Discover Dobrogea

Tag: statuia lui Ovidiu

Piața Ovidiu văzută prin lupa timpului

Piața Ovidiu sau Piața Independenței, cum se numea în trecut, a fost punctul central al vieții economice, politice și culturale al orașului, locul tranzacțiilor comerciale, zona de promenadă a cetățenilor și de întâlnire pentru oficialități. Pentru a-i putea descoperi povestea și a arunca o privire în trecutul acestei zone importante din Constanța, doi elevi ai Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, Rareș-Ștefan Delamarian și Maria Cristiana Lăcrămioara Rusu, au decis să se documenteze, pentru a afla cum era Piața Independenței la începutul secolului XX și în perioada interbelică, atunci când Piața Ovidiu a suferit schimbări majore. Cei doi elevi participă cu acest material, la concursul național Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, la secțiunea II: Memoria fotografică a comunităților locale, cu Piața Ovidiu: văzută prin lupa timpului.

Piața Independenței a devenit Piața Ovidiu

Numită Piața Independenței pentru a marca momentul important din istoria României, în urma căruia Dobrogea a revenit în 1878 la Țară, zona și-a schimbat numele în Piața Ovidiu, după cu ridicarea statuii lui Ovidiu.

Terasele pline de oameni, cafeaua la nisip, baclavalele, covrigii, braga și plăcintele dobrogene reprezentau puncte de reper ale Constanței acelor vremuri. Cele mai importante și somptuoase clădiri s-au construit în Piața Ovidiu, după anul 1878.

Statuia lui Ovidiu a fost ridicată, doborâtă și reamplasată

„Publius Ovidius Naso rămăsese iar singur, așa cum se întâmplase și în urmă cu 19 veacuri, când, tânăr fiind, își pierduse fratele mai mare, pe Lucius… Acum, țintuit pe soclul din Piața Independenței, Naso își continua nemurirea, veghind asupra locului acela și asupra oamenilor de acolo…”, scrie Cristian Cealera, în cartea ”Piața Independenței. Amintiri din ziua aceea”.

Statuia poetului latin Ovidius Publius Naso, exilat la Tomis, a fost ridicată în 1887, fiind opera sculptorului italian Ettore Ferrari.

În timpul ocupației din Primul Război Mondial, aceasta a fost dărâmată de bulgari de pe soclu, dar a fost salvată de ofițerii germani. Adăpostită în subsolul Palatului Comunal, aceasta a fost repusă pe soclu de autoritățile române, dar i-au schimbat poziția și au amplasat-o cu fața spre mare.

Palatul Comunal, în prezent, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Clădirea a fost ridicată între 1912 și 1921, construcția sa fiind întreruptă în timpul Primului Război Mondial. De la început, a fost gândită pentru a deveni cel de-al doilea sediu al Palatului Comunal.

Realizată în stil neoromânesc, este operă a arhitectului Victor Ștefănescu.

Din 1977, este sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Hotel Mercur, acum, Banca Națională, o clădire frumos reabilitată

Administrația locală a hotărât, în 1913, construirea unui stabiliment de lux în colțul sud-estic al Pieței Ovidiu. Acesta i-a aparținut lui Ștefan Hagi Tudorache, reprezentantul Societăţii Cooperative „Mercur”. Construcția spectaculoasă, cu subsol, demisol, parter și trei etaje reprezenta un model pentru zona Balcanilor. Clădirea are o structura de rezistenţă din beton armat, minune a tehnicii la vremea respectivă. Fațada este în stil neo-românesc și Art Nouveau, iar terasele, spre mare, în formă de amfiteatru.

Deasupra intrării, pe exterior se afla bustul zeului Mercur. Deviza Hotelului Mercur, era „Clienţii cei mai exigenţi îşi vor găsi aici idealul confortului”.

În 1927, clădirea a fost reabilitată după război, devenind sediul băncilor: Marmorosh Blank, Bursa de Comerț, Banca Industriilor și Meseriilor Dobrogene. După 1948, a devenit sediul Băncii Naționale a României.

