Discover Dobrogea

Tag: traditii

Paștele în Dobrogea: O zi de tradiții și identitate

Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada” organizează evenimentul socio-cultural „Sărbătorile importante la creștini, conviețuiri, identitate în Dobrogea – Paștele”, ce va avea loc pe data de 11 aprilie, ora 10:00. Scopul activității este de a celebra tradițiile și obiceiurile specifice sărbătorilor pascale și de a aduce în prim-plan valoarea patrimoniului cultural dobrogean.

„Prin acest eveniment dorim să reînvigorăm legăturile cu tradițiile noastre și să oferim tinerilor ocazia de a se conecta cu valorile autentice ale culturii românești, într-un mediu educative și inspirațional”, a declarat un reprezentant al Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”.

Evenimentul se va desfășura la sediul Centrului Cultural Județean Constanța, Bd. I.C. Brătianu nr. 68 și va reuni elevi și cadre didactice de la școlile partenere, printre care:

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Maria Montessori” Constanța;

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Delfinul” Constanța;

Școala Gimnazială „Ion Borcea” Agigea;

Școala Gimnazială nr. 8 Constanța;

Școala Gimnazială Nr. 17 „Ion Minulescu” Constanța;

Școala Gimnazială nr. 1 Rasova;

Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța.

Elevii participanți vor prezenta un program complex de obiceiuri populare specific perioadelor prepascale și pascale, oferindu-le oportunitatea de a se familiariza cu valorile culturale și de a beneficia de o experiență pedagogică interactivă, menită să îmbogățească cunoștințele în domeniul culturii tradiționale. În plus, la eveniment vor participa și cursanți din cadrul Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada”, clasa de canto va interpreta un moment artistic dedicat Paștelui, sub îndrumarea prof. Liliana Gîlcă, iar Miruna Mitrică, absolventă a clasei de actorie, (prof. Ana-Maria Ștefan), va prezenta evenimentul.

Acest proiect este inițiat de Secția Cercetare, Conservare și Promovare Cultură Tradițională/ Ansamblul Folcloric Profesionist „Brâulețul”. Coordonatorul activității: Ana-Laura Parfinov, referent de specialitate.

April 8, 2025
Jurilovca le oferă turiștilor un mix de experiențe: istorie, tradiții, gastronomie deltaică, peisaje și povești frumoase

Comuna Jurilovca, situată în județul Tulcea, este un loc unde istoria, tradițiile și natura se împletesc armonios, formând una dintre cele mai pitorești așezări din Dobrogea. Poziționată pe malul spectaculoasei Lagune Razelm-Sinoe, Jurilovca oferă acces către litoral și plajele sălbatice de la Gura Portiței, dar și trasee și numeroase obiective turistice, care îmbină istoria, natura și tradițiile locale, pe care turiștii sunt încântați să le descopere.

Jurilovca, un loc pe care trebuie să-l simți și să-l explorezi

Indiferent de anotimp, comuna Jurilovca este vizitată de turiști, atât pentru atracțiile turistice, cât și pentru tradiții și excelentele produse din pește pe care le gătesc localnicii după rețete străvechi.

Liniștea este un alt motiv pentru care vizitatorii se bucură să ajungă la Jurilovca. O plimbare pe apă cu barca sau caiacul ori o incursiune pe malul stâncos al Capului Doloșman, unde ne întâmpină bătrâna cetate Orgame-Argamum, un loc în care istoria se îmbină armonios cu peisajele uimitoare pe care le putem observa în zonă, sunt modalități relaxante în care ne putem petrece timpul, astfel încât să uităm de agitația vieții cotidiene din marile orașe.

Sunt multe activități interesante și inedite pe care turiștii le pot face la Jurilovca, iar pentru a le alege pe cele care li se potrivesc cel mai bine, Asociația Descoperă Jurilovca a realizat site-ul visitjurilovca.ro, astfel încât vizitatorii care ajung în zonă să cunoască toate experiențele pe care le pot avea și să le aleagă pe cele pe care doresc să le aibă în timpul minivacanței.

Activități, experiențe și tradiții, la Jurilovca

Plimbarea cu caiacul în lagună, pe canalele liniștite și mărginite de stuf, este una dintre activitățile relaxante pentru mulți dintre turiștii care ajung la Jurilovca și o modalitate de a transforma o vacanță banală în una memorabilă.

Lumea apelor poate fi descoperită de turiști și în timpul unei ture pe apă cu o barcă cu parus, până la capul Doloșman, la insula Bisericuța, la Capul Iancina sau la Ceaplace, unde pot vedea colonia de pelicani, în timp ce experimentatul ghidul local, Paul Condrat, vă spune poveștile locului.

Foarte apreciate de turiștii români și de cei străini sunt și traseele combinate, adevărate aventuri prin zonele sălbatice, oferite de Clubul ciclo-nautic JuriLotca. Ghidul local Ștefan Constantin, încurajează turismul lent în Delta Dunării și Dobrogea de Nord și explorează Delta, împreună cu vizitatorii, într-un mod profund și complex, folosind caiace, biciclete și barca.

Dacă ajungeți la Jurilovca, nu uitați să programați și o vizită la gospodăria tradițională Suvenir din Dobrogea, pe care Bianca Folescu a amenajat-o în satul Vișina. Este un loc magic, adorat de copii și adulți deopotrivă, care ne prezintă viața idilică de la țară, din care nu lipsesc păsările și animalele, curtea generoasă cu o multitudine de flori, dar și obiectele și decorațiunile de odinioară.

Tot în satul Vișina din comuna Jurilovca, putem vizita un mic Muzeul de artă populară pe care tanti Paraschiva Constantin l-a amenajat în propria casă. Visul ei a fost să arate lumii tradițiile și portul popular din zona Dobrogei, astfel că a strâns, de-a lungul anilor, ii, scoarțe, mașini de cusut foarte vechi și unelte din lemn confecționate manual și este foarte bucuroasă să primească oaspeți.

Dacă vă plac locuințele cu acoperiș din stuf, atunci cu siguranță v-ar interesa să aflați mai multe informații despre meșteșugul prelucrării stufului. Dobrin Tănase din comuna Jurilovca este unul dintre ultimii meșteri stufari din zonă. O incursiune în atelierul său dezvăluie secretele unei meserii aproape uitate.

