Tag: turism constanta

  • Ion Jalea, muzeul dedicat artistului care a sculptat cu o singură mână

    Ion Jalea, muzeul dedicat artistului care a sculptat cu o singură mână

    În zona veche a Constanței, într-un superb imobil de patrimoniu cu coloane în stil brâncovenesc și o terasă fantastică, de pe care se vede marea până la Pavilionul Regal se află Muzeul Ion Jalea, locul în care găsim multe dintre lucrările artistului Ion Jalea. Un sculptor reprezentativ pentru Dobrogea, Ion Jalea, deși și-a pierdut brațul stâng în Primul Război Mondial, chiar la începutul carierei, a făcut abstracție de handicapul său și a realizat opere impresionante. Din păcate, Muzeul de Sculptură Ion Jalea, care își are sediul în fosta Casă Pariano de pe Bulevardul Elisabeta din Constanța este un obiectiv turistic puțin mediatizat, despre care nici măcar constănțenii nu știu prea multe.

    Ion Jalea, dobrogeanul care a studiat la Paris

    Ion Jalea s-a născut în Tulcea, la Casimcea, din părinți mocani veniți în Dobrogea prin transhumanță cu oile, cu o generație în urmă. El și-a făcut școala la Constanța și aici, la Liceul Mircea cel Bătrân l-a întâlnit pe dascălul care avea să-i schimbe viața.

    Sculpturi Ion Jalea Este vorba despre Dimitrie Hârlescu, numit ”bavarezul” în epocă, la începutul secolului trecut. Bavarezul a fost primul pictor profesionist cu școală, care a venit la Constanța. Dimitrie Hârlescu a descoperit talentul tânărului Ion Jalea și a decis pe loc pentru el, că trebuie să urmeze o carieră artistică, lucru la care Ion Jalea nu prea visa, pentru că nu a avut condițiile necesare pentru a-și valorifica aceste aptitudini.

    Sculptura Ion JaleaÎn urma recomandării lui Hârlescu și cu o bursă dată de municipalitate, Jalea a plecat la Școala de Arte și Meserii la București, după care a făcut studii universitare în Capitala țării. Ajunge și la Paris înainte de Primul Război Mondial, iar la întoarcere s-a înrolat în armată și a luptat în război, unde și-a pierdut brațul stâng. Era să își piardă și piciorul, a fost grav mutilat, dar și-a găsit resursele necesare pentru a supraviețui artistic. Ion Jalea a avut o voință extraordinară, a putut să lucreze și cu acest mare handicap fizic, a realizat o operă care a stat sub semnul unei seninătăți clasice, a declarat pentru Discover Dobrogea criticul de artă Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța.

    A sculptat cu o singură mână, dar a avut succes

    Este foarte interesant că deși a avut acest handicap îngrozitor, Jalea nu s-a lăsat în voia depresiei. El nu a fost un suflet bântuit de spaime și de fel de fel de neliniști, a făcut parte din categoria spiritelor care tind către seninătate și armonie și acest lucru a fost hotărâtor, spune criticul de artă Doina Păuleanu.

    Sculpturi Ion Jalea Jalea a căutat armonia, echilibrul static, acea expresie extraordinară a figurilor care țin de frumusețe, de armonie, care tind către acea zonă a unei înțelegeri extraordinare între om și Univers, pe care artistul a știut să o ilustreze atât de bine. Deși a avut un start nefericit cu care a pornit în viața artistică, acest lucru nu s-a văzut în lucrările sale.

