Discover Dobrogea

Tag: vanatoare

  • Ciocârliile cântă cu jale în Dobrogea și-n Bărăgan, de teamă că vor fi împușcate

    Ciocârliile cântă cu jale în Dobrogea și-n Bărăgan, de teamă că vor fi împușcate

    Românilor le plac ciocârliile. Le admiră, cântă despre ele și compară vocile celor mai buni soliști cu trilul acestor păsări. Se spune că încă din cele mai vechi timpuri, țăranii români vorbeau frumos despre ciocârlii, pentru că le țineau de urât dimineața, când ieșeau pe câmp la seceriș și le cântau, să nu se plictisească.  Să nu uităm de  Rapsodia Română a lui George Enescu și de celebra ”Ciocârlie” care ne-a cucerit pe toți.

    Omorâm ciocârliile, deși nu produc nicio pagubă

    Ministerul Apelor și Pădurilor a autorizat vânătoarea a 440.000 de ciocârlii, până în primăvara anului viitor, potrivit unui ordin apărut în Monitorul Oficial. Ovidiu Bufnilă, responsabil pe partea de comunicare a Societății Ornitologice din România afirmă că nu există o motivație pe bază științifică pentru comiterea acestui masacru. ”Nu au niciun studiu științific din care să reiasă faptul că este nevoie să împușcăm peste 400.000 de ciocârlii. De fapt, cifra aceasta era mult mai mare, dar, din punctul de vedere al Societății Ornitologice din România sunt 440.000 de păsări care nu ar trebui să moară”, mi-a declarat Ovidiu Bufnilă. El spune că, ceea ce se întâmplă în România nu este vânătoare ce ciocârlii. ”Vânătoare este la iepure, la mistreț, la lup, la urs, la alte specii. La ciocârlii este o împușcare, că altfel nu putem să-i spunem. Până în 1996, specia aceasta nu a fost vânată”, spune Ovidiu.

    Românii iubesc ciocârlia, italienii o vânează și o mănâncă

    Românii iubesc ciocârlia, nu o vânează și nu o mănâncă. În schimb, în țările mediteraneene, cu precădere în Italia, ciocârlia un produs exotic, căruia i-au fost date puteri supranaturale. Italienii spun că cei care mănâncă limbă de ciocârlie o să aibă versul mai dulce și o să cucerească femeile sau bărbații, ori că o să capete superputeri. Nici vorbă de așa ceva, pasărea nu e magică. Într-adevăr, cântă extraordinar de frumos, dar până în 1996 această pasăre nu a fost vânată.

    Ciocarlii vanateFoto: Răzvan Zinică/SOR

    Din 1996, un lobby extrem de puternic al acestor vânători din străinătate, a reușit să facă să apară ciocârlia pe lista de specii de păsări care sunt vânate. În anul 2006, Societatea Ornitologică din România (SOR) a reușit să scoată ciocârlia de pe listă, însă minunea a ținut doar un an, după care, lobby-ul italienilor și banii lor au reușit să repună ciocârlia pe lista păsărilor care se vânează, afirmă Ovidiu Bufnilă, reprezentantul SOR. 

    Oprește barbaria, salvează ciocârlia

    ”În 2015 erau aproape 700.000 de ciocârlii care se vânau anual. Atunci, SOR a avut o campanie intitulată ”Oprește barbaria, salvează ciocârlia”, un spot video foarte șocant, cu o soprană care cântă și este ucisă pe scenă. În  urma campaniei, ministrul de la acea vreme a decis înjumătățirea cotei de ciocârlii care pot fi împușcate. În loc de 100 de ciocârlii pe zi, un vânător are voie să împuște 50. Ulterior, cota a început din nou să crească, apoi să scadă și să crească iar și vorbim de sute de mii de păsări care nu au de ce să fie împușcate.