Evenimentele „Degustă Jurilovca”, organizate acasă la localnici, le oferă turiștilor o călătorie culinară tradițională. Nu poți pleca din frumoasa localitate de pe malul Lagunei Razelm-Sinoe, fără să guști renumitul borș de pește sau deliciosul storceag, cele mai bune icre, carasul dulce și crocant, saramura, plachia și alte preparate din pește gătite cum numai pescarii și soțiile lor o pot face.

Jurilovca este o localitate mică, dar cu o istorie mare, pe care o poți afla de la ghidul local Paul Condrat, care le oferă turiștilor tururi ghidate. Astfel, poți afla istoria locului, cum se pescuia pe vremuri, cum i-a ajutat Regele Carol pe localnici să construiască drumul spre actualul port și multe alte povești interesante.

Sunt și turiști pentru care o minivacanță liniștită este aceea în care pot petrece timpul în natură, pe marginea bălții, cu undița în mână, pentru că pescuitul de agrement îi relaxează. Ei bine, în Jurilovca și în împrejurimi, sunt numeroase locuri în care pescarii pot să se bucure de capturi impresionante.

Folclorul lipovenesc, portul și tradițiile rușilor lipoveni sunt fascinante și îi atrag pe turiștii care ajung în zonă. În Jurilovca există mai multe grupuri vocale, care pot fi ascultate și văzute, adesea, în cadrul serilor tradiționale organizate la pensiunile din zonă. Costumele tradiționale, muzica, dansurile, dar și poveștile spuse de componentele ansamblurilor, fac adesea deliciul serilor de vară la Jurilovca.

Corurile Lipovenești pot fi ascultate, după caz, la Pensiunea Cuplul Călător, Pensiunea Briza Mării, la Punctul Gastronomic Casa Ilinca, dar și la Restaurantul Gura Portiței.

Acestea sunt doar câteva dintre activitățile de care turiștii se pot bucura la Jurilovca, însă, pe site-ul visitjurilovca.ro puteți găsi toate informațiile de care aveți nevoie pentru a alege, în cunoștință de cauză, experiențele care să vă ofere o vacanță memorabilă.

March 29, 2025
Târgul de Mărțișoare de la Muzeul de Artă Populară Constanța promovează tradiția purtării mărțișorului

Târgul de Mărțișoare, devenit tradițional la Muzeul de Artă Populară Constanța, va fi organizat anul acesta în perioada 26 februarie – 1 martie, pe platoul din faţa muzeului.

La Târgul de mărțișoare găsim doar creații originale

La Târgul de mărțișoare de la Muzeul de Artă Populară Constanța participă peste 30 de meșteri populari care au realizat creaţii originale.

Micile obiecte vestitoare ale primăverii, însoțite de tradiționalul fir bicolor alb-roșu, care vor fi prezentate la Târgul de Mărțișoare, au fost supuse unei analize atente de către specialiștii muzeului, pentru a descuraja orice tentativă de denaturare a tradiției. Acestea sunt lucrate manual (modelate, pictate, croșetate, împletite, cusute) din diferite materiale: fir de bumbac, fetru, lut, lemn, cupru, piele, plută, scoici, flori uscate, licheni, pănuși, scoarță de copac, mărgele, pietre semiprețioase.

Târgul îşi propune să promoveze tradiţia purtării mărţişorului ca simbol al primăverii şi amuletă aducătoare de noroc.

Mărțișorul, potrivit legendelor, a fost făcut, prima dată, de Baba Dochia

Baba Dochia, un personaj mito-folcloric, este indisolubil legată, la români, de tradiția mărțișorului. Potrivit legendelor, ea a realizat primul mărțișor și a tors firul bicolor, în timp ce urca pe munte.

”Se știe, conform legendelor, că Baba Dochia și-a început urcușul pe 1 martie și a tors în toată această perioadă, un fir. La un moment dat, ea a găsit pe drum un bănuț, pe care l-a găurit și a legat banul de firul răsucit, în două culori, pe care Baba Dochia l-a tors.

Se spune că acesta a fost primul mărțișor. De fapt, mărțișorul tradițional era un bănuț, la început din metal, dar putea fi și din argint. Banul găurit este un simbol matricial feminin, cu trimitere directă la acest personaj, de la care avem păstrată tradiția mărțișorului, iar argintul este un metal lunar, benefic, aducător de bine.

La început, firul mărțișorului nu a fost cu ață roșie, se spune că a fost cu alb și negru. Albul semnifica puritatea, iar negrul simboliza pământul. Roșul, la rândul său, semnifică puritatea, vigoarea și sângele. Au mai existat și variante, era și un șnur albastru cu alb, iar albastrul simboliza seninul cerului.

Noi avem acest personaj, Baba Dochia, despre care se spune că a tors firul bicolor, acel șnur al mărțișorului, în urcușul său pe munte, care, conform legendelor, a început pe 1 Martie. Astfel, această zi este dedicată Babei Dochia, dar, mai mult decât atât, în calendarul creștin ortodox, o avem prăznuită pe Sfânta Evdochia, personaj real, care a trăit în sec. III”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cerasela Dobrinescu, muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

Mărțișorul era purtat în Dobrogea, până la întoarcerea berzelor

În Dobrogea, se obișnuia să se poarte mărțișorul până când veneau berzele, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. Ea precizează că exista și o formulă prin care erau invocate păsările ”Ia-ți barză mărțișorul”” sau ”Ia-ți negrețele, barză și dă-mi albețele!”, unde negresele erau supărările, bolile și albețele fiind zilele fericite, cu sănătate.

Mărțișorul se atârnă în copaci sau pe tufele de trandafiri

”După purtare, în Dobrogea, mărțișorul era așezat sub o piatră sau pe gard, de unde se credea că îl vor lua berzele sau alte păsări călătoare, care vin în această perioadă.

De asemenea, mai există obiceiul ca mărțișorul să fie pus pe o tufă de trandafir sau pe ramurile unui pom, iar cu acest prilej se fac anumite premoniții. Dacă trandafirul sau copacul înfloreau, acest lucru era considerat de bun augur pentru persoana respectivă, dacă nu, pentru cel care și-a lăsat mărțișorul acolo, urma o perioadă nefastă”, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Cât timp se poartă mărțișorul?

Câte bordeie, atâtea obiceiuri, spune o vorbă românească. În funcție de zonă, mărțișoarele sunt păstrate o anumită perioadă de timp. El poate fi purtat la piept, la gât sau pe mână, câteva zile, până la o anumită sărbătoare sau până când înfloresc pomii.

”Există sate în care mărțișorul era pus și la gâtul mieilor, pentru că în această perioadă erau vulnerabili și chiar și sub cloșcă era păstrat, pentru a avea noroc de pui mulți și sănătoși”, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu.