    Sculptura Ion JaleaIon Jalea și-a realizat întreaga operă sub semnul seninătății și echilibrului, sub semnul cărora a realizat întreaga operă. O operă îndelungată, deoarece Jalea a murit la peste 90 de ani și a avut șansa să lucreze mult și să fie recunoscut, atât în tinerețe, cât și în perioada următoare. Nu era ușor să fii recunoscut și să ai continuitate în recunoaștere în perioada comunistă, pentru că atunci s-a produs o ierarhie a valorilor, care uneori nu avea legătură cu artele vizuale, ci cu comandamente politice, spune Doina Păuleanu.

    muzeul-de-sculptura-ion-jalea-constantaJalea a rezistat și a reușit să aibă comenzi remarcabile. El este unul dintre marii autori de monumente din țara noastră. Una dintre ele, grupul statuar Regina Elisabeta poate fi văzută în timpul plimbării pe faleza Cazinoului. Cea de-a doua se intitulează ”Arcașul” și se află în fața Muzeului Ion Jalea, de pe Bulevardul Elisabeta.

    Tematica abordată de sculptorul dobrogean Ion Jalea

    De-a lungul întregii sale vieți, Jalea a avut mai multe cicluri tematice, dar cel care a durat în toată cariera sa artistică, a fost inspirat din viața țăranilor. Au fost imagini care i s-au impregnat pe retină încă din copilărie și are câteva dintre cele mai frumoase statui de mici dimensiuni, ne-a precizat directorul Muzeului de Artă Constanța, Doina Păuleanu.

    Sculptura Ion Jalea Statuia mică nu este ușor de realizat, cu atât mai mult cu cât el avea și vocația operelor monumentale. Câteva țărănci la muncă sau care cărau saci, femei prășind, un țăran cu calul, mici capodopere în care se recunoaște atât viziunea, cât și stilul și capacitatea artistului de a înțelege subiectul și de a-i adecva mijloacele de reprezentare.

    Sf. Petru si Pavel Ion JaleaUn al doilea ciclu, extrem de important pentru creația lui Ion Jalea este cel religios. Ion Jalea a fost un mare credincios și are opere închinate acestei deschideri către credință. Are o serie întreagă de lucrări inspirate de religie, dar și două dintre cele mai mari sculpturi ale sale de interior, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, modelată exemplar, care se află în Muzeul Ion Jalea, situat în imediata vecinătate a Catedralei Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Oamenii care vin de la catedrală și intră în Muzeul Ion Jalea se bucură să vadă aceste întrupări perene ale celor doi sfinți.

    Cele mai cunoscute lucrări ale sculptorului Ion Jalea

    Câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale artistului Ion Jalea fac parte din ciclurile religios și cele inspirate din viața țăranilor și din arta antică. L-au preocupat foarte mult aceste subiecte, a făcut și sculpturi care reprezentau victoriile antice, acele femei care simbolizau victoria, realizate cu un veșmânt ușor deasupra, în tehnica draperiilor umede.

    Sculptura Ion Jalea Alte opere reprezentative sunt cele din domeniul rural, lucrările cu femeile de la țară, din ciclul religios, reliefuri și cei doi Sfinți Petru și Pavel.

    Sf. Gheorghe sculptura Ion JaleaAre o reprezentare foarte frumoasă a Sfântului Gheorghe, capul Sf. Pantelimon, iar statuia întreagă se află la Mănăstirea din Techirghiol, a precizat Doina Păuleanu. Cea de-a treia direcție care îi străbate întreaga creație este inspirată de arta antică. Hercule doborând centaurul, o lucrare de mari dimensiuni, transpusă în piatră se află în Parcul Herăstrău. O lucrare de mici dimensiuni, grupul statuar închinat eroilor francezi căzuți în România în Primul Război Mondial, se află tot la București, într-unul dintre parcurile centrale.

    Portrete Ion JaleaÎn Muzeul Ion Jalea sunt expuse autoportretul, portretul mamei, al tatălui și al fiicelor sale, femeia cu dovleci sau arcașul în viziune de interior. Arcașul a fost una dintre formele spațiale care l-au preocupat pe Jalea decenii de-a rândul. Prima formulă în care a întrupat arcașul ca un soi de simbol al rezistenței poporului român, a fost realizată când avea în jur de 26 de ani și la ultimele a lucrat până târziu. Toate aceste lucrări pot fi văzute în Muzeul Ion Jalea, în care sunt expuse operele sale, care au fost donate.

