Tag: Victor Baumann

  • Biserica Sf. Atanasie de la Niculițel, singurul monument creștin medieval din Dobrogea

    Biserica Sf. Atanasie de la Niculițel, singurul monument creștin medieval din Dobrogea

    Se spune că Biserica Sf. Atanasie din Niculițel a fost construită inițial de către o familie înstărită, pe proprietatea acesteia. Apoi, cel mai probabil a devenit biserica satului, fiind și primul lăcaș de cult ridicat în localitate, în perioada bizantină. Edificiul realizat în secolul al XIV-lea se află în patrimoniul național și este  singurul monument creștin medieval descoperit până acum în Dobrogea, iar duminica se oficiază în continuare slujbe în cadrul acestuia.

    Potrivit legendei, Biserica Sf. Atanasie din Niculițel a fost îngropată în pământ

    Legenda spune că Biserica Sf. Atanasie de la Niculițel a fost acoperită cu pământ în fața invaziilor turcești, pentru a nu fi distrusă de musulmani. În sec. XIX, ea a fost descoperită de un cioban pe care îl chema Niculiță, de la care se spune că provine și denumirea comunei.

    Biserica-sf-atanasie-din-niculitel-monument-medieval-dobrogea”În hărțile vechi, localitatea Niculițel apare cu numele de Monastirea sau Mănăstiriște, până în sec. XIX. Specialiștii apreciază că a purtat această denumire, deoarece în zonă sunt multe lăcașuri de cult într-un teritoriu restrâns.

    După sec. XIX, comuna a luat numele de Niculițel, care, potrivit legendei era al ciobanului Niculiță. Acesta a descoperit biserica în timp ce mergea pe un deal cu oile la păscut și, în timp ce se juca în pământ cu un cuțitaș a descoperit crucea de pe turla bisericii. Apoi, biserica a fost dezgropată și redată satului. În interior sunt păstrate și porțiuni din picturile vechi”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cornelia Odagiu, conservator 1A la Bazilica Niculițel.

    Biserica Sf. Atanasie de la Niculițel, ”un templu roman prefăcut în biserică”

    Între dealurile localității din județul Tulcea apare albă și suplă, Biserica Sf. Atanasie din Niculițel. Monumentul a fost descris de Ion Ionescu de la Brad în 1850 ca fiind ”un templu roman prefăcut în biserică”. Și aceasta, deoarece s-au folosit cărămizile romane recuperate de la monumentele antice din zonă, pentru amenajarea pavajului la interior și în elevația zidurilor.

    biserica-sf-atanasie-din-niculitelPotrivit sondajelor arheologice începute în anul 1974, edificiul a cunoscut mai multe faze constructive și au existat două mari perioade de locuire a zonei, una aparținând epocii romane, iar cealaltă epocii feudale, acesteia din urmă fiindu-i atribuit și monumentul de cult.

    biserica-sf-atanasie-din-niculitelÎntr-o primă fază, bisericuța a fost ridicată pe domeniul unui stăpânitor feudal local la începutul sec. al XIV-lea și avea dimensiuni mici (11,5 x 6,5m), un altar semicircular și un naos cu structură cruciformă.

    biserica-sf-atanasie-din-niculitelAccesul dinspre exterior era prevăzut pe latura de nord, către reședința feudală. Din tencuiala pictată a monumentului s-au păstrat doar câteva fragmente.

    biserica-din-niculitel-monument-istoricTimp de 100 de ani, biserica și-a încetat existența, iar în primele decenii ale sec. al XV-lea a fost redată cultului și a intrat în folosința comunității și a fost extinsă de mai multe ori.

    biserica-din-niculitel-monument-istoricÎn Biserica Sf. Atanasie din Niculițel au fost păstrate, inițial, timp de doi ani, din 1971 până în 1973, moaștele celor 4 sfinți martiri descoperite la Bazilica Paleocreștină de la Niculițel, iar apoi au fost date Mânăstirii Cocoș.

    Povestea Bisericii Sf. Atanasie o găsim în ultima carte a arheologului Victor Baumann, ”Vremuri de legendă”

    Despre Biserica Sf. Atanasie din Niculițel scrie și arheologul Victor Baumann, în cartea sa ”Vremuri de legendă” o poveste pe care a aflat-o de la Țața Ileana, bunica soției dânsului, care descindea dintr-un neam vechi de gospodari, după Unirea Dobrogei cu Țara.

