Discover Dobrogea

Tag: ucraineni

Anul Nou pe Stil Vechi, în comunitățile de ruși lipoveni și ucraineni din Dobrogea

Sărbătorile de iarnă nu s-au încheiat pentru rușii lipoveni și ucraineni, astfel că în această noapte sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi.

Tradițiile lipovenilor de Anul Nou

La rușii lipoveni, chiar și Anul Nou este legat de religie. În ajun, toată lumea se pregătește să meargă la biserică, la fel ca în ajunul Crăciunului sau de Paște.

„Ajunul Anului Nou este doar pentru a te duce la biserică și pentru pregătirea preparatelor. A doua zi de Anul Nou, pe 14 ianuarie, mergem din nou la biserică, pentru că este Sfântul Vasile și, abia după ce ne întoarcem, pleacă și copiii cu colindul, care este un fel de sorcovit.

Ei își umplu pungile cu cereale și când merg să colinde aruncă cu grâu, porumb, orz și alte cereale în casa gazdelor, pentru ca acestea să aibă un an bogat. Așa era înainte, lumea era mai puțin interesată de bani și preocupată mai mult de recoltă, care trebuia să fie bună, pentru ca oamenii să o ducă bine. Colindul nostru de Anul Nou este foarte scurt, iar copiii primesc dulciuri”, a precizat pentru Discover Dobrogea, reprezentantul Comunității Rușilor Lipoveni din Constanța, Nicolae Artion.

Mâncăruri tradiționale de Anul Nou pe Stil Vechi, la lipovenii din Dobrogea

De Anul Nou, lipovenii gătesc aceleași preparate ca și de Crăciun. Peștele este nelipsit de pe masa rușilor lipoveni, la orice sărbătoare.

„Deoarece principala îndeletnicire a rușilor lipoveni era, pe vremuri, pescuitul, de pe masa de sărbători nu trebuie să lipsească peștele. După ce venim de la biserică, în prima zi de Anul Nou, toată familia se strânge la masă și mâncăm pește, icre, sarmale cu carne de pește, răcitură cu pește, dar și cu carne de porc, salată de boeuf, cârnați, plăcinte cu răvașe și, bineînțeles, dulciuri.

Sărbătorile de iarnă se încheie cu Boboteaza, care, pe stil vechi este pe 19 ianuarie. Preotul sfințește apa, lumea postește pentru a bea apa sfințită și organizăm doar o slujbă restrânsă în curtea bisericii”, am aflat de la Nicolae Artion, reprezentantul Comunității Rușilor Lipoveni din Constanța.

Ucrainenii întâmpină Noul An cu mâncare din abundență

Aniela Acsente provine dintr-o familie de ucraineni și spune că gospodinele pregătesc cu câteva zile înainte mâncărurile pentru Revelion. Printre multe altele, ele fac plăcintă cu brânză, în care se pun un singur ban. Aceasta este tăiată în seara de Anul Nou, de stăpânul casei. Feliile sunt pentru membrii familiei, dar și pentru casă, curte și fiecare animal în parte. Plăcinta este mâncată de familie, dar dacă banul este găsit în bucățile tăiate pentru animale sau gospodărie, potrivit unei superstiții a ucrainenilor, acestea vor fi mai îmbelșugate în anul ce urmează.

Tot de la Aniela Acsente am aflat că haholii din Dobrogea, gătesc multă mâncare pentru Revelion, pentru ca anul ce va veni să fie bogat. Mâncărurile nu sunt speciale și este preferată carnea de porc, pentru că ucrainenii sunt mari consumatori de carne. O delicatesă pentru ei, este untura preparată cu usturoi, mărar și sare, unsă pe pâine proaspătă, spune Aniela. Și nu lipsește Vodka, desigur…

Colindele ucrainenilor de Anul Nou

Eduard Acsente, ucrainean din Sfântu Gheorghe și ghid de turism, își amintește că mama lui aștepta mereu colindătorii. Ea îi poftea pe toți în casă, îi asculta cu drag și le oferea nuci, cornuri dulci, proaspăt socase din cuptor și bani. Eddy mergea cu uratul pocnind din bici și sunând din clopoței.

„Copiii foloseau și buhaiul, pe care și-l construiau dintr-o oală de tablă, găurită pe fund cu un cui, în mijloc, iar pe acolo treceau un smoc de păr din coada unui cal. Când trăgeau cu mâinile umezite cu zeamă de varză murată, buhaiul scotea un sunet ca de taur în călduri: uuiuuuuu, uuuuuuuuu, uuuuuuu”, povestește Eddy râzând. În ucraineană, la tauri li se spune buhai.

Zilele acestea, copiii ucrainenilor vestesc noul an, pocnind din bice. Biciul este una dintre vechile arme ale cazacilor, ne amintește Eduard Acsente. Cazacii aveau două bice pe care le foloseau în lupte. Unul scurt, de 3 metri lungime, care avea împletit în capăt o lamă de cuțit și unul mai lung, de 5 metri, mai greu, care avea adăugată în capăt o bilă de două kilograme din fier și era folosit în lupta cu cei care purtau cămăși din zale sau cu hușarii din cavaleria poloneză. Aceste arme făceau ravagii în mâinile unui om bine instruit, spune Eddy.

Melanca, un colind vechi al cazacilor

Pe vremuri, după noaptea de Anul Nou, pe 14 ianuarie, cazacii umblau cu melanca, am aflat tot de la Eduard Acsente. Unul dintre cazaci se îmbrăca în mireasă, iar ceilalți erau mascați în țigani, evrei sau ciobani. Ei umblau în grup din cazarmă în cazarmă prin sicie și toți cei la care ajungeau cu colindul, mergeau cu ei mai departe. Astfel, până dimineața, toată suflarea căzăcească era pe străzi. Atunci se alegea starșina sau consiliul de bătrâni, care îl ajuta pe ataman să conducă. Fiind iarnă, cazacii aveau căciulile pe cap în timpul alegerilor.

Ei propuneau un vârstnic, iar dacă toți cazacii rămâneau cu căciulile pe cap, cel numit intra în consiliu. Dacă dădeau cu căciulile de pământ, cazacul în vârstă nu era acceptat în starșină, iar după rușinea la care era supus pentru că nu au avut cazacii încredere în el, onoarea îl obliga ca la prima luptă să se arunce în mijlocul celei mai mari adunări de dușmani și să moară. Erau niște reguli nescrise ale cazacilor, povestește Eduard Acsente. Acum, adulții din Sfântu Gheorghe, Caraorman și Letea mai umblă cu Melanca prin sat, pe 14 ianuarie.

Obiceiurile haholilor de Anul Nou

Ucrainenii sunt foarte superstițioși și credincioși. De Anul Nou, potrivit tradiției, ei aprind o candelă în casă. Bărbații tămâiază adăpostul în care stau animalele, pentru ca și acestora să le meargă bine în anul ce vine. Pe vremuri, care erau mai curajoși, aprindeau candela și în saivan. Riscul de a izbucni un incendiu era însă destul de mare, toată construcția fiind făcută din stuf. Ca o măsură de precauție, ei amenajau foarte bine locul respectiv, pentru a preîntâmpina vreun incident nefericit. Toate aceste obiceiuri se făceau pentru ca Dumnezeu să ajute și să apere familia, dar și să aibă belșug în casă, spune Edurad Acsente.

