Ansamblul Landâș al rușilor lipoveni dă suflet și culoare localității Sarichioi, cu melodiile, mai vesele sau mai triste, pe care le cântă. Unele au o vechime de câteva sute de ani, dar toate cântecele sunt apreciate, în aceeași măsură, de către public. Este o bucurie să îi asculți pe membrii ansamblului cântând și să le privești costumația colorată, straiele tradiționale, cu care merg și duminica la biserică. Landâș înseamnă lăcrămioară, iar ansamblul a fost denumit așa, deoarece melodia care îl reprezintă și pe care nimeni altcineva nu o mai cântă, se numește astfel.
Ansamblul Landâș, sarea și piperul comunei Sarichioi
Cu peste 100 de melodii în repertoriu, unele foarte vechi, Ansamblul Landâș este mândria comunei Sarichioi din județul Tulcea. Nu există eveniment, nuntă sau botez, la care membrii ansamblului să nu fie chemați. Ansamblul Landâș are 25 membri, printre ei fiind profesori și angajați de la Primăria Sarichioi.
”Ansamblul s-a format prin anul 1954, dar în actuala componență din anul 1970. Avem femei care au 90 de ani și sunt sufletul acestui ansamblu. Ele nu au versurile scrise, le știu pe de rost”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Pimon Bejenaru, directorul Casei de Cultură din comuna Sarichioi, reprezentantul Ansamblului Landâș.
Ansamblul Landâș păstrează tradiția rușilor lipoveni
Chiar dacă toți membrii ansamblului au un loc de muncă, ei fac parte și din ansamblu pentru că vor să păstreze tradiția părinților, bunicilor și străbunicilor lor.
”Eu am fost în Rusia și acolo, staroverii noștri din Kuban cântă aceleași cântece. Am fost plăcut impresionat să observ că noi nu ne-am întâlnit niciodată, dar că interpretăm aceleași melodii” povestește Pimon Bejenaru.
”Am învățat melodii de la părinți și bunici, iar tot ce am asimilat de-a lungul anilor încercăm să păstrăm și să transmitem mai departe. Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să fim un exemplu în comunitate și să le transmitem copiilor tradițiile, pentru a le duce mai departe”, afirmă Tamara Șerban, coordonatoarea ansamblului de copii, profesor de educație fizică la școala din Sarichioi.
Directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi cântă de 25 de ani în Ansamblul Landâș
Majoritatea membrilor ansamblului este formată din cadre didactice, cărora li s-au alăturat și doamnele care lucrează la Primăria Sarichioi.
Natalia Pavlov, directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi, profesor de limba și literatura română și rusă, cântă în ansamblu de 25 de ani, de când a terminat Liceul Pedagogic și a venit la școală ca învățătoare. Fiind născută, crescută și măritată în Sarichioi, Natalia Pavlov dorește să le transmită și copiilor tradițiile rușilor lipoveni, astfel că și fiica sa, care este în clasa a VII-a, cântă și dansează în ansamblul școlii.
”Corul își are istoria încă de prin anii 1940-1950, când, la bază a existat un cor mixt de ruși și ucraineni, după care, în anii 70 s-a format corul localității Sarichioi. Până de curând, noi am fost 3 generații care am făcut parte din cor, pornind de la elevii Școlii gimnaziale Sarichioi, cadrele didactice, tineretul și până la doamnele mai vârstnice. În prezent, acestea din urmă nu mai au putere să mai participe la evenimente și am rămas noi cele mai în vârstă și cântăm ce am învățat de la ele”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Natalia Pavlov, directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi.
În anii 80, localnicii din Sarichioi cântau pe stradă până la miezul nopții
Pentru că muzica îi unește pe oameni, rușii lipoveni din Sarichioi cântau și în perioada comunistă melodiile tradiționale, pentru a uita de necazuri.
”Eu am intrat în ansamblu în clasa a VII-a, prin anul 1984. În primul rând, din dorința de a mă promova, pentru că atunci nu existau telefoane, nu exista distracție, atunci, toată distracția erau șezătorile pe stradă. Și noi eram foarte fericiți. Pentru că nu aveam lumină pe vremea aceea, părinții noștri cântau pe stradă până la 11-12 noaptea, iar noi, copiii, bineînțeles, eram foarte încântați.
Ziua munceau, iar noaptea se puneau la șezătoare și cântau. Stăteau la un pahar de vin, cu un pește sărat și uscat de jumătate de an. Se adunau la colțul străzii, pentru că atunci, familiile erau mult mai numeroase și străzile erau pline de copii. Eu am prins perioada 80-90, dar de aici a venit și dorința și dragostea pentru folclor, pentru că noi am crescut alături de părinți, care ne luau cu ei, ne bucuram împreună și asta s-a transmis, practic” a povestit pentru Discover Dobrogea, Tamara Șerban, profesor de educație fizică și coordonator al ansamblului de copii.
Pimon Bejenaru îi învață pe copii să cânte la harmoșca
Nu există localnic din Sarichioi și din localitățile învecinate, care să nu fi aflat de Ansamblul Landâș. Pimon Bejenaru, coordonatorul ansamblului, este directorul Casei de Cultură din Sarichioi și administratorul comunității de ruși lipoveni din Sarichioi.
