Mamaia a devenit o stațiune căutată și apreciată încă din perioada antebelică, aceasta fiind inaugurată în anul 1906. Totuși, povestea plajelor moderne din orașul Constanța a început cu mult timp înainte, în perioada în care englezii au ajuns în Kiustenge, în 1857, apoi, Plaja de la Vii a devenit cea mai cunoscută dintre ele.
Mamaia, de la dune la stațiune
Fosta plajă cu dune înalte pe care toată lumea o ocolea, a devenit o stațiune renumită în România și peste hotare.
Mamaia era o zonă pustie la începutul secolului XX, cu dune care atingeau uneori înălțimi de 5-7 metri. La capătul ei, se afla satul cu același nume, în care exista și o moară de apă. Satul era o așezare de pescari, iar moara a funcționat până în secolul XX.
Fostul primar al Constanței din perioada 1905-1907, Ion Bănescu, a hotărât înființarea stațiunii Mamaia. Bănescu a dispus construirea unor pavilioane la Mamaia, care au fost finalizate pe 1 iunie 1906. Pentru a facilita accesul la noua plajă a fost construită o linie ferată pe ruta Constanța-Mamaia, iar barăcile „de la Vii”, fosta plajă modernă a orașului au fost demolate în acel an.
Desigur, acest proiect a fost criticat de către politicienii din opoziție, care i-au reproșat primarului Bănescu, faptul că plaja de la Mamaia era prea departe, că peisajul era sălbatic, bătut de toate vânturile, că a cheltuit banul public pe o aventură și că ar trebui pedepsit drastic.
Cu toate acestea, însă, stațiunea Mamaia a avut mare succes chiar din primul an. În sezonul estival 1906, 45.000 de persoane au vizitat noua plajă, în perioada 20 iunie – 1 septembrie.
Mamaia antebelică, Mamaia interbelică, o mini-expoziție realizată de arh. Radu Cornescu
„Eu am venit cu această mini-expoziție de 8 planșe, în care arăt, prin fotografii sau cărți poștale pe care le dețin, povestea lor, cum arăta Mamaia și care era atmosfera în stațiune în perioada antebelică dar și interbelică și cine a „născut” această stațiune și nu este vorba doar de primarul de la acea vreme, Ion Bănescu sau de arhitectul Petre Antonescu.
A mai fost și peisagistul francez Édouard Redont, au fost mulți arhitecți români de notorietate, care au activat aici pe un plan parcelar, iar stațiunea Mamaia s-a dezvoltat în jurul Cazinoului de atunci, care era și gară pentru trenurile care circulau spre stațiune.
În perioada interbelică, turismul a crescut și au trebuit să facă altfel parcelările și au apărut hoteluri de capacitate mai mare, precum Rex sau Albatros, care înainte se numea Edilitatea și exista o preocupare pentru stațiunea Mamaia, astfel că au venit aici arhitecți ca G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu, Horia Creangă, arhitectul șef al Constanței Ion Căpșuneanu, Harry Goldstein, care a făcut și în Constanța cele mai multe clădiri moderniste și ar putea continua aceste nume.
Arhitecți mari au venit și au construit aici, iar această expoziție „Mamaia interbelică, Mamaia antebelică” se vrea în antiteză cu preocupările actuale pentru stațiunea Mamaia, deoarece, după cum știm, planul urbanistic zonal făcut pe timpul primarului Radu Mazăre, după părerea mea, a distrus Mamaia, așa cum era ea o perlă a litoralului românesc”, a afirmat arhitectul Radu Cornescu.
Plaja de la Vii a fost desființată și a fost inaugurată Plaja Mamaia
„Cum arăta Plaja de la Vii? Era îngustă și se ajungea la ea coborând printr-o râpă amplasată în dreptul stadionului „Portul” de astăzi, pe-atunci în afara orașului, înspre sud. Pleziriștii veneau aici cu trenul-pui, care pleca din stația Ovidiu (din locul unde astăzi statuia lui Anghel Saligny străjuiește portul și mai avea trei halte (Thetis, Tomis și Gară) până la stația terminus de la Vii.
Imediat după 1900, când devenise clar că plaja de la Vii, singura uzitată de lumea bună, este sortită dispariției (din cauza extinderii portului spre sud și poluării mării în vecinătatea bazinului de petrol), edilii orașului căutau rezolvarea dilemei privind noul amplasament al băilor de mare.
Unde? Partea de sud a Constanței era sortită dezvoltării portului, Golful Delfinilor (actualul Port Tomis) era prea mic și, oricum, aici exista pescăria, iar coasta de nord, începând de la vila Suțu, era total neprimitoare, cu râpe formate din alunecări de teren.
Aici se mai găseau Casa Beiului (sau Casa Pașei – o clădire în formă de U, fără etaj, dar înaltă și impunătoare, folosită de mai-marii căpeteniilor turce pe când Constanța era în Imperiul Otoman și se numea Kustenge) și Fabrica de bere Gruber, carea avea și un saloc de consumație.
Pe atunci, stabilimentele băilor de mare se împărțeau în două zone: pentru femei și pentru bărbați. Cei care administrau plaja erau obligați să aibă cabine separate pe sexe și oameni care să supravegheze ca îmbăierea să se facă în porțiunea permisă.
