Discover Dobrogea

Tag: Tomis

Mesagerul mărilor – delfinul de os de la Tomis, exponatul lunii octombrie la MINAC

Luna aceasta, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne invită să descoperim o piesă specială, încărcată de simbolism: un delfin sculptat în os acum aproximativ 1800 de ani.

Piesa a fost descoperită în anul 2017, cu ocazia desfășurării unei cercetări arheologice preventive în apropierea Sălii Sporturilor din Constanța, în umplutura unui șanț realizat pentru a delimita o arie funerară din necropola de epocă romană a Tomisului. Din același context provin numeroase materiale arheologice, în special fragmente ceramice, care se datează în secolele II-III p. Chr., depuse într-un moment ulterior utilizării spațiului funerar.

Exemplarul are analogii cu descoperiri din Callatis – Mangalia (jud. Constanța) și din zona extra muros a cetății Troesmis – Iglița (jud. Tulcea), încadrate cronologic în aceeași perioadă.

Cu o lungime de doar 4,8 cm, piesa reprezintă un delfin cu botul deschis, ce poartă trei crestături care ar putea sugera dinții mamiferului. Această detaliere apare foarte des în arta romanilor, delfinul fiind uneori înfățișat ca monstru marin. Partea superioară a cozii lipsește, însă suprafața de fractură a fost ulterior finisată prin șlefuire.

Pe corpul delfinului se disting două incizii verticale, paralele, care ar putea face trimitere la hățuri, întrucât, asociate cu înotătoarea dorsală de pe creștetul capului, ar corespunde unei scene binecunoscute în iconografia romană: Cupidon călare pe delfin.

Piesa este decorată pe o singură față și străbătută de o perforație verticală, fapt care poate indica folosirea ei ca nasture sau ca decorațiune vestimentară.

În antichitate, delfinul era asociat cu divinități importante precum Neptun, Venus, Cupidon sau Bacchus, dar și cu alte ființe legendare: Nereide, Triton, Palaemon, Arion ș.a. În mentalul colectiv roman, acest mamifer marin era perceput ca un animal protector al marinarilor și, totodată, ca psihopomp – cel care însoțea sufletul celor înecați, călăuzindu-i spre lumea de dincolo.

Această piesă ilustrează complexitatea credințelor antice și rafinamentul artistic al comunităților romane de pe litoralul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră).

October 13, 2025
Catalogul „Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța” a fost lansat la Târgul de carte Gaudeamus

Reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au lansat vineri, 6 decembrie, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus (Romexpo, București), catalogul Tezaurul de sculpturi de la Tomis-Constanța.

Evenimentul a avut loc la două săptămâni după lansarea volumului în Constanța, ocazie cu care a fost organizat și vernisajul expoziției foto-documentare „La marginea imperiului. Zeii cetății Tomis”, care care prezintă zeitățile componente ale tezaurului de sculpturi, istoricul descoperiri acestora, precum și analogii cu reprezentări sculpturale din diferite alte zone ale Imperiului Roman.

Catalogul constituie un produs cultural al proiectului AFCN Reverberații culturale actuale: patrimoniul tomitan între trecut și viitor, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Elaborarea catalogului „Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța” a fost o muncă laborioasă, care a însemnat un important efort al întregii echipe implicate, scopul final fiind acela de a readuce în atenția publicului valorosul depozit de sculpturi descoperit întâmplător la Constanța, în anul 1962, în timpul unor lucrări edilitare.

Prin acest proiect, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța atrage atenția, din nou, asupra patrimoniului istoric extraordinar existent în Dobrogea și facilitează apropierea publicului larg de acesta.

December 9, 2024
Tezaurul cu sculpturi de la Tomis a atras un număr record de vizitatori la Muzeul Regional al Dobrogei, în anul 1962

La doar o lună de la momentul descoperirii, 1 aprilie 1962, piesele sculpturale au fost expuse în sălile muzeului, într-o amenajare specială care a atras chiar de la început un număr record de vizitatori – doar în primul an de expunere Tezaurul a fost vizionat de peste trei sute de mii de vizitatori, așa cum mărturisea Vasile Canarache, directorul Muzeului Regional al Dobrogei.

Tezaurul cu sculpturi de la Tomis – 24 de sculpturi „adunate și îngropate în mod organizat”

„În anul 2022 s-au împlinit 60 de ani de la descoperirea, sub semnul Fortunei, a acestui depozit de piese sculpturale, care nu doar a uimit prin frumusețea realizării artistice, ci a suscitat și numeroase întrebări privind momentul și cauzele îngropării, precum și semnificația unora dintre piese.

În acest context, specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuc în atenția publicului acest patrimoniu arheologic inestimabil, promovat printr-o serie de activități culturale cu o largă adresabilitate.

Astfel, s-a dorit elaborarea unui catalog, care să permită reactualizarea informației și prezentarea pieselor sculpturale într-un format modern, atractiv; de asemenea, s-a realizat o digitizare a tuturor pieselor care fac parte din depozit, fotografii generale, dar și de detaliu, creându-se și o arhivă digitală ce poate fi accesată ușor din actualul site, conținutul fiind prezentat atât în limba română, cât și în limba engleză.

Nu în ultimul rând, digitizarea, ca formă modernă de patrimonializare, ne-a permis elaborarea unei expoziții foto-documentare dedicată Tezaurului de sculpturi de la Tomis, expoziția urmând a fi prezentată pe un traseu itinerant și la sediile din teritoriu ale MINA Constanța, dar și în sălile instituțiilor partenere, în perioada următoare.”, afirmă reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Astfel, proiectul „Reverberații culturale actuale: patrimoniul tomitan între trecut și viitor”, co-finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național în sesiunea I/2024, a apărut ca urmare a preocupărilor de actualizarea a informațiilor și promovare a artefactelor arheologice ce fac parte din Tezaurul de sculpturi de la Tomis.