    ”- Se spune, începu bătrâna să povestească, pe vremea când turcii stăpâneau ținuturile dobrogene, locurile acestea, ale Niculițelului nostru, erau acoperite de păduri cu pajiști mari unde pășteau numeroase turme de oi. Cei mai mulți oieri români din principate care, toamna târziu treceau Dunărea la iernat. Unii dintre ei, mai ales mocanii ardeleni, se obișnuiseră să rămână mai tot anul în ținuturile nord-dobrogene pline de pajiști umede, datorită ploilor abundente și a numeroaselor bălți printre meandrele bătrânului fluviu, dar și a unui regim special care-i avantaja în lumea otomană. Turcii se bucurau de prezența oierilor și întrețineau relații bune cu ei, fiind interesați să trimită la Stanbul cât mai multă carne proaspătă de miel și de berbec, foarte apreciată de musulmani.

    Aici, în ținuturile acestea, oierii se strânseseră într-o obște condusă de staroști, câte unul din zonele de unde veniseră. Unul dintre aceștia, pe numele său Niculai (Culai sau Niculiță), după cum îl strigau păstorii, își ținea turmele la pășunat în luminișurile dinspre dealurile sudice ale așezării noastre de azi, străpunse de un firicel de apă care se învolbura după ploile mari, nelipsite la sfârșitul primăverii.

    După o astfel de ploaie, Niculiță, aflat pe un bot de deal de unde își controla turma, a observat că obiectul de care își agățase traista era din metal lucrat. Nu i-a fost greu să scoată din toiag șișul ascuțit și să înlăture pământul din jurul obiectului metalic. Și, mare i-a fost uimirea, când s-a trezit în fața Sfintei Cruci, apărută din pământ. A făcut strigare prin fecioru-su Trif, către păstorii din apropiere, iar aceștia către întreaga obște a oierilor din cazaua Isaccei.

    S-au strâns seara la foc de tabără pe malul Dunării, iar Niculiță le-a făcut cunoscută minunea dumnezeiască din pădure. A doua zi dimineața, toți erau prezenți la locul cu pricina și, căzuți în genunchi, se închinau Domnului. Au hotărât să scoată Sfânta Cruce, ca să ridice pe acel loc un monument creștin. Câțiva, care aveau la ei custura, brișca și nelipsitul șiș au săpat pe lângă cruce, dar au văzut că aceasta se sprijinea pe un suport acoperit cu olane.

    În seara aceea, la foc de tabără, oierii au hotărât să caute oameni dispuși să sape în jurul crucii. Oierii nu erau oameni săraci și au plătit lucrători cu suficienți arginți. Într-o lună de zile aceștia au scos la lumină o mândreață de biserică.

    Știrea despre minunea de la poalele Dealului Mare, deal pe care se mai vedeau încă urmele unei vechi așezări s-a răspândit repede în tot ținutul dintre Dunăre și dealurile împădurite și, în câteva zile, pajiștea lui Niculiță se umpluse de oameni.

    Veniseră și slujbași ai autorităților otomane de la Isaccea, unde se afla sediul cazalei, căci pădurea aparținea statului. Au văzut biserica ghiaurilor, apărută ca printr-un miracol din pământ, s-au înfricoșat și n-au intervenit, nu i-au oprit pe creștinii care veneau să vadă miracolul. S-au retras, dând voie acestora să facă ce vor dori, căci politica conciliantă a mărețului legiuitor, sultanul Suleiman, era cunoscută în întregul Imperiu și vai de cei care nu-i dădeau ascultare.

    Toate erau bune și toți sărbătoreau minunea dumnezeiască, dar se ivise o mare problemă. Nu se putea intra în interiorul bisericii. Intrarea fusese zidită și tencuită, încât nici nu se mai observa locul unde se aflase. Nedorind să aducă stricăciuni zidurilor bisericii, oamenii lui Niculiță au apelat la preoții ortodocși din întregul ținut de la Gurile Dunării. Așa se face că a sosit și mitropolitul grec din raiaua Brăilei care, în fața soborului de preoți a declarat că în această minune a lui Dumnezeu, numai cu ajutorul și prin voința acestuia se va putea intra.

