Discover Dobrogea

Tag: Sfantu Gheorghe

Sfântu Gheorghe, un loc magic pentru turiștii care ajung în Delta Dunării

Odinioară un sat cu niște colibe sărăcăcioase, construite din lemn și stuf, Sfântu Gheorghe a devenit un loc magic pentru turiștii care ajung în Delta Dunării. Cea mai lungă plajă de pe întreg litoralul românesc, spectacolul vărsării Dunării în mare, liniștea, mâncarea bună, poveștile pescărești, toate îi atrag pe vizitatori la Sfântu Gheorghe.

Potrivit legendelor, denumirea localității Sfântu Gheorghe a fost dată de un pașă

Denumirea localității, potrivit legendei, a fost dată de un pașă. Se spune că în anul 1821 a ajuns în sat o corabie turcească de război.

Pescarii și ciobanii petreceau la sărbătoarea de Sfântu Gheorghe, astfel că în localitate era mare veselie și răsunau cântece frumoase.

Atunci, pașa a botezat satul ”Katarlez”, adică Sfântu Gheorghe. După revenirea Dobrogei la țară, localitatea a preluat numele vechii biserici.

Sfântu Gheorghe, cea mai lungă plajă, locul în care Dunărea se varsă în mare

Între Sfântu Gheorghe și Sulina se află cea mai întinsă plajă de pe litoralul românesc al Mării Negre.

Plaja sălbatică are o lungime de 30 de kilometri și este foarte lată. Deși este situată la aproximativ 2 kilometri de sat, plaja de la Sfântu Gheorghe este apreciată de turiști, datorită nisipului foarte fin.

Este atât de generoasă, încât au loc, fără probleme, atât oamenii, cât și caii care pasc cuminți, în liziera de la marginea plajei.

Cei care ajung în satul de pescari ucraineni, situat pe cel mai vechi braț al fluviului nu ratează o vizită la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră, unde, dacă au noroc, pot vedea și delfinii care se joacă în apă.

Sfântu Gheorghe, localitatea cu pescari ucraineni

Ucrainenii au venit în Sfântu Gheorghe încă din cele mai vechi timpuri. Pescuitul sturionilor a fost o activitate tradițională pentru pescarii din localitate, însă, din anul 2006 a fost impusă prohibiția la această specie de pește.

”Am prins, împreună cu fratele meu acum vreo 20 de ani, un morun de 240 de kilograme, cu 60 de kg de icre. A fost cel mai mare morun pe care l-am capturat. L-am prins la carmace și abia l-am scos și l-am pus în barcă. Morunul se prinde când este furtună mare sau când sunt curenți mai puternici.

Pentru un kilogram de icre negre primeam de la cherhana 100 de lei. Icrele negre nu se plăteau pe cantitate, ci pe calitate, care era de 3 categorii. Ele se deosebeau după culoare și formă.

Cele care erau înainte de a fi depuse aveau boabele mai sparte, iar icrele de calitatea întâi erau ca bilele de rulment.

După ce prindeam peștele îi tăiam burta, scoteam icrele și aveam o sită rotundă cu plasă deasă și le frecam, iar boabele cădeau într-un vas cu apă curată și rămânea pielița. Pielița aceasta pe care mai rămâneau câteva icre o duceam acasă. Mama o fierbea și făcea cu ea chiroști sau plăcintă. Ce bune erau!”, a povestit pentru Discover Dobrogea, un barcagiu, fost pescar din Sfântu Gheorghe.

La cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe se lucra la foc continuu, acum este părăsită

Cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe le trezește amintiri plăcute pescarilor care au lucrat acolo. Până în 1990 acolo lucrau peste 300 de pescari care munceau în ture și prindeau pește non-stop, de la mare sau din Dunăre. Acum, clădirea este lăsată în paragină iar două din bărcile mari cu care brigăzile de pescari ieșeau la pescuit plutesc liniștite în fața cherhanalei.

”Cu bărcile mari ieșeau la pescuit multe brigăzi care prindeau zilnic, 14-15 tone de hamsie și stavrid. Veneau și pescarii de apă dulce, care prindeau crap, somn, babușcă și multe alte specii. Se prindea și sturion pe vremea aceea, dar acum este prohibiție.

Până la revoluție erau vreo 500 de pescari care lucrau la cherhana și se pescuia non-stop. Lucrau și femei și elevii care făceau practică. Femeile cărau gheață, puneau peștele la sare sau la afumat ori preparau icrele. După 1990 cherhanaua a fost scoasă la licitație și a fost cumpărată de un localnic din Sfântu Gheorghe, dar nu a mai fost folosită.

În incinta cherhanalei era și o afumătorie pentru pește, era și o lăptărie, pentru că exista o fermă de vaci. Tot aici erau și cabane în care pescarii își depozitau ustensilele, mâncau o ciorbă de pește, beau un rachiu și apoi plecau acasă.

Iarna, peștele era transportat cu căruța, iar când Dunărea îngheța, el era dus cu săniile, pe gheață, până la Tulcea sau la Galați, unde era vândut.

La cherhana era foarte frumos, erau plantați trandafiri și pomi fructiferi, arăta ca o gospodărie bine întreținută. Aici venea și Ceaușescu în vizită, împreună cu tot activul de partid.

Tot la cherhanaua veche era o clădire în care lucrau meseriași, maragozi, care reparau bărcile din lemn când acestea se stricau. Acum sunt maximum 100 de pescari la Sfântu Gheorghe” a afirmat fostul pescar, care acum lucrează ca barcagiu în Sfântu Gheorghe.

Pe vremuri, la Sfântu, icrele negre se mâncau cu lingura

Pe vremuri, icrele negre se mâncau cu lingura, la Sfântu Gheorghe și erau folosite în multe preparate, inclusiv în plăcintă. De 16 ani însă, este prohibiție la sturion, iar localnicii nu mai au voie să îl pescuiască.

Turiștii care merg o dată la Sfântu Gheorghe revin pentru peisajele frumoase, dar și pentru liniștea din localitate și mâncărurile tradiționale. Storceagul este preparatul vedetă, chiar dacă el nu mai este făcut din sturion.

Nici plachia, saramura, ciorba de pește, peștele prăjit, sarmalele sau ardeii umpluți cu pește nu sunt ocolite însă de vizitatori.