    ”Arcasul” sculptura Ion JaleaArtistul a dorit să doneze operele sale Constanței, implicit Muzeului de Artă din Constanța, pentru că de aici a pornit destinul său artistic și acestui mediu a dorit să îi închine întreaga operă. El a oferit orașului nostru o serie întreagă de lucrări în anul 1968, când s-a și înființat muzeul, iar apoi, în anul 1994 familia a dăruit alte lucrări Muzeului de Artă din Constanța, după moartea artistului. Acum, instituția de cultură are o colecție completă și reprezentativă a operei acestui sculptor.

    Ion Jalea, muzeul cu peste 200 de lucrări, dedicat unui singur artist

    Este inedit faptul că Muzeul Ion Jalea îi este dedicat doar celui care îi poartă numele, un lucru mai puțin obișnuit la noi. În general, sunt puține muzee dedicate unui singur artist, pentru că trebuie să ai un repertoriu impresionant de forme pentru a putea deschide un astfel de muzeu. În Muzeul Ion Jalea există un număr impresionant de lucrări, peste 200, din care cea mai mare parte este expusă, dar există și lucrări expuse la Muzeul din Constanța și în depozite, am mai aflat de la criticul de artă Doina Păuleanu.

    muzeu-sculptura-ion-jalea-constantaIon Jalea a fost un artist reprezentativ pentru Dobrogea și pentru creația sa. Sunt doar două muzee de sculptură în România, Muzeul Ion Jalea, care este cel mai important, dar și Muzeul Ion Irimescu de la Fălticeni, realizat ulterior, care prezintă opera marelui sculptor ce a murit la 102 ani, în secolul XXI.

    Sculptura, unul dintre miracolele artei moderne

    Este important de spus și faptul că unul dintre miracolele artei noastre moderne este tocmai apariția sculpturii, în cea de-a doua generație din care face parte și Ion Jalea. Ea îi include pe Brâncuși și pe Paciurea, doi dintre cei mai mari artiști pe care i-a avut neamul românesc, ne-a declarat criticul de artă Doina Păuleanu.

    muzeul-de-sculptura-ion-jalea-constanta Ea apreciază că această maturizare rapidă, care a ars etapele în opera națională, este foarte importantă, deoarece în etapele precedente, cele religioase ale artei noastre bizantine și postbizantine, noi am avut puțină sculptură. Și aceasta, deoarece sculptura nu putea face chip cioplit în biserici, pe de o parte, și de cealaltă parte era folosită doar la ancadramentele ferestrelor de la bisericile sau de la palatele construite de-a lungul anilor în România, în zone importante și reprezentative.

    Muzeul Ion Jalea, în zona Peninsulară a Constanței

    Cu toții știm unde este Cazinoul din Constanța, dar prea puțini au auzit de Muzeul Ion Jalea. Edificiul este ridicat în cel mai înalt punct al falezei și poate fi admirat de pe Bulevardul Elisabeta. El are proporții echilibrate foarte frumos și un foișor deschis, cu coloane în stil brâncovenesc.

    muzeu-sculptura-ion-jalea-constanta De pe terasa muzeului poate fi văzută marea, până la Pavilionul Regal. El se află în fosta Casă Pariano, care i-a aparținut  lui Constantin Pariano, prefect al Constanței din perioada 1900-1912 și a fost construită după Primul Război Mondial. Data viitoare când vă plimbați pe faleza Cazinoului, puteți face o vizită la Muzeul Ion Jalea, ale cărui exponate este imposibil să nu vă placă.