„Despre momentul și locul descoperirii informații prețioase ne sunt oferite chiar de Vasile Canarache, care în 1962, alături de arheologii Andrei Aricescu, Vasile Barbu și Adrian Rădulescu, au cercetat și documentat acest depozit de piese sculpturale. Descoperirea a fost făcută la 1 aprilie 1962, cu ocazia unor săpături ce se realizau pentru construirea unui bloc de locuințe pe terenul fostei gări, prilej cu care, după demontarea terasamentului pe care fuseseră așezate liniile ferate în anul 1860, a apărut într-o groapă capul unei statui de marmură reprezentând o divinitate feminină. Așa cum se proceda în epocă, muncitorii și responsabilii de la fața locului au chemat telefonic specialiștii muzeului, raportând descoperirea făcută.

Dar senzaționala știre părea puțin credibilă, cu atât mai mult cu cât era 1 Aprilie! La insistențele celor de pe șantier și, se pare, în urma telefonului primit din partea lui Vasile Vâlcu, prim secretar al Comitetului Regional al P.M.R Dobrogea, colectivul muzeului s-a deplasat la fața locului, unde imaginea acestei descoperiri trebuie să le fi stârnit o mare emoție, așa cum transmit și astăzi fotografiile realizate la fața locului: capul zeiței Fortuna se ridica semeț din groapa săpată de muncitori, iar așezate lângă ea zăceau bustul lui Isis, miticul șarpe Glykon, mai multe reliefuri, precum și o frumoasă aedicula ce o reprezenta pe Nemesis!”, aflăm din Catalogul „Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța”, publicat recent de către colectivul M.I.N.A.C., la Constanța.

November 26, 2024
Două expoziții inedite sunt organizate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Două expoziții foarte interesante, vor fi organizate pe 31 august și 1 septembrie, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

„Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, expoziție la MINAC

„Ovidiu, la el acasă, la Tomis” se intitulează expoziția al cărei vernisaj va avea loc joi, 31 august, de la ora 11.00, în sala „Ovidiană” a MINAC.

„Poetul Publius Ovidius Naso a fost exilat de împăratul Romei, la Tomis. Venit din luxoasa capitală a Imperiului Roman, lui Ovidius nu i-a plăcut noua sa viață la Pontul Euxin. Ne-a lăsat mărturie Tristele și Ponticele, surse de informații despre realitățile și locuitorii Tomisului. Și, totuși, autohtonii l-au iubit și, de-a lungul timpului, i-au cinstit memoria.

Povestea lui Ovidiu și a nemuririi sale este prezentată în expoziția „Ovidiu, la el acasă, la Tomis”, realizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța”, aflăm de la muzeograful Lavinia Dumitrașcu.

Despre poetul Publius Ovidius Naso și recunoștința constănțenilor vor vorbi: dr. Lavinia Dumitrașcu, dr. Cristian Cealera și dr. Sorin Marcel Colesniuc.

Expoziția va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

„Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, expoziție la MINAC

O altă expoziție, de această dată de pictură, grafică și tehnici alternative fotografice, intitulată „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, va fi organizată, vineri, 1 septembrie, de la ora 15.00, la etajul II al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

”Construcția Podului de la Cernavodă nu este legată doar de numele marelui nostru Anghel Saligny, ci și de tinerii ingineri români, colaboratori ai acestuia. Între ei, Ionel și Vintilă Brătianu, fiii primului ministru al României, I.C. Brătianu, și aceștia viitori mari oameni politici ai României.

Participarea fraților Brătianu – Ionel și Vintilă – la ridicarea podului care unea fizic România cu Dobrogea, provincia revenită la Țară, o prezentăm prin intermediul expoziției foto-documentare, de pictură, grafică și tehnici alternative „Amprenta Brătienilor în Dobrogea. Podul Carol I de la Cernavodă”, realizată de MINAC și artistul plastic Mihaela Florescu”, afirmă muzeograful Lavinia Dumitrașcu, cercetător științific dr. și curator al acestei expoziții.

Despre povestea Podului de la Cernavodă și implicarea tinerilor ingineri Ionel și Vintilă Brătianu vor vorbi dr. Lavinia Dumitrașcu și artistul plastic Mihaela Florescu.

Publicul este invitat să viziteze expoziția, care va fi deschisă până pe 14 septembrie 2023.

August 30, 2023
Șarpele Glykon – emblema Tomisului

Șarpele Glykon, unic în lume, este una dintre cele mai importante piese din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Despre șarpele sculptat în marmură au scris un material pentru concursul național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, elevele Bianca Ifrim și Maria Peicu, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”. Discover Dobrogea este partener media în acest proiect și publică toate articolele scrise de elevii constănțeni pentru acest concurs, deoarece susținem interesul copiilor pentru istorie și patrimoniul cultural local.

Șarpele Glykon și tezaurul de sculpturi antice de la Tomis

Prin cercetarea realizată, am încercat să aducem în atenție asupra istoriei mai puțin știute a descoperirii artefactului arheologic ales de noi, Tezaurul de sculpturi antice de la Tomis, între care se află și șarpele Glykon, un simbol al orașului nostru.

Acest obiect de patrimoniu mobil merită să fie pus în valoare și cunoscut mai mult, atât de noi, românii, cât și de către turiștii străini. Recent, piesa a revenit după un periplu la Madrid, unde a fost unul din exponatele expoziției internaționale „Tezaure arheologice ale României – rădăcini dacice și romane“, care s-a desfășurat în perioada septembrie 2021-martie 2022. Considerăm că aceste artefacte ar trebui să fie supuse procesului de conservare pentru a beneficia și generațiile viitoare de acestea, scriu cele două eleve.

Șarpele Glykon a fost descoperit în 1962

Sub îndrumarea pasionatului arheolog Vasile Canarache, la data de 1 aprilie 1962, în condițiile resistematizării urbane, o descoperire valoroasă avea să marcheze destinul locuitorilor Constanței. Piesele inestimabile au fost așezate și îngropate de străbuni pentru a le feri de invaziile migratoare.

Descoperirea lor, la vremea respectivă, a trezit interesul autorităților comuniste, a specialiștilor, dar și a cetățenilor urbei. Tezaurul alcătuit din 24 de piese: statui și basoreliefuri a fost descoperit în zona Gării vechi a orașului, pe strada Traian.

Piesele de rezistență reprezintă zeități din panteonul greco-roman, zeități locale şi orientale. Se aflau aici o întreagă galerie de zeități ce ofereau populației locale liniște, pace și speranță. Dintre cele 24 de piese readuse la lumină, amintim, în mod deosebit, zeița Fortuna cu Pontos, zeita Isis și Șarpele Glykon.