Sorcova – pusivaiu

Foarte interesant este și modul în care sorcovesc copiii ucrainenilor din Dobrogea, după petrecerea de Revelion. Pe 14 ianuarie dimineața, cei mici merg cu sorcova-pusivaiu. Practic, ei nu au o sorcovă așa cum o știm noi, cu flori înșirate pe un băț și folosesc în schimb, boabe de grâu, orez, orz sau mei. Eddy își amintește că își îndesa bine buzunarele cu grăunțe și pornea cu alți copii din sat, la „însămânțat”. Ei intrau în casele oamenilor, fără să bată la ușă, spuneau urarea și aruncau boabele peste ei în pat, pentru că oricum dormeau după o noapte de petrecere. Stăpânii casei se trezeau bucuroși și îi omeneau cu ce puteau. Era o bucurie pentru ei, deoarece tot acest ritual avea o mare însemnătate pentru bunăstarea, belșugul și sănătatea lor, în anul care urma. În funcție de sexul colindătorului care intra primul în casă, băiat sau fată, ucrainenii spuneau că vor avea în cireada de vite sau în turma de oi, în acel an, mai multe femele sau masculi. Toate acestea însă, însemnau belșug pentru gazdele care erau colindate și se bucurau când veneau copiii să le ureze „sorcova-pusivaiu”.

Un An Nou plin de bucurii!

January 13, 2025
Ucrainenii din Tulcea au organizat aseară, în Ajunul Crăciunului pe stil vechi, cina rituală de Svatâi Vecer

Căciunul pe stil vechi este celebrat pe 7 și 8 ianuarie în comunitatea de ucraineni, după calendarul Iulian. Ucrainenii din Tulcea au sărbătorit aseară, pe 6 ianuarie, Svatâi Vecer sau Ajunul Crăciunului, când gospodinele au făcut ultimele pregătiri în casă, au gătit colacii și i-au primit pe colindători.

Crăciunul pe stil vechi la ucraineni și cina rituală de Svatâi Vecer

Svatâi Vecer reprezintă perioada în care familia se reunește înainte de Crăciunul pe stil vechi la ucraineni, dar și momentul în care sunt pomenite rudele decedate, pentru care, pe vremuri se păstra un loc la masă și se puneau tacâmuri.

„Pentru cina rituală de Svatâi Vecer, haholii pregătesc 12 feluri de mâncare de post. Nu lipsesc osvarul, un compot din fructe uscate și cucheaua, o fiertură de grâu amestecată cu miere şi nuci.

Pe masă sunt și piroghi, mici plăcinte coapte, umplute cu cartofi, cu dovleac sau cu varză, dar și pampuşché, pâinici care se rup cu mânile şi se servesc cu pastă de mac frecat, cu usturoi pisat, cu ceapă prăjită sau cu zeamă de sfeclă. Toate preparatele erau puse în același timp pe masă, pentru ca aceasta să fie îmbelșugată.

În unele localități, în seara de Ajun puteau fi consumate și produse pe bază de pește. La Sfântu Gheorghe, pentru masa de Veceră se pregăteau pirișché, niște colțunași umpluți cu șira spinării de la morun, care era conservată în timpul anului și apoi se fierbea și era folosită ca umplutură pentru acest tip de plăcinte. De asemenea, se mai făceau pirișché cu cartofi, cu varză, scordolea sau marinată”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Alexandru Chiselev, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea.

În Ajunul Crăciunului, ucrainencele coceau colacii pentru colindători

În Ajunul Crăciunului pe stil vechi, ucrainenii pregăteau pe vremuri copturile ritualice, respectiv colacii, care aveau de dimensiuni diferite și tradiționalul Crăciunel. La haholi, colacii jucau un rol esențial. Ei le erau oferiți ca dar colindătorilor, iar Crăciunelul le era dat animalelor, pentru sănătate și spor.

„Gospodinele coceau aproximativ 10–15 colaci mai mari, împletiţi, pentru grupurile de colindători adulți și pentru bărbații care colindau pentru biserică. De asemenea, ele pregăteau și aproximativ 80 de colăcei, pentru colindătorii copii sau necăsătoriţi. Când venea preotul să anunțe Nașterea lui Isus, batiușka era răsplătit cu o pereche de colaci.

Tot din Ajun se pregătea Crăciunelul sau hrestec cum îi spun ucrainenii. Acesta este o coptură în formă de opt sau de cruce, ţinută pe un cui, lângă icoană „pokutea”, până la Bobotează, apoi era stropită cu aghiazmă și împărţită la animale, pentru sănătate și spor. Unele din aceste obiceiuri se mai păstrează și astăzi”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Tinerii merg cu Vecera să anunțe Nașterea lui Isus

Crăciunul pe stil vechi la ucraineni are o tradiție foarte veche. Potrivit acesteia, în noaptea de Ajun, tinerii merg în vizită cu Vecera, la rudele mai în vârstă, pentru a vesti Nașterea lui Isus.

„Alt obicei al ucrainenilor în Ajunul Crăciunului este să meargă cu vecera. Copii trec pe la rude cu câte doi colaci și spun: Dobri vecer, sfati vecer, preimaite nașu veceru?/ Bună seara, sfântă seara, primiți vecera noastră? și li se răspundea: Praimaim vașu veceru!/ Primim vecera voastră.

Copii erau răsplătiţi cu hostenţea/duchide, daruri oferite de gazde: colaci, biscuiţi făcuţi la sobă sau nuci și mâncau din preparatele gătite de gazde pentru masa rituală din seara de Ajun. La ultima casă la care se mergea cu vecera se dădeau de pomană colacii pregătiţi. Era de bun augur pentru gazde, dacă primul vecernek era băiat.

Crăciunul pe stil vechi și tradițiile ucrainenilor

„În dimineața Crăciunului pe stil vechi, ucrainenii merg la slujba de la biserică. Există și anumite ritualuri care erau practicate cu ceva timp înainte de marea sărbătoare.

În localitatea Sfântu Gheorghe, de Sfânta Varvara se punea grâu la încolțit într-o farfurie. Acesta se stropea în fiecare dimineața cu gura, pe nemâncate. Domnișoarele îl tăiau și îl prindeau la haine, înainte de a merge la biserică. Apoi, după slujbă, acesta era dat la vaci să-l mănânce, pentru sănătate.

În prima zi de Crăciun, pe 7 ianuarie se obişnuia vizitarea celor cei mai în vârstă membri ai familiei extinse: socrii, fraţii şi surorile mai mari. Se ofereau daruri soacrei, de exemplu o pereche de colaci, material de rochie sau pantofi”, a mai spus cercetătorul Alexandru Chiselev.

Obiceiul cel mai important de Crăciun este colindatul

Ucrainenii colindă doar în zilele de Crăciun, deoarece în ajunul marii sărbători ei merg doar cu Vecera. Se spune că obiceiul cu cea mai mare însemnătate din ziua Nașterii Domnului este colindatul.