February 25, 2024
În satele din Dobrogea, magia Crăciunului începe cu pregătirile pentru marea sărbătoare

Crăciunul în satele din Dobrogea aducea cu el multe tradiții și obiceiuri, dar și o atmosferă de tihnă și de împlinire sufletească, pe vremea bunicilor și a străbunicilor noștri. Practic, toată suflarea satului aștepta marea sărbătoare, care coagula în jurul ei, întreaga comunitate.

Crăciunul în satele din Dobrogea avea, în primul rând, o componentă religioasă

Sărbătorile de iarnă aveau, în satele dobrogene, o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului. Nu lipseau însă nici elementele cu valență precreștină, printre care mascarea colindătorilor.

”Casele dobrogenilor urmau un tipar planimetric cu tindă mediană și două camere, odaia curată și cea de dormit. Locuințele erau acoperite cu stuf în zona Deltei Dunării sau cu olană, în partea centrală a regiunii.

Odaia curată sau camera de oaspeți avea rolul de expunere a celor mai frumoase lucruri, care demonstrau nu neapărat bogăția, cât mai degrabă hărnicia femeilor respective, având în vedere că cele mai multe țesături erau realizate chiar în casă, la războiul de țesut.

În camera curată, la colțul dinspre Răsărit se punea la icoană Crăciunelul, o coptură pregătită pentru animalele din gospodărie, dar și colacii pentru colindători sau osvarul la ucraineni. Acest colț devenea, practic, un fel de mic altar al casei respective, fiind sacralizat în perioada sărbătorilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Cum se pregăteau dobrogenii pentru întâmpinarea Crăciunului

Dobrogea este recunoscută ca fiind un mozaic multietnic și multicultural, astfel că, pregătirea pentru sărbătoarea Crăciunului era diferită, în funcție de populație.

”Cu câteva zile înainte de marea sărbătoare a creștinismului avea loc primenirea casei, o curățenie generală realizată de gospodine. Apoi, urmau câteva elemente legate de pregătirea hranei. În primul rând sacrificiul ritualizat al porcului și pregătirea alimentelor pe care noi le considerăm acum tradiționale.

În privința sacrificiului porcului, în trecut, datorită faptului că mijloacele de păstrare a cărnii erau mult diminuate față de ziua de astăzi, animalul era sacrificat cât mai aproape de Crăciun, de foarte multe ori chiar în Ajunul marii sărbători, bineînțeles urmând un anumit ritual.

Acesta începea cu trasarea unui cerc, așa-zis magic, în jurul locului unde urma să aibă loc sacrificiul, apoi realizarea semnului crucii pe capul sau pe corpul porcului, după ce acesta a fost curățat și spălat pentru purificare și bineînțeles, Ignatul se încheia cu gustoasa pomană a porcului, o masă comunitară, obligatorie în toate cazurile în care are loc un sacrificiu”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Produse tradiționale și copturi rituale pregătite de Crăciun, în Dobrogea

Cu câteva zile înainte de Crăciun, în satele din Dobrogea avea loc pregătirea colacilor și a altor copturi rituale, extrem de importante în viața tradițională.

”Crăciunelul era o coptură în formă de 8 sau care reprezenta o figură antropomorfă. El era agățat, atât la români, cât și la ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă icoană, urmând ca de Bobotează să fie oferit animalelor, pentru sănătate și prosperitate.

Crăciunelul era destinat exclusiv animalelor din ogradă. El era înmuiat în aghiazma mare, realizată de Bobotează și oferit animalelor, pentru ca acestea să aibă mană, vacile să dea mult lapte și să nască viței sănătoși, practic, să meargă sporul în casă și în gospodărie.

Românii, dar și alte etnii, cu excepția rușilor lipoveni, pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului realizau ”pelincile lui Isus” sau ”scutecele Domnului”, niște foi coapte pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr, peste care se presăra nucă.

De asemenea, se preparau și ”turtele Maicii Domnului”, din foi subțiri, coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă pisată, care erau împărțite ulterior pe o prescură sau pe un colac.

Și aspectul legat de cultul morților este foarte important, pentru că se spune că în această perioadă, cerurile se redeschid, sufletele celor decedați urmând să revină pe Pământ și să petreacă marea sărbătoare alături de membrii în viață ai familiei. În anumite comunități se punea chiar un scaun separat, ce rămânea neocupat și veselă, iar respectivii credeau că urmau să fie folosite de persoanele care au revenit temporar în viața lor, din lumea de dincolo”, a povestit pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Colindele se păstrează și azi în satele din Dobrogea

Unele tradiții se păstrează la nivel intim, familial, altele au început să se dilueze în societatea de astăzi, pentru că modernismul și globalizarea își spun cuvântul.

”Obiceiul colindatului se păstrează foarte bine în satele din Dobrogea. În Dobrogea de Nord avem la români, câteva colinde pentru care sunt folosite măști. De exemplu, în zona Dăieni-Turcoaia, tinerii umblă cu iapa sau cu moși, la Măcin ei merg cu oleleul.

La Luncavița și la Isaccea se colindă cu faimosul moșoi sau cu ceata de moșoi, iar la Rachelu se merge cu moșoaica. Pentru realizarea acestor măști se utilizează materiale naturale, precum tătăcuțele, care sunt înfrumusețate. Li se pun coarnele unui căprior sau ale unui berbec, iar mascatul respectiv dă și numele obiceiului din acea localitate, respectiv moșoiul, oleleul sau moșoaica.

Flăcăii merg în general cu colindul și păstrează acest obicei. La Luncavița s-a festivizat oarecum această tradiție și a devenit o defilare o moșoilor. În trecut exista un singur mascat, însă, în prezent, la Luncavița sunt vreo 12, iar personajele simbolizează lunile anului.

În ceea ce privește colindele, în spațiul dobrogean regăsim 160 din cele 193 de colinde repertoriate de Monica Brătulescu. Dar există câteva tipuri inedite, de exemplu colindul în care apare motivul flăcăului cu oaste sau a voinicului trecând Dunărea sau a Maicii Domnului căutându-și fiul răpit de Iuda sau urmărirea cerbului”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

Pe vremuri, dobrogenii nu împodobeau bradul de Crăciun

În mod tradițional, în casele din Dobrogea nu se împodobeau brazi de Crăciun. Aceștia au reprezentat un element de decor care a fost preluat ulterior, în primul rând în spațiul urban, apoi și în lumea satului. Pomul de Crăciun simbolizează trecerea unui an și venirea altuia, dar și faptul că totul se reînnoiește și întinerește.