    Eu înțeleg că, uneori, vânătorii fac combatere la coțofene, la grauri, ciori și la alte specii, dar ciocârlia nu produce absolut nicio pagubă. Nu face decât să cânte și să mănânce insecte. Nu putem vorbi despre vânătoare, pentru că aici, de fapt, vorbim despre o specie ”umbrelă”, iar ciocârlia este specia folosită de braconieri. Ei omoară absolut orice pasăre cântătoare și spun că au omorât ciocârlii. De fapt, au fost transporturi surprinse cu multe alte specii de păsări care nu se află pe lista de vânătoare”, am aflat de la Ovidiu Bufnilă.

    Afacerea cu ciocârlii este profitabilă

    Pentru Societatea Ornitologică din România, împușcarea de ciocârlii reprezintă braconaj și o afacere pentru vânătorii din alte țări. Ei trag în stol și doboară cu alice foarte multe păsări, fiind vorba de un masacru, nu de vânătoare. Reprezentanții SOR apreciază că interesul este financiar. Gestionarii de fonduri de vânătoare nu fac altceva decât să aducă firme care organizează partide de vânătoare și vânători străini care plătesc taxe pentru a participa la acest masacru și împușcă absolut tot ce zboară.

    Ciocarlii impuscateFoto: Răzvan Zinică/SOR

    Au fost și cazuri în care gestionarii au avut probleme de pe urma vânătorilor. Să nu uităm că astfel de vânători străini care vin în România, ne confundă de multe ori cu o țară fără legi. Vânătorii italieni s-au organizat foarte bine, iar la Brăila au ajuns să aibă inclusiv hotelul lor, unde au seifuri pentru arme și muniție. Este un fenomen extrem de îngrijorător din punctul SOR de vedere, iar ciocârlia este o specie ”umbrelă”, deoarece sub umbrela ei se braconează.

    Sunt transporturi de mii de păsări care au fost oprite în Slovenia, Slovacia sau Ungaria și sub eticheta de ciocârlie erau multe alte specii cântătoare. Sunt împachetate în cutii frigorifice, se pun acumulatori de frig și sunt trimise în alte țări. Din păcate, cele mai multe au fost oprite la controalele din afară.

    Anul 2017 a adus capturi consistente în Ungaria, în 2018 în Slovacia, ceea ce înseamnă că în continuare, în România se braconează păsările cântătoare sub umbrela ciocârliei. Vecinii noștri îi amendează serios, deoarece fiecare pasăre care nu se află pe lista de specii care pot fi vânate, are un preț de despăgubire. Asta înseamnă că un transport de câteva mii de păsări ajunge să coste foarte mult, în funcție de specia care este braconată și găsită în acest transport, afirmă Ovidiu Bufnilă.

    Limba ciocârliei, o delicatesă pentru italieni

    Limba ciocârliei este o delicatesă, pentru care vânătorii omoară păsările. Limba lor este extrem de mică, astfel că este nevoie de multe păsări pentru ca restaurantele de lux din alte state să o poată prepara. Ciocârlia este foarte puțin mai mare decât o vrabie,  iar coloritul este aproape același, de aceea este foarte ușor de confundat când zboară. Reprezentanții SOR nu cred că există un vânător străin la ora actuală, care poate face deosebirea între speciile în care trage, dacă e ciocârlie de câmp, dacă e ciocârlie de Bărăgan, ciocârlan, o presură sură, o codobatură sau altceva, spune Ovidiu Bufnilă. Păsările sunt mici, se mișcă foarte repede, iar ei nu le pot deosebi.

    Există zvonuri potrivit cărora o pasăre se vinde cu 4 euro, însă nimeni nu poate confirma dacă această informație este reală. Cert este că suntem una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care mai permite vânătoarea de ciocârlii. Sunt țări care au tradiție, precum Franța, Italia, Malta, care păstrează în continuare acest gen de vânătoare la păsările cântătoare, dar la noi nu este cazul. În plus, vânătorii români nici măcar nu au interes să strice muniția pe o pasăre atât de mică. Nu o mănâncă, nu le produce pagube, așa că nu au de ce să o vâneze. În schimb, asistăm la această împușcare, la acest braconaj care se întâmplă, sub umbrela ciocârliei. Practic, este o specie pe care o vindem. Noi facem bișniță cu ciocârlie, nici măcar nu o mâncăm, spune Ovidiu Bufnilă.