Cultul lui zeului Glykon a fost răspândit în secolul II și în Cetatea Tomis

Zeul șarpe Glykon, cunoscut în zona Asiei Mici și în partea apuseană a Mării Negre, este zeul protector al căminului, al templelor etc. Potrivit autorilor antici, la Tomis ar fi existat un pseudo-profet, Alexandru, venit din sudul Mării Negre, care ar fi încredințat populația Tomisului că Glykon este reîncarnarea zeului Esculap, că putea ghici viitorul, vindeca bolile, făcând minuni. Cultul lui Glykon a fost răspândit în perioada secolului al II-lea și a decăzut după moartea profetului Alexandru, în secolul al III-lea.

Celebra lucrare, care a fost realizată dintr-un bloc din marmură, datează din secolul al II-lea d.Hr. Este unic în lume prin prezentarea sa: un animal fabulos cu trup de șarpe, ochi de câine, bot de miel, urechi și păr de om, coadă de leu. Cercetătorii au fost impresionați de migala cu care au fost realizați solzii, surprinderea cu conștiinciozitate a grosimii corpului. Înălțimea piesei este de 0,66 metri, dar uimitoare este lungimea șarpelui, care, potrivit estimărilor, ar ajunge la 4,76 metri. Demn de menționat este faptul că figura lui Glykon s-a regăsit pe monedele romane, pe monumente și inscripții, era venerat în temple în diferite orașe din zona Pontului Euxin, iar azi, este „vedeta” și simbolul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și a orașului nostru.

Cu acest articol s-au înscris în concursul național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, elevele Bianca Ifrim și Maria Peicu, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”.

Concursul național este organizat anual de Societatea de Științe Istorice din România, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Facultatea de Istorie a Universității București, revistele „Magazin istoric” și „Historia” și se adresează elevilor din clasele VI-XII și profesorilor. Scopul organizării concursului este de a-i determina pe copii să cunoască și să conștientizeze necesitatea salvării/conservării istoriei noastre și să se implice prin oferirea de soluții, în acest demers. Partenerii locali ai proiectului, sunt: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Primăria Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, „Discover Dobrogea” și alte două publicații locale.

June 17, 2022
Dărâmată de bulgari și ”sechestrată” în port, statuia lui Ovidiu a avut o istorie complicată

La fel ca poetul care a fost exilat în vechiul Tomis, statuia lui Ovidiu a avut o istorie complicată. ”Sechestrat” în port, dărâmat de soldații bulgari, întors cu fața spre mare și, într-un final, subevaluat, monumentul poetului latin este o prezență constantă, totuși, din 1887, în piața constănțeană care acum îi poartă numele.

Statuia lui Ovidiu, proiectul primului prefect al Constanței

Remus Opreanu, primul prefect al administrației românești din Constanța, numit după ce Dobrogea s-a unit cu România în noiembrie 1878, a avut ideea ca Ovidiu să devină simbolul orașului de la malul mării. El a înființat ”Comitetul pro Ovidius”, prin care a reușit să strângă fonduri din contribuții publice, dar și de la autoritățile locale și centrale, pentru ridicarea statuii marelui poet, un arc peste timp, care să sublinieze latinitatea zonei.

După o documentare atentă, Remus Opreanu l-a ales pe sculptorul Ettore Ferrari să realizeze monumentul, cu atât mai mult cu cât acesta provenea din patria de origine a poetului. El l-a prezentat pe Ovidiu îmbrăcat în togă și aplecat asupra tristeții sale, într-o atitudine meditativă, de contemplare.

Monumentul a fost depozitat la Cernavodă și în Portul Constanța, până la achitarea taxelor

Statuia realizată în anul 1884 de sculptorul italian a fost transportată în România, însă, din cauza lipsei fondurilor pentru taxele vamale, aceasta a stat o perioadă la Cernavodă. Pentru a putea debloca situația, Remus Opreanu a achitat personal suma necesară.

Monumentul a poposit o vreme și în depozitul Portului Constanța, deoarece nu s-a reușit strângerea banilor de care era nevoie pentru continuarea transportului. Pentru a putea fi strânși cei 1000 de franci necesari, s-a organizat un bal.

Despre această situație, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria: ”Sărmanul Ovidiu! Mult o mai ședea el surghiunit în magazia nr.7? Notați că acest al doilea surghiun ce pătimește poetul Sulmonei în vesela de astăzi Constanța e însutit mai dureros decât acela ce-l pătimi prima oară. Atunci avea cel puțin marea cu incomparabilele ei priveliști, avea cerul liber, azi e închis, sechestrat, nenorocit. Până când?”.

Statuia lui Ovidiu a devenit simbolul orașului Constanța

Abia la 3 ani după finalizarea lucrării, statuia lui Ovidiu a fost montată și inaugurată în Piața Independenței din Constanța, denumită ulterior Piața Ovidiu.

Au existat la acea vreme controverse în legătură cu locul amplasării ei. Chiar și politicianul Mihail Kogălniceanu aprecia că statuia lui Ovidiu trebuie așezată pe malul mării, lângă Farul Genovez, nu închisă într-o piață mică.

Într-un final, Ovidiu și-a găsit locul în Piața Independenței, fiind așezat inițial cu fața spre bulevardul Tomis, unde era și Palatul Comunal, prima Primărie a Comunei Urbane Constanța, acum sediul Muzeului de Artă Populară.

Monumentul din bronz realizat de sculptorul italian Ettore Ferrari îl înfăţişează pe Ovidiu într-o atitudine meditativă. Poetul este îmbrăcat cu o togă care îi cade până la glezne, are capul aplecat şi sprijinit pe mâna dreaptă, iar în mâna stângă, îndoită la piept ţine simbolic un manuscris.

Dezvelirea statuii, în august 1887, a reprezentat o sărbătoare la care au participat constănțenii și numeroase autorități. Nu au lipsit de la inaugurare, Remus Opreanu, cel care a făcut posibilă realizarea monumentului, Dimitrie Sturza, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, primarul orașului Constanța, Mihail Coiciu și multe alte oficialități care au ținut discursuri, iar trupele din garnizoană au adus onoruri militare.