Turiștii care ajung în Sfântu Gheorghe nu se plictisesc

Turiștii care doresc să aibă o vacanță liniștită, aleg plaja de la Sfântu Gheorghe, în locul plajelor aglomerate din celelalte stațiuni de pe litoralul românesc. De altfel, Sfântu Gheorghe este o localitate pe care turiștii o vizitează, indiferent dacă se cazează sau nu acolo, deoarece este inclusă în traseele turistice în Delta Dunării, care sunt promovate și de GAL Delta Dunării, în cadrul mai multor proiecte cu finanțare europeană.

Pe durata unei vacanțe în această localitate mică situată între Dunăre și mare, vizitatorii nu se plictisesc. Ei pot face plimbări cu barca pe canalele din Delta Dunării, unde peisajul devine un minunat spectacol pe care natura îl dăruiește cu generozitate. Insula Sahalin, cu rezervația ei de pelicani este un punct de atracție pentru iubitorii de păsări.

Sfântu Gheorghe nu și-a pierdut farmecul tradițional

Înainte de 90 veneau puțini turiști la Sfântu Gheorghe și stăteau la localnici, deoarece nu erau pensiuni sau hoteluri în localitate. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat și, pe an ce trece, tot mai mulți români sunt atrași de magia oferită de această localitate tradițională. Oferta de cazare este diversificată, astfel că turiștii își pot petrece sejurul, fie la unități de cazare de 4 stele, cum este și Green Village, până la pensiuni de câteva margarete sau chiar în casele localnicilor.

”În Sfântu Gheorghe avem unități de cazare autorizate ca pensiuni sau ca locuințe de închiriat și anual crește numărul acestora, deoarece sunt mulți turiști care vin vara la noi. De regulă, cei care ajung aici, fie stau pentru sejururi de o săptămână sau chiar mai mult, fie trec doar să viziteze localitatea, pentru că la Sfântu Gheorghe nu se mai ajunge cu pasagerele, ci doar cu bărcile rapide.

Cei care preferă Sfântu Gheorghe au devenit turiști fideli și revin anual, atât pentru plaja sălbatică, dar și pentru mâncarea bună și liniștea oferită în localitatea noastră tradițională, care nu și-a pierdut încă farmecul și nici nu ne dorim să devină comercială.
În perioada iunie-august în Sfântu Gheorghe vin cam 1000 de turiști zilnic, unii doar pentru o scurtă vizită, alții care se cazează aici”, a declarat pentru Discover Dobrogea primarul comunei Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.

Turiștii care ajung în Sfântu Gheorghe apreciază gastronomia locală

Turiștii care doresc o vacanță liniștită și mâncăruri preparate cu pește proaspăt, merg Sfântu Gheorghe, pentru o săptămână sau chiar două.

”În mod special, turiștii preferă storceagul, pe care în trecut îl făceam cu sturion. Pentru că acum este prohibiție îl facem cu somn sau calcan, pește mai ferm și foarte gustos în storceag.

Cei care ajung aici sunt încântați de produsele tradiționale pe care le preparăm. Ciorba de pește nu lipsește, dar preparăm des și pește la grătar, scrumbie la grătar, plachie, socordolea, ardei umpluți și sarmale de pește. Tot ce se poate găti din carne se face și din pește”, a precizat pentru Discover Dobrogea Irina Hordei, o localnică din Sfântu, care face parte și din Ansamblul Ciorne More.

September 19, 2022
Sfântu Gheorghe, locul magic în care Dunărea și marea se îmbrățișează

Sfântu Gheorghe, odinioară un sat cu niște colibe sărăcăcioase, construite din lemn și stuf a devenit un loc magic pentru turiștii care ajung în Delta Dunării. Cea mai lungă plajă de pe întreg litoralul românesc, spectacolul vărsării Dunării în mare, liniștea, mâncarea bună, poveștile pescărești, toate îi atrag pe vizitatori la Sfântu Gheorghe.

Potrivit legendelor, denumirea localității Sfântu Gheorghe a fost dată de un pașă

Denumirea localității, potrivit legendei, a fost dată de un pașă. Se spune că în anul 1821 a ajuns în sat o corabie turcească de război.

Pescarii și ciobanii sărbătoreau Sfântu Gheorghe, astfel că în localitate era mare veselie și răsunau cântece frumoase.

Atunci, pașa a botezat satul ”Katarlez”, adică Sfântu Gheorghe. După revenirea Dobrogei la țară, localitatea a preluat numele vechii biserici.

Sfântu Gheorghe, cea mai lungă plajă, locul în care Dunărea se varsă în mare

Între Sfântu Gheorghe și Sulina se află cea mai întinsă plajă de pe litoralul românesc al Mării Negre.

Plaja sălbatică are o lungime de 30 de kilometri și este foarte lată. Deși este situată la aproximativ 2 kilometri de sat, plaja de la Sfântu Gheorghe este apreciată de turiști, datorită nisipului foarte fin. Este atât de generoasă, încât au loc, fără probleme, atât oamenii, cât și caii care pasc cuminți, în liziera de la marginea plajei.

Cei care ajung în satul de pescari ucraineni, situat pe cel mai vechi braț al fluviului nu ratează o vizită la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră.

Sfântu Gheorghe, localitatea cu pescari ucraineni

Ucrainenii au venit în Sfântu Gheorghe încă din cele mai vechi timpuri. Pescuitul sturionilor a fost o activitate tradițională pentru pescarii din localitate, însă din anul 2006 a fost impusă prohibiția la această specie de pește.

”Am prins, împreună cu fratele meu acum vreo 20 de ani, un morun de 240 de kilograme, cu 60 de kg de icre. A fost cel mai mare morun pe care l-am capturat. L-am prins la carmace și abia l-am scos și l-am pus în barcă. Morunul se prinde când este furtună mare sau când sunt curenți mai puternici.

Pentru un kilogram de icre negre primeam de la cherhana 100 de lei. Icrele negre nu se plăteau pe cantitate, ci pe calitate, care era de 3 categorii. Ele se deosebeau după culoare și formă.

Cele care erau înainte de a fi depuse aveau boabele mai sparte, iar icrele de calitatea I erau ca bilele de rulment.

După ce prindeam peștele îi tăiam burta, scoteam icrele și aveam o chestie rotundă cu plasă deasă și le frecam, iar boabele cădeau într-un vas cu apă curată și rămânea pielița. Pielița aceasta pe care mai rămâneau câteva icre o duceam acasă. Mama o fierbea și făcea cu ea chiroști sau plăcintă. Ce bune erau!”, ne-a povestit un barcagiu, fost pescar din Sfântu Gheorghe.

La cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe se lucra la foc continuu, acum este părăsită

Cherhanaua veche din Sfântu Gheorghe le trezește amintiri plăcute pescarilor care au lucrat acolo. Până în 1990 acolo lucrau peste 300 de pescari care munceau în ture și prindeau pește non-stop, de la mare sau din Dunăre. Acum, clădirea este lăsată în paragină iar două din bărcile mari cu care brigăzile de pescari ieșeau la pescuit plutesc liniștite în fața cherhanalei.

”Cu bărcile mari ieșeau la pescuit multe brigăzi care prindeau zilnic, 14-15 tone de hamsie și stavrid. Veneau și pescarii de apă dulce, care prindeau crap, somn, babușcă și multe alte specii. Se prindea și sturion pe vremea aceea, dar acum este prohibiție.

Până la revoluție erau vreo 500 de pescari care lucrau la cherhana și se pescuia non-stop. Lucrau și femei și elevii care făceau practică. Femeile cărau gheață, puneau peștele la sare sau la afumat ori preparau icrele. După 1990 cherhanaua a fost scoasă la licitație și a fost cumpărată de un localnic din Sfântu Gheorghe, dar nu a mai fost folosită.

În incinta cherhanalei era și o afumătorie pentru pește, era și o lăptărie, pentru că exista o fermă de vaci. Tot aici erau și cabane în care pescarii își depozitau ustensilele, mâncau o ciorbă de pește, beau un rachiu și apoi plecau acasă.

Iarna, peștele era transportat cu căruța, iar când Dunărea îngheța, el era dus cu săniile, pe gheață, până la Tulcea sau la Galați, unde era vândut.

La cherhana era foarte frumos, erau plantați trandafiri și pomi fructiferi, arăta ca o gospodărie bine întreținută. Aici venea și Ceaușescu în vizită, împreună cu tot activul de partid.

Tot la cherhanaua veche era o clădire în care lucrau meseriași, maragozi, care reparau bărcile din lemn când acestea se stricau. Acum sunt maximum 100 de pescari la Sfântu Gheorghe” a povestit fostul pescar, care acum lucrează ca barcagiu în Sfântu Gheorghe.

Pe vremuri, la Sfântu, icrele negre se mâncau cu lingura

Pe vremuri, icrele negre se mâncau cu lingura, la Sfântu Gheorghe și erau folosite în multe preparate, inclusiv în plăcintă. De 15 ani însă,este prohibiție la sturion, iar localnicii nu mai au voie să îl pescuiască.

Turiștii care merg o dată la Sfântu Gheorghe revin pentru peisajele frumoase, dar și pentru liniștea din localitate și mâncărurile tradiționale. Storceagul este preparatul vedetă, chiar dacă el nu mai este făcut din sturion.

Nici plachia, saramura, ciorba de pește, peștele prăjit, sarmalele sau ardeii umpluți cu pește nu sunt ocolite însă de vizitatori.

Turiștii care ajung în Sfântu Gheorghe nu se plictisesc

Turiștii care doresc să aibă o vacanță liniștită, aleg plaja de la Sfântu Gheorghe, în locul plajelor aglomerate din celelalte stațiuni de pe litoralul românesc.

Pe durata unei vacanțe în această localitate mică situată între Dunăre și mare, vizitatorii nu se plictisesc. Ei pot face plimbări cu barca pe canalele din Delta Dunării, unde peisajul devine un minunat spectacol pe care natura îl dăruiește cu generozitate. Insula Sahalin, cu rezervația ei de pelicani este un punct de atracție pentru iubitorii de păsări.

Vara, Festivalul Anonimul atrage mulți turiști în localitatea în care vechile colibe din stuf și lemn ale pescarilor ucraineni au fost înlocuite de case frumoase, în care vizitatorii se pot caza.

Sfântu Gheorghe nu și-a pierdut farmecul tradițional

Înainte de 90 veneau puțini turiști la Sfântu Gheorghe și stăteau la localnici, deoarece nu erau pensiuni sau hoteluri în localitate. Acum însă, lucrurile s-au schimbat și, pe an ce trece, tot mai mulți români sunt atrași de magia oferită de această localitate tradițională. Oferta de cazare este diversificată, astfel că turiștii își pot petrece sejurul, fie la unități de cazare de 4 stele, cum este și Green Village, până la pensiuni de câteva margarete sau chiar în casele localnicilor.

”În Sfântu Gheorghe avem unități de cazare autorizate ca pensiuni sau ca locuințe de închiriat și anual crește numărul acestora, deoarece sunt mulți turiști care vin vara la noi. De regulă, cei care ajung aici, fie stau pentru sejururi de o săptămână sau chiar mai mult, fie trec doar să viziteze localitatea, pentru că la Sfântu Gheorghe nu se mai ajunge cu pasagerele, ci doar cu bărcile rapide.

Cei care preferă Sfântu Gheorghe au devenit turiști fideli și revin anual, atât pentru plaja sălbatică, dar și pentru mâncarea bună și liniștea oferită în localitatea noastră tradițională, care nu și-a pierdut încă farmecul și nici nu ne dorim să devină comercială.

În perioada iunie-august în Sfântu Gheorghe vin cam 1000 de turiști zilnic, unii doar pentru o scurtă vizită, alții care se cazează aici”, a declarat pentru Discover Dobrogea primarul comunei Sfântu Gheorghe, Valentin Sidorencu.

Primii turiști ajung în Sfântu Gheorghe de Paște

Turiștii care doresc o vacanță liniștită și mâncăruri preparate cu pește proaspăt, merg Sfântu Gheorghe, pentru o săptămână sau chiar două.

”În mod special, turiștii preferă storceagul, pe care în trecut îl făceam cu sturion. Pentru că acum este prohibiție îl facem cu somn sau calcan, pește mai ferm și foarte gustos în storceag.

Cei care ajung aici sunt încântați de produsele tradiționale pe care le preparăm. Ciorba de pește nu lipsește, dar preparăm și pește la grătar, scrumbie la grătar, plachie, socordolea, ardei umpluți și sarmale de pește. Tot ce se poate găti din carne se face și din pește. Primii turiști vin de Paște, la Sfântu Gheorghe”, a precizat pentru Discover Dobrogea Irina Hordei, o localnică din Sfântu, care face parte și din Ansamblul Ciorne More.