    SOR încearcă să reducă numărul speciilor de păsări care sunt vânate

    Societatea Ornitologică din România încearcă de ani buni să discute cu reprezentanții Ministerului Apelor și Pădurilor. Specialiștii au propus chiar și un algoritm privind cotele de recoltă, așa cum le numesc cei de la minister, pentru 5 specii pe care ornitologii au considerat că ar trebui protejate mult mai mult și ar trebui vânate mult mai puțin. Ei consideră că turturica și ciocârlia ar trebui să fie scoase de pe lista de specii care se vânează. Au reușit într-un singur an să scadă cotele pe baza acestui algoritm, după care au crescut din nou.

    Cum se stabilesc cotele pe baza cărora păsările sunt împușcate?

    Cotele se stabilesc foarte simplu, gestionarii de fonduri de vânătoare cer și Ministerul Apelor și Pădurilor aprobă, mi-a declarat reprezentantul SOR, Ovidiu Bufnilă. El spune că nu se știe care este studiul științific, nu se știe ce bază dau ei în calculele lor, atunci când decid care este numărul de păsări care trebuie ucise. Mai mult, Ovidiu spune că dacă vor ajunge vânătorii să crească de trei ori numărul de păsări ucise în România, este posibil ca un funcționar să aprobe din condei și acest lucru.

    Scoaterea ciocârliei de pe lista păsărilor vânate, o reparație morală pentru această specie

    SOR  a luat în aceste zile legătura cu reprezentanții Comisiei de Monumente ale Naturii din România și încearcă să discute din nou cu autoritățile și să reușească să scoată ciocârlia de pe lista păsărilor care se vânează. Ar fi o gură de aer pentru toate celelalte păsări cântătoare din România, care n-ar mai fi braconate de vânătorii străini, dar în același timp ar fi o reparație morală pentru această specie. Ciocârlia este o pasăre pe care românii o admiră foarte mult, dar fac bișniță cu ea. La un moment dat, vânătorii străini plăteau localnicii  din Bărăgan pentru a curăța de pene aceste mici păsări împușcate, indiferent de specie, pentru a nu putea fi recunoscute de biologi sau de vameșii care verifică transporturile. Acum nu mai fac acest lucru, doar se grăbesc să le scoată din țară.

    Dobrogea și Bărăganul sunt zone pline de ciocârlii. Toate păsările migratoare, iar ciocârlia este una dintre ele, pornesc din august migrația prin Dobrogea. În concluzie, Dobrogea este regiunea în care se organizează partide de vânătoare și se împușcă foarte multe ciocârlii.

  • Ziua Internațională a Mării Negre- de la vânătoarea de delfini la o viitoare insulă de gunoaie

    Ziua Internațională a Mării Negre- de la vânătoarea de delfini la o viitoare insulă de gunoaie

    Ziua Internațională a Mării Negre este aniversată astăzi. Cu toții o iubim, dar cadourile pe care i le facem nu sunt pe gustul ei: pet-uri, gunoaie, frigidere, toalete, în general tot ceea ce nu ne mai trebuie, aruncăm în mare. Situația ecologică a Mării Negre este stabilă în momentul de față, ea și-a revenit în ultimul deceniu, după ce a fost extrem de afectată și ajunsese oarecum în colaps prin anii 80-90 ai secolului trecut. În ultimii 10 ani, a crescut preocuparea autorităților, a ONG-urior și a populației pentru protecția ecosistemului marin, dar este loc pentru mai mult simț civic. Fiind semi-închisă, deoarece are legătură cu Mediterana doar prin Bosfor, Marea Neagră este mai vulnerabilă la presiunile de pe uscat decât alte mări și de aceea trebuie să o protejăm. 