Pentru acest eveniment, Primăria Constanța a alocat un buget de 1500 de lei și a dispus ca statuia să fie iluminată permanent cu patru felinare.

Soldații bulgari au dărâmat statuia lui Ovidiu în Primul Război Mondial

Din 22 octombrie 1916, Constanța a fost ocupată, timp de doi ani, de armatele germano-bulgare.

Soldații bulgari au distrus statuia ”Avântul Țării” din fața Palatului Regal și au dărâmat de pe soclu statuia lui Ovidiu, cu ajutorul unor frânghii prinse de atelaje trase de bivoli. Ei intenționau să o transporte în Bulgaria ca pradă de război și să o topească.

Ofițerii germani au dat ordin ca statuia să fie repusă pe soclu, astfel că soldații nemți au construit un sistem de schele din lemn și scripeți, cu ajutorul cărora au reușit să îl pună pe Ovidiu la locul lui.

După inaugurarea noului Palat Comunal, statuia lui Ovidiu a fost mutată cu fața spre mare

Început în anul 1911 după planurile arhitectului Victor Stephănescu, al doilea Palat Comunal Constanța a fost finalizat 10 ani mai târziu, după terminarea războiului.

Clădirea impozantă din Piața Ovidiu a fost sediul celei de-a doua primării a Constanței, iar din 1977 găzduiește Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

După inaugurarea sediului noii primării, Consiliul Comunal a aprobat, în mai 1922, reamplasarea statuii lui Ovidiu cu fața spre mare, așa cum este și în prezent.

Mulți constănțeni au apreciat că nu trebuia schimbat amplasamentul monumentului, deoarece, inițial, poetul privea spre Roma, de dorul căreia era chinuit.

Monumentul a fost restaurat în anul 1940, când pietrarul italian Antonio Rutta a adăugat pe soclu, în limbile română și latină, epitaful din elegia ”Dorințele din urmă”, pe care Ovidiu, poetul fără mormânt a scris-o în opera ”Tristele”.

”Sub această piatră zace Ovidiu, cântărețul

Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent.

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată

Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!”

Se spune că într-o scrisoare pe care a trimis-o de la Tomis, poetul și-a rugat soția să-i îngroape cenușa în apropierea Romei și să graveze pe lespedea funerară versurile transmise, pentru a scăpa, măcar astfel, de tristul său exil. O statuie identică a poetului a fost ridicată în anul 1925 la Sulmona, orașul său natal din Italia.

Evaluată inițial la 50.000 de lei în aur, statuia lui Ovidiu valorează acum 14,80 lei în acte

La începutul anilor 1880, când Remus Opreanu a luat decizia construirii statuii s-au făcut mari eforturi pentru strângerea banilor necesari. Într-un document întocmit de Primăria Constanța în anul 1936, se precizează că monumentul a costat aproximativ 50.000 de lei în aur.

Deși, teoretic, opera de artă nu și-a pierdut valoarea în timp și a devenit în 2010 monument istoric, practic, în mod ironic, statuia lui Ovidiu este încadrată acum ca mijloc fix și evaluată la valoarea de 14,80 lei.

October 26, 2021
Mormântul pictat de la Tomis, cel mai valoros complex funerar descoperit în Dobrogea

Mormântul pictat de tip hipogeu este unic și a fost descoperit în Constanța în anul 1988. Se presupune că mormântul aparținea unei importante familii tomitane, care trăia la începutul secolului al IV-lea, când Tomisul a fost una dintre cele mai înfloritoare metropole de la pontul de vest.

Mormântul pictat de tip hipogeu, o descoperire importantă despre istoria Tomisului

Mormântul pictat a fost descoperit în anul 1988, când pe strada Mircea din Constanța au început să se construiască blocuri. Cercetătorul științific Constantin Chera și doctorul în istorie Virgil Lungu au găsit cripta antică în zona în care, pe vremuri, era cimitirul Tomisului.

”Aș spune că Mormântul pictat este cea mai importantă descoperire pe care am făcut-o, pentru că s-a păstrat un strat cu pereți pictați, care sunt databili foarte devreme, la începutul sec. IV, lucru pe care nu îl mai avem în Dobrogea. Este un unicat. La Silistra, în Bulgaria, a fost descoperit un mormânt asemănător, însă în Dobrogea nu avem alte complexe funerare de această valoare.

Am mai găsit și alte elemente constitutive ale unor astfel de monumente, însă acesta, printr-o minune, s-a păstrat foarte bine, nefiind deschis de la ultima depunere funerară, de la începutul sec. V și până în 1988, când a fost descoperit”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul și cercetătorul științific Constantin Chera.

Mormântul pictat a aparținut unei familii înstărite din vechiul Tomis

Se presupune că mormântul aparținea unei familii tomitane din secolul al IV-lea, destul de bine plasată din punct de vedere financiar.

”Am găsit în interior, 5 schelete depuse în sicrie din lemn, de la ultima fază de înmormântări și o seamă întreagă de oase care provin de la o primă fază de înmormântări, de la începutul sec. IV.

Am descoperit, de asemenea, o mică amforă în interior, care se datează la începutul sec. V, când au avut loc ultimele înmormântări la locul respectiv. În mod sigur este o criptă care aparținea unei familii înstărite din Tomis. În acel mormânt s-au făcut înmormântări succesive, de-a lungul unui veac, de la începutul sec. IV, până la începutul sec. V.

În Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța avem expuse unele dintre obiectele pe care le-am găsit acolo.

Este vorba de câteva mărgele, de vase de sticlă, amfora pe care am găsit-o în cavou, dar și un mic filacterium, un recipient care se purta la gât în chip de talisman, în interiorul căruia se păstrau texte sacre, nu numai ale creștinilor, ci și din credințele anterioare”, a precizat cercetătorul științific Constantin Chera, pentru Discover Dobrogea.

Replica Mormântului pictat poate fi văzută la Muzeul de Istorie Constanța

O replică 1:1 a Mormântului pictat a fost realizată de către specialiștii de la Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București și poate fi văzută la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Mormântul este deosebit de important, pentru că în el se păstrează o cameră funerară pictată complet, de la începutul sec. IV, un lucru destul de rar, atunci când vorbim despre pictura murală romană din această epocă.