”Copiii ”koleadniciki” sunt primii care merg cu colindul, lucru care se întâmplă până la prânz. Aceștia intonau colinde simple, cu tentă umoristică: Bihla telecika,/ Kak zbereznecika,/ Ta do ghiakika u dvir./ Ia tubi ghiaciku,/ Za kaliaduiu,/ Dai pirih,/ Iak ne daseș peroha,/ Vozimu vola za roha,/ A kobelku za ciubrenku,/ Tai povedu na Muhelku,/ Iz Muhelke u iarmarok,/ Dai ghiakiku pirijok!/ Calaci na hurt!/ Alerga vițica,/ Precum veverița,/ Până la unchieșul în curte./ Eu ție unchiule,/ Îți voi colinda,/ Dă plăcinta,/ Dacă nu dai plăcinta,/ Iau boul de coarne,/ Și iepușoara de coamă,/ Și-i duc la Muhelka,/ De la Muhelka la iarmaroc,/ Dă unchieșule un pirijok!/ Colaci la grămadă.

Mai pe seară, cetele de flăcăi/koleadniché, dar și bărbați, avându-l în frunte pe ”bereza”, un tânăr proaspăt căsătorit, mergeau în fiecare gospodărie cu colinde de inspirație religioasă.

Ei mergeau din casă în casă și colindau la icoană. Gazdele le ofereau cârnați, colaci, pe care îi înșirau pe un băț, dar și bani.

Prin oferirea colacului, toate dorințele de recolte bogate venite din partea colindătorilor erau răsplătite printr-un produs ce materializa recolta trecută, practic, dovada eficienței urărilor spuse în urmă cu un an.

Flăcăii și bărbații colindau timp de două zile, iar în a treia zi petreceau. Bărbații colindau pentru biserică și banii strânși îi foloseau pentru repararea lăcașului de cult sau pentru achiziționarea unor obiecte de cult”, a precizat Alexandru Chiselev.

Obiceiuri de Crăciun pe care ucrainenii le-au păstrat

Masa rituală din Ajun și mersul cu Vecera se păstrează în continuare, fiind cel puţin egale ca importanţă, cu obiceiul colindatului, în perioada Crăciunului pe stil vehi la ucraineni.

”În urma cercetărilor efectuate, am remarcat permanența unor preparate cu rol de marcă identitară, precum kuheaua și ozvarul, pe care le-am regăsit în toate gospodăriile.

Totuși, numărul de preparate s-a redus, dar s-a încercat să se păstreze un număr par de produse pentru Ajun. La Crăciunul pe stil vechi la ucraineni, unele produse sunt pregătite în casă, altele sunt procurate din comerț.

Preparatele din pește, precum știuca marinată sau prăjită, scordoleaua sau scrumbia nu lipsesc de pe masa haholilor din Letea.

Dintre celelalte preparate regăsite și degustate, amintesc: plăcintele de foi umplute cu varză sau dovleac, aluatul modelat sub formă de pasăre, pampușke și pirișke cu diferite umpluturi”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.

Fotografiile au fost preluate de pe pagina de Facebook a Grupului vocal „Zadunaiska Sici” Tulcea al Uniunii Ucrainenilor din România, filiala Tulcea.

Discover Dobrogea vă dorește să aveți parte de Sărbători fericite!

January 7, 2025
Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni și la ucraineni

Astăzi, comunitățile de ruși lipoveni și ucraineni se pregătesc să vestească Nașterea Domnului. Credincioşii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai spune, dar și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 pe ianuarie, după calendarul iulian. În Ajunul Crăciunului gospodinele fac ultimele pregătiri în casă, iar seara merg la slujba de la biserică, după care așteaptă colindătorii. Cea mai mare comunitate de ruși lipoveni este concentrată în Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni

Pentru rușii lipoveni, Crăciunul, care este sărbătorit în fiecare an pe 7 ianuarie, nu este privit din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi îl percepem. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni, Vasile Dolghin a declarat pentru Discover Dobrogea că la staroveri, aceasta este o sărbătoare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos.

Fotograf: Marian Sterea

Ea este petrecută cu un post mai lejer, când se poate mânca pește până la Sf. Nicolae, apoi se ține un post mai strict.

Fotograf: Marian Sterea

Nimic din spiritul comercial de astăzi al sărbătorilor de iarnă nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii de Crăciun. Gentilia Zenovrei-Balaban de la Jurilovca ne-a spus că aceasta este o sărbătoare de familie, pe care rușii lipoveni nu concep să o petreacă fără să participe la slujba religioasă, o celebrare în care bucuria este reținută, pentru că este dictată de ritualuri care se leagă de biserică.

Biserica de rit vechi a rămas ancorată în sec al XVIII-lea

Profesorul Vasile Dolghin, care locuiește în Sarichioi, comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România, spune că Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea.

El mi-a povestit că în copilăria sa, când se tăia porcul de Crăciun, iar cei mici îi ajutau pe părinți, nu gustau nici măcar șorici, deși mirosul era îmbietor. Se respecta cu sfințenie tradiția și toată lumea ținea post.

Mâncăruri tradiționale lipovenești de Crăciun

Tot de la profesorul Dolghin am aflat că în Ajunul Crăciunului se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine. De asemenea, gospodinele pregătesc orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți și bomboane. Toate preparatele le sunt oferite rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, își tratează oaspeții cu aceleași produse.

Astăzi, în ajunul Crăciunului, femeile gătesc răcitură cu hrean, nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc coapte la cuptor, cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean. Preparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta și colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.Foto: Marian Sterea

Gentilia Zenovrei-Balaban, responsabil comunicare în cadrul Primăriei Jurilovca a declarat pentru Discover Dobrogea, că, fiind în zona Deltei Dunării, nu lipsesc preparatele din pește de pe masa de Crăciun. Astfel, platoul cu aperitive include în mod aproape obligatoriu peștele afumat sau marinat și salata de icre de știucă ori de crap. Fotograf: Marian Sterea

Gentilia spune că masa de Crăciun se umple cu bunătăți pregătite de gospodine, de obicei pe bază de carne de porc, precum sarmale, răcitura ”haladeț”, cârnații făcuți în casă, caltaboș sau friptură. Ea a precizat că desertul înseamnă, de cele mai multe ori, cozonacul cu nucă și stafide, colțunași și diferite prăjituri pregătite în casă.

Colindul rușilor lipoveni

După liturghia de Crăciun și după masă, niciodată înainte de sărbătoare, rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos, printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor pe care îl cântă colindătorii, cărora ei le spun hristoslavciki. Ei fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească. Aceasta este o dovadă în plus, spune profesorul Vasile Dolghin, că lipovenii au părăsit Rusia în secolul al XVII-lea, înaintea colindelor de factură ucrainean-catolică.

Fotograf: Marian Sterea

Colindătorii merg să anunțe Nașterea lui Isus la casele credincioșilor aproape de miezul nopții, după terminarea slujbei de la biserică. Gentilia Zenovrei-Balaban ne-a precizat că minorii învață colindul la biserică. Ea spune că acel cor de copii este acompaniat de toți membrii familiei, iar religia impune ca toată lumea să îl cunoască și să îl cânte în ziua de Crăciun.

Ajunul Crăciunului la ucrainenii din Dobrogea

Principala sărbătoare a ucrainenilor este Crăciunul. Pentru sfânta seară de Ajun, gospodinele pregătesc 12 preparate tradiţionale de post. Dintre acestea, nu lipsesc ”ozvarul”, un compot preparat din diferite fructe uscate și ”kuteaua”, o fiertură de grâu îndulcită cu miere de albine, peste care se presară nuci sau semințe de mac.