    De Ziua Internațională a Mării Negre nu trebuie să uităm că în anii 70 se practica vânătoarea de delfini

    Am stat astăzi de vorbă cu Tania Zaharia, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare și Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa”, despre Marea Neagră. Am aflat printre altele, un lucru pe care nu l-am știut, faptul că mulți pasionați de vânătoare împușcau în anii 60-70 delfinii din mare, doar pentru amuzament. Ei veneau special la mare, unii la Jurilovca, pentru vânătoare de delfini, chiar dacă aceasta a fost interzisă în România prin 1966. Mulți oameni au masacrat populații întregi de delfini, din pură plăcere. Exact cum pleacă vânătorii să împuște căprioare sau mistreți, mergeau vânătorii să omoare delfini. Singura diferență era că plecau cu barca pe mare, nu cu mașina până în pădure. A fost făcut un măcel în acea perioadă, pentru că delfinul, ca și omul, sunt prădători la nivel de vârf, mi-a spus cercetătorul Tania Zaharia. Ei mănâncă pește și sunt competitori. Astfel, pescarii, probabil considerau că sunt competitori și au aceeași sursă de hrană, peștele, pe de o parte și, pe de altă parte, probabil, era plăcerea de a vâna, deoarece este ceva inedit să împuști un delfin. El iese la suprafață pentru a respira, se mai joacă, astfel că este destul de greu să îl prinzi în bătaia puștii. În volumul lui Grigore Antipa există un desen făcut în peniță, cu vânătoarea de delfini la Marea Neagră, care atestă acet obicei barbar. În prezent, populațiile celor 3 specii de defini se pare că sunt în creștere și pot fi văzute de constănțeni și de către turiști în apropiere de coastă.

    Nu se știe câți delfini avem în Marea Neagră

    Din păcate, nu s-au făcut evaluări complete pentru a afla cu exactitate câți delfini avem în Marea Neagră. Fiind specii migratoare, care se deplasează de-a lungul țărmului în căutarea hranei și urmăresc bancurile de pește, o evaluare corectă trebuie să fie făcută în mod concomitent în toate cele 6 state riverane. A fost făcut un inventar parțial în 2015, de către o firmă din Marea Britanie în apele din Ucraina, România și Bulgaria. Raportul a prezentat o situație îmbucurătoare, cu zeci de mii de delfini în populație.

    ziua-internationala-a-marii-negre-delfin-delfinariu-constanta

    Dar, pe de altă parte, această supraveghere trebuie să fie realizată în întregul bazin în același timp, pentru a avea date relevante. Am aflat de la cercetătorul Tania Zaharia că a început anul acesta o astfel de monitorizare în Mediterana și probabil, anul viitor vor fi inventariați și delfinii din Marea Neagră.

    96% din capturile pescarilor din Marea Neagră sunt de rapana

    În ultima vreme, presiunea din pescuit a scăzut, pentru că interesul investitorilor s-a îndreptat către altceva. Pescarii noștri preferă acum să scoată la suprafață rapana, știți voi, melcul acela mare, invaziv. Este o specie care a venit în Marea Neagră prin anii 50-60, probabil adusă pe coca navelor, pentru că are o particularitate la reproducere și fixează ponta pe substrat, astfel că, cel mai probabil așa a călătorit din mările Japoniei până aici și a găsit condiții foarte bune. Populația de rapana este încă în expansiune la noi și a ajuns să fie o specie exploatată comercial. Din capturile totale, pește și moluște (melci și scoici), peste 96% este reprezentată de rapana. Ea se pescuiește mai ușor, prețul de vânzare este mai bun și oamenii preferă să pescuiască această specie decât pe cele clasice: hamsia, sprotul sau calcanul.