În interiorul mormântului pictat se găsesc diverse scene cu animale care simbolizează unele dintre credințele vremii, dar și un festin funerar, o masă funerară, în jurul căreia sunt adunate 7 personaje.

Povestea scenelor din mormântul unic de la Tomis

Desenele din mormântul pictat, cu motive animale, păsări, motive florale și arbori, pot fi interpretate ca o evocare a paradisului. Aceeași simbolistică legată de învierea și imortalitatea omului este redată și în imaginile cu cei patru porumbei sau cu potârnichile care beau apă dintr-o cupă.

”Unele dintre animalele pictate în interiorul mormântului au o semnificație cultică. Ne aflăm, de altfel la vremea în care credințele politeiste erau treptat înlocuite de creștinism, noua religie care apăruse în Imperiul Roman.

Nu trebuie să uităm că exact în această perioadă de la începutul sec. IV, Constantin cel Mare a dat edictul de la Milan, în 313 d.Hr., prin care, creștinismul a fost una dintre religiile acceptate în Imperiul Roman.

Aceasta a condus la ieșirea în public a unora dintre adepții noii religii, însă, noi nu suntem siguri că în mormânt au fost puși locuitori creștini ai Tomisului, pentru că nu avem niciun fel de indiciu care să ne spună că mormântul ar fi aparținut unei familii creștine.

Oricum, acea masă funerară, păunii, care simbolizează nemurirea, iepurele care mănâncă struguri dintr-un coș răsturnat, potârnichile, porumbeii, toate aceste animale și păsări simbolizează aspecte ale credințelor vremii, care au fost de fapt preluate din credințele anterioare, ca iconografie.

Pictura nu a avut de suferit, pentru că noi am acoperit la loc cavoul respectiv. Am zidit partea care a fost afectată de către excavator în 1988 și astfel, interiorul camerei a rămas oarecum izolat, în așa fel încât să nu aibă loc aceste schimbări bruște de temperatură și de umiditate. El se prezintă aproape în starea în care l-am găsit împreună cu colegul meu, Virgil Lungu”, a precizat arheologul Constantin Chera.

Mormântul pictat va intra în circuitul turistic

Mormântul pictat va fi introdus în circuitul turistic, în momentul în care va fi terminată construcția de protecție care este deasupra lui.

În interior nu se va putea pătrunde, deoarece nu trebuie să fie schimbat microclimatul în mod brusc sau repetat. Cel mai probabil, vizitatorii vor putea vedea o imagine din interiorul mormântului, pe ecrane de dimensiuni mai mari, luate cu o cameră mică de luat vederi.

”Am făcut numeroase intervenții la autorități, iar Ministerul Culturii a avizat lucrările pentru o construcție de protecție la Mormântul pictat. Am început acolo săpăturile, pentru a degaja terenul de restul mormintelor existente, mai ales că această nouă construcție urmează să protejeze adecvat această bijuterie a epocii antice.

Până acum, ea a fost protejată de o baracă termoizolantă, la care am intervenit de nenumărate ori cu reparații la acoperiș și la pereții laterali, astfel încât, monumentul să nu aibă de suferit, mai ales că este sensibil la schimbările de microclimat. Temperatura și umiditatea din interiorul camerei respective trebuie păstrate oarecum constant, pentru că altfel ar deteriora calitatea picturii”, spune cercetătorul științific Constantin Chera.

Constantin Chera: ”Mormântul pictat este cea mai importantă descoperire pe care am făcut-o.”

”Aș spune că Mormântul pictat este cea mai importantă descoperire pe care am făcut-o, pentru că s-a păstrat un strat cu pereți pictați, care sunt databili foarte devreme, la începutul sec. IV, lucru pe care nu îl mai avem în Dobrogea. Este un unicat. La Silistra, în Bulgaria, a fost descoperit un mormânt asemănător, însă în Dobrogea nu avem alte complexe funerare de această valoare.

De-a lungul carierei am avut prilejul să descopăr și alte lucruri deosebite. Aș aminti, mormântul acela bogat de lângă Consulatul Turcesc.

Nu este primul mormânt pictat, dar este cel mai bine păstrat. Noi am găsit și în zona Gării, și pe faleză, de-a lungul străzii Mircea, urme ale unor astfel de obiective antice, dar acesta este păstrat aproape intact, ceea ce-l face deosebit de valoros, dându-ne o imagine clară asupra artiștilor care erau în acea vreme, aici, la Tomis.

La un moment dat, s-a făcut o străpungere a actualului bulevard Brătianu către b-dul Ferdinand, iar în acel colț în care au fost construite blocuri, în imediata apropiere a spitalului vechi, am găsit un mormânt deosebit de bogat în ceea ce privește obiectele din aur, dar și inventarul întregului complex, care este prezentat la noi, în Sala Tezaur, sub o suprafață de sticlă.

De-a lungul vremii am mai descoperit și numeroase vase de sticlă, care erau importate din centre de producție din Mediterana Orientală, mai ales din atelierele siriene, care erau specializate în suflarea în tipar a unor astfel de vase de sticlă. Și acestea sunt expuse în Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și sunt indicii deosebit de importante în ceea ce privește relațiile internaționale ale Tomisului, ale metropolei pontului stâng, așa cum o cunoaștem în sec. IV, cu centrele importante ale lumii romane din perioada primelor secole ale erei noastre”, a declarat arheologul Constantin Chera pentru Discover Dobrogea.

Mormântul pictat de tip hipogeu este vizitat de mulți turiști străini

Mulți turiști străini vizitau Muzeul de Istorie din Constanța, până anul trecut, când a început pandemia. Ei veneau informați și știau exact ce anume doresc să vadă. Mormântul pictat și celebrul șarpe Glikon sunt principalele atracții pentru vizitatorii muzeului, dar și unele dintre cele mai importante descoperiri făcute în Constanța

”Foarte multă lume ne întreabă ce înseamnă, de fapt, hipogeu. Hypogaeum înseamnă sub pământ. Trebuie subliniat că această cameră funerară, care dispunea de o cale de acces, un așa-numit dromos, o scară care cobora către nivelul inferior al încăperii respective, tot acest complex era îngropat, era hipogeu, adică sub pământ. Era acoperit cu aproximativ 70 cm de pământ, până la nivelul de călcare, chiar și în antichitate.