Trenul, care se desprindea de vechiul triaj în dreptul intersecției de acum dintre b-dul Ferdinand și str. I.Ghe. Duca, mai avea două stații până la Mamaia: stația Carol, la ieșirea străzii Carol spre Tulcea (astăzi intersecția b-dului Tomis cu bulevardul Mamaia) și Tataia (în dreptul Spitalului Militar de astăzi).
Pentru a ajunge la Mamaia, Ion Bănescu a construit o cale ferată și un bulevard la marginea de vest a orașului (pe conturul șanțurilor care înconjurau urbea pe când era Porto-Franco), pe actualul traseu al bulevardului Mamaia. Pentru astuparea șanțurilor s-a folosit pământ provenit de la desființarea movilei Avretuk-Tepe (aflată în apropierea intersecției de astăzi dintre str. Răscoalei din 1907 și b-dul Mamaia).
În Mamaia, la inaugurarea noii plaje (13 august pentru oficialități, 22 august pentru public) exista o singură construcție a arhitectului Petre Antonescu, Pavilionul Operă.
Aceasta era din lemn și avea un dublu rol: partea dinspre vest era destinată gării (cu peron, case de bilete, săli de așteptare) și partea dinspre est, unde era pavilionul băilor (Cazinul) cu un mare restaurant având o terasă generoasă cu multe trepte coborând spre mare.
Din această terasă se formau două paliere lungi, acoperite, acoperite în plan, care duceau la cabine, înșiruite paralel cu malul mării și făcând joncțiunea cu palierele cu câte un foișor.
Cabinele din stânga erau pentru bărbați, cele din dreapta pentru dame. Toată structura cabinelor, a foișoarelor și a palierelor era din lemn, la o înălțime de aproximativ doi metri și jumătate față de nivelul plajei, pentru a nu fi acoperită de dunele de nisip, aflate în continuă mișcare.
Îmbăierea se putea face doar în costum de baie adecvat (care acoperea aproape tot corpul) și numai în dreptul cabinelor. Porțiunea de plajă din fața pavilionului (între cele două foișoare) se folosea numai pentru promenadă. Toti aici, lumea stătea de vorbă la mese special amenajate cu umbrele, respirând aerul marin. Ținuta era de gală: bărbații în costum, iar femeile în rochii lungi, elegante. Cine dorea, putea face o plimbare și pe pontonul din lemn care înainta vreo 50 de metri în mare”, aflăm de la arhitectul Radu Cornescu.
În perioada interbelică, stațiunea Mamaia a început să se dezvolte
După 1918, un incendiu a distrus pavilionul din lemn. În anul 1924 a fost construit pe același lor altul, dar cu o arhitectură mult mai simplă. Edilii n-au mai avut bani să facă altul la fel de grandios și, oricum, această construcție, tot din lemn, a fost considerată provizorie, deoarece aici se dorea o clădire multifuncțională din materiale moderne.
După Primul Război Mondial au început să se construiască în Mamaia mai multe vile, iar gara și traseul trenului s-au mutat pe malul lacului.
Costumele de baie au început să se scurteze, promenada a dispărut, iar bărbații aveau voie să facă plajă împreună cu femeile.
S-au construit la Mamaia vile cu 2-3 niveluri cu amprenta modernismului, dar păstrând și ceva din orientalismul locului: foișoarele amintind de minaretele geamiilor, dar și clădiri de amploare precum Casa Regală (cunoscută astăzi sub numele de Vila Castel).
Ca arhitectură, după eclectism și art-nouveau, stilul care începe să se impună este modernismul.
Această reacție – sau chiar negație – față de excesul de ornamente și-a făcut loc și la noi, iar astăzi se pot distinge cu ușurință clădirile interbelice presărate prin Constanța și Mamaia.
Ce se mai poate face pentru schimbarea imaginii stațiunii Mamaia?
Din anul 2000, în stațiunea Mamaia, autoritățile locale au permis construirea unor clădiri foarte înalte, astfel că spațiile verzi aproape au dispărut, au apărut foarte multe blocuri de locuințe, astfel încât stațiunea a devenit un cartier al Constanței.
„S-ar putea ca, la ora actuală, numărul locuințelor din stațiunea Mamaia să îl depășească pe cel al locurilor de cazare. Acum nu se mai pot demola blocurile sau hotelurile noi, dar, este o stațiune dinamică și este clar că investitorii vor în continuare să construiască, pentru că, în afară de atracția litoralului, este o zonă în care și câștigul este foarte bun. Și atunci, PUZ-ul reactualizat al stațiunii Mamaia poate să conțină niște reguli foarte stricte, tocmai pentru a nu deveni și mai rău. În plus, dacă anumite hoteluri sau clădiri de orice fel nu sunt folosite, atunci s-ar putea ca acestea să fie demolate și să se gândească altfel peisagistic și să crească în acel moment și suprafețele de spații verzi, iar ceea ce se clădește să aibă atractivitate și să se țină cont de clădirile din jur, pentru a exista o armonie”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arh. Radu Cornescu.
Mini-expoziția „Mamaia antebelică, Mamaia interbelică”, poate fi văzută la Muzeul de Artă din Constanța, până pe data de 19 februarie 2024. Aceasta este organizată de OAR Filiala Dobrogea și Asociația Profesională a Urbaniștilor din România Filiala Constanța, în colaborare cu Universitatea Ovidius și Muzeul de Artă.
Fotografiile prezentate în articol fac parte din colecția arh. Radu Cornescu și sunt expuse în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă Constanța.