Inițial, bradul de Crăciun era împodobit cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase. Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorațiunile în magazine și acele fermecătoare globuri de sticlă și așa a evoluat împodobirea brazilor.

Cum își decorau dobrogenii casele, pentru a simți că că este Crăciunul

”În comunitățile de ucraineni, încă din Ajunul Crăciunului, aceștia adunau fân din căpițele din grădină și îl împrăștiau prin toate camerele casei. Prin acest gest, ei recreau staulul în care s-a născut Isus Christos, iar acest fân era ținut până de Bobotează, ulterior fiind oferit animalelor.

În alte comunități, la icoană se așezau colacii și gutuile. Acestea erau printre puținele elemente de decor, care prefigurau marea sărbătoare”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.

În satele din Delta Dunării, fiecare etnie se pregătea în mod diferit pentru Crăciun

Localnicii din Delta Dunării nu mâncau doar pește de Crăciun. Ei creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește.

La Sfântu Gheorghe, de exemplu, de pe masa de Crăciun nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.

La rușii lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului anumite specialități culinare și nu aveau loc întâlniri. Ei țineau un post negru, urmând ca abia de Crăciun, după slujbă, să stea la masă.

În schimb, la ucraineni, în Ajun de Crăciun avea loc o cină rituală, numită Vecera, pentru care se pregăteau 12 feluri de mâncare de post, din care nu lipseau cucheaua, o fiertură de grâu îndulcită, osvarul, compotul din fructe uscate și fel de fel de plăcinte, chiar și o pampușcă, un fel de turtă mică, crestată astfel încât să creeze imaginea unui soare.

Credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian.

Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

În prezent, datorită căsătoriilor mixte, asistăm la o dublare a sărbătorilor în foarte multe familii se sărbătorește și pe nou, dar sărbătorile sunt punctate și pe stil vechi, pe 6 ianuarie.

Pe vremuri, darurile de Crăciun erau simbolice

Darurile de Crăciun că erau mai mult simbolice, în satele dobrogene. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.

”Toate acestea mergeau pe ideea reciprocității darului, colindătorul oferă prin urările sale bunăstare gospodăriei, iar gazdele trebuie să ofere la rândul lor, în schimb, un colac și diverse produse pe care acestea, chiar dacă nu le aveau la îndemână, le pregăteau cu mare drag.

De exemplu, în satul Letea, pentru colindătorii de Crăciun se pregăteau 80 de colaci mici și vreo 12 colaci mari pentru ceata de colindători de la biserică. Femeile lucrau cu trudă în acea perioadă.

Spre surprinderea și bucuria mea, în anul 2019 când am participat la sărbătorile de Crăciun pe vechi, în satul Letea, cele două cete de colindători strânseseră fiecare, în jur de 50 de colaci.

Aceștia se înșiră pe un băț foarte lung, pe o prăjină și sunt expuși în fața tuturor, deoarece este un motiv de mândrie cu două valențe. Pe de o parte, ei demonstrează la câte case au reușit să colinde, iar pe de altă parte, arată cât de harnice au fost gospodinele în realizarea acelor colaci”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Fotografiile ne-au fost oferite de Alexandru Chiselev, cercetător la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

Sărbători cu multe bucurii vă dorim!

December 19, 2023
Buna Vestire și Ziua Cucului, sărbători ale primăverii în satele din Dobrogea

Primăvara vine cu multe tradiții în satele din Dobrogea, iar astăzi este atât sărbătoarea de Buna Vestire, care are semnificație religioasă, cât și Ziua Cucului. După perioada mărțișoarelor, a babelor și a mucenicilor, luna martie continuă cu alte sărbători ale primăverii.

Buna Vestire și Ziua Cucului, sărbătorite pe 25 martie

”Pe 25 martie se sărbătorește vestirea Fecioarei Maria de către arhanghelul Gavril, care îi spune că îl va aduce pe lume pe Isus.

În satele tradiționale, în această perioadă, pe lângă faptul că este o zi în care se dă dezlegare la pește, se fac pomeni și praznice, se consideră că pământul este blagoslovit, în sensul că se înmulțesc insectele, sosesc rândunelele și celelalte păsări, totul înverzește, pentru că ne aflăm în plină primăvară și începe să cânte cucul.

Acesta este Ziua Cucului, o pasăre oraculară. Chiar și noi avem în Muzeul de Artă Populară Constanța câteva ștergare decorate cu acest motiv.

Legendele spun că pe perioada iernii, cucul a fost transformat în uliu, iar acum, de Buna Vestire revine la forma sa inițială și începe să cânte.

Ca un obicei, se spune că, dacă în această perioadă ai buzunarele goale vei avea ghinion. Nu trebuie să fii flămând sau supărat de Buna Vestire și, foarte important, să nu dormi când cântă cucul, pentru că se spune că vei fi somnoros tot anul.

Din punct de vedere meteorologic se spune că dacă vremea va fi frumoasă de Buna Vestire, așa va fi și de Paște.

De asemenea se aprind focuri în această zi, dar mai mult la marginea cimitirelor. Dacă în perioada mucenicilor, focurile ardeau în gospodării, de Buna Vestire, focurile se aprindeau la marginea cimitirului, pentru a vesti morților venirea primăverii și se fac pomeni și praznice, în memoria celor plecați dintre noi”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Cerasela Dobrinescu din cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

În cultura populară, cucul este o pasăre sfântă

În cultura populară, cucul este considerat o pasăre sfântă, plăcută lui Dumnezeu, o pasăre a bucuriei, care nu face niciun rău. Prin cântecul său, cucul a fost consacrat drept un adevărat „oracol”, care poate prevesti câţi ani de viaţă îi sunt daţi celui ce îl aude. Pentru că îşi plasează ouăle în cuiburile altor păsări şi apoi le părăseşte, cucul este şi un simbol al iubirii nestatornice.

La Muzeul de Artă Populară din Constanța este prezentat în această perioadă un “Ştergar cu cuci”. Ștergarul este din Dobrogea de Sud și este decorat cu motivul cucului, pasărea oraculară a românilor.

Conform credinţelor din popor, cucului i se „dezleagă” limba la Buna Vestire, devenind astfel o emblemă a primăverii şi vegetaţiei rodnice, fiindu-i asociate vitalitatea şi sănătatea.

Glasul cucului încetează de Sânziene, când se spune că „răguşeşte” sau „amuţeşte” şi se preface în uliu.