Președintele Uniunii Ucrainenilor din România filiala Tulcea, Dumitru Cernencu a declarat pentru Discover Dobrogea că în această seară, copiii merg la părinți și la nași cu Vecera. Ei le spun gazdelor: „Dobrei vecer, sfatei vecer, preimaite muiu veceru?“, ”Bună seara, sfântă seara, primiți iertarea mea?” Rudele mulțumesc pentru „vecera“ şi îi poftesc la masa de post, de pe care nu lipsesc cucheaua, ozvarul și pirijecichi și astfel le iartă toate greșelile. Vecerna este o veche tradiție ucraineană, potrivit căreia cei mici merg la cei mari cu colaci, batiste și cu daruri simbolice și sunt tratați de către gazde cu cele 12 produse de post. Oaspeții pleacă abia după miezul nopții, pentru ca gazdele să prindă Crăciunul cu musafiri. La plecare, tinerii primesc bani și cadouri simbolice.

Preparatele tradiționale ale haholilor

Nelipsite de pe masa de Crăciun a ucrainenilor sunt produsele din carne de porc, vită și pasăre. Fiind mari ciorbari, ei consumă chiar și în zi de sărbătoare tradiționala ciorbă ucraineană. Președintele Uniunii Ucrainenilor din România filiala Tulcea, Dumitru Cernencu ne-a dezvăluit cum se prepară această ciorbă iubită de haholi. El ne-a spus că se folosește foarte mult zarzavat, se adaugă sfeclă și varză, iar la final este acrită cu zeamă de varză și se consumă cu smântână și cu ardei iute, dar și cu pâine făcută acasă, la cuptor.

Dumitru Cernencu a precizat că nu lipsesc de pe masa de Crăciun a ucrainenilor sarmelele cu viță, care se servesc cu smântână sau iaurt, iar sarmalele cu varză sunt mâncate cu hrean. Și răcitura este un produs preferat de ucraineni, însă ei nu o consumă cu usturoi, ci cu hrean. La capitolul dulciuri, gospodinele pregătesc plăcinte și cozonac. Tot în ajunul Crăciunului se coc colaci în toate casele și se pregătesc bunătățile pentru masa din ziua de sărbătoare. Pe vremuri era obligatorie respectarea anumitor reguli. Una dintre ele a fost adusă din țara de origine, astfel că pe masa de sub icoană se punea fân, pe care erau aşezaţi colacii şi toate celelalte preparate.

Colindele ucrainenilor din Dobrogea

Ucrainenii din Dobrogea nu colindă în Ajun, ci de Crăciun. Ei merg din casă în casă să vestească Nașterea Domnului Isus Hristos.

Haholii, spre deosebire de rușii lipoveni au mai multe colinde și sunt așteptați de gospodari în ziua de Crăciun să le ureze bunăstare, sănătate și spor în toate.

Sărbători binecuvântate!

January 6, 2020
Letea, satul în care trăiesc mai mulți cai decât oameni

Letea este unul dintre puținele sate deltaice în care este păstrată arhitectura tradițională. Localitatea parcă este desprinsă din poveștile copilăriei noastre. Casele au tencuială albastră și garduri vopsite cu aceeași culoare, acoperișul locuințelor este din stuf, iar pomii fructiferi nu lipsesc din curte. Principalul mijloc de transport este căruța trasă de cai, iar satul îți creează impresia că te-ai întors în timp cu cel puțin un secol. De la primii pași pe care îi faci în Letea după ce cobori din barcă te surprinde faptul că drumurile nu sunt asfaltate și în multe locuri nisipul ia locul pământului. Oriunde mergi prin sat, ai impresia că te afli pe plajă. Nisipul extrem de fin, pe care îl vedem atât pe străduțele din sat cât și pe dunele din Pădurea Letea, este format din scoică marină. Cel mai probabil, el este adus în localitate de pe dunele din pădure, de vânturile puternice care suflă iarna. Puțini oameni mai trăiesc în Letea, astfel că au ajuns să fie depășiți numeric de caii sălbăticiți care însuflețesc localitatea și atrag turiștii în zonă.

Ucrainenii din Letea sunt oameni primitori

Populația din satul Letea este formată din ucraineni. Localnicii se plâng că au rămas prea puțini și își doresc să se întoarcă în localitate, cei care au plecat din țară. Dacă te plimbi pe ulițe, vezi multe case părăsite, unele dintre ele aflate în paragină, semn că foștii proprietari nu au mai dat demult pe acasă. Învățați cu turiștii, localnicii sunt primitori și îi primesc pe oaspeți cum se cuvine.

Sătenii știu că miile de vizitatori care ajung în localitatea lor au nevoie să fie ospătați și plimbați prin pădure cu căruța, astfel că îi primesc cu multă căldură și le oferă tot ce este mai bun. Vizitatorii sunt întâmpinați cu muzică tradițională ucraineană, astfel încât experiența lor să fie mai interesantă și încărcată de simboluri.

Peste 400 de cai și 300 de oameni trăiesc în Letea

Există multe informații despre caii din Letea. Unii spun că ar fi aproximativ 3000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea. Pe de altă parte însă, guvernatorul Administrației Rezervația Biosfera Delta Dunării, Cătălin Țibuleac afirmă că în Pădurea Letea sunt în prezent 440 de cai sălbăticiți.

Zona este vizitată atât de turiștii români, cât și de cei străini, pentru că este singura din Europa care oferă o astfel de atracție. Practic, dacă te plimbi prin Letea vei vedea mai mulți cai decât oameni, aceștia din urmă fiind puțin peste 300.

Mâncăruri tradiționale ucrainene la Letea

Doamna Viorica Maxim este cea care le oferă mâncare tradițională, tuturor turiștilor care ajung înfometați la Letea. De aproape 8 ani și-a deschis un restaurant, iar vizitatorii pot degusta produsele din Delta Dunării, gătite pe vatră, ca acasă la străbunica.

În timp ce borșul de pește fierbe în tihnă în ceaunul așezat pe focul de lemne, gospodinele din bucătărie pregătesc icrele, saramura, mămăliga și peștele prăjit, astfel încât nimic să nu lipsească de pe masa oaspeților. Există însă alternative și pentru cei care nu consumă pește. Lor li se pregătește o friptură delicioasă de pui, de lângă care nu lipsesc cartofii prăjiți.

Vinul rece le este adus turiștilor însetați în carafe aburite, iar țuica este oferită înainte de masă, pentru mai multă poftă de mâncare. Restaurantul este un fel de foișor, amenajat tradițional, cu acoperiș din stuf și lemne vopsite în albastru, astfel încât nimeni să nu uite că se află în Delta Dunării.

În Letea, casele nu sunt făcute din chirpici

Animalele sunt mai multe decât oamenii și nisipul în cantități mai mari decât pământul, în satul Letea. În aceste condiții, localnicii nu și-au făcut casele din chirpici, deoarece nu există suficient pământ în localitate, spune ghidul de turism Ionuț Călin. El a precizat că locuințele sunt construite pe structură din lemn de stejar sau salcâm, iar pereții sunt realizați din împletitură de stuf, care este un foarte bun izolator termic. Un alt material folosit pentru finisarea pereților este balega de cal, care în Letea se află din abundență.