    Au început slujbele și s-au înălțat rugăciuni, fiind prăznuiți la rând toți sfinții cunoscuți în cărțile sfinte. Pe la începutul lunii iulie, când era prăznuit Sfântul Cuvios Athanasie Atonitul s-a cutremurat pământul prăbușindu-se o porțiune din zidul lateral al bisericii, pe unde a țâșnit în sus, cu vuiet mare, un nor gros și negru ce s-a încolăcit șerpește de turla bisericii. Îndreptându-se apoi vijelios spre soare-răsare, a lovit cu putere dealul pietros care-i stătea în cale și a dispărut în măruntaiele acestuia.

    Încremeniți de frică, abia a doua zi pe la prânz oamenii au îndrăznit să ajungă în locul cu pricina. Și, mare le-a fost uimirea, când au văzut un alt miracol. Din stânca arsă de lovitură curgea un izvor limpede ca lacrimile sătenilor și păstorilor care nu mai conteneau să aducă slavă Domnului Dumnezeu. În acel moment, oamenii s-au gândit că Domnul a creat izvorul prin jertfa unui zmeu și, ca atare, l-au numit ”Izvorul Zmeului”.

    Mai târziu, fântâna de alături a căpătat numele de ”Fântâna Zmeului”. Oamenii au îndrăznit să folosească apa izvorului abia după sfințirea lui, când a fost târnosită și biserica cu hramul Sfântului Cuvios Athanasie Atonitul, de ziua căruia Casa Domnului s-a deschis credincioșilor.

    Aceasta este povestea pe care am auzit-o, nepoate, de la bunica mea, poveste pe care niculițenii o transmit prin copii, din generație în generație.” scrie Victor Baumann în cartea sa ”Vremuri de legendă”.

    Biserica Sf. Atanasie, singurul monument creștin medieval păstrat în Dobrogea

    Biserica Sf. Atanasie din Niculițel este singurul monument creștin medieval păstrat până în zilele noastre pe pământul Dobrogei, afirmă arheologul Victor Baumann. El precizează că bisericuța Sfântul Atanasie, care a fost descoperită în pădure, era un miracol chiar și pentru străinii care călătoreau prin Imperiul Otoman, fiind menționată încă din sec. al XVI-lea de Georgi Dousae.

    În memoriile sale de călătorie, acesta numește locul unde în secolul următor va fi localizată așezarea de la Niculițel, cu numele Monaster, adică Mănăstirea. Lucrările de restaurare din interiorul bisericii au scos la iveală, în 1975, sub pardoseală, mai multe morminte de înhumație, iar cu ocazia repictării interiorului, după 1990, au apărut fragmente de frescă din sec. al XVI-lea, pictate în stil bizantin.

    Arheologul Victor Baumann spune că este puțin probabil ca edificiul să fi fost îngropat, total sau parțial. El precizează că este mai plauzibilă ipoteza conform căreia, o comunitate creștină în curs de formare în sec. al XVI-lea pe plaiurile niculițene a simțit nevoia unui lăcaș de închinăciune și de reculegere. Noii veniți au găsit în inima pădurii o biserică părăsită și ruinată, au refăcut-o, i-au pictat interiorul și au sfințit-o Sfântul Atanasie.

  • Bazilica de la Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

    Bazilica de la Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

    Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

    Bazilica de la Niculițel a fost descoperită în urma unor ploi torențiale

    În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

    ”Apa care se aduna în urma ploilor de pe dealurile și străzile din jur își avea cursul exact pe deasupra criptei, pe drum. În 1971 au fost ploi abundente, care au spălat pământul și au dezvelit vârful cupolei criptei.

    bazilica-de-la-niculitelLocalnicii din împrejurimi au văzut cupola și au auzit că sună a gol, astfel că au făcut un mic orificiu pentru a vedea ce este în interior.

    Când au observat că înăuntru sunt oase, oamenii s-au speriat și au anunțat autoritățile, apoi au venit și arheologii de la Tulcea. Dl. Victor Baumann, arheolog și director al Muzeului de Istorie din Tulcea a venit la Niculițel și și-a dat seama despre ce este vorba.