Moscheea Carol I, construcția ridicată la cererea regelui care îi poartă numele

Moscheea a fost clădită pe locul unei vechi geamii, între 1910-1913. Minaretul, de 47 m și cupola edificiului au fost construite din beton armat, după planurile arhitectului V. Ștefănescu.

Scările și coloanele sunt realizate din calcar de Albești, iar poarta mare de la intrare cu marmură neagră din Italia. Construită în stil maur, Moscheea Carol I este o copie a moscheii Konya din Anatolia.

Lăcașul de cult a fost construit de statul român, în spiritul toleranței, pentru minoritatea musulmană din oraș. Drept recunoștință, musulmanii i-au dat numele regelui țării, Carol I.

Moscheea deține cel mai mare covor oriental, care are 490 kg, primit cadou de la turcii din insula Ada Kaleh. Inaugurarea a avut loc pe 4 iulie 1913, cu participarea Regelui Carol I și a unei delegații din Istanbul.

Casa Damadian era un simbol al prosperității

În 1894 s-a construit casa cu două niveluri a lui Alice Wegener, cu orientarea spre faleza portului. Clădirea, simbol al prosperității, a fost achiziționată, ulterior, de familia de armeni Damadian.

În 1950, casa a fost naționalizată și a devenit sediul unor întreprinderi, iar de-a lungul timpului, a suferit numeroase transformări.

În 2004 a fost restaurată, intrând în proprietatea unui cetățean norvegian.

Casa Hrisicos, locul unde poposea lumea bună

Casa Hrisicos a fost un hotel și restaurant celebru, care a atras ca un magnet lumea bună a României și Europei. Aici au poposit și I.L.Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Take Ionescu, ultimii doi ținând discursuri politice de la balconul clădirii.

Clădirea, opera arhitectului francez Louis Givert, îmbină stilul eclectic, Art Nouveau cu elementele neoclasice. Proprietarul clădirii, Gheorghe Hrisicos, a fost negustor de vinuri. El a construit hotelul prin fraudă bancară și înșelăciune, fiind, ulterior, condamnat la închisoare. În perioada interbelică, a fost sediul Băncii Populare „Steagul Dobrogei”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosit drept loc de supraveghere pentru armata germană, apoi pentru comandantul militar sovietic al orașului. După 1958 a devenit restaurantul Pelikan.

Piața Ovidiu, văzută la imperfect

Sunt foarte apreciate imaginile în oglindă ale Pieței Independenței din perioada ei de glorie, prin comparație cu Piața Ovidiu de azi, când se încearcă transformarea ei în sufletul orașului Constanța.

Multe dintre clădiri au dispărut, altele sunt, încă, în ruină, însă, au apărut și edificii noi, unele fără nicio legătură cu arhitectura zonei.

Cu acest articol s-au înscris în concursul național „Patrimoniul cultural, istoric și natural – Zestrea comunităților locale”, ediția a II-a, 2022, elevii Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, Rareș-Ștefan Delamarian și Maria Cristiana Lăcrămioara Rusu.

Concursul național este organizat anual de Societatea de Științe Istorice din România, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, Facultatea de Istorie a Universității București, revistele „Magazin istoric” și „Historia” și se adresează elevilor din clasele VI-XII și profesorilor. Scopul organizării concursului este de a-i determina pe copii să cunoască și să conștientizeze necesitatea salvării/conservării istoriei noastre și să se implice prin oferirea de soluții, în acest demers. Partenerii locali ai proiectului, sunt: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Primăria Constanța, Direcția Județeană de Cultură Constanța, „Discover Dobrogea” și alte două publicații locale.

June 18, 2022
Dărâmată de bulgari și ”sechestrată” în port, statuia lui Ovidiu a avut o istorie complicată

La fel ca poetul care a fost exilat în vechiul Tomis, statuia lui Ovidiu a avut o istorie complicată. ”Sechestrat” în port, dărâmat de soldații bulgari, întors cu fața spre mare și, într-un final, subevaluat, monumentul poetului latin este o prezență constantă, totuși, din 1887, în piața constănțeană care acum îi poartă numele.