Geamurile locuințelor sunt mici, iar tâmplăria este vopsită cu albastru, culoarea specifică în satele din Delta Dunării. Nu lipsesc mușcatele de diferite culori de la geamuri, care aduc o pată de culoare locuințelor tradiționale.

Cu căruța prin Pădurea Letea

Toți turiștii care ajung în Letea vor să viziteze celebra pădure protejată. Ei sunt urcați în căruțele localnicilor și plimbați prin sat, apoi prin rezervația naturală unică în Europa și cea mai veche din România.

În Pădurea Letea nu există grămezi de pet-uri, iar ucrainenii care transportă vizitatorii au un coș de gunoi în căruță, pentru a descuraja aruncarea deșeurilor pe jos. Traseul prin pădure este doar pentru căruțe și pentru biciclete sau se poate merge pe jos.

Cu atelajele se parcurg aproximativ doi kilometri prin pădure, apoi traseul se face pe jos de către turiști, până la dunele de nisip. Taxa pe care Romsilva o percepe pentru intrarea în rezervația naturală protejată este de 5 lei. Localnicii le arată turiștilor atât caii, cât și potecile înguste pe care aceștia merg în șir indian prin pădure până la sursa de apă, atunci când este secetă și pădurea nu este inundată, caz în care pădurea poate fi vizitată și cu barca.

Letea, cel mai mare grind din Delta Dunării

Letea este cel mai mare grind marin din Delta Dunării, spune ghidul de turism Ionuț Călin. El a precizat că grindul nisipos s-a format în urmă cu peste 10.000 de ani, pentru că de atunci a început și formarea deltei.

Grindul Letea face parte din cordonul litoral inițial de formare a deltei, format din grindurile Crasnicol, Caraorman, Letea și Jibrieni, ultimul aflându-se în Ucraina.

Deoarece pe terenul pe care se află în prezent Grindul Letea era înainte marea, nisipul este foarte fin, din scoică marină.

Stejarii seculari din Pădurea Letea îi impresionează pe vizitatori

Toți cei care ajung în Letea, turiști români sau străini, vor să vadă spectacolul oferit de natură în mirifica pădure din localitate. Plimbarea cu căruța trasă de cai prin pădure le oferă experiențe noi celor care nu au mai încercat acest mijloc de transport.

În Pădurea Letea există un stejar de peste 780 de ani în zona Hazmacu Mare, care nu se află însă pe traseul turistic, astfel că nu poate fi văzut. Putem observa însă, un alt stejar foarte bătrân, care are aproximativ 500 de ani. El face eforturi să mai trăiască, iar în primăvară i-a căzut cea mai mare creangă pe care o avea.

Acum mai vegetează foarte puțin și mai are doar câteva crengi mici. În plus, lianele care au crescut în zona protejată, ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana greacă și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Caii sălbăticiți din Letea, o atracție pentru turiști

Pe lângă dunele de nisip și pădurea seculară, turiștii care ajung la Letea sunt atrași de caii sălbăticiți. În urmă cu câțiva ani erau peste 2000 de cai în cea mai veche rezervație naturală din România, însă acum nu sunt mai mult de 440 de exemplare, spune guvernatorul Deltei Dunării, Cătălin Țibuleac.

Caii au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei trăiesc liberi prin pădure și au devenit atracție turistică

Letea, o zonă rurală adorată de turiști

Turiștii străini sunt fascinați de Delta Dunării și de Pădurea Letea. Ei apreciază foarte mult bogățiile pe care le avem, spune ghidul de turism Ionuț Călin. În pădure există o varietate mare de plante crescute natural, care o fac specială. Pădurea nu este compactă, ea este formată din hazmace (din lb. turcă – fâșii de pădure). Pentru combaterea deșertificării, în ultimii ani au fost plantate în rezervație aproximativ 50 de hectare de teren cu plop alb sau cu alte specii.

În Letea, vizitatorii ajung doar primăvara, vara și toamna. Acolo merg și mulți turiști străini pentru a vedea caii, care sunt unici în Europa. Practic, Letea este o localitate în care vizitatorii sunt în trecere, nu prea înnoptează acolo. În sat sunt doar două pensiuni, iar localnicilor le este greu să asigure cazarea turiștilor, pentru că nu există apă curentă și canalizare. Ei iau apa din puțuri cu apă sărată. Apa potabilă poate fi găsită pe o singură stradă din localitate și este adusă de săteni o dată sau de două ori pe săptămână, pentru gătit și băut, cu bidoanele, cu căruțele sau cu tractoarele, fiecare cu ce are. Nu este ușoară viața în Letea, dar pentru turiștii veniți din marile aglomerări urbane, pare interesantă.

ARBDD protejează biodiversitatea

Guvernatorul Administrației Rezervația Biosfera Delta Dunării, Cătălin Țibuleac spune că face tot posibilul pentru protejarea biodiversității. El consideră că trebuie să fie asigurată o dezvoltare economico-socială durabilă și sustenabilă, în relație cu natura, astfel încât să nu ajungem să avem o deltă frumoasă cu un gard mare în jurul ei.

”ARBDD are 5 comisariate pe tot teritoriul Biorezervației Delta Dunării și distanțele reprezintă o problemă. Va fi implementat un proiect cu fonduri europene, care va permite monitorizarea activităților desfășurate în deltă, într-o proporție de 70-80%. Astfel, vor fi monitorizate șalupele, calitatea apei, vor exista radare și sisteme cu infraroșu. Pe de altă parte, în dispecerat vor fi vizualizate șalupele din deltă, se va ști ale cui sunt și pentru ce tip de activitate sunt autorizate. În prezent, pot fi controlate de către ARBDD atât viteza cu care se circulă pe brațe și canale, cât și activitățile de cazare care se desfășoară. Trebuie schimbat regulamentul de urbanism vizavi de modul în care trebuie să se construiască în Delta Dunării. Schimbarea va scădea presiunea pentru dezvoltarea necontrolată a spațiilor de cazare în zona deltei și va permite vizitarea pe anumite trasee bine definite, în perimetrul localităților turistice din deltă în care ajung vizitatori, astefl că planul de urbanism va avea o destinație specială”, a precizat guvernatorul Deltei Dunării, Cătălin Țibuleac.

Județul Tulcea, promovat cum nu a fost niciodată

Frumusețile din Delta Dunării și din Dobrogea de Nord, parcă nu au fost promovate nicicând mai mult decât acum. Neobosiți, reprezentanții Asociațiației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării organizează nenumărate infotripuri, astfel încât potențialii turiști să afle de la jurnaliștii și bloggerii români și străini, ce atracții îi așteaptă în raiul apelor.

Prin prezentarea atracțiilor din deltă, a meșteșugurilor practicate de localnici și a gastronomiei deltaice, care nu s-a schimbat în ultimul secol, reprezentanții AMDTDD au reușit să atragă în ultimul an foarte mulți vizitatori, pentru care Delta Dunării nu reprezenta o zonă atractivă, spune directorul executiv al asociației, Nicoleta Alexe.