”La noi, tradiția este să mergem să luăm lumină, după care ne ducem la slujbă. Apoi, pe la 3 dimineața ne adunăm la biserică să sfințim cozonacii și toate produsele de Paște și punem coșurile de jur împrejurul acesteia.

Noi putem pentru sfințit câte puțin din fiecare produs, astfel că în coș adăugăm și un pește, dar și salam, cașcaval, plăcintă, cozonac, pască și ce mai are fiecare. Abia după ce au fost sfințite preparatele mergem acasă și să le consumăm. Tradiția la noi este să nu mâncăm până când nu se sfințesc cozonacii.

De Paște, fiecare pregătește ce îi place mai mult, dar peștele nu lipsește de pe masă. Cine mănâncă miel își face miel. La noi se mai face storceagul, care este tradițional, dar pregătim, de asemenea, friptură și sarmale. La mine nu lipsește de pe masa de Paște peștele prăjit, care poate fi șalău, somn, crap sau scrumbie. În aceste zile de sărbătoare, noi mergem la nași, la părinți, facem vizite la rude și la prieteni”, a povestit Paula Carpov, localnică din Sfântu Gheorghe.

May 1, 2021
Charlie Ottley: ”Delta Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa”

Delta Dunării este subiectul unui nou documentar la care lucrează producătorul și scriitorul britanic, Charlie Ottley. El spune că Delta Dunării este unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa și chiar din lume. Împreună cu Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Charlie luptă pentru protejarea și promovarea biodiversității, a patrimoniului cultural și a tradițiilor din deltă.

Charlie Ottley: ”Delta Dunării ar putea fi giuvaerul din coroana turismului românesc”

Îndrăgostit iremediabil de România, Charlie și-a cumpărat o casă tradițională la Șirnea, lângă Fundata. O altă zonă pe care o iubește este Delta Dunării, astfel că, din decembrie 2020 a început să filmeze documentarul ”Wild Danube”, care va fi difuzat la sfârșitul acestui an. Charlie a devenit cel mai important ambasador al turismului românesc peste hotare și crede că industria ospitalității ar putea fi viitorul acestei țări, dacă vom proteja și promova biodiversitatea de aici, monumentele, patrimoniul și tradițiile.

”Îi mulțumesc președintelui Asociației Delta Dunării, Cătălin Țibuleac, pentru tot sprijinul pe care ni-l oferă la filmările noastre pentru realizarea documentarului Wild Danube.

Cred că delta este unul dintre cele mai puțin promovate locuri din România pentru turiștii străini și, în același timp, cred că este cea mai frumoasă regiune.

Delta ar putea fi giuvaerul coroanei turismului românesc. De fapt, în afara țării, foarte puțini oameni au auzit despre Delta Dunării.

Consider că inițiativa Asociației Delta Dunării de a promova această zonă este extraordinară, iar noi încercăm să ajutăm cu filmul nostru.

Delta Dunării este Amazonul Europei și cred că vom putea, în curând, să vedem turiști de pe toată planeta venind aici, să viziteze Delta Dunării și să admire superbele priveliști și ecosistemul, care este unic.

Pentru ca delta să fie promovată corect, este nevoie ca primarii și Asociația Delta Dunării să lucreze împreună cu Ministerul Turismului, care ar trebui să se implice mai mult pentru a promova în toată lumea această destinație”, afirmă producătorul și scriitorul Charlie Ottley.

Producătorul britanic filmează pentru a treia oară în Delta Dunării

Charlie Ottley a venit să filmeze pentru a treia oară în Delta Dunării. Prima dată a ajuns în 2011, când a filmat un show în deltă. Apoi, a venit pentru ”Flavours of Romania” și a realizat un episod în Dobrogea, iar de Crăciun el s-a întors împreună cu echipa și de atunci lucrează la noul proiect.

”Am filmat zăpada, gheața și viscolele din această iarnă. Am vrut să surprindem Delta Dunării iarna și modul în care soarele face ca totul să explodeze în verde, primăvara.

Aici sunt o mulțime de culori care se schimbă în griuri și marouri, iar acum apar și primii muguri ai primăverii. Această explozie incredibilă de culori și nuanțe este atât de frumoasă și ne oferă un contrast uimitor.

Ideea a fost să filmăm, probabil în 3 anotimpuri, viața în Delta Dunării. Să observăm oamenii care trăiesc aici, tradițiile și costumele lor, diferitele culturi ale minorităților care locuiesc în deltă și să le arătăm lumii întregi. Acesta e un loc special și cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa și chiar din lume, de ce nu.

O pun în contextul european, pentru că nu cred că mulți europeni știu că este o opțiune reală pentru ei să vină aici și să petreacă o săptămână într-un mod plăcut, să se plimbe pe aceste minunate căi navigabile, pe canalele din deltă, să ajungă la lacuri și să admire stufărișul, nuferii și viața păsărilor din natură”, a declarat pentru Discover Dobrogea, britanicul Charlie Ottley.

Sfântu Gheorghe, o zonă preferată de mulți turiști care ajung în Delta Dunării, locul în care filmează acum Charlie Ottley

Charlie Ottley este cazat la Green Village, în Sfântu Gheorghe și spune că filmează viața pescarilor din Delta Dunării.

”Acum filmăm aici, în Sfântu Gheorghe. Mergem să-i vedem pe pescari și îi urmărim cum pescuiesc scrumbia, pentru că este prohibiție la celelalte specii de pește în această perioadă.

Îmi plac taberele de pe partea canalului, unde pescarii își țin bărcile, campează acolo, se trezesc dimineața devreme și merg să pescuiască. Iubesc felul în care ei pun peștele curățat pe un băț și îl pregătesc deasupra focului. Cred că este foarte frumoasă această viață în sălbăticie și dorim să surprindem o parte din toate aceste îndeletniciri și tradiții”, a afirmat Charlie Ottley pentru Discover Dobrogea.

Arhitectura caselor din Delta Dunării trebuie conservată

Arhitectura tradițională a caselor din Delta Dunării ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorități și comunități. Construcțiile din beton, cu arhitectură modernă, afectează frumusețea și semnificația culturală a localităților din deltă și distrug potențialul turistic.

”Trebuie să luăm foarte serios în considerare aspectul conservării în Delta Dunării. Sunt multe clădiri care s-au deteriorat și au fost restaurate cu materiale care nu sunt tradiționale, iar oamenii nu mai respectă arhitectura zonei. Este nevoie să îi ajutăm pe localnici să păstreze moștenirea arhitecturală pe care o avem aici, dar și cultura și stilurile care ar putea să se piardă. Mulți localnici au părăsit sau au demolat casele vechi ori nu au suficienți bani să le restaureze.