Ştergarul a fost confecţionat în primul sfert al secolului al XX-lea, iar în patrimoniul muzeului a intrat destul de târziu, în anul 1991.

Utilizat la decorarea interiorului locuinţei ţărăneşti, ştergarul a fost ţesut în gospodărie, la război, din bumbac (urzeala) şi borangic (băteala). Ornamentaţia piesei este concentrată la capete, pe trei registre decorative, cu lăţimi diferite, delimitate prin grupuri de vărgi albe. Registrul median prezintă trei motive avimorfe (cuci), alese peste fire şi reprezentate pe ramuri înfrunzite. Celelalte două registre au un decor fitomorf (frunze), realizat cu bumbac alb, roşu şi negru, aflăm de la reprezentanții Muzeului de Artă Populară Constanța.

March 25, 2023
Produsele meșterilor populari din Tulcea intră în concurență cu cele chinezești

Într-o căsuță din lemn, frumos decorată cu obiecte tradiționale din Dobrogea, am admirat produsele meșterilor populari din Tulcea. Două doamne, îmbrăcate gros pentru a se proteja de frigul de afară, își vindeau lucrurile realizate manual, la Târgul de Crăciun din Piața Civică din orașul Tulcea.

Produsele meșterilor populari din Tulcea promovează Dobrogea și Delta Dunării

Magneți cu păsări, pești și peisaje din Delta Dunării, obiecte decorative cu specific pescăresc, sticle ornamentate cu scoici, ancore sau fructe, miere de albine și multe alte tipuri de produse și suveniruri a expus în căsuța din lemn, meșterul popular Georgiana Cîineanu. Ea a precizat pentru Discover Dobrogea, că dorește să fie susținută și să-i fie promovate produsele pe care le realizează împreună cu familia.

”Sunt unul dintre meșterii populari din Tulcea și, prin produsele și suvenirurile pe care le fac, de la micii magneți până la statuete și obiecte din artizanat, doresc să promovez zona Dobrogei și a Deltei Dunării.

Împreună cu familia mea, cu soțul și fiica cea mare, încercăm să îmbinăm utilul cu plăcutul. Tot ceea ce realizez, fac din drag pentru lucrul de mână și pentru meșteșugul dobrogean.

Se implică și soțul meu, care se ocupă pe timpul verii cu apicultura, iar în sezonul rece ne ajută pe mine și pe fiica mea, la produsele de artizanat și suvenirurile pe care le producem.

Încercăm să venim în întâmpinarea turiștilor care vizitează această zonă frumoasă și dorim să-i facem să plece acasă cu o amintire plăcută, cu ceva util care să le rămână din această zonă.

În general, turiștii cumpără mai mult magneții pe care îi realizăm și îi pictăm manual, între care peștii de Dunăre, lebede și nuferii de aici. Pe lângă asta, mai cumpără vaporașe și statuete făcute din ipsos, cu pelicani, marinari, pescari, toate pictate manual. Am realizat și produse din artizanat, sticle decorate deltaic și nu numai.

Mă ocup din 2013 de această activitate și încerc să combat lucrul făcut la mașină, cu lucrul realizat cu meșteșug și cu mâinile noastre. Încercăm să acoperim plaja de turiști, cu produsele pe care le realizăm, atât noi, cât și alți meșteri populari care reprezintă această zonă și încercăm să ne promovăm cât se poate de mult.

Îmi doresc foarte mult ca turiștii să aprecieze și să cumpere suvenirurile pe care le produc meșterii populari locali, în locul mărfurilor aduse din China”, a declarat Georgiana Cîineanu pentru Discover Dobrogea.

Produsele realizate de meșterii populari din Tulcea diferă de la un sezon la altul

Pentru a-și atrage clienții, meșterii populari realizează produse diferite, în funcție de anotimp. De la magneți cu Moș Crăciun, la globuri croșetate, căciuli și totoși, pe care le fac pentru sezonul rece, până la coșuri cu flori și mărțișoare sau alte lucruri delicate, toate produsele meșterilor populari sunt realizate manual și duc tradițiile mai departe.

În căsuța din lemn de la Târgul de Crăciun din Tulcea, am stat de vorbă cu un alt meșter popular, care face adevărate minuni cu croșeta sau cu andrelele.

”Mă numesc Sanda Pătruț și sunt meșter popular de 3 ani. Mă ocup cu produsele croșetate, tricotate, costume populare și cu tot felul de cusături. Am învățat lucrul manual încă de la școala generală și, totodată, am urmat-o pe mama. Cred că ea ar fi mândră de mine că îi port mai departe tradiția.

Realizez numai produse lucrate de mână, diferite de la un sezon la altul. De exemplu, acum, fiind Târgul de Crăciun, fac sorcove, globulețe croșetate, îngerași, steluțe, dar și băști, căciuli, totoși, pentru adulți și copii.

Pentru 1 Martie croșetez clame, mărțișoare, tot felul de broșe și coșulețe din diferite flori.

Primăvara, pentru Paște, fac iepurași, ouă croșetate și diverse alte lucruri.

Îmi place lucrul manual și încerc să îmi fac loc pe această piață în care există tot felul de produse, multe dintre ele importate. Totuși, cine știe să aprecieze lucrul făcut manual vine și cumpără produse de la mine”, a precizat Sanda Pătruț pentru Discover Dobrogea.

În timp ce povestește, ea stă pe un scaun și croșetează o bască. Spune că este un hobby și nu poate sta nici când este frig, așa că, până când îi îngheață mâinile sau vin clienții, își face de lucru.

Activitatea producătorilor locali și a meșterilor populari din județul Tulcea este promovată, în cadrul unui parteneriat, de Grupurile de Acțiune Locală GAL Delta Dunării, GAL Razim, GAL Dobrogea de Nord și GAL Oamenii Deltei, în cadrul proiectului ”Cooperare pentru promovarea produselor și serviciilor cu specific local din teritoriile GAL”, finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală PNDR 2014–2020, Programul LEADER, în cadrul Sub-măsurii 19.3 ”Pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale grupurilor de acțiune locală”- Componenta B ”Implementarea activităților de cooperare ale grupurilor de acțiune locală selectate”. Astfel, producătorii sunt încurajați și susținuți să își valorifice produsele locale și tradiționale pe care le realizează și prin care promovează Dobrogea și Delta Dunării.

Prin promovarea produselor și a tradițiilor locale, turiștii sunt invitați să redescopere Dobrogea și să aprecieze atât lucrurile realizate de meșterii populari, cât și gustul produselor tradiţionale, muzica și dansurile tradiționale.