    În Marea Neagră sunt peste 140 de specii de pește și viețuitoare marine

    Peste 140 de specii diferite de pește și viețuitoare marine sunt inventariate în Marea Neagră, dar, în mod constant, doar 6-10 dintre ele sunt de interes comercial. Celelalte au un rol important în ecosistem, pentru biodiversitate. Căluțul de mare este o atracție pentru scufundători, de exemplu, pentru că tuturor ne place cum arată. În ultimii ani s-au înmulțit și căluții de mare, pentru că sunt legați de habitatul lor specific. Ei sunt locuitori ai ”pădurilor submarine” și au nevoie de substrat de care să se agațe de codiță, sunt puțin mobili față de alte specii și au nevoie de aceste păduri prin care să se ascundă și în care să își lase ponta. Ca o curiozitate, căluții de mare sunt părinți iresponsabili, ei își lansează ponta și pleacă, nu îi interesează ce se întâmplă mai departe. Și atunci, acești mici căluți de mare, care sunt minusculi, au doar câțiva milimetri, trebuie să se descurce singuri prin junglă și au nevoie de alge, care au un rol bine definit în acest sistem.

    Marea Neagră este vie până la 150 de metri

    Până la adâncimea de aproximativ 150 de metri, Marea Neagră este vie, are o zonă cu oxigen, care permite dezvoltarea vieții așa cum o cunoaștem noi. De la 150 până la 2400 de metri cât are Marea Neagră, este un strat fără oxigen, dar, care permite dezvoltarea anumitor bacterii. În plus, la adâncimi mari sunt scurgeri de gaz metan. Practic, Marea Neagră este foarte bogată în resurse de metan și petrol, tocmai de aceea există interes pentru exploatarea lor.

    Bariera între masele de apă

    O altă curiozitate despre Marea Neagră este că se creează o barieră între masele de apă reci și calde. Astfel, vara, se întâmplă ca aceste mase să se inverseze și să se ridice apa rece de la fundul mării spre suprafață și de la o zi la alta diferența de temperatură este de 5 sau chiar de 10 grade. Practic, se răstoarnă masele. Acest fenomen are și el o parte bună, pentru că se amestecă masele de apă, vin nutrienții care sunt la fund către suprafață și ajută microorganismele să se dezvolte. Toate fenomenele marine sunt în legătură unele cu altele.

    Deșeurile marine, un pericol pentru pești și pentru oameni

    Institutul de Cercetare și Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa” face observații asupra deșeurilor marine de mai mulți ani. Cu pescuitul experimental care s-a făcut în anii trecuți, specialiștii au observat că exită extrem de multe deșeuri, când trăgeau traulul de versal. Această operațiune este interzisă la noi, deoarece produce pagube însemnate pe fundul mării, dar este permis numai în scop științific. În cadrul acestor activități, cercetătorii scoteau întotdeauna cantități foarte mari de deșeuri, printre care: materiale din plastic, pet-uri, sticle de toate felurile, frigidere, căzi de baie, toalete, saci cu gunoaie. Oamenii ar trebui să știe că, într-un fel sau altul, toate aceste gunoaie, până la urmă, se întorc în farfuria noastră. Unele dintre ele sunt biodegradabile și se descompun, altele nu sunt biodegradabile. Ele se descompun în particule mici, care sunt ingerate de organismele mici, care, la rândul lor sunt ingerate de organismele mai mari și în final sunt consumate de pești, care pești ajung la noi în farfurie. Iar noi mâncăm, de fapt, aceste nanoparticule care ajung în organismul nostru și apoi ne întrebăm de ce suferim de tot felul de intoxicații. Trebuie să acționăm în mod responsabil și să fim conștienți că mările noastre vor ajunge niște gropi de gunoi, pentru că tot ce vine de pe uscat merge undeva în mare, iar aceste gunoaie se acumulează.

    Tot astăzi, de Mării Negre, am aflat că specialiștii sunt îngrijiorați că temperatura apei crește în mod constant. Nu vorbim aici de grade, ci de zecimi de grad, dar această creștere este alarmantă. Noi ne bucurăm că este caldă apa mării, dar dacă ea se menține așa pe o perioadă îndelungată de timp, s-ar putea să producă catastrofe importante. În plus, eroziunea costieră va continua și în următoarea perioadă. S-au făcut investiții în ultimii ani, s-au lățit plajele, dar, până la urmă, marea își va lua tributul. Este un proces absolut natural, care se întâmplă peste tot în lume și împotriva căruia nu poți să lupți.