Statuia lui Ovidiu, proiectul primului prefect al Constanței

Remus Opreanu, primul prefect al administrației românești din Constanța, numit după ce Dobrogea s-a unit cu România în noiembrie 1878, a avut ideea ca Ovidiu să devină simbolul orașului de la malul mării. El a înființat ”Comitetul pro Ovidius”, prin care a reușit să strângă fonduri din contribuții publice, dar și de la autoritățile locale și centrale, pentru ridicarea statuii marelui poet, un arc peste timp, care să sublinieze latinitatea zonei.

După o documentare atentă, Remus Opreanu l-a ales pe sculptorul Ettore Ferrari să realizeze monumentul, cu atât mai mult cu cât acesta provenea din patria de origine a poetului. El l-a prezentat pe Ovidiu îmbrăcat în togă și aplecat asupra tristeții sale, într-o atitudine meditativă, de contemplare.

Monumentul a fost depozitat la Cernavodă și în Portul Constanța, până la achitarea taxelor

Statuia realizată în anul 1884 de sculptorul italian a fost transportată în România, însă, din cauza lipsei fondurilor pentru taxele vamale, aceasta a stat o perioadă la Cernavodă. Pentru a putea debloca situația, Remus Opreanu a achitat personal suma necesară.

Monumentul a poposit o vreme și în depozitul Portului Constanța, deoarece nu s-a reușit strângerea banilor de care era nevoie pentru continuarea transportului. Pentru a putea fi strânși cei 1000 de franci necesari, s-a organizat un bal.

Despre această situație, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria: ”Sărmanul Ovidiu! Mult o mai ședea el surghiunit în magazia nr.7? Notați că acest al doilea surghiun ce pătimește poetul Sulmonei în vesela de astăzi Constanța e însutit mai dureros decât acela ce-l pătimi prima oară. Atunci avea cel puțin marea cu incomparabilele ei priveliști, avea cerul liber, azi e închis, sechestrat, nenorocit. Până când?”.

Statuia lui Ovidiu a devenit simbolul orașului Constanța

Abia la 3 ani după finalizarea lucrării, statuia lui Ovidiu a fost montată și inaugurată în Piața Independenței din Constanța, denumită ulterior Piața Ovidiu.

Au existat la acea vreme controverse în legătură cu locul amplasării ei. Chiar și politicianul Mihail Kogălniceanu aprecia că statuia lui Ovidiu trebuie așezată pe malul mării, lângă Farul Genovez, nu închisă într-o piață mică.

Într-un final, Ovidiu și-a găsit locul în Piața Independenței, fiind așezat inițial cu fața spre bulevardul Tomis, unde era și Palatul Comunal, prima Primărie a Comunei Urbane Constanța, acum sediul Muzeului de Artă Populară.

Monumentul din bronz realizat de sculptorul italian Ettore Ferrari îl înfăţişează pe Ovidiu într-o atitudine meditativă. Poetul este îmbrăcat cu o togă care îi cade până la glezne, are capul aplecat şi sprijinit pe mâna dreaptă, iar în mâna stângă, îndoită la piept ţine simbolic un manuscris.

Dezvelirea statuii, în august 1887, a reprezentat o sărbătoare la care au participat constănțenii și numeroase autorități. Nu au lipsit de la inaugurare, Remus Opreanu, cel care a făcut posibilă realizarea monumentului, Dimitrie Sturza, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, primarul orașului Constanța, Mihail Coiciu și multe alte oficialități care au ținut discursuri, iar trupele din garnizoană au adus onoruri militare.

Pentru acest eveniment, Primăria Constanța a alocat un buget de 1500 de lei și a dispus ca statuia să fie iluminată permanent cu patru felinare.

Soldații bulgari au dărâmat statuia lui Ovidiu în Primul Război Mondial

Din 22 octombrie 1916, Constanța a fost ocupată, timp de doi ani, de armatele germano-bulgare.

Soldații bulgari au distrus statuia ”Avântul Țării” din fața Palatului Regal și au dărâmat de pe soclu statuia lui Ovidiu, cu ajutorul unor frânghii prinse de atelaje trase de bivoli. Ei intenționau să o transporte în Bulgaria ca pradă de război și să o topească.