December 26, 2022
De Sfântul Andrei, tradițiile și superstițiile sunt foarte vechi în Dobrogea

Tradițiile și superstițiile de Sfântul Andrei în Dobrogea sunt legate de spiritele rătăcitoare despre care se spune că se întorc pe Pământ, prin cerurile care se deschid. În plus, fiecare minoritate din Dobrogea are propriile obiceiuri, pe lângă cele întâlnite în toate regiunile țării. Nu este întâmplătoare asocierea cu sărbătoarea de Halloween, deoarece, la fel ca în cazul acesteia, regăsim folosirea dovleacului, a măștilor și distracția oamenilor prin care se dorește gonirea spiritelor rele.

Tradiții și superstiții de Sfântul Andrei, în Dobrogea

Sărbătoarea de Sfântul Andrei este încărcată de simboluri, obiceiuri și superstiții. Despre apostol se spune că este ocrotitorul nostru și că a creștinat poporul român. El ar fi stat o vreme în Dobrogea, iar în localitatea Ion Corvin din județul Constanța există Peștera Sfântului Andrei. Se zice că acolo a trăit și creștinat apostolul Andrei.

Sărbătoarea care îi poartă numele marchează ultima zi de toamnă și prima zi de iarnă din an. Tocmai de aceea au apărut numeroase obiceiuri și superstiții și se spune că este momentul în care hotarul dintre viață și moarte este foarte fragil.

În plus, românii consideră că în noaptea de Sfântul Andrei lumea celor vii se întrepătrunde cu cea a spiritelor, iar imaginația lor nu a fost deloc săracă și au creat o mulțime de ritualuri pentru a se proteja.

Obiceiuri de Sfântul Andrei în Dobrogea

Pentru că deschide lanțul sărbătorilor de iarnă, Sfântul Andrei se numește și ”cap de iarnă”. Despre obiceiurile pe care le au minoritățile din Dobrogea în această zi, am aflat o mulțime de lucruri interesante de la Bianca Folescu, administratorul ”Suvenir din Dobrogea”.

Bianca trăiește în satul Vișina din județul Tulcea și cunoaște tradițiile etnicilor din regiune și a reabilitat o locuință tradițională, cu acoperișul din stuf în care are 5 odăi, fiecare aparținând unei minorități din Dobrogea.

Bianca a pus crenguțe de vișin și de măr în apă sfințită. Ele vor sta în apa neîncepută până la Sfântul Vasile, iar dacă încolțesc, e semn că anul viitor o să fie roditor.

Tot în ajunul Sfântului Andrei se pune și grâul la încoțit și evoluția lui este urmărită până la Crăciun sau de Sfântul Vasile. Povestea este aceeași, dacă grâul încolțește, cel care îl pune în pământ va avea belșug în gospodărie.

În ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei se mănâncă plăcintă cu dovleac

Nu doar americanii folosesc dovleacul pentru alungarea spiritelor rele, ci și românii. În satul Vișina, bătrânele obișnuiesc să facă în ajun de Sfântul Andrei, plăcintă cu dovleac.

Fotografia este realizată de Rosana Popov

Bianca Folescu spune că, în trecut, în această noapte plăcinta era dusă la biserică, se aduna toată lumea și mânca până dimineața din ea.

Acum, lumea nu mai merge la lăcașul de cult, dar se adună prietenii și rudele în jurul unei mese și consumă plăcintă de dovleac. Prin acest obicei se dorește să se petreacă de Sfântul Andrei, pentru că se spune că este foarte bine să ai veselie în casă în ajunul sărbătorii.

De asemenea, cei care vor să se păzească de strigoi pun, tot în ajun, usturoi la geamuri. Potrivit superstițiilor păgâne, în noaptea ce precede sărbătoarea se deschid cerurile, iar hotarul dintre cele văzute și cele nevăzute dispare.

O noapte cu strigoi și farmece de dragoste

În noaptea de Sfântul Andrei se spune că apar strigoii, moroii, duhurile rele, iar oamenii apelează la așa-zise puteri magice, pentru a fi protejați.

Ușile, ferestrele și grajdurile sunt unse cu usturoi, pentru ca oamenii și animalele lor să beneficieze de protecție împotriva duhurilor rele.

Tot în noaptea Sfântul Andrei se pot face farmece de dragoste, pentru că se deschid cerurile și se poate trece dintr-o lume într-alta .

”Acestea sunt obiceiuri pe care le știm din copilărie și sunt urmate inclusiv de persoanele care stau la oraș, însă la sat tradițiile sunt mai frumoase”, afirmă Bianca Folescu. Ea spune că ieri s-au tămâiat grajdurile animalelor, pentru a fi protejate. Se crede că în noaptea de Sfântul Andrei umblă strigoii să fure laptele vacilor, mințile oamenilor și rodul livezilor. Răul încearcă să înfrunte binele, dar acesta din urmă învinge.

Tot în noaptea care precede sărbătoarea, fetele încearcă să își afle ursitul. Busuiocul sfințit pus sub pernă este cea mai cunoscută metodă. Se spune că femeile nemăritate care apelează la acest truc visează bărbatul cu care se vor căsători.

Cel mai vechi meteorolog era ceapa

De Sfântul Andrei, oamenii de la sate puneau 12 cepe în podul casei și până de Crăciun, fiecare ceapă primea numele unei luni din an. După 25 decembrie, cepele care se înmuiau anunțau lunile ploioase, iar cele care încolțeau prevesteau lunile de bogăție.

Aceasta era, de fapt, o prognoză a anului următor. Ei bine, dacă acum meteorologii pot estima vremea probabilă doar pentru 3 zile, pe vremuri bătrânii o aflau pentru un an întreg.

Bocetul Andreiului, un alt obicei din Dobrogea

Un alt obicei din Dobrogea este ”Bocetul Andreiului”. Fetițele confecționau păpuși din cârpă, le așezau pe o laviță și stăteau în jurul lor. Ele jeleau în mod simbolic lângă acele jucării pe care și le-au făcut.

De fapt, își luau adio de la anul care urma să se sfârșească, deoarece păpușa simboliza anul vechi. În plus, potrivit tradițiilor, femeile nu mai au voie să țeasă și să toarcă lână, începând din ziua de Sfântul Andrei, până după Crăciun.