  • Grecii din Dobrogea ne transmit prin obiceiurile lor bucuria de a trăi

    Grecii din Dobrogea ne transmit prin obiceiurile lor bucuria de a trăi

    Dansurile spectaculoase, mâncărurile simple dar extrem de gustoase și dragostea pentru păstrarea tradițiilor sunt transmise din generație în generație de grecii din Dobrogea, de mii de ani. Le place viața și îi încurajează pe cei din jurul lor să se bucure că trăiesc. Până la urmă, ce-ar fi viața fără dans, zâmbete și momente frumoase? Tocmai de aceea probabil, pe 28 mai 2016 s-au strâns pe Plaja Modern din Constanța aprope 6500 de adulți și copii de diferite naționalități, să danseze sirtaki. Președintele Comunității Elene ”Elpis” și-a dorit atunci să batem recordul mondial la numărul de participanți care își strâng mâinile și dansează cu bucurie pe ritmuri grecești. Deși totul era pregătit ca la carte și au participat mai multe persoane decât era necesar, o ploaie torențială a stricat planurile și recordul nu a mai fost înregistrat, deoarece arbitrii au spus că nu pot fi numărați dansatorii în acele condiții neprielnice. Cu toate acestea însă, experiența tuturor celor care au făcut parte din această poveste frumoasă a fost de cartea recordurilor. Au venit oameni din Australia, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Grecia, Bulgaria și Turcia, doar pentru a lua parte la acel eveniment extraordinar. Pentru că dansul este trăire și bucurie, iar grecii,  fie că sunt din Dobrogea sau din țara lor de origine, ne sunt dragi.

    Grecii din Dobrogea ne învață să trăim frumos și să fim generoși

    Cine a ajuns o dată în Grecia își dorește să se mai întoarcă acolo. Iar cei care nu au mers încă pe tărâmul vechii Elade privesc admirativ dansurile pe care grecii din Dobrogea le prezintă la diferite festivaluri. Președintele Comunității Elene ”Elpis” Constanța, Anton Antoniadis a precizat pentru Discover Dobrogea că în ADN-ul său este cu siguranță ceva grecesc, de aceea ține foarte mult la păstrarea tradițiilor.

    Ansamblul Elpis Constanta”Grecii transmit prin toți porii bucuria de a trăi. Ei când vorbesc despre o persoană decedată întreabă întâi cum a trăit, pentru că asta contează cel mai mult. Este importantă buna-dispoziție, să trăiești frumos și să fii om în primul rând. De-aia când te duci la cârciumă, grecul scoate o sticlă cu apă și ți-o pune gratis pe masă sau îți oferă un desert din partea casei. Important este să te simți bine și să nu îți pară rău că i-ai trecut pragul. Sunt multe lucruri care îmi plac la greci, cam aceleași le apreciază și românii”, spune Anton Antoniadis.

    Constanța, orașul adoptiv al refugiaților eleni

    Prezența grecilor în Constanța este atestată încă din antichitate, ei fiind cei care au fondat Cetatea Tomis în sec. VI î.Hr. După jumătatea secolului al XIX-lea, Constanța a devenit orașul adoptiv al refugiaților greci din regiunile aflate sub dominație otomană. Președintele Comunității Elene ”Elpis” Constanța, Anton Antoniadis spune că grecii au fost cei care au construit prima școală în orașul de la malul mării, în anul 1865 și primul teatru, ”Elpis”, în 1898, în care în prezent funcționează Teatrul de păpuși. Înaintea celui de-al doilea război mondial, în Constanța trăiau peste 6000 de greci, iar Comunitatea elenă deținea un patrimoniu important, avea școală, teatru, biserică, spital și numeroase clădiri care acum au devenit istorice.

    Stradela Vântului, granița între două mahalale

    Stradela Vântului situată în zona veche a Constanței este a doua cea mai îngustă arteră din România, după Strada Sforii din Brașov. Puțini știu însă faptul că în anul 1900 acest culoar îngust despărțea cartierul grecesc de cel armenesc. Foarte fotografiată de turiști și de constănțeni în ziua de astăzi, străduța stâmtă care delimita mahalaua grecească de ce armenească, adăpostește numeroase clădiri de patrimoniu.