Ofițerii germani au dat ordin ca statuia să fie repusă pe soclu, astfel că soldații nemți au construit un sistem de schele din lemn și scripeți, cu ajutorul cărora au reușit să îl pună pe Ovidiu la locul lui.

După inaugurarea noului Palat Comunal, statuia lui Ovidiu a fost mutată cu fața spre mare

Început în anul 1911 după planurile arhitectului Victor Stephănescu, al doilea Palat Comunal Constanța a fost finalizat 10 ani mai târziu, după terminarea războiului.

Clădirea impozantă din Piața Ovidiu a fost sediul celei de-a doua primării a Constanței, iar din 1977 găzduiește Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

După inaugurarea sediului noii primării, Consiliul Comunal a aprobat, în mai 1922, reamplasarea statuii lui Ovidiu cu fața spre mare, așa cum este și în prezent.

Mulți constănțeni au apreciat că nu trebuia schimbat amplasamentul monumentului, deoarece, inițial, poetul privea spre Roma, de dorul căreia era chinuit.

Monumentul a fost restaurat în anul 1940, când pietrarul italian Antonio Rutta a adăugat pe soclu, în limbile română și latină, epitaful din elegia ”Dorințele din urmă”, pe care Ovidiu, poetul fără mormânt a scris-o în opera ”Tristele”.

”Sub această piatră zace Ovidiu, cântărețul

Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent.

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată

Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!”

Se spune că într-o scrisoare pe care a trimis-o de la Tomis, poetul și-a rugat soția să-i îngroape cenușa în apropierea Romei și să graveze pe lespedea funerară versurile transmise, pentru a scăpa, măcar astfel, de tristul său exil. O statuie identică a poetului a fost ridicată în anul 1925 la Sulmona, orașul său natal din Italia.

Evaluată inițial la 50.000 de lei în aur, statuia lui Ovidiu valorează acum 14,80 lei în acte

La începutul anilor 1880, când Remus Opreanu a luat decizia construirii statuii s-au făcut mari eforturi pentru strângerea banilor necesari. Într-un document întocmit de Primăria Constanța în anul 1936, se precizează că monumentul a costat aproximativ 50.000 de lei în aur.

Deși, teoretic, opera de artă nu și-a pierdut valoarea în timp și a devenit în 2010 monument istoric, practic, în mod ironic, statuia lui Ovidiu este încadrată acum ca mijloc fix și evaluată la valoarea de 14,80 lei.

October 26, 2021
Mormântul lui Ovidius, misterul neelucidat al Constanței

Locul în care a fost amplasat mormântul lui Ovidius în vechea cetate Tomis, reprezintă și acum, după mai bine de 2000 de ani, una dintre cele mai mari enigme legate de legendarul poet.

Mormântul lui Ovidius nu va fi găsit, probabil, niciodată

Pentru un poet atât de mare, care a fost bine primit la Tomis și învățase chiar limba geților, care a scris poeme în această limbă, însă, din păcate nu au fost păstrate, este ciudat faptul că nu cunoaștem locul în care a fost îngropat.

Arheologii constănțeni spun că mormântul poetului nu va fi găsit, deoarece Tomisul din timpul lui Ovidiu era foarte mic din punct de vedere al dimensiunilor, raportat la orașul de astăzi. El se întindea pe o zonă care nu are configurația actuală a țărmului, care, în vremea lui Ovidiu era cu totul altfel.

O parte din țărm este acum în poziție submersă, în timp ce Tomisul lui Ovidiu era întins până în dreptul Pieței Independenței, Piața Ovidiu de astăzi.

Mormântul lui Ovidius a fost distrus încă din antichitate

Este posibil să nu mai existe deloc, pentru că, în general, necorpolele se făceau în afara zidurilor cetății, iar cetatea s-a tot mărit.

Limita cetății Tomis era, în perioada romano-bizantină târzie, pe locul fostului Hotel Continental. Astfel, zona de necropolă a devenit zonă locuibilă.

La acea vreme însă, când se extindea zona locuibilă dincolo de necropolă, nu se păstrau niciodată mormintele, deoarece se considera că este normal ca locuințele să ocupe acel spațiu.