Vremea din noaptea de Sfântul Andrei prevestește cum va fi iarna

Tot Sfântul Andrei ne oferă și o prognoză pe termen mai scurt, spune Bianca Folescu. Astfel, dacă în noaptea din ajunul sărbătorii cerul este senin și afară este cald și plăcut, se spune că vom avea o iarnă blândă. În schimb, dacă cerul este înnorat, dacă ninge, plouă și în general, dacă e vreme rea, este semn de iarnă grea, cu troiene mari.

La mulți ani tuturor celor care poartă numele sfânt de Andreea sau Andrei și derivatele lor!

November 29, 2021
Mărțișorul și Zilele Babelor, patronate de personajul mitologic Baba Dochia

Mărțișorul și zilele babelor sunt strâns legate de existența unui personaj mitologic de care am auzit cu toții, Baba Dochia. Primăvara vine la pachet cu vechi tradiții, atât în Dobrogea, cât și în celelalte zone ale țării, pentru că, în anotimpul în care natura renaște, în mediul rural există numeroase obiceiuri, unele pierdute, altele care s-au păstrat.

Mărțișorul, potrivit legendelor, a fost făcut, prima dată, de Baba Dochia

Baba Dochia, un personaj mito-folcloric, este indisolubil legată, la români, de tradiția mărțișorului. Potrivit legendelor, ea a realizat primul mărțișor și a tors firul bicolor, în timp ce urca pe munte.

”Se știe, conform legendelor, că Baba Dochia și-a început urcușul pe 1 martie și a tors în toată această perioadă, un fir. La un moment dat, ea a găsit pe drum un bănuț, pe care l-a găurit și a legat banul de firul răsucit, în două culori, pe care Baba Dochia l-a tors.

Se spune că acesta a fost primul mărțișor. De fapt, mărțișorul tradițional era un bănuț, la început din metal, dar putea fi și din argint. Banul găurit este un simbol matricial feminin, cu trimitere directă la acest personaj, de la care avem păstrată tradiția mărțișorului, iar argintul este un metal lunar, benefic, aducător de bine.

La început, firul mărțișorului nu a fost cu ață roșie, se spune că a fost cu alb și negru. Albul semnifica puritatea, iar negrul simboliza pământul. Roșul, la rândul său, semnifică puritatea, vigoarea și sângele. Au mai existat și variante, era și un șnur albastru cu alb, iar albastrul simboliza seninul cerului.

Noi avem acest personaj, Baba Dochia, despre care se spune că a tors firul bicolor, acel șnur al mărțișorului, în urcușul său pe munte, care, conform legendelor, a început pe 1 Martie. Astfel, această zi este dedicată Babei Dochia, dar, mai mult decât atât, în calendarul creștin ortodox, o avem prăznuită pe Sfânta Evdochia, personaj real, care a trăit în sec. III”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Cerasela Dobrinescu, muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanța.

Zilele babelor, un obicei legat tot de Baba Dochia

La începutul lunii martie, mulți dintre noi își aleg o babă, însă, puțini știu că zilele babelor au pornit tot de la Baba Dochia.

”Baba Dochia este cea care personifică vremea capricioasă din această perioadă a anului, pentru că, știm cu toții faptul că începutul primăverii este instabil din punct de vedere meteorologic. Acest lucru a generat o serie de povești și legende, mai ales în mediul rural.

Astfel, avem primele zile ale lunii martie, patronate de acest personaj feminin, Baba Dochia, care, se pare că era, conform unor legende, mama unui alt personaj care a guvernat în a doua jumătate a lunii februarie, mai exact pe 24, mama lui Dragobete.

Legendele spun că Baba Dochia era rea și își supunea nora unor adevărate probe de inițiere, care, nesocoteau practic, rânduiala timpului. De exemplu, o trimitea să culeagă fragi în luna martie sau să albească lâna neagră.

Astfel, primele zile lui martie, 7, 9 sau 12 zile sunt acele zile în care se dădea o luptă simbolică între iarnă și vară, pentru că sunt instabile din punct de vedere meteorologic.

La sate, fiecare dintre aceste zile este asociată câte unei babe, fiind alese în funcție de zilele de naștere, însă oamenii își puteau face și alte corelații cu datele.

Dacă ziua respectivă era însorită se spune că omul era bun, că avea noroc și așa mai departe. Babele se sărbătoresc și acum, dar este un caracter ludic în această sărbătoare, ele sunt alese mai mult în joacă.

Ziua în care îți alegi baba nu se face după o anumită regulă, însă, de obicei, este asociată cu ziua de naștere.

Primele zile din martie stau sub semnul acestor babe, care ne vorbesc despre vreme și despre firea omului”. povestește muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Mărțișorul era purtat în Dobrogea, până la întoarcerea berzelor

În Dobrogea, se obișnuia să se poarte mărțișorul până când veneau berzele, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Ea precizează că exista și o formulă prin care erau invocate păsările ”Ia-ți barză mărțișorul”” sau ”Ia-ți negrețele, barză și dă-mi albețele!”, unde negrețele erau supărările, bolile și albețele fiind zilele fericite, cu sănătate.

Șnurul mărțișorului se atârnă în copaci sau pe tufele de trandafiri

”După purtare, în Dobrogea, mărțișorul era așezat sub o piatră sau pe gard, de unde se credea că îl vor lua berzele sau alte păsări călătoare, care vin în această perioadă.

De asemenea, mai există obiceiul ca mărțișorul să fie pus pe o tufă de trandafir sau pe ramurile unui pom, iar cu acest prilej se fac anumite premoniții. Dacă trandafirul sau copacul înfloreau, acest lucru era considerat de bun augur pentru persoana respectivă, dacă nu, pentru cel care și-a lăsat mărțișorul acolo, urma o perioadă nefastă”, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Cât timp se poartă mărțișorul?

Câte bordeie, atâtea obiceiuri, spune o vorbă românească. În funcție de zonă, mărțișoarele sunt păstrate o anumită perioadă de timp. El poate fi purtat la piept, la gât sau pe mână, câteva zile, până la o anumită sărbătoare sau până când înfloresc pomii.

”Există sate în care mărțișorul era pus și la gâtul mieilor, pentru că în această perioadă erau vulnerabili și chiar și sub cloșcă era păstrat, pentru a avea noroc de pui mulți și sănătoși”, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu.

După zilele babelor, urmează zilele moșilor, pentru că intrăm în altă perioadă. Dacă babele reprezintă zilele capricioase care fac legătura anotimpului rece cu cel cald, moșii simbolizează zilele călduroase care vor veni, deoarece, pe măsură ce înaintăm în lună, vremea se încălzește. Despre zilele moșilor însă, care vin odată cu mucenicii, veți afla mai multe informații în curând.

