub forma unui cap de taur, între coarnele căruia se află cadranul propriu-zis, datat în secolele II-III d.Chr.
Cadranele solare reprezintă mărturii ale cunoștințelor de astronomie dar și ingeniozității și gustului pentru frumos ale anticilor.
Fotografiile ne-au fost oferite de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Leave a Reply