Ea a precizat că este aproape imposibil ca în această perioadă să mai găsești cazare la o pensiune sau la un hotel din deltă, pentru că gradul de ocupare este de peste 90%. Nicoleta Alexe afirmă că este foarte bine că oamenii au acces în Pădurea Letea, deoarece este un loc foarte interesant din punct de vedere botanic, dar nu trebuie să uităm că ea trebuie protejată.

Trei trasee de vizitare în Pădurea Letea

În zona Pădurii Letea au fost organizate de către ARBDD trei trasee de vizitare, amplasate în zona tampon și parțial în aria strict protejată. Accesul pe traseele turistice este permis în perioada 1 mai – 30 septembrie, între orele 09.00-16.00 de marți până duminică, cu excepția zilelor de luni, când este închis.

Traseul 1 – Hașmacul lui Ivancenco este primul tronson, de aproximativ 2000 de metri. El se parcurge pe jos sau cu căruțele cu cai, iar pe o porțiune de 200 de metri se merge exclusiv pe jos.

Traseul 2 – Târla Popii se parcurge cu atelajele adecvate pe o distanță de 1500 de metri, iar pe tronsonul final, de 300 de metri se merge exclusiv pe jos.

Traseul 3 – Hașmacul Mare – este cel care poate fi parcurs doar pe jos de către vizitatori.

Pentru vizitarea Pădurii Letea, turiștii sunt obligați să plătească anticipat la personalul silvic responsabil din zonă, un tarif de vizitare de 5 lei pe zi. Pe biletul de intrare se completează și numărul permisului de acces în Biorezervația Delta Dunării, eliberat de ARBDD.

Atât explorarea pădurii, cât și plimbarea cu barca și ulterior cu căruța până în zona protejată sunt experiențe pe care turiștii nu le au zilnic, tocmai de aceea ele reprezintă o atracție care nu trebuie ratată când ajungem în Delta Dunării.

July 28, 2019
Festivalul Bujorului și Festivalul Păstoritului, evenimente organizate de minoritățile din Tulcea

Când ți-e dor de mult verde, de natură și tradiții mergi în mediul rural. Eu am ajuns astăzi în județul Tulcea, unde au avut loc două evenimente organizate de minorități: Festivalul Bujorului la Fântâna Mare și Festivalul Păstoritului, la Sarighiol de Deal. Am văzut acolo comunități unite, multă voie-bună și oameni care iubesc și protejează natura.

Festivalul Bujorului, un eveniment al ucrainenilor din Tulcea

În județul Tulcea sunt mai multe rezervații naturale de bujori, una dintre ele fiind în comuna Ciucurova. Astăzi, comunitatea de ucraineni din Tulcea a organizat Festivalul Bujorului în satul Fântâna Mare.

De la mic la mare, toată suflarea din localitate a participat la serbarea câmpenească, a cântat și a dansat în poiana situată pe islazul comunei Ciucurova, în satul Fântâna Mare, unde s-a desfășurat acțiunea culturală. Este o tradiție a etnicilor ucraineni, o acțiune culturală care a ajuns la a treia ediție.

Multiculturalitatea este promovată în județul Tulcea

Președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac prezent la eveniment, mi-a declarat că Festivalul Bujorului reprezintă unul dintre momentele reprezentative pentru ceea ce înseamnă multiculturalitatea județului. ”Ceea ce a reușit Uniunea Ucrainenilor filiala Tulcea să organizeze la Fântâna Mare este un exemplu din multitudinea de manifestări tradiționale și obiceiuri ale minorităților, pe care Tulcea le oferă. Președintele Dumitru Cernencu a reușit să adune laolaltă grupuri de ucraineni reprezentative la nivel de județ, din Chilia Veche, Murighiol, Letea, Tulcea și Sulina, care fac parte din comunitatea ucraineană din județul Tulcea”, a precizat Cătălin Țibuleac.

Președintele AMDTDD spune că bujorii din regiune reprezintă o specie protejată, iar turiștii care vizitează rezervația trebuie să fie educați și să nu rupă florile. ”Vizitatorii trebuie să știe să păstreze și să respecte natura, așa cum este ea. Evenimentul de astăzi, 11 mai 2019, aduce mesajul de prezervare și protejare a naturii, iar faptul că Uniunea Ucrainenilor Tulcea reușește să facă acest lucru, este de lăudat”, a afirmat Cătălin Țibuleac.

Satul Fântâna Mare este locuit de ucraineni

”Vremea ne-a cam jucat feste, dar astăzi s-au strâns câteva sute de oameni. Gândurile bune și chakrele noasre au dat lovitura astăzi și au îndepărtat ploaia”, spune în glumă președintele Uniunii Ucrainenilor din România filiala Tulcea, Dumitru Cernencu. De la el am aflat că Fântâna Mare a fost locuită mai întâi de turci, apoi au descoperit acel loc mirific etnicii ucraineni veniți din sudul Basarabiei și acum ei reprezintă populația majoritară în localitate. Tot Dumitru Cernencu mi-a spus că poiana de la Fântâna Mare era plină cu bujori în urmă cu 50 de ani.

Între timp însă, oamenii i-au rupt și au rămas mai puțini. Tocmai de aceea, el îi sfătuiește pe turiștii care merg să vadă aceste flori protejate, să aibă respect pentru natură și să nu distrugă rezervația naturală, să nu rupă bujorii. Cei care ajung în zonă pot vizita Cetatea Ibida, de la Slava Rusă.

Cântecele lungi și triste ale ucrainenilor reflectă starea de spirit a etnicilor

Românii care ascultă cântecele noastre ucrainene spun că sunt frumoase, răscolitoare și foarte lungi, mi-a declarat președintele Uniunii Ucrainenilor filiala Tulcea, Dumitru Cernencu.

El spune că etnicii ucraineni nu au plecat de bine din Basarabia, dar nici când au venit aici, au avut o viață roz. Cântecele ucrainenilor reflectă trăirile oamenilor la un moment dat și nu putem trece peste ele, a precizat Dumitru Cernencu.

3 miei și 18 găini au pregătit ucrainencele la Festivalul Bujorului

Festivalul Bujorului a început cu o slujbă religioasă și a continuat cu un program artistic, deoarece ucrainenii iubesc cultura și tradiția. La agapa frățească organizată pe islazul din satul Fântâna Mare, localnicii au adus ce au avut mai bun acasă.

Ștefana Gheorghe, președintele Organizației Uniunii Ucrainenilor de la Fântâna Mare, mi-a spus că au pregătit supă de găină și friptură de miel la ceaun, plăcintă cu brânză și prăjituri, toate gătite de gospodinele din sat. Ea a afirmat că mâncarea adevărată se face la foc și la ceaun, nu la cuptorul cu microunde.

”Pentru acest eveniment am pregătit câteva cântece, că noi am fost și bucătărese și organizatori și tot. Mâncarea tradițională a ucrainenilor este ciorba de pasăre cu tăiței de casă. Am pregătit și miel la ceaun cu puțin sos. Sosul l-am preparat cu bulion, foi de dafin, usturoi, sare, piper și cimbru. Carnea de miel a fost prăjită, apoi am turnat sosul peste ea și a stat la foc, pe pirostrie, aici pe islaz. Am gătit mâncarea din trei miei, iar pentru ciorbă am avut 18 găini, tăiței de casă, zarzavaturi proaspete, borș de putină și ouă de casă” a mai precizat gazda evenimentului, Ștefana Gheorghe. Nu vă mai spun că mâncarea a fost extrem de gustoasă, pentru că sunt convinsă că v-am făcut deja poftă.