În anii trecuți mai funcționau acele croaziere care aveau în program vizitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și sigur, am avut și surprize deosebit de plăcute. Un inginer din Germania, care a lucrat la construirea hotelurilor din sudul litoralului în 1970, a revenit și a văzut una dintre descoperirile la care efectiv a fost martor. La un moment dat, el și-a adus aminte că are acasă un film din vremea aceea, în care a consemnat momentele importante din timpul găsirii sarcofagului din stațiunea Olimp, care este de asemenea o descoperire deosebită”, am mai aflat de la cercetătorul și arheologul Constantin Chera.

May 7, 2021
Astăzi este ziua Constanței, un oraș al cărui nume datează din secolul IV

Ziua Constanței este sărbătorită în fiecare an, de Constantin și Elena. Tomis, Kiustendje, Constanța, un oraș care de-a lungul secolelor a avut mai multe denumiri și are o istorie bogată. La mulți ani tuturor, de ziua numelui! La mulți ani, Constanța!

Ziua Constanței și originea numelui acestui oraș

De ziua Constanței, dar nu numai acum, ne putem aminti că denumirea orașului Constanța are, cel mai probabil, o strânsă legătură cu dinastia lui Constantin cel Mare. În primul rând prin fiul său, împăratul Constantius II, care încă de la începutul domniei, în 337 a avut în domeniul său Scythia Minor, împreună cu toată dioceza Traciei și cu tot Orientul și ulterior a condus singur întregul Imperiu Roman.

Specialiștii apreciază că numai de la un nume ca al lui puteau deriva toponimicele Constantiana și Constantia. ”Este foarte probabil ca el să fi contribuit într-un mod hotărâtor la perfectarea fortificațiilor tomitane și să fi meritat astfel cinstea ca orașul de la malul mării să poarte numele său. Ziua Constanței are legătură cu aceste personaje care au rămas în istoria orașului.

Ziua Constanței – Constantiana, cartierul ridicat de Constantin cel Mare în cinstea surorii sale

Unii istorici spun că denumirea orașului Constanța ar putea proveni de la Iulia Flavia Constanția, sora vitregă a lui Constantin cel Mare. În secolul al IV-lea, după Edictul de la Milano, când creștinismul începe să fie tolerat în Imperiul Roman, în 313, mulți creștini au venit în Tomis și s-au stabilit în orașul de la malul Mării Negre, care a devenit din ce în ce mai mare.

S-a înființat un cartier, iar Constantin cel Mare, în cinstea surorii sale, l-a denumit Constantiana. Tomis, fosta denumire a orașului s-a pierdut în timp, iar numele cartierului Constantiana s-a extins în vechea metropolă. Acum, ziua Constanței este sărbătorită în fiecare an de Constantin și Elena.

Constanța și împărăteasa Constantia sanctificată de biserică – Ziua Constanței

Ziua Constanței nu este sărbătorită întâmplător pe 21 mai. Istoricul Radu Vulpe apreciază că singura variantă pe care am putea-o lua în considerație pentru o eventuală explicare a toponimicului Constanța este Flavia Maxima Constantia. Ea era fiica postumă a lui Constantius II, născută în anul 362, soția împăratului Grațian din 375, decedată în 383. Nu fiindcă ar fi avut o intervenție specială la Tomis, ci pentru că, spre deosebire de alte personaje imperiale feminine, această împărăteasă, sanctificată de biserică, n-a fost ariană, ci o foarte pioasă ortodoxă.

”Cum în acerbele divergențe teologice din sec. IV, clerul tomitan a înclinat hotărât spre ortodoxia lui Atanasie, s-ar fi putut ca memoria ei, ca a unei sfinte imperiale, să se fi bucurat de un cult deosebit în metropola pontică și ca o bazilică de frunte din cartier să-i fi purtat hramul. De unde apoi, extinderea numelui său la întregul cartier și apoi la oraș” scria istoricul Radu Vulpe.

Tomis, Kiustendje, Constanța

Tomisul a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. Mulți istorici spun că denumirea orașului vine de la o combinație de cuvinte grecești din vocabularul vechi și are legătură cu locul stâncos, cu stânca ascuțită, așa cum se vedea acest promontoriu de pe corăbiile care se apropiau de oraș.

Denumirea Constantiana, cu prescurtarea sa Constantia se pare că a fost folosită pentru oraș încă din secolul al VI-lea. Câteva veacuri i s-a spus Kiustenge, varianta turcească a cuvântului Constantia. Ion Adam preciza că: ” Orașul Constanța s-a strâmtorat sub turci, de a ajuns la urmă un sătuc sărac și necunoscut, pervertindu-și numele în Kiustenge, pentru ca după 1878, dar definitiv de data aceasta, orașul să își redobândească numele medieval, Constanța.”

Constanța era un biet sat în ruină în 1850

”În 1850 Kustendje nici nu ocupa întreg spațiul peninsular, fiind doar un biet sat în ruină. 20-30 de case din chirpici sau piatră, o geamie pe locul actualei moschei regale, maidane cu bălării, pustietate, ruină, atâta tot. Populația era formată din câteva familii de turci, tătari, cerchezi, greci, bulgari, găgăuzi și alte nații.

Românii erau foarte puțini, în special ciobani veniți cu turmele lor, pentru pășunile minunate de pe câmpiile dobrogene”, i-a povestit un bătrân locuitor al urbei, ziaristului I.N.Duployen în perioada interbelică.

Iarna, lupii ajungeau în Constanța

În vreme de iarnă lupii veneau până în oraș și era periculos să te avânți noaptea afară. Case mai răsărite nu erau, lumea locuia în bordeie joase, cu ferestre zăbrelite, atât pentru a se feri de hoți și criminali, cât și pentru a fi ascunse fețele cadânelor de ochii bărbaților, scrie criticul de artă Doina Păuleanu, în cartea sa ”Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței”.