    Orificiul făcut de localnici a fost acoperit cu o plombă de ciment, apoi au fost începute săpăturile arheologice. Au trecut cam 8 luni până când a fost găsită intrarea în criptă și monumentul a fost deschis”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cornelia Odagiu, conservator 1A, la Bazilica Niculițel.

    Cei mai vechi martiri de pe teritoriul României au fost găsiți la Bazilica de la Niculițel

    Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

    bazilica-paleocrestina-niculitel”Această criptă de la Niculițel mi-a dat satisfacţia descoperirii celor mai vechi martiri de pe teritoriul României. În partea inferioară a criptei am găsit, în două încăperi, doi sfinți, ale căror nume nu le cunoaștem. Ei au fost arși pe rug, probabil, în momentul martirizării, iar fragmente din oasele lor erau în două grămezi de pământ.

    Aici, la Niculiţel, pentru prima dată în lumea creştină martirii apar ca sfinţi.

    În partea de sus a criptei, într-o încăpere mai mare, au fost înhumate alte patru persoane, care se știe că au fost martirizate în anii 303-324, la Cetatea romană Noviodunum, care se află la 15 km distanță de Niculițel.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitelÎn încăperea de sus, unde a fost găsită racla cu rămășițele celor patru, pe peretele din dreapta este încrustată în tencuială o inscripție care menționează numele lor, Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s şi Phillippos și data de 4 iunie. Pe peretele opus, o altă inscripție încrustată menționează că sunt ”Martiri întru Hristos”, a declarat pentru Discover Dobrogea, dr. Victor Henrich Baumann, care a scris despre această descoperire, cartea ”Sângele martirilor”.

    Bazilica de la Niculițel, unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa

    Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

    cripta-de-la-niculitel”Cripta este prima construcție de acest gen întâlnită în lumea creștină. Este construită cu concepte arhitecturale care aparțin mausoleelor greco-romane, mormintelor păgâne, dar folosită pentru a fi înhumați martiri creștini.

    Este originală și este păstrată așa cum a fost construită la începutul sec. IV. Nu a fost profanată sau deschisă până în momentul descoperirii ei, ceea ce nu s-a întâmplat în multe alte locuri în care s-au găsit bazilici paleocreștine și unde mormintele au fost profanate.

    La Niculițel nu s-a întâmplat acest lucru, deoarece, în momentul în care s-a construit bazilica peste mormintele martirilor creștini nu s-a lăsat cale de acces spre acestea și s-au păstrat sub altar, total îngropate în pământ.

    Aici, avem rămășițele unor martiri creștini încă de la începutul secolului III, care, din păcate, au rămas necunoscuți, pentru că numele lor nu au fost menționate pe inscripții.

    Pe de altă parte, avem alți 4 martiri creștini de la începutul secolului IV, care sunt menționați în martirologiile creștine și au putut fi identificați și apoi canonizați de biserică.

    bazilica-de-la-niculitel-cripta-in-care-au-fost-gasiti-sfintiiExistența acestei cripte cu rămășițele a două grupuri de martiri și cu izvoare scrise din care s-a aflat numele a patru dintre ei dovedește clar răspândirea creștinismului în zonă, în perioada romană.

    Bazilica paleocreștină a fost construită ulterior peste mormintele martirilor creștini, pentru că așa era tradiția de la acea vreme.

    Morminte cu martiri creștini se știe că au existat încă din sec. I d.Chr, însă bazilici creștine de mari proporții au fost construite abia după Conciliul de la Niceea, creștinii au avut libertatea de a-și manifesta credința, iar construirea bazilicilor pe locul unde se aflau mormintele martirilor creștini devenise o tradiție, lucru care s-a întâmplat și la Niculițel”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cornelia Odagiu, conservator 1A, la Bazilica Niculițel.

    Monumentul din sec. IV expus într-o clădire de secol XXI

    În toată Dobrogea sunt descoperite și cercetate peste 40 de astfel de bazilici creștine, dar nu sunt toate protejate precum cea de la Niculițel.