March 3, 2021
Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este o sărbătoare de familie

Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni din Dobrogea este o sărbătoare de familie, pe care staroverii nu concep să o petreacă fără să participe la slujba religioasă. Ei celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, cu o bucurie reținută, pentru că sărbătoarea este dictată de ritualuri care se leagă de biserică.

Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni

Credincioșii de rit vechi din Dobrogea, lipovenii sau staroverii cu li se mai spune, se pregătesc să vestească Nașterea Domnului. Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este celebrat pe 7 și 8 ianuarie.

În Ajunul Crăciunului, pe 6 ianuarie, gospodinele fac ultimele pregătiri în casă, iar seara merg la slujba de la biserică, după care așteaptă colindătorii. Cea mai mare comunitate de ruși lipoveni este concentrată în Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

Crăciunul, o sărbătoare de familie pentru rușii lipoveni

Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este o sărbătoare de familie. El nu este privit din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi îl percepem. Este o celebrare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos.

Nimic din spiritul comercial de astăzi al sărbătorilor de iarnă nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii de Crăciun. Crăciunul este o sărbătoare pe care rușii lipoveni din Dobrogea o petrec alături de familie, cu o bucurie reținută, deoarece ritualurile sunt legate în general de biserică.

Biserica de rit vechi a rămas ancorată în secolul al XVII-lea

În localitatea Sarichioi din județul Tulcea întâlnim comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România. Acolo, Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea, iar tradițiile pentru Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni sunt păstrate cu sfințenie.

Pe vremuri, când se tăia porcul de Crăciun, cei mici îi ajutau pe părinți și nu gustau nici măcar șorici, deși mirosul era îmbietor. Se respecta tradiția și se putea mânca pește până la Sf. Nicolae, apoi toată lumea ținea un post mai strict.

Preparate pregătite în Ajunul Crăciunului pe stil vechi, de rușii lipoveni

În Ajunul Crăciunului pe stil vechi la rușii lipoveni, femeile gătesc răcitură cu hrean, dar și nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc coapte la cuptor.

De asemenea, ele pregătesc cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și, în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean.

Preparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta și colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.

Tot în Ajun, rușii lipoveni se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine.

Gospodinele pregătesc și orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți și bomboane. Toate preparatele le sunt oferite rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, își tratează oaspeții cu aceleași produse.

Ordinea în care sunt servite produsele la masa tradiţională de Crăciun, este foarte bine stabilită. Răciturile sunt primele pe care rușii lipoveni le consumă la marea sărbătoare, fiind urmate de ciorba lipovenească, sarmale, friptură și la sfârșit dulciurile, toate fiind preparate exclusiv după rețete tradiționale.

Peștele nu lipsește de pe masa de Crăciun a rușilor lipoveni

În zona Deltei Dunării, nu lipsesc la Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni, preparatele din pește. Astfel, platoul cu aperitive include în mod aproape obligatoriu peștele afumat sau marinat și salata de icre de știucă ori de crap.

Masa de Crăciun se umple cu bunătăți pregătite de gospodine, de obicei pe bază de carne de porc, precum sarmale, răcitura ”haladeț”, cârnații făcuți în casă, caltaboș sau friptură.

Pentru lipoveni, desertul constă, de cele mai multe ori, în cozonac cu nucă și stafide, colțunași și diferite prăjituri pregătite în casă.

Post negru în Ajunul Crăciunului

La rușii lipoveni, în Ajun de Crăciun se ține post negru, până după slujbă, în jurul orelor 3-4 după-amiază, după care se consumă doar mâncare fără ulei.

Niciodată la rușii-lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului, anumite specialități culinare sau întâlniri.

În ajunul sărbătorii, pentru staroveri, cele mai importante sunt postul și mersul la biserică. Sacelnik se numește acest obicei străvechi. Ei beau apă și merg la biserică. Abia în ziua de Crăciun, după slujbă, lipovenii stau la masă.

Colindul rușilor lipoveni

După liturghia pentru Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni și după ce aceștia stau la masă, abia atunci se poate colinda. Lipovenii nu colindă niciodată înainte de sărbătoare.

Rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor pe care îl cântă colindătorii, cărora ei le spun hristoslavciki.

Ei fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească. Aceasta este o dovadă în plus, că lipovenii au părăsit Rusia în secolul al XVII-lea, înaintea colindelor de factură ucrainean-catolică.

Colindătorii merg să anunțe Nașterea lui Isus la casele credincioșilor aproape de miezul nopții, după terminarea slujbei de la biserică. Copiii învață colindul la biserică, iar corul pe care ei îl formează este acompaniat de toți membrii familiei. Religia rușilor lipoveni impune ca toată lumea să știe colindul și să îl cânte în ziua de Crăciun.

De asemenea, la rușii lipoveni nu este evidențiată o ierarhie a grupurilor de colindători, așa cum se întâlnește la alte minorități. Grupurile sunt, în general, reduse numeric și formate preponderent din copii care primesc binecuvântare de la preot, iar unul dintre ei ține în brațe o icoană.

Tradiții și obiceiuri

”Pe vremuri, rușii lipoveni, seamănau semințe, atât în seara de Ajun, cât și în prima zi a anului. Grăunțele erau aruncate în casă sau în cuptorul de pâine, pentru belșug. Grăunțele de la primii semănători erau adunate și folosite în rituri de vindecare sau de protecție. Restul boabelor erau măturate a doua zi și date păsărilor din curte, să fie sănătoase”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.

Tot de la Alexandu Chiselev, am aflat că, pentru lipoveni, Ajunul Bobotezei este o zi de pietate și de post negru (sacelnik), astfel încât sunt interzise întâlnirile și consumul în comun al unor alimente. Boboteaza (Hreșcenie) marca în trecut plecarea pescarilor la zavod.

Apa sfințită (sfitaia vada) în această zi se consumă timp de șapte zile, dimineața pe stomacul gol. O mică parte se păstra și se folosea pentru spălat pe față, în caz de deochi sau boli. Preotul umblă cu aghiazma prin gospodării, opt zile după Bobotează. Chiar dacă se sfințește apă și în Ajunul sărbătorii, aceasta nu are, în mentalitatea comunității, aceleași proprietăți precum aghiazma mare, fiind mai puțin consumată.

Discover Dobrogea vă urează sărbători cu sănătate și multe bucurii!

Fotografiile sunt realizate de Marian Sterea.

January 5, 2021