”Orașul era întărit cu ziduri de cetate, ale cărei porți erau cam pe unde sunt acum Biserica greacă și Liceul de fete. Partea centrală din peninsulă era, în 1835-1840 cartierul comercial, iar armenii aveau mahalaua lor, Cealîc Mahale spre plaja Duduia, unde este și astăzi bisericuța lor. Evreii erau spre centru, pe strada C.A. Rosetti, fostă Engleză, Sinagoga și Alleon, iar grecii stăteau spre port, pe strada Karatzali de astăzi, în timp ce turcii, românii și bulgarii locuiau pe strada Sturza, în prezent Revoluției” povestea regretatul critic de artă Doina Păuleanu.

În secolul XIX Constanța avea doar două străzi

Deși pare greu de crezut, în anul 1850 Constanța avea doar două străzi. Mahmudie Socacgi, strada Traian de astăzi și Sultan Hamam Socacgi, denumită ulterior Carol, iar acum B-dul Tomis. Strada Mircea nu exista încă, ”s-a tăiat” pe urmă și se numea Soliman Kapou Socacgi.

”Ele erau denumite străzi, dar nu aveau trotuar sau pavaj, nici lumină sau asfalt. Erau un fel de drum de pământ cu gropi și movilițe, cu praf și băltoace, cu ciulini și scaieți pe margini, ba chiar și pe mijlocul drumului și câini flămânzi peste tot” scrie criticul de artă Doina Păuleanu în cartea sa ”Peninsula misterioasă, o incursiune în istoriile Constanței”.

Toate casele răzlețe erau înconjurate cu garduri din tizic, pământ nears sau cele pretențioase cu piatră nerostuită, blocuri ciudate din piatră, de toate formele și mărimile, pusele unele peste altele, fără simetrie, fără preocupare estetică. Acum, situația este cu totul alta, iar de ziua Constanței vorbim frumos despre orașul de la malul mării.

Piața Ovidiu, un maidan cu două magazine și câteva cafenele

Pieței publice, acum Piața Ovidiu, năpădită de bălării sălbatice i se spunea meydan, cuvânt care explică, legându-ne o dată în plus de porțile Orientului, etimologia cuvântului care îi corespunde în limba română. Pe acest maidan se găseau, la 15 septembrie 1862, magazinul lui Ferhad, fiul lui Koca Ahmed și magazinul lui Ali, fiul lui Yunus. Într-o altă parte exista un teren fără stăpân și într-o alta o cafenea. Acum, de Ziua Constanței, putem bea cafele oriunde prin centrul vechi al orașului.

”Pe atunci, Piața Ovidiu era un maidan pe care se aflau câteva cafenele joase, murdare, cu podele de lemn învechit. Toată lumea umbla pe aici cu fes pe cap, cu cealmale, șalvari, ilici, ghiubele și alte soiuri de îmbrăcăminte, pe care le vedem astăzi doar prin cărți de istorie sau relicve în muzee de antichități”, scria I.N. Duployen.

El a precizat că nici grecii și bulgarii nu se deosebeau la port de ceilalți, numai românii stricau acest mediu ambiant. Ciobanii veniți de peste Dunăre cu oile erau obiect de curiozitate, cu pletele lungi, căciuli imense, sarici și cojoace lățoase pe umeri.

Orașul Constanța a început să se dezvolte în 1858

Înflorirea propriu-zisă a Constanței datează cam de pe la 1858-1860, când sultanul a concesionat unei companii englezești exploatarea portului și construirea liniei ferate Cernavodă-Constanța, iar de atunci a început să vină multă lume în oraș.

Ingineri englezi, mecanici germani, zidari italieni, muncitori armeni, greci, tătari, turci, lipoveni, bulgari, ruși umpluseră micul oraș. Întrucât aceștia aveau nevoie de adăposturi s-au ridicat numeroase case și construcții din piatră, dintre care unele, cele de pe strada Traian, în care administrația avea birourile, iar inginerii englezi locuințele, mai sunt și astăzi în picioare.

Între timp, orașul Constanța și-a schimbat mult înfățișarea, dar niciodată istoria acestuia nu va fi uitată. De ziua Constanței, îi urăm ”La mulți ani”, frumosului oraș! La mulți ani, Constanța!

Fotografiile ne-au fost oferite de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

May 21, 2020
Legendele legate de numele orașului antic Tomis și mitul argonauților

Multe povești au apărut în legătură cu proveniența numelui pe care îl purta orașul antic Tomis, actualmente Constanța. De la mitul argonauților, la mitul eroului fondator al Tomisului sau asocierea unor cuvinte grecești folosită pentru a denumi zona stâncoasă situată pe malul Mării Negre, fiecare cercetător a venit cu propira concluzie. Toate sunt interesante, tocmai de aceea merită să fie expuse în acest articol, astfel încât să cunoaștem toate variantele.

Orașul antic Tomis și mitul argonauților

Dacă este să vorbim despre povești și legende, e plăcut să ne amintim ce a scris poetul Ovidius despre orașul antic Tomis și întemeierea acestuia. Este, de fapt, una dintre puținele mărturii care au rămas în legătură cu nașterea și botezul acestei localități de la malul mării. Potrivit legendelor, totul se leagă de călătoria argonauților în Colchida. ”Numele denumirii orașului Tomis este legat de legenda argonauților, prin fratricidul comis de Medeea asupra fratelui ei Absyrtos, cu scopul de a întârzia corăbiile regelui Aietes, tatăl lor, care s-au oprit pentru a recupera trupul tânărului să îl înmormânteze”, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante. Astfel, de aici s-a ajuns să se vorbească de Tomis, ca despre locul în care a fost ciopârțit Absyrtos. În mitologia greacă, argonauții au fost 50 de eroi, care, cu 50 de ani înainte de războiul Troiei au alcătuit echipajul corabiei Argus. Ei l-au însoțit pe Iason în faimoasa expediție organizată de acesta la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care i-a cerut să îi aducă Lâna de Aur. Echipajul a fost însoțit și de Medeea, care era îndrăgostită de Iason.