Localnicii îi spun Pima și știu că pot apela la el, atunci când copiii sau bătrânii au nevoie de ceva. El predă canto și instrumente, cântă la chitară, la harmoșca, orgă, acordeon și la tobă și îi învață pe 40 de copii să cânte muzica veche a rușilor lipoveni.
”Din generația mea, sunt singurul care cântă la harmoșca și acum îi învăț pe copii, pentru a nu se pierde această tradiție.
Tata cânta numai vocal. Eu am cântat de mic la chitară. Mi-am făcut o chitară din lemn și mi-am întins sârme de la vie și cântam ”Trei culori cunosc pe lume”. În clasa a V-a mi-am pierdut părinții într-un accident din Constanța. La un moment dat, i-am spus bunicului să-mi cumpere o chitară. Din primii bani pe care i-am câștigat, 700 de lei, mi-am cumpărat o chitară de 650 de lei din Sibiu.
Harmoșca face mai multă gălăgie, iar noi, tinerii, când cântam înainte, voiam să ne facem auziți. Și atunci am învățat singur să cânt la harmoșca, am furat meserie de la foștii noștri muzicanți.
Eu predau canto și instrumente și cânt la chitară, harmoșca, orgă, acordeon și tobă și predau la copii. Harmoșca este un instrument specific rusesc, care are numai două game, spre deosebire de acordeon, care are toate gamele. Trebuie să schimb harmoșca în funcție de ceea ce când. De exemplu, cu femeile cânt cu o harmoșcă, dar când cânt singur folosesc altă harmoșcă. Acum mi-am făcut comandă în Germania și trebuie să-mi vină o harmoșcă cu toate gamele, dar este electronică.
Avem și un ansamblu de copii. Eu predau la 40 de copiii care vor să învețe să cânte muzica veche. Cei mici sunt dornici până în clasa a VIII-a, dar apoi, când pleacă la liceu, doar cei pasionați mai continuă să cânte”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Pimon Bejenaru, directorul Casei de Cultură din Sarichioi.
Pima se mândrește cu copiii lui. Spune că are două fete, una care a terminat Facultatea de Litere și alta Politehnica. Mai are un băiat de 11 ani, care este clasa a V-a. Fetele au fost în ansamblu până au plecat la facultate.
”Eu îi învăț să cânte când sunt mici, aici, la Sarichioi, apoi ei pleacă la liceu. Pe băiatul meu l-am învățat să cânte la harmoșcă, dar îi place mai mult să cânte la laptop”, a mai spus Pimon Bejenaru.
Toboșarul Ansamblului Landâș cântă la un instrument vechi de peste 70 de ani
Toboșarul Ansamblului Landâș, Alexandru Malai, Sașa cum îi spun prietenii, cântă alături de Pimon Bejenaru de 30 de ani.
”Ne-am cunoscut și am început să colaborăm, pentru că ne-am dorit să nu se piardă tradițiile. Cântăm împreună de 30 de ani, ne-am împrietenit și suntem ca doi frați.
Eu sunt născut în comuna Jurilovca, dar prin căsătorie m-am mutat în anul 1980 în Sarichoi. Cânt la o tobă, baraban, cum îi spunem în lipovenește, pe care am preluat-o de la nașul meu, care o are de la tatăl lui.
Toba are o vechime de peste 70 de ani și este făcută manual. În general, nunțile se făceau înainte cu o tobă, cu o muzicuță și cu nelipsita harmoșcă. Toba mea, la care cânt dintotdeauna, este pictată de un artist talentat de la noi din sat, care pictează și biserici.
Am doi feciori, dar, din păcate, niciunul nu a vrut să cânte la tobă. Am 3 nepoți și o nepoțică și sper ca măcar nepoata să mă moștenească. Are doi ani, este o blondă frumoasă cu ochi albaștri, e o scumpete de fetiță și sper ca măcar ea să învețe să cânte cântecele lipovenești, pentru a duce tradiția mai departe”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Alexandru Malai, toboșarul Ansamblului Landâș.
Ansamblul Landâș, păstrătorul tradițiilor din Sarichioi
Tradițiile, alături de meșteșuguri și gastronomia locală definesc destinația turistică Tulcea, completând armonios frumusețea și unicitatea Deltei Dunării.
”Unul dintre cele mai îndrăgite ansambluri este ”Landâș”, păstrătorul tradițiilor din Sarichioi, unde avem cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din România. Le urăm viață lungă, le mulțumim pentru devotamentul lor și pentru bucuria pe care le-o aduc turiștilor care sosesc în Delta Dunării.
Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării contribuie activ la dezvoltarea și promovarea tradițiilor și multiculturalității, ca elemente componente ale turismului deltaic. Această poveste superbă este continuată cu drumul cetăților antice și medievale, drumul vinului dobrogean, precum și cu triunghiul mânăstirilor, care oferă o experiență inedită oricărui turist care vizitează județul Tulcea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, președintele AMDTDD, Cătălin Țibuleac.
Primele așezări ale rușilor lipoveni pe teritoriul României sunt atestate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În Dobrogea, ei s-au stabilit prima dată în Sarichoi și la Dunăvăț, din anul 1740, când regiunea se afla sub dominația turcească. Rușii lipoveni au păstrat tradiția, portul și obiceiurile, dar în primul rând religia, deoarece pentru menținerea și respectarea acesteia au fugit străbunii lor din Rusia. Ei sunt de religie pravoslavnică și repectă obiceiurile pe rit vechi.