Festivalul Internațional Multietnic al Păstoritului

Tot astăzi, am ajuns împreună cu reprezentanții Asociației de Promovare a Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac și Corina Davidov și la Sarighiol de Deal, o localitate din județul Tulcea în care sunt mulți aromâni. Acolo, se organizează în perioada 9-13 mai, Festivalul Internațional Multietnic al Păstoritului. Pe dealul din localitate s-au încins hore, au cântat multe ansambluri și a fost prezentată o expoziție cu mâncăruri tradiționale.

La eveniment participă 28 de ansambluri artistice din Republica Macedonia, Republica Moldova, din județele Olt, Dolj, Gorj, Argeș, Brașov, Suceava și Alba. Din Macedonia au venit aromâni grămușteni, din Argeș participă două ansambluri de copii români care cântă armânește, dar sunt prezente și ansamblurile din județul Tulcea, care vor participa mâine la eveniment. Luni vor fi premiați toți participanții la festival.

Dumitru Caimacan Popescu, conducătorul Ansamblului Aromân Dor și organizatorul evenimentului spune că are oaspeți din Macedonia, Albania și Republica Moldova. El a inițiat această manifestare care se află deja la a XVII-a ediție, deoarece în Sarighiol Deal aromânii au venit cu peste 18.000 de oi când a avut loc schimbul de populație din Durostor și Kaliakra și au fost mutați în Dobrogea de Nord. Localitatea a fost formată predominant din aromâni până în anul 1975, când erau 500 de familii. Ulterior acestea au plecat spre oraș și acum doar 30% din populație mai este compusă din aromâni, care se ocupă cu agricultura și păstoritul.

Festivalul va continua și duminică, 12 mai și puteți merge la Sarighiol Deal, dacă vă tentează să gustați produsele din carne de miel și oaie, tradițional aromâne: miel în cocă, tochitură de miel, pastramă, sarmale, drob de miel, brânză telemea și caș sau dulciuri precum halvaua de casă, cum o făceau bătrânii. Halvaua aromânilor este preparată din făină, ulei ,zahăr și arome și este foarte gustoasă. Să aveți poftă!

May 11, 2019
Crăciunul pe stil vechi, la lipovenii și ucrainenii din Dobrogea

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine, iar comunitățile de lipoveni și ucraineni se pregătesc să vestească Nașterea Domnului. Dacă armenii o sărbătoresc astăzi, credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian. Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

Crăciunul pe stil vechi, la rușii lipoveni

Pentru credincioșii staroveri, Crăciunul, sărbătorit în fiecare an pe 7 ianuarie, nu este privit din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi îl percepem. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni, Vasile Dolghin, mi-a declarat că la staroveri, aceasta este o sărbătoare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos. Ea este petrecută cu un post mai lejer, când se poate mânca pește până la Sf. Nicolae, apoi se ține un post mai strict. Nimic din spiritul comercial de astăzi al sărbătorilor de iarnă nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii de Crăciun.

Profesorul Vasile Dolghin, care locuiește în Sarichioi, comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România, spune că Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. El mi-a povestit că în copilăria sa, când se tăia porcul de Crăciun, iar cei mici îi ajutau pe părinți, nu gustau nici măcar șorici, deși mirosul era îmbietor. Se respecta cu sfințenie tradiția și toată lumea ținea post.

Mâncăruri tradiționale lipovenești de Crăciun

Tot de la profesorul Dolghin am aflat că în Ajunul Crăciunului se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine. De asemenea, gospodinele pregătesc orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți și bomboane. Toate aceste preparate se duc rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, le oferă aceleași bucate oaspeților.

Astăzi, în ajunul Crăciunului, femeile gătesc răcitură cu hrean, nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc, coapte la cuptor, cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean.

Preparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta sau colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.

Colindul rușilor lipoveni

După liturghia de Crăciun și după masă, niciodată înainte de sărbătoare, rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos, printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor pe care îl cîntă colindătorii, cărora ei le spun hristoslavciki.

Ei fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească. Aceasta este o dovadă în plus, spune profesorul Vasile Dolghin, că lipovenii au părăsit Rusia în secolul al XVII-lea, înaintea colindelor de factură ucrainean-catolică.

Ajunul Crăciunului, la ucrainenii din Dobrogea

În această seară, ucrainenii sărbătoresc Ajunul Crăciunului și merg cu Vecera la părinți și la toate rudele mai vârstnice. Ghidul de turism Eduard Acsente, care a copilărit la Sfântu Gheorghe, spune că Vecera este o tradiție potrivit căreia, haholii merg cu colaci și cadouri simbolice la neamuri, să își ceară iertare pentru toate greșelile pe care le-au făcut în anul respectiv. Ei le spun gazdelor: „Dobrei vecer, sfatei vecer, preimaite muiu veceru?“, ”Bună seara, sfântă seara, primiți iertarea mea?” Rudele mulțumesc pentru „vecera“ şi îi poftesc la masa de post, de pe care nu lipsesc cucheaua, ozvarul și pirijecichi și astfel le iartă toate greșelile. Cucheaua este o fiertură de grâu, asezonată cu nucă și miere, iar ozvarul este un compot din fructe uscate din care nu lipsesc prunele, care îi dau preparatului un gust ușor afumat. Oaspeții pleacă abia după miezul nopții, pentru ca gazdele să prindă Crăciunul cu musafiri.

”În Sf. Gheorghe, Ajunul Crăciunului era o seară sfântă, chiar simțeam că Dumnezeu este între noi. Nu făceam brad, nu aveam această tradiție, dar ne simțeam foarte bine”, își amintește Eduard Acsente.

Pirijecichi, delicatesele ucrainenilor din Dobrogea

Pirijecichi sunt niște pâinici tradiționale umplute cu varză călită sau cu cartofi, coapte în cuptor. Eduard Acsente spune că în vremurile în care nu era prohibiție la pescuit sturion, aceste pirijecichi erau umplute cu placenta pe care se formează icrele negre sau cu măduva de la șira spinării sturionului. Aceasta se aduna tot anul și se usca, iar de Crăciun se punea în apă la înmuiat, se fierbea și se toca mărunt. Cu ea, gospodinele făceau pirojki, care erau fantastice. Acum, dacă nu se mai pescuiește sturion, tradiția acestor plăcinte nu mai este păstrată. Eddy își amintește că în Sf Gheorge nu se arunca nimic de la sturion în afară de oase. Gospodinele preparau inclusiv prăjituri din sturion. El afirmă că atunci când era copil, mama lui făcea o plăcintă din ficat de morun, care era extrem de gustoasă.

Colindele ucrainenilor din Dobrogea

Haholii din Sfântu Gheorghe nu colindă în Ajun, ci de Crăciun. Ei pleacă din casă în casă să vestească Nașterea Domnului Isus Hristos. ”Colindele ucrainene sunt foarte melodioase și frumoase. Haholii se bucură de colindători și de obiceiurile de sărbători, pentru că iarna, locuitorii din Delta Dunării nu prea au cu ce să se îndeletnicească. Viața cazacilor a fost grea. Ei plecau la luptă, femeile rămâneau acasă și se descurcau singure în condiții grele și își apărau gospodăriile. Și atunci, în sărbători ele găseau toată bucuria.”, a precizat Eddy.