    Casele grecești sunt frumoase, dar mai importantă este istoria lor

    Reședințele grecilor bogați care au trăit în Constanța sunt și astăzi admirate și fotografiate de cei care ajung în zona Peninsulară și dau farmec centrului vechi. Casele Embiricos, Manicatide, Hrisicos – primul hotel de lux ridicat în Piața Ovidiu în anul 1900, vilele Șuțu sau Constantinidi și multe altele, toate se află acum în ruină, deși pe vremuri erau imobile cu o arhitectură deosebită.

    Casa Embiricos Constanta Anton Antoniadis spune că toate casele grecești din Dobrogea sunt frumoase, însă apreciază că istoria lor este mai importantă decât arhitectura. ”Mai puțin contează casa, important este cine a locuit în acea casă și ce a făcut pentru comunitate.

    Teatrul Elpis ConstantaCasa e făcută din cărămizi, beton, paiantă, chirpici, însă esențială este istoria ei. Mă doare faptul că multe astfel de clădiri istorice sunt în ruină, mă deranjează că nici până acum nu ni s-a retrocedat vechea Școală Greacă. Ne doare că mai sunt 10 centimetri de mal și se surpă atât Teatrul Elpis, cât și Biserica Greacă, monumente clădite din banii etnicilor greci. Ne dor foarte multe lucruri. Tot malul stă să se prăbușească, iar dacă Primăria Constanța va prelua acel teren, va trebui să îl consolideze cât mai repede”, a precizat pentru Discover Dobrogea președintele Comunității Elene ”Elpis” Constanța.

    Familia Antoniadis, de 5 generații în Constanța

    În anul 1900 erau două familii Antoniadis în Constanța, între care nu exista legătură de rudenie. Una avea magazinul care îi purta numele, situat la intersecția străzilor Ștefan cel Mare cu I.Ghe.Duca, iar cealaltă era a străbunicilor actualului președinte al Comunității Elene ”Elpis”. Ei au venit din Constantinopol în Dobrogea de Sud în Cadrilater, prin anul 1900. La acea vreme, Iani Karaghiozi și-a schimbat numele din Antoniadis în Mainoff, să poată scăpa din Imperiul Otoman.

    Anton Antoniadis

    Ajunsă în Dobrogea, familia și-a cumpărat 1000 de oi și a deschis mai multe fabrici de cașcaval sau cășării cu li se spunea, atât în cadrilater cât și în județul Constanța, în localitățile Engherezu și Cotul Văii. Anton Antoniadis se mândrește și cu faptul că din partea mamei sale arborele genealogic începe de la Neamul Șoimăreștilor, iar istoria familiei este foarte lungă. El spune că a fost la Sâmbăta de Jos, unde se păstrează toată arhiva familiei, documentele, medaliile și hrisoavele de când le-a dat voievodul pământ.

    Familia Antoniadis Casa în care au copilărit Anton Antoniadis și tatăl său încă mai există pe strada Ștefan cel Mare din Constanța. Revoluția din 1989 a scăpat locuința de la demolarea propusă pe vremea lui Ceaușescu, atunci când se dorea a fi ridicată o sală de sport pentru fosta Școală 25. Ambele familii Antoniadis și alți vecini din zonă se adăposteau în timpul bombardamentelor în buncărul care era construit sub magazinul care le purta numele, povestește președintele Comunității Elene ”Elpis” Constanța, care a aflat aceste lucruri de la bunicul său.

    Ansamblul ”Elpis” păstrează tradițiile grecești

    Grecii și-au păstrat tradițiile chiar și în perioada comunistă, în care nu le era permis să părăsească țara pentru a-și vizita rudele din vechea Eladă. Dansurile și obiceiurile nu le-au putut fi confiscate, iar după anul 1990 comunitatea elenă din Dobrogea s-a reactivat.