Poetul Ovidius în orașul Tomis

Orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar ”numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia. Fratricidul Medeei, preluat probabil din opera de exil a poetului latin, figurează într-un compendiu de mitologie din secolele I-II intitulat Biblioteca lui Apollodor, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în cartea sa „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Se spune că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și implicit pentru intrarea sa în istorie. Publius Ovidius Naso a fost exilat în anul 8 din Roma în cetatea Tomis, al cărei țărm spunea că este pustiu. ”El a făcut în mod constant apel la clemența împăratului, inițial Augustus, ulterior, din anul 14 Tiberius, care nu i-au acordat clemența, iar poetul a murit la Tomis în anul 17 sau 18, trist și neconsolat”, precizează Doina Păuleanu.

Argonauții și Lâna de Aur

Expediția argonauților face parte din istoria și toponimia Constanței. De asemenea, stâncile Medeei care mărginesc faleza și cartierul constănțean care poartă și acum numele prințesei din îndepărtatul ținut al Colchidei, continuă să fie un reper simbolic în mentalul colectiv al Europei și al lumii, scrie criticul de artă Doina Păuleanu în „Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței“. Considerată garant al puterii, al imortalității, bogăției și fecundității sau doar talisman, Lâna de Aur devine, grație strălucirii sale supranaturale cu reflexe de purpură, simbol al regalității, precizează Doina Păuleanu.

Peninsula pe care s-a ridicat cetatea Tomis a fost pomenită în legenda argonauților, primii navigatori care au ajuns în această zonă pentru Lâna de Aur. ”Athamas, regele legendar al Tebei și soția sa Nephele, zeița norilor, au avut doi copii, pe Phrixos și pe Helle. Deși fericită o vreme, familia se destramă, iar regele se recăsătorește cu Ino, mama altor copii. Resentimentele ultimei soții se transformă rapid în ură și în dorința de a-i lichida pe cei doi frați moștenitori.

Ca să-i salveze, mama lor îl trimite în ajutor pe Chrysomallos, berbecul cu lână de aur, un fiu al lui Poseidon înzestrat nu doar cu darul de a vorbi, ci și cu acela de a pluti în văzduh, chiar dacă nu avea aripi. Copiii încalecă berbecul și zboară spre nord, peste pământ, stânci, codri și ape, deasupra unei mări. Deși sunt îndemnați să nu privească în jos, Helle se dezechilibrează, cade în valuri și se îneacă în locul numit de atunci Hellespont sau Dardanele.

Speriat și îndurerat, Phrixos ajunge în Colchida, Georgia de astăzi, țara lui Aietes, pe malul râului Phasis și jertfește berbecul înaripat în cinstea zeilor, dăruindu-i regelui blana acestuia. Lâna de Aur este imediat atârnată într-un stejar din pădurea sfântă a lui Ares, zeul războiului, fiind păzită, alături de gărzi, de un dragon.

Medeea, Iason și argonauții au reușit să fure lâna și au fost urmăriți de rege pe mare. Pentru că exista riscul de a fi ajunși, argonauții au debarcat în zona stâncoasă, locul în care faleza face și astăzi un cot lângă statuia lui Eminescu, la stâncile Medeei. Aici, Medeea îl taie în bucăți pe copilul Absyrt și îl aruncă în mare, iar capul l-a înfipt într-o prăjină și l-a așezat pe un loc înalt pentru ca regele să îl poată vedea.

Athamas s-a oprit din urmărirea argonauților, și-a căutat fiul în apele mării și l-a îngropat. Medeea, împreună cu Iason și argonauții a reușit astfel să fugă cu Lâna de Aur”, povestește Doina Păuleanu în cartea ”Peninsula misterioasă, incursiune în istoriile Constanței”.

Tomis, o combinație de cuvinte grecești

Desigur, nu toți cercetătorii admit că numele dat pentru orașul antic Tomis provine de la legenda argonauților, însă toți au ajuns la concluzia că Tomisul a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. Unii consideră că denumirea localității vine de la o combinație de cuvinte grecești din vocabularul vechi, care puteau să aducă sau nu cu numele Tomisului.

Radu Vulpe de exemplu, ajunge la concluzia că, de fapt, Tomis vine de la locul stâncos, de la stânca ascuțită, așa cum se vedea acest promontoriu de pe corăbiile celor care se apropiau de Tomis. De aici își capătă orașul numele de Tomis, iar până în ziua de astăzi, teoria este perfect acceptată, a precizat pentru Discover Dobrogea arheologul Traian Cliante.

În varianta tomitană publicată de Ioan Adam, ca parte a unei monografii dedicate urbei, ”Colchii cari însoțiseră în goană pe regele Aetes au colonizat pe colțul acela de mal și au fondat orașul antic Tomis, al cărui nume este tras din cuvântul grecesc ”temno”care înseamnă a ciopârți, adică locul în care a fost ciopârțit trupul fiului de rege.”

Tot în greacă însă, Tomis vine de la ”tomos”, tăietură, bucată și ”tomeis”, cuțit, lamă, Tomis însemnând marginea de lume în care a fost exilat Ovidius: ”Iată de ce Tomis i s-a spus acestui loc, pentru că aici o soră și-a tăiat fratele în bucăți”, scria poetul latin. Indiferent de proveniență, numele a fost uitat în decursul timpului și înlocuit cu cel de Constanza, apoi Constanța, cu diferite variații.

Mitul eroului fondator al Tomisului

În legătură cu proveniența denumirii orașului antic Tomis există și ideea ”eroului fondator”. Acesta apare pe unele monede locale, drept Tomos întemeietorul. Unii specialiști spun că orașul era numit Tomis încă din antichitate, după numele conducătorului milesienilor. Ei au venit aici din Asia Mică, iar Tomos a fondat acest oraș cu 645 de ani înainte de Christos.

De la Tomis la Constantiana, Kiustenge și Constanța

Și despre proveniența numelui orașului Constanța sunt multe de povestit, însă voi aborda acest subiect într-un alt articol. Denumirea Constantiana, cu prescurtarea sa Constantia se pare că a fost folosită pentru oraș încă din secolul al VI-lea. Câteva veacuri i s-a spus Kiustenge, varianta turcească a cuvântului Constantia. Ion Adam preciza că: ” Orașul Constanța s-a strâmtorat sub turci, de a ajuns la urmă un sătuc sărac și necunoscut, pervertindu-și numele în Kiustenge, pentru ca după 1878, dar definitiv de data aceasta, orașul să își redobândească numele medieval, Constanța.”

January 30, 2020