Am văzut sate vechi, aici, în deltă, care și-au pierdut farmecul de odinioară, iar unele au fost abandonate.

Am fost la Sfiștofca în urmă cu câteva săptămâni și acolo mai locuiesc doar câteva familii. Cred că turismul poate să umple acest gol, pentru a le oferi un răspuns oamenilor, însă doar cu o infrastructură corectă și cu o promovare eficientă se poate realiza acest lucru.

Localnicii trebuie să fie ajutați să facă o tranziție ușoară, pentru ca ei să beneficieze de avantajele turismului. De exemplu, ei pot deschide puncte gastronomice, case de oaspeți.

Trebuie să îi sprijinim pe locuitorii din deltă să deschidă mici afaceri și să poată primi turiști. Aceste comunități trebuie să fie întinerite, pentru că altfel ele vor fi abandonate în viitor.

O mare parte din România este patrimoniu, iar cultura și arhitectura vor fi pierdute dacă nu se implică și autoritățile pentru conservarea lor.

Noi vom face tot ce putem pentru a salva Delta Dunării și vom lucra împreună cu toate instituțiile care se vor implica pentru conservarea și promovarea deltei.

Există fonduri și subvenții disponibile pentru a realiza acest lucru, dar dacă le lăsăm așa, ele se erodează treptat și pierdem una dintre cele mai prețioase valori ale Deltei Dunării”, a precizat producătorul și scriitorul britanic, Charlie Ottley.

Charlie Ottley: ”Pentru mine, tot ce văd în Delta Dunării este un mare WOW”

Charlie a declarat pentru Discover Dobrogea că îi place Delta Dunării pentru spațiile ei deschise și pentru natura spectaculoasă care ni se dezvăluie în biorezervația naturală.

”Îmi place sunetul păsărilor și al animalelor. Dacă pur și simplu mergi liniștit pe canale și stai să asculți, este ca o orchestră care cântă atât de tare și este foarte de liniștitor și frumos, îți oferă atât de multă inspirație. Eu sunt poet și aici mă inspiră atât de multe lucruri să scriu poezie și sunt fericit când văd toate aceste păsări incredibile.

Am filmat șacali acum câteva săptămâni și am avut o experiență unică. A fost uluitor să văd aceste animale de aproape.

Știu că localnicii nu sunt încântați de prezența șacalilor. Câțiva mi-au spus că, deși erau aici în număr mic de acum 1000 de ani și apoi au plecat, ei au revenit și nu îmi dau seama dacă sunt imigranți sau doar un fel de șacali resălbăticiți, dar se pare că s-au înmulțit.

Zgomotul pe care șacalii îl fac noaptea în deltă este destul de bântuitor dacă îl auzi. Dar acum, primăvara, este uimitor, biodiversitatea din Delta Dunării este extraordinară, este un ecosistem vital, la nivel global. Pentru mine, tot ceea ce văd aici este un mare WOW”, a afirmat Charlie Ottley pentru Discover Dobrogea.

În Delta Dunării, mâncarea este grozavă, iar oamenii sunt calzi și primitori

Charlie se află în diferite zone din Delta Dunării încă din luna decembrie. El urmărește cu atenție tot ce se întâmplă, ce fac localnicii, cum petrec ei de sărbători și cum păstrează tradițiile, dar și ce schimbări apar în natură.

”Mâncarea este grozavă în Delta Dunării. Îmi plac în mod deosebit diferitele feluri de ciorbă de pește care se gătesc aici, inclusiv storceagul, care este extraordinar. Toată mâncarea este delicioasă și un alt lucru important este că toate produsele sunt proaspete.

Oamenii sunt foarte calzi, primitori și ospitalieri. Oriunde am fost, locuitorii deltei erau atât de amabili, încât ne-au invitat în mijlocul caselor lor. Ospitalitatea de aici este excepțională, dar cred că putem face mai mult pentru ca localnicii să fie și mai ospitalieri și să aibă condiții pentru a putea primi turiști.

Putem să îi ajutăm să își deschidă casele pentru a-i găzdui pe vizitatori, pentru că ei pot să facă puncte gastronomice. Simt că unele dintre aceste comunități mici, în special cele din zonele mai îndepărtate, vor dispărea treptat dacă nu le promovăm localitățile ca destinații turistice. Oamenii trebuie ajutați să își echipeze casele pentru a putea primi oaspeți, astfel încât să profite de oportunitățile turistice pe care le au în această biorezervație spectaculoasă”, afirmă Charlie Ottley.

Charlie Ottley a rămas în România de la debutul pandemiei de Covid

Am aflat de la Charlie Ottley că locuiește în România acum. El spune că nu a mai fost acasă de 14 luni, de când a început pandemia de Covid.

”Sunt rezident în România. Am decis să stau aici și să nu mă întorc în UK. Am cumpărat o casă în satul Șirnea din comuna Fundata, lângă Bran, în care trăiesc alături de dragostea vieții mele, Oana.

Am restaurat casa, care este tradițională, foarte veche, din lemn. O locuință cu șiță pe acoperiș, care este realizată în mod tradițional. Am salvat această casă frumoasă, am modernizat interiorul și am făcut o locuință minunată, elegantă și foarte caldă.

Acasă la noi, la Șirnea, avem și o fermă, un hambar, 6 vaci și un cal pe care îl cheamă Gheorghe. Avem vecini care locuiesc acolo și se ocupă de animale, ne aduc lapte proaspăt și brânză. I-am ajutat și le-am oferit condiții mai bune de trai.

Le-am instalat duș cu apă caldă, pentru că nu au avut niciodată. Ei au luat decizia să ne vândă casa și, apoi, cred că au regretat-o, așa că i-am invitat să rămână dacă își doresc acest lucru. Într-un fel i-am adoptat. Dar ne sunt de ajutor, pentru că au grijă de casă când suntem plecați, hrănesc animalele și ne oferă lapte și ouă proaspete. Este perfect, o viață ca în Paradis!”, spune bucuros Charlie Ottley.

Cătălin Țibulec: ”Charlie Ottley este unul dintre cei mai buni ambasadori care promovează turismul în Delta Dunării și în toată România”

Problemele localnicilor din Delta Dunării sunt diverse, iar comunitățile sunt încă foarte sărace. Tocmai de aceea, Asociația Delta Dunării, susține, alături de autorități locale, centrale și organisme de turism, necesitatea legiferării Organizației de Management al Destinației, care poate sprijini comunitățile.