Sărbători binecuvântate!

January 6, 2019
Ucrainenii din Dobrogea sărbătoresc Sfântul Andrei pe stil vechi

Noaptea de Sfântul Andrei este magică, iar ucrainenii din Dobrogea o sărbătoresc cu un decalaj de 13 zile față de creștinii-ortodocși. Haholii nu au o biserică specială, ei sunt ortodocși, dar respectă calendarul Iulian. Au ritualuri foarte frumoase și se distrează mult în această noapte din ajunul Sfântului Andrei. Ele sunt legate atât de măritișul fetelor cât și de gonirea spiritelor rele, atât prin folosirea usturoiului, cât și printr-o stare generală de veselie. Sunt obiceiuri păgâne, iar multe dintre ele au dispărut cu timpul. Eduard Acsente, un ucrainean veritabil, ai cărui strămoși s-au stabilit în localitatea Sfântu Gheorghe din anul 1775, dorește să reînvie toate aceste tradiții străvechi.

Turta, cenușa și vătraiul fac parte din ritualul de gonire a strigoilor

Fiind postul Crăciunului, în această seară se coace în casele ucrainenilor din frumosul sat Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, o turtă de post. Este un fel de colac din aluat de pâine cu zahăr, împodobit foarte frumos cu rahat, bomboane și nelipsitele flori, pe care ucrainencele le iubesc. Această turtă se coace în cuptor și la final arată precum coronițele pe care noi le punem la ușă de Crăciun. Prietenii și vecinii se strâng în casa unuia dintre săteni. Gazda agață turta de tocul ușii și murdărește cu funingine o bucată de material. Toți invitații trebuie să participe la acest joc, ce se lungește până târziu în noapte. Musafirii încalecă pe rînd pe un vătrai (cuciuba la ucraineni), fiind un ritual în cadrul căruia se spun anumite cuvinte. Toți participanții îl fac să râdă, dar cel care este pe vătrai trebuie să rămână serios și să muște din acea turtă agățată de tocul ușii. De obicei nu reușește, chiar dacă încearcă de 5-6 ori și inevitabil râde, moment în care este mâzgălit cu funingine. Se spune că persoanele care râd, sunt posedate și îl aduc în casă pe necurat. De regulă, la finalul jocului, toți sunt murdari de funingine și fac o burtă zdravănă de râs, mi-a povestit Eduard Acsente. Cei care se amuză și nu rămân serioși, au posibilitatea să se căiască după ce sunt mânjiți cu funingine, apoi merg la masă și se distrează. În seara aceasta, este obligatoriu ca ucrainenii să fie bucuroși, pentru a goni răul. Tot în ajunul Sfântului Andrei, ei pun grâu la încolțit și îl stropesc timp de 10 zile cu gura, cu apă neîncepută.

Fetele nemăritate fac turte cu apă din Dunăre

Tot în ajunul de Sf Andrei, ucrainencele necăsătorite află cu cine se mărită sau din ce zonă este băiatul. Eduard Acsente spune că, pe vremuri, ele făceau niște turte din făină de mălai. Era un procedeu foarte distractiv pentru domnișoare și îl repetau până când reușeau să facă turtele. Ele luau apă din Dunăre direct cu gura, iar când ajungeau acasă, turnau puțin mălai în gură pentru a prepara turtele chiar în cavitatea bucală. Deoarece nu este un procedeu foarte simplu, iar domnișoarele aveau chef de distracție, ajungeau să facă drumul pînă la Dunăre chiar și de 20 de ori, deoarece râdeau și înghițeau apa sau o scăpau din gură. Fetele făceau un fel de turte (balabuște le spun ucrainenii) și le așezau pe toate pe un băț. Îi dădeau drumul câinelui în curte și îl urmăreau pentru a observa ce turtă mănâncă prima dată. Fata a cărei turtă era mâncată prima de către câine, se mărita în acel an, iar direcția în care se îndrepta apoi animalul arăta zona în care stătea ursitul. Eddy spune că, în proporție de 80% aceste lucruri se potriveau. Oricum, fetele de 17, 18 ani se gândeau deja la măritiș și aveau pe cineva în minte, așa că lucurile se realizau cu puterea gândului.

Baticul care prevestea căsătoria

Ucrainencele necăsătorite aveau mai multe metode prin care aflau dacă se căsătoresc sau nu, foarte repede. Tot de la Eduard Acsente am aflat că un alt obicei pe care îl foloseau domnișoarele în ajunul Sfîntului Andrei era cel al vaselor întinse pe masă. Ele puneau diferite lucruri sau obiecte, fiecare în câte un vas, printre care și un batic. Fetele intrau pe rând și alegeau câte un vas. Fata care nimerea vasul în care se afla baticul, se căsătorea în anul următor, iar celelalte mai aveau de așteptat.

Geamurile și ușile se ung cu usturoi în această seară

De la Bianca Folescu, reprezentantul Asociației Suvenir din Dobrogea, am aflat că la ucraineni există ritualul de a pune usturoi la geamuri și pe tocurile ușilor, pentru a ține răul la distanță și a fi apărați de spiritele rele. De asemenea, ei tămâiază grajdurile și bat un cui în mijlocul locului în care stau animalele, în care agață un craniu de vită, care se consideră a fi o protecție pentru ele. Haholii cred că în noaptea Sf Andrei spiritele rele vin să ia laptele vacilor și doresc să îndepărteze primejdia prin acest obicei. Bianca mi-a povestit și despre ritualurile și superstițiile creștinilor-ortodocși din Dobrogea cu ocazia sărbătorii de Sf. Andrei, despre care am scris aici.

Lipovenii nu sărbătoresc într-un fel anume Sfântul Andrei

Rușii lipoveni nu au tradiții și obiceiuri de Sf. Andrei. Mai mult decât atât, sărbătoarea nu este consemnată în mod deosebit în calendarul Iulian și nu are loc o slujbă specială. În timp ce Biserica, în general, ca instituție a evoluat în permanență și s-a modernizat, Biserica de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Sarichioi, Vasile Dolghin, mi-a spus că în religia rușilor lipoveni, nu se pomenește nimic de creștinarea românilor, cu atât mai mult a rușilor, de către Sfântul Andrei, întâiul chemat, fratele apostolului Petru. El spune că aceste lucruri sunt precizate abia în scrierile târzii ale rușilor din secolele al X-lea și al XI-lea. Fostul profesor de limba și literatura română, Vasile Dolghin, apreciază că este îndoielnică legenda Sfântului Andrei în Dobrogea, deoarece creștinismul s-a răspândit în antichitate în orașe mari, nu în sate care au rămas păgâne până târziu. El spune că inclusiv Pestera Sf. Andrei, care atrage mii de vizitatori astăzi, nu-și explică influența în pustietate, ținând cont de numărul locuitorilor de atunci. Profesorul Dolghin consideră că în prezent avem un ”amalgam aiuristic-comercial al globalizării în toată ortodoxia”, ceea ce nu reprezintă un lucru bun pentru religie.

December 12, 2018