    Ansamblul Elpis Constanta Ansamblul de dansuri grecești ”Elpis” Constanța este extrem de apreciat în orice colț de țară ar merge. Indiferent că dansează Kalamatiano, denumire care provine de la frumoasele batiste din mătase făcute în Kalamata, Tsamiko, un dans tradițional în care băieții își pot demonstra talentele acrobatice, numit după îmbrăcămintea luptătorilor din munți în timpul Războiului de Independență al Greciei sau Sirtaki, devenit cel mai cunoscut dans grecesc datorită filmului ”Zorba Grecul”, tinerii din ansamblul ”Elpis” sunt admirați și aplaudați. Ei ne transmit bucuria de a dansa și de a se bucura de viață, dar ne prezintă în același timp și costumația tradițională a grecilor, pe care o poartă cu mândrie.

    Amintiri din copilărie

    Mulți dintre noi tânjeam în perioada comunistă după haine și încălțăminte, altele decât găseam în magazine. Lucruri care acum ni se par banale, precum Coca-Cola, încălțăminte de firmă sau blue jeans, erau doar vise frumoase și le puteam admira doar la turiștii care ajungeau pe litoral. Traian Antoniadis povestește că a găsit prin anii 70 o revistă grecească prin casă, în care a văzut tot felul de obiecte vestimentare și încălțăminte sport. Atunci s-a decis să le scrie în engleză reprezentanților magazinelor care aveau trecută adresa în acea broșură. I-a impresionat și cu faptul că provine dintr-o familie de greci stabilită în România, astfel că nu mică i-a fost mirarea când a aflat după o lună, că i-a ajuns acasă prin poștă o pereche de adidași Puma. ”Când am ajuns acasă m-a luat tata la încins și mi-a dat un pantof în cap, că nu-l uit nici acum. Era speriat că miliția era cu ochii pe noi ca pe butelie, așa cum se întâmpla cu toți cei care primeau ceva din străinătate. Habar n-aveți ce mult am iubit acei adidași. După vreo trei ani în care i-am purtat intens, m-am dus pe stabilopozii de la Poarta 1 să pescuiesc stavride. Fiind prea cald afară, m-am descălțat și din greșeală i-am atins, astfel că unul mi-a căzut în apă și acolo a rămas. Parcă mi s-a rupt ceva din suflet, îi purtasem câțiva ani buni. Asta este o amintire extraordinară din vremea comunismului”, spune Anton Antoniadis, mândru că i-a convins pe greci să îi trimită acea pereche de încălțăminte sport.

    Românii cu sânge grecesc din Comunitatea Elenă ”Elpis”

    Noi trăim de 5 generații în Constanța, dar eu nu spun că sunt grec, ci că sunt român, precizează președintele Comunității Elene ”Elpis” Constanța. ”Că am în suflet ceva pentru greci, asta este altă poveste. Comunitatea Elenă Elpis Constanța are o particularitate, nu primește greci în comunitate.

    Ansamblul Elpis Constanta Nu are membri în comunitate care sunt greci. În statutul comunității scrie că nu se primesc greci, ci români cu sânge grecesc. În prezent, sunt peste 1600 de membri titulari în cadrul comunității și cam 1200 de membri simpatizanți”, afirmă președintele comunității. El spune că îi plăceau constănțenii din anii 60-70, când toți erau cu zâmbetul pe buze și cu spatele drept. ”Acum, dacă ne uităm pe stradă o vedem pe doamna aceea cu pălărie albă care merge cu capul în jos. Uitați-vă pe fața ei, numai fericire nu se citește pe chip. Lumea a uitat să se bucure de viață”, observă cu regret Anton Antoniadis.

    Chiar dacă în Dobrogea nu cresc măslini și portocali, marea nu este turcoaz precum Mediterana și dansurile noastre sunt diferite de cele grecești, nimic nu ne poate opri să descoperim mici bucurii care să ne aducă zâmbetul pe buze și să ne determine să trăim viața frumos, așa cum grecii știu să o facă de mii de ani pe meleagurile noastre.