”Fenomenul migrației a afectat multe localități din Delta Dunării. Este nevoie să redefinim Asociația Delta Dunării într-o organizație de turism la nivelul deltei, astfel încât să ne putem implica mai mult pentru a-i ajuta pe localnici și să promovăm turismul responsabil.

Dorim să îi sprijinim pe localnici să se dezvolte, să își deschidă puncte gastronomice și să primească turiști, astfel încât nivelul lor de trai să poată crește.

Despre Charlie Ottley, pot spune că este îndrăgostit iremediabil de România. El este unul dintre cei mai buni promotori ai țării noastre pe plan internațional, iar noi suntem extrem de onorați să-l sprijinim în proiectul “Wild Danube”, a declarat pentru Discover Dobrogea, președintele Asociației Delta Dunării, Cătălin Țibuleac.

April 23, 2021
Delta Dunării – 5 locuri de poveste pe care trebuie să le vizitezi

Delta Dunării este atât de spectaculoasă, încât mulți turiști străini care o vizitează plâng când văd spectacolele unice oferite de natură. Este extraordinar să observi de aproape păsările în habitatul lor natural și ai impresia că ești într-un basm, când te plimbi cu barca sau caiacul pe canale, printre nuferii albi și galbeni care decorează rezervația.

Delta Dunării, un muzeu viu al biodiversității

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pelicani, lebede, egrete, cormorani, pescăruși și multe alte specii vei surprinde în timp ce zboară sau când își fac siesta.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Delta Dunării se află la o intersecție de 5 căi aeriene de migrație a păsărilor, iar anul trecut au poposit pentru prima dată 10 păsări flamingo, în zona Sacalin.

Sulina, singurul oraș din Rezervația Biosfera Delta Dunării

Puțini dintre cei care ajung în Delta Dunării știu că Sulina este singurul oraș din interiorul rezervației. În Sulina trăiesc în prezent 14 minorități, însă în vremurile ei de glorie, după anul 1860, se spune că a reușit să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere.

Ca așezare, orașul Sulina datează de aproximativ 2700 de ani, dar primele izvoare există din 950, din perioada Împăratului bizantin Constantin Porfirogenet.

Un obiectiv interesant în Sulina este cimitirul multiconfesional, unde sunt înmormântați foști localnici de 7 confesiuni, din 22 de țări. Cimitirul din Sulina prezintă, practic, istoria tăcută a orașului.

Deși este un oraș în care nu s-au făcut investiții, mulți turiști români și străini revin în fiecare vară, pentru că se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de obiectivele pe care le pot vizita.

Plajele din Sulina sunt curate și mai puțin aglomerate decât cele de pe litoralul românesc. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii. Să nu vă mirați dacă vedeți vite pe plajă sau în apa mării, pentru că acolo este habitatul lor, dar sunt pașnice și reprezintă un motiv de amuzament pentru turiști.

Sulina este port la Dunăre și la Marea Neagră, iar cei care ajung aici împușcă doi iepuri deodată. Turiștii care aleg Sulina pentru a-și petrece vacanța, au Delta Dunării aproape și pot ajunge repede în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală așezată pe dune de nisip marin, deoarece pe locul pe care se află era marea, în urmă cu 6000 de ani.

Pădurea Letea, povestea nemuritoare din Delta Dunării

Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării, reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante, animale, păsări, insecte, amfibieni, crustacee, reptile, melci și moluște, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali, a declarat pentru Discover Dobrogea ghidul de turism Mihai Călin.

Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și, în general, al iubitorilor de natură.Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și în general, al iubitorilor de natură.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbatici. În cea mai veche rezervație naturală din România, există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin
Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Indiferent că vorbim despre turiștii români sau străini, toți rămân impresionați de stejarii seculari din Pădurea Letea. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani.

Sunt două trasee pentru turiști: cel cu mașina, mai lung, care merge aproape de localitatea Periprava. Acesta, însă, nu trece efectiv prin pădure, deoarece se merge pe grinduri.

Spectacolul naturii ne este oferit de traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Să nu uităm de lianele care ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana grecească și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Insula K, insula păsărilor din Delta Dunării

Insula K este o zonă de habitat natural, un fel de patrie a păsărilor. Ghidul de turism Mihai Călin spune că foarte multe specii cuibăresc acolo și au deja puii mari.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Insula K, este situată la 8 kilometri de orașul Sulina și reprezintă cel mai tânăr pământ din România. Practic, ea este împărțită în două, între România și Ucraina, iar granițele dintre cele două state sunt la o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Zeci de specii de păsări cuibăresc pe Insula K. De la Mihai Călin am aflat că este vorba, printre altele, de colonii de pelicani, egrete, sitari de mal și de nisip, piciorongi, ciocîntors, nagâț, prundăraș de țărm, chire de mare și de baltă, călifari, lebede, cormorani, țigănuși, lopătari, stârci, pescăruși cu capul negru, pescăruș pontic, pescăruș mediteranean, asiatic, râzător sau cel cu obrazul alb.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K, însă acum seamănă cu o paranteză.

Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări. Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Mila 23, satul de lipoveni din inima Deltei Dunării

Mila 23 ne oferă imaginea arhaică a unui sat tradițional pescăresc, simplu și fără pretenții, așa cum doar în Delta Dunării mai putem găsi. Mulți români nu au ajuns acolo, dar au auzit despre localitatea în care s-a născut campionul olimpic și mondial Ivan Patzaichin, dar și alți sportivi care au obținut numeroase medalii olimpice la caiac și canoe.

Localitatea a fost denumită ”Mila 23”, deoarece așa se numea mila marină din zonă, care marca distanța până la brațul vechi Sulina. Satul reprezintă un punct de atracție pentru pescarii care ajung în Delta Dunării. Casele localnicilor sunt tradiționale, realizate din chirpici, văruite cu alb, cu acoperișul din stuf și vopsite cu renumitul albastru lipovenesc, iar la poartă îi așteaptă mândre, bărcile pescărești.

Mila 23 este un sat din comuna Crișan, județul Tulcea, care are aproximativ 450 de locuitori, majoritatea ruși lipoveni, dar și români și ucraineni.

Satul Mila 23 este înconjurat de canale cu pesiaje de basm, dar și de numeroase lacuri, printre care Ligheanca, Lighenețu, Trei Iezere, Bogdaproste, Bazila sau Obretinu Mare, care adăpostesc multe păsări.

Sfântu Gheorghe, localitatea care și-a păstrat farmecul deltaic

O altă localitate de pescari din Delta Dunării, cu o frumusețe aparte este Sfântu Gheorghe. Printre casele vechi și tradiționale, multe dintre ele părăsite, au apărut pensiuni, deoarece zona s-a dezvoltat turistic.

Una dintre atracțiile importante de la Sfântu Gheorghe este plaja sălbatică, acoperită cu nisip foarte fin. De aici, turiștii pot observa cum Dunărea se varsă în Marea Neagră, astfel că apa nu este sărată, ca pe litoral, ci mai mult dulce, din cauza cantității mari care se revarsă din fluviu.

Turiștii care ajung la Sfântu Gheorghe, nu au timp să se plictisească. Localnicii din zonă organizează numeroase excursii, iar mâncărurile din pește pe care aceștia le pregătesc sunt pur și simplu delicioase.

Brațul Sfântu Gheorghe este cel mai vechi dintre cele 3 brațe ale Dunării, iar navigația pe el este de interes local. Cursul său sinuos se desfășoară pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului.

Motivele pentru care merită vizitată Delta Dunării

Delta Dunării este un adevărat paradis natural, care adună sute de specii de păsări sălbatice, de plante și pești. Delta reprezintă o importantă atracție pentru turiștii din toată lumea, fiind cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa și singura rezervație a biosferei din lume.

Primăvara, fotografi din numeroase țări ajung în Delta Dunării să urmărească fenomenul migrației păsărilor din țările calde.

De asemenea, Delta Dunării le oferă vizitatorilor experiențe culinare deosebite, fiind locul în care peștele se gătește în mii de feluri.

Și pentru pescari, delta reprezintă un loc de poveste, în care pasionații de pescuit reușesc să facă niște capuri impresionante, atât la Mila 23, cât și pe canalul Crișan, la Holbina sau în multe alte locuri.

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta. Nu ratați o plimbare cu barca sau cu caiacul, în compania ghidului de turism Ionuț Călin. O astfel de experiență reprezintă o adevărată plăcere, iar toți cei care vizitează minunile din deltă în compania lui Ionuț vor pleca acasă cu un bagaj impresionant de cunoștințe.

În ultimii trei ani, de când este promovată de Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Delta Dunării a devenit preferata turiștilor din România și este foarte probabil ca și în 2021 această destinație să rămână regina turismului din țara noastră, deoarece au început deja să se facă multe rezervări.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Ne poți scrie într-un comentariu, ce ți-a plăcut în mod deosebit în Delta Dunării și ce anume te face să revii în această rezervație de poveste.

January 7, 2021
Voi stați acasă, noi vă plimbăm prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării

Știu că este frumos afară, că a venit primăvara și poate a trebuit să îți anulezi planurile de vacanță, tocmai de aceea vă propunem să vă plimbăm noi, prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării. COVID-19 ne-a dat tuturor viața peste cap, iar izolarea și distanțarea socială nu ne sunt deloc pe plac. Totuși, pentru prima dată în viață trebuie să respectăm regulile impuse de starea de urgență, iar dacă tot trebuie să stăm acasă, îți propun să facem împreună o incursiune prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării, fără cheltuieli, din fotoliul confortabil de acasă. Apoi, după ce se termină coșmarul acesta generat de noul coronavirus, putem călători la propriu, după bunul plac, oriunde dorim.

În Dobrogea de Nord și în Delta Dunării, gastronomia ne încântă pe toți

Oriunde ne-am plimba prin Delta Dunării, gândul ne stă la mâncarea preparată cu multă pasiune, de localnicii satelor dintre ape. Meniurile lor sunt foarte diversificate și au ajuns să gătească peștele în mii de feluri.

Practic, orice fel de mâncare preparăm noi cu ajutorul cărnii, în deltă este făcut cu pește. Locuitorii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi, iar când singurul produs pe care gospodinele îl au la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

Nici cel mai mofturos turist nu va refuza știuca umplută, salata sau chiftelele din pește, produse delicioase, care nu au oase și sunt atât de bune, încât parcă ar mai cere o porție.

Casa Pescarilor Lunca

Orice plimbare în Dobrogea de Nord începe cu localitatea Lunca, situată între ape, în complexul lagunar Razim-Sinoe, într-un cadru de poveste, în apropierea atracțiilor turistice din județul Tulcea.

După atâta drum, este chiar recomandat un popas la Casa Pescarilor Lunca, o adevărată oază de liniște și relaxare. Un loc liniștit, preferat atât de către vizitatorii care doresc să se bucure de natură, să se plimbe cu barca sau caiacul și să privească păsările și peisajele, cât și de amatorii de pescuit.

Pensiunea este deschisă tot timpul anului și este preferată de mulți turiști pentru că pot ajunge cu mașina până acolo. Mihaela Feodorov, administratorul Pensiunii Casa Pescarilor Lunca a declarat pentru Discover Dobrogea, că de la pensiunea care este situată pe canalele adiacente Lacului Golovița, se poate ajunge oriunde în deltă.

”Pasionații de plimbări cu barca pot ieși pe Dranov și apoi pot merge până la Sf. Gheorghe, la Sulina sau oriunde altundeva. Spre Sf. Gheorghe drumul cu barca durează cam 3 ore și jumătate”, spune Mihaela Feodorov.

Spectacolele culinare de la ”Săgeata apei” Lunca, un răsfăț al papilelor

Dacă tot suntem în zonă, hai să dăm o fugă și la pontonul plutitor ”Săgeata apei”, unde, pentru Mache, gătitul peștelui este un adevărat spectacol. Da, știu, facem ce facem și tot la mâncare ajungem.

Dacă nu ai ajuns până acum acolo, îți spun că Radu Manolache, proprietarul pontonului ”Săgeata apei” și Gabi, prietenul său din liceu, sunt niște oameni atât de carismatici, încât devin prieteni cu toți cei care le trag pragul. Au așa, un fel de lipici la turiști, au mereu glumele la ei și își pun chiar și sufletul pe masă. Sau în farfurie.

Pot băga mâna-n foc că vizitatorii revin acolo nu doar pentru mâncarea delicioasă, ci și pentru peisajul deosebit și pentru atmosfera pe care Gabi și Mache o creează. Nu sunt prea multe locuri în Dobrogea în care poți urmări îndeaproape cum ți se pregătește mâncarea.