    ”În anul 1983 a început ridicarea unei construcții de protecție pentru a fi ocrotită bazilica, iar cripta a fost declarată monument unic în Europa, fiind singurul mormânt de natură păgână în care s-au păstrat rămășițele unor sfinți creștini. Prima clădire de protecție a fost finalizată în 1994, iar în 2014-2016 ea a fost reabilitată.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitelPână în anul 2014, când s-a reabilitat clădirea de protecție, turiștii puteau coborî la bazilică, pentru că nu era altă posibilitate de vizitare pentru a fi observată cripta de sus, așa cum se întâmplă acum.

    Din cauza vizitatorilor, care, atunci când ajungeau la bazilică voiau să plece cu ceva, în proiectul de reabilitare s-a introdus un pod din sticlă de unde se vede monumentul în întregime, dar este restricționat accesul lângă criptă.

    În interiorul monumentului sunt inscripții încrustate în tencuiala pereților și au fost desenate, în partea superioară, o dungă roșie și una albă. În prezent, aceste desene, dar și culoarea ocru cu care era pictată inscripția s-au mai decolorat puțin, pentru că mormântul a stat mulți ani sub cerul liber, fără clădire de protecție, doar cu un acoperiș provizoriu, iar factorii externi au dus la decolorarea desenelor.

    pasarela-sticla-bazilica-niculitelÎn noua clădire sunt respectate condițiile de conservare pentru bazilică, temperatura este păstrată la 25 de grade și este urmărită umiditatea”, a afirmat Cornelia Odagiu.

    bazilica-paleocrestina-niculitelÎn partea de sus a bazilicii, vizitatorii pot observa vitralii, o formă de artă modernă cu însemne creștine, care a fost inclusă în proiectul de reabilitare. Tot acolo este prezentată și o expoziție temporară de icoane și tablouri religioase realizate de o fostă localnică din Niculițel.

    Moaștele martirilor sunt depuse la Mânăstirea Cocoș din județul Tulcea

    Moaștele celor patru sfinți martiri, Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s și Philippos au fost păstrate, inițial, timp de doi ani, între 1971 și 1973, la Biserica Sf. Atanasie de la Niculițel, la rândul ei un monument istoric cu o poveste foarte interesantă.

    Din anul 1973 osemintele martirilor au fost duse la mânăstirea Cocoș din apropierea localității Niculițel, iar din anul 2001, anual, pe data de 4 iunie, ele sunt aduse la bazilică, în cadrul unei ceremonii religioase.

    Bazilica de la Niculițel este inclusă în circuitele turistice religioase

    Bazilica de la Niculițel a fost construită în două etape, prima în a doua jumătate a sec. IV, în timpul împăraților Valens și Valentinian al II-lea, iar a doua în sec. V, când a fost mărită, probabil pentru că a crescut numărul credincioșilor.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitel”Inițial, biserica a fost construită doar cu altar și naos, iar în sec.V i s-au adăugat un nartex și un atrium. Nartexul era zona de intrare în biserică, un pridvor, iar atriumul reprezenta o curte interioară a bisericii împrejmuită cu ziduri asemănătoare cu cele ale bazilicii. Cu cât s-au apropiat mai mult de zona intrării, arheologii au descoperit obiecte specifice perioadelor respective.

    Înainte de pandemie veneau la bazilică foarte mulți vizitatori străini, nemți, francezi, coreeni. La un moment dat credeam că este mai cunoscută în străinătate decât la noi. Totuși, a început să fie vizitată și de turiștii români, în ultimii ani.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitelDupă reabilitare au început să vină tot mai mulți vizitatori, de la un an la altul. În 2020 am avut în jur de 6000 de vizitatori, în condițiile în care jumătate de an a fost închisă, însă din 2016, când a fost inaugurată noua construcție realizată cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea am avut 12.000 de turiști pe an”, spune Cornelia Odagiu.

    În exterior este un gard din piatră al perimetrului care aparține de bazilică.

    bazilica-paleocrestina-de-la-niculitelZidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

    vas-descoperit-la-bazilica-de-la-niculitelAgențiile specializate organizează circuite turistice la cetățile din Tulcea, dar și tururi religioase la triunghiul mânăstirilor din județul Tulcea, în care este inclusă și Bazilica paleocreștină de la Niculițel.

    obiect-descoperit-la-bazilica-niculitelÎn clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii.  Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.