Se presupune că mormântul lui Ovidius nu mai există încă din antichitate. Odată cu lărgirea spațiului cetății, chiar dacă mormântul marelui poet a fost unul elegant, cu însemne care să arate poziția lui privilegiată în lumea antică, acesta nu mai există.

Căutat vreme îndelungată de arheologi, mormântul lui Ovidius nu a fost găsit niciodată. Știm sigur că Ovidius a fost la Tomis și că aici a fost înmormântat, la porțile cetății. Totuși, acestea s-au mutat tot timpul către nord, zona spre care întotdeauna creștea orașul și au ajuns, în perioada romano-bizantină, acolo unde este farmacia Miga.

Destinul lui Publius Ovidius Naso a fost legat de Tomis, de Constanța

Influența personajului legendar Publius Ovidius Naso a fost extraordinară în urbea marină, pentru că destinul său a fost legat de vechea cetate Tomis, devenită ulterior orașul Constanța.

Ovidius a fost exilat de Augustus în anul 8 din Roma în cetatea Tomis, o mică așezare cu statut urban, al cărei țărm spunea că este pustiu. Drumul a fost lung și anevoios, astfel că Ovidiu a călătorit aproape 6 luni pentru a ajunge la Tomis.

Diferența dintre Tomis și Roma era foarte mare, astfel că nefericirea sa este foarte ușor de înțeles.

El a făcut în mod constant apel la clemența împăratului, inițial Augustus, ulterior, din anul 14 Tiberius, care nu i-au acordat clemența, iar poetul a murit la Tomis în anul 17 sau 18, trist și neconsolat.

Destinul lui a fost impresionant. El a fost unul dintre cei mai mari poeți ai umanității. Chiar și Shakesperare purta în buzunarul redingotei sale, un volum de poeme scrise de Ovidiu.

Ovidiu a fost un personaj extraordinar, iar destinul său nefericit a lăsat loc unei compasiuni generale care s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor.

Ovidius, inițiatorul literaturii de exil

Ovidiu mai are încă un mare merit. El a inițiat un gen literar care va deveni deosebit de important de-a lungul secolelor următoare. Este vorba despre literatura de exil.

Publius Ovidius Naso a fost primul care a scris literatură de exil și a făcut acest lucru de aici, de la Tomis, prin Tristele și Ponticele pe care le-a expediat la Roma.

Poetul Ovidius, brand-ul orașului Constanța

Ovidius a rămas legat de viața cetății timp de multe secole scurse după moartea sa, iar în perioada modernă, el a devenit brand-ul orașului Constanța.

Primul prefect al administrației românești instalată în Constanța în 1878, Remus Opreanu, a avut ideea să îl întrupeze pe Ovidius într-o statuie, pentru a deveni brand al cetății noastre.

Remus Opreanu a avut idei extraordinare și a dorit să aducă ordine în această zonă, care fusese timp de mai bine de 450 de ani inclusă în Imperiul Otoman.

Sarcina lui a fost dificilă, dar a avut mai multe idei, una dintre ele fiind realizarea statuii lui Ovidiu.

Ea a fost făcută de renumitul sculptor italian Ettore Ferrari și a fost dezvelită în anul 1887. Chipul marelui poet latin a fost realizat după o stampă veche, întrucât nu existau imagini cu acesta. Ovidius este sculptat în poziție meditativă, îmbrăcat în togă romană. O copie fidelă a statuii a fost inaugurată în anul 1925 la Sulmona, orașul în care s-a născut poetul.

Statuia situată în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa a fost demolată de mai multe ori şi apoi repusă pe soclu.

Ovidius scria că orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă

”Orașul antic Tomis a intrat în legendă printr-o crimă, iar numele locului este mai vechi decât cetatea însăși” scria Ovidius în Tristia.

Fratricidul Medeei, preluat probabil din opera de exil a poetului latin, figurează într-un compendiu de mitologie din secolele I-II intitulat Biblioteca lui Apollodor. Se spune că de la acest episod mitologic se trage și numele de Tomis, care vine de la verbul grecesc ”temno”, a ciopârți.

Ovidius considera că peninsula este responsabilă pentru întemeierea orașului antic Tomis și, implicit, pentru intrarea sa în istorie.

May 3, 2021