Ei bine, la ”Săgeata apei” gătitul reprezintă un adevărat spectacol. Live cooking se spune la alții, iar acest concept are mare succes. Pe terasa de vară de la ”Săgeata apei”, bucătăria este un spațiu deschis. Astfel, poți asista la prepararea peștelui, iar fotografierea și filmarea modului în care Mache și Gabi pregătesc deliciile culinare sunt chiar inevitabile și foarte distractive.

Suvenir din Dobrogea, casa de la Vișina care păstrează tradițiile

La o aruncătură de băț de Lunca este localitatea Vișina. Ar fi păcat să treci pe lângă ea și să nu ajungi la Suvenir din Dobrogea, pentru a vedea ce a reușit să facă Bianca Folescu, pentru a păstra tradițiile și elementele autentice ale minorităților din regiune.

Nu dezvălui prea multe lucruri pentru a nu-ți strica surpriza, dar îți spun că vei vedea o casă bulgărească veche de 100 de ani, frumos recondiționată, văruită în alb, cu tâmplărie vopsită în albastru și roșu. Lângă acest imobil istoric, Bianca a construit 5 odăi care ne întorc în urmă cu un secol, fiecare dintre ele fiind amenajată după regulile câte unei minorități din Dobrogea.

Camerele le oferă celor care le trec pragul, amintiri plăcute din vremea în care mergeau în vacanțe la bunici, sunt amenajate cu mult bun-gust și ne putem bucura de experiența de a petrece una sau mai multe nopți în mod confortabil, în mediul rural, departe de lumea dezlănțuită. În gospodăria ei, Bianca are și o adevărată fermă a animalelor, care îi fascinează pe copii și pe adulți deopotrivă.

La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

Nu poate lipsi din incursiunea noastră prin Dobrogea de Nord o vizită la Sarichioi, un sat colorat, cu oameni veseli și primitori.

Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

Cele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

Jurilovca la superlativ

La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării.

Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști. Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o poți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

Indiferent că ajungem iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, iar bucățile de gheață aduse de vânt și de valuri la mal creează o priveliște spectaculoasă, fie că mergem în celelalte anotimpuri, Jurilovca este extrem de bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

Dobrogea de Nord, locul ideal pentru trasee montane

Dobrogea de Nord este un loc ideal și pentru trasee montane. Știu că atunci când vine vorba de o excursie la munte, toți ne gândim la Valea Prahovei, dar vă propun să încercați măcar o dată să vă petreceți o vacanță în Munții Măcinului și vă asigur că nu o să vă pară rău.

Sunt mai pitici, ce-i drept, însă panorama pe care o oferă este impresionantă.

Nu ratați o incursiune prin Slava Rusă și Slava Cercheză, două localități încărcate de istorie și pitorești prin peisajul care le încadrează, cu multe case vechi și oameni primitori.

Holbina Trei Bibani, tărâm de basm pentru pescari, iubitorii de păsări și natură

Acum, că am vizitat Dobrogea de Nord, este timpul să ne plimbăm puțin și prin Delta Dunării. Pentru relaxare maximă, îți propun să petreci măcar o zi la Holbina Trei Bibani, un resort situat pe o insulă liniștită din inima deltei.

Acolo, păsările cuibăresc nestingherite, peștii sar din apă de plictiseală, iar verdele te înconjoară. Holbina Trei Bibani este o zonă de care te îndrăgostești la prima vedere, indiferent că ești pescar, iubitor de păsări și natură, copil sau adult.

Este un loc mirific, în care te poți refugia în zilele în care vrei să fii doar tu cu tine sau cu cei apropiați. Situat între lacurile Dranov și Razim și la aproape o oră de plajele Perișor sau de Gura Portiței, care au ieșire la Marea Neagră, Holbina Trei Bibani este un domeniu pe care, odată ajuns, nu ai cum să îl mai uiți. Îl vei asocia mereu cu relaxarea și cu bucuria de a sta în natură.

Sulina, orașul cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

Oricine ajunge la Sulina este fermecat de poveștile și de frumusețea de odinioară a orașului situat între Marea Neagră și Dunăre.

Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei.

Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

Insula K, un habitat natural în care cuibăresc zeci de specii de păsări

Raiul pe pământ poate fi regăsit în multe locuri din România în general și din Dobrogea, în special. Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces.

A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K. Acum arată mai mult ca o paranteză, dar imaginile pe care fotografii le obțin din apropierea ei, sunt de poveste. Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări.

Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Letea, satul dintre ape

Dacă am ajuns în Delta Dunării, îți propun să facem o excursie în satul Letea, pentru că o să-ți placă nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să ne arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

Spectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți.

Dacă tot ai ajuns la Letea, roagă-l la întoarcere pe căruțaș să te plimbe puțin prin sat și să îți arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

Turul nostru virtual prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării se încheie aici. Dacă ți-a plăcut, îți propun să susținem împreună turismul în regiune și să vizităm aceste frumoase localități după ce se termină criza generată de COVID-19. Agenții economici sunt afectați de măsurile privind distanțarea socială și au nevoie de noi, mai mult ca oricând.

Dacă apreciezi acest articol te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea printr-un LIKE pe pagina noastră de Facebook, pentru a nu rata alte materiale pe care le vom publica.

April 4, 2020
Aperitive din pește, mâncare din pește, dulciuri din pește. Nici o masă fără pește, la Sf. Gheorghe

Mâncărurile din Delta Dunării sunt absolut delicioase. La Sf Gheorghe, de exemplu, nu există nicio masă fără pește. Acolo găsim aperitive din pește, mâncare din pește, dulciuri din pește, practic, cam totul este gătit cu pește.

Vă mai amintiți sloganul de pe vremea lui Ceaușescu: ”Nici o masă fără pește”? Ei bine, vedeam reclama pe multe blocuri sau în magazine și uram peștele pe vremea aceea. Evident, am crezut că este o glumă și că nimeni nu mănâncă vreodată pește la toate mesele. Ei, aș! Am aflat azi de la ghidul de turism în Delta Dunării, Eduard Acsente, că locuitorii din Sfântu Gheorghe, majoritatea pescari, au avut perioade în care nu consumau altceva pentru că nu aveau. Pește pe linie, dacă vă vine să credeți.

La Sf. Gheorghe se făceau prăjituri din sturion și plăcinte cu ficat de morun

”Au fost perioade în care ucrainenii din Sf. Gