Odinioară un sat cu niște colibe sărăcăcioase, construite din lemn și stuf, Sfântu Gheorghe a devenit un loc magic pentru turiștii care ajung în Delta Dunării. Cea mai lungă plajă de pe întreg litoralul românesc, spectacolul vărsării Dunării în mare, liniștea, mâncarea bună, poveștile pescărești, toate îi atrag pe vizitatori la Sfântu Gheorghe.
Potrivit legendelor, denumirea localității Sfântu Gheorghe a fost dată de un pașă
Denumirea localității, potrivit legendei, a fost dată de un pașă. Se spune că în anul 1821 a ajuns în sat o corabie turcească de război.
Pescarii și ciobanii petreceau la sărbătoarea de Sfântu Gheorghe, astfel că în localitate era mare veselie și răsunau cântece frumoase.
Atunci, pașa a botezat satul ”Katarlez”, adică Sfântu Gheorghe. După revenirea Dobrogei la țară, localitatea a preluat numele vechii biserici.
Sfântu Gheorghe, cea mai lungă plajă, locul în care Dunărea se varsă în mare
Între Sfântu Gheorghe și Sulina se află cea mai întinsă plajă de pe litoralul românesc al Mării Negre.
Plaja sălbatică are o lungime de 30 de kilometri și este foarte lată. Deși este situată la aproximativ 2 kilometri de sat, plaja de la Sfântu Gheorghe este apreciată de turiști, datorită nisipului foarte fin.
Este atât de generoasă, încât au loc, fără probleme, atât oamenii, cât și caii care pasc cuminți, în liziera de la marginea plajei.
Cei care ajung în satul de pescari ucraineni, situat pe cel mai vechi braț al fluviului nu ratează o vizită la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră, unde, dacă au noroc, pot vedea și delfinii care se joacă în apă.
Sfântu Gheorghe, localitatea cu pescari ucraineni
Ucrainenii au venit în Sfântu Gheorghe încă din cele mai vechi timpuri. Pescuitul sturionilor a fost o activitate tradițională pentru pescarii din localitate, însă, din anul 2006 a fost impusă prohibiția la această specie de pește.
”Am prins, împreună cu fratele meu acum vreo 20 de ani, un morun de 240 de kilograme, cu 60 de kg de icre. A fost cel mai mare morun pe care l-am capturat. L-am prins la carmace și abia l-am scos și l-am pus în barcă. Morunul se prinde când este furtună mare sau când sunt curenți mai puternici.
Pentru un kilogram de icre negre primeam de la cherhana 100 de lei. Icrele negre nu se plăteau pe cantitate, ci pe calitate, care era de 3 categorii. Ele se deosebeau după culoare și formă.
Cele care erau înainte de a fi depuse aveau boabele mai sparte, iar icrele de calitatea întâi erau ca bilele de rulment.
După ce prindeam peștele îi tăiam burta, scoteam icrele și aveam o sită rotundă cu plasă deasă și le frecam, iar boabele cădeau într-un vas cu apă curată și rămânea pielița. Pielița aceasta pe care mai rămâneau câteva icre o duceam acasă. Mama o fierbea și făcea cu ea chiroști sau plăcintă. Ce bune erau!”, a povestit pentru Discover Dobrogea, un barcagiu, fost pescar din Sfântu Gheorghe.
La cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe se lucra la foc continuu, acum este părăsită
Cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe le trezește amintiri plăcute pescarilor care au lucrat acolo. Până în 1990 acolo lucrau peste 300 de pescari care munceau în ture și prindeau pește non-stop, de la mare sau din Dunăre. Acum, clădirea este lăsată în paragină iar două din bărcile mari cu care brigăzile de pescari ieșeau la pescuit plutesc liniștite în fața cherhanalei.
”Cu bărcile mari ieșeau la pescuit multe brigăzi care prindeau zilnic, 14-15 tone de hamsie și stavrid. Veneau și pescarii de apă dulce, care prindeau crap, somn, babușcă și multe alte specii. Se prindea și sturion pe vremea aceea, dar acum este prohibiție.
Până la revoluție erau vreo 500 de pescari care lucrau la cherhana și se pescuia non-stop. Lucrau și femei și elevii care făceau practică. Femeile cărau gheață, puneau peștele la sare sau la afumat ori preparau icrele. După 1990 cherhanaua a fost scoasă la licitație și a fost cumpărată de un localnic din Sfântu Gheorghe, dar nu a mai fost folosită.
În incinta cherhanalei era și o afumătorie pentru pește, era și o lăptărie, pentru că exista o fermă de vaci. Tot aici erau și cabane în care pescarii își depozitau ustensilele, mâncau o ciorbă de pește, beau un rachiu și apoi plecau acasă.
Iarna, peștele era transportat cu căruța, iar când Dunărea îngheța, el era dus cu săniile, pe gheață, până la Tulcea sau la Galați, unde era vândut.
La cherhana era foarte frumos, erau plantați trandafiri și pomi fructiferi, arăta ca o gospodărie bine întreținută. Aici venea și Ceaușescu în vizită, împreună cu tot activul de partid.
Tot la cherhanaua veche era o clădire în care lucrau meseriași, maragozi, care reparau bărcile din lemn când acestea se stricau. Acum sunt maximum 100 de pescari la Sfântu Gheorghe” a afirmat fostul pescar, care acum lucrează ca barcagiu în Sfântu Gheorghe.
Pe vremuri, la Sfântu, icrele negre se mâncau cu lingura
Pe vremuri, icrele negre se mâncau cu lingura, la Sfântu Gheorghe și erau folosite în multe preparate, inclusiv în plăcintă. De 16 ani însă, este prohibiție la sturion, iar localnicii nu mai au voie să îl pescuiască.
Turiștii care merg o dată la Sfântu Gheorghe revin pentru peisajele frumoase, dar și pentru liniștea din localitate și mâncărurile tradiționale. Storceagul este preparatul vedetă, chiar dacă el nu mai este făcut din sturion.
Nici plachia, saramura, ciorba de pește, peștele prăjit, sarmalele sau ardeii umpluți cu pește nu sunt ocolite însă de vizitatori.
Turiștii care ajung în Sfântu Gheorghe nu se plictisesc
Turiștii care doresc să aibă o vacanță liniștită, aleg plaja de la Sfântu Gheorghe, în locul plajelor aglomerate din celelalte stațiuni de pe litoralul românesc. De altfel, Sfântu Gheorghe este o localitate pe care turiștii o vizitează, indiferent dacă se cazează sau nu acolo, deoarece este inclusă în traseele turistice în Delta Dunării, care sunt promovate și de GAL Delta Dunării, în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană.
Pe durata unei vacanțe în această localitate mică situată între Dunăre și mare, vizitatorii nu se plictisesc. Ei pot face plimbări cu barca pe canalele din Delta Dunării, unde peisajul devine un minunat spectacol pe care natura îl dăruiește cu generozitate. Insula Sahalin, cu rezervația ei de pelicani este un punct de atracție pentru iubitorii de păsări.
Sfântu Gheorghe nu și-a pierdut farmecul tradițional
Înainte de 90 veneau puțini turiști la Sfântu Gheorghe și stăteau la localnici, deoarece nu erau pensiuni sau hoteluri în localitate. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat și, pe an ce trece, tot mai mulți români sunt atrași de magia oferită de această localitate tradițională. Oferta de cazare este diversificată, astfel că turiștii își pot petrece sejurul, fie la unități de cazare de 4 stele, cum este și Green Village, până la pensiuni de câteva margarete sau chiar în casele localnicilor.
”În Sfântu Gheorghe avem unități de cazare autorizate ca pensiuni sau ca locuințe de închiriat și anual crește numărul acestora, deoarece sunt mulți turiști care vin vara la noi. De regulă, cei care ajung aici, fie stau pentru sejururi de o săptămână sau chiar mai mult, fie trec doar să viziteze localitatea, pentru că la Sfântu Gheorghe nu se mai ajunge cu pasagerele, ci doar cu bărcile rapide.
Cei care preferă Sfântu Gheorghe au devenit turiști fideli și revin anual, atât pentru plaja sălbatică, dar și pentru mâncarea bună și liniștea oferită în localitatea noastră tradițională, care nu și-a pierdut încă farmecul și nici nu ne dorim să devină comercială.
În perioada iunie-august în Sfântu Gheorghe vin cam 1000 de turiști zilnic, unii doar pentru o scurtă vizită, alții care se cazează aici”, a declarat pentru Discover Dobrogea primarul comunei Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.
Turiștii care ajung în Sfântu Gheorghe apreciază gastronomia locală
Turiștii care doresc o vacanță liniștită și mâncăruri preparate cu pește proaspăt, merg Sfântu Gheorghe, pentru o săptămână sau chiar două.
”În mod special, turiștii preferă storceagul, pe care în trecut îl făceam cu sturion. Pentru că acum este prohibiție îl facem cu somn sau calcan, pește mai ferm și foarte gustos în storceag.
Cei care ajung aici sunt încântați de produsele tradiționale pe care le preparăm. Ciorba de pește nu lipsește, dar preparăm des și pește la grătar, scrumbie la grătar, plachie, socordolea, ardei umpluți și sarmale de pește. Tot ce se poate găti din carne se face și din pește”, a precizat pentru Discover Dobrogea Irina Hordei, o localnică din Sfântu, care face parte și din Ansamblul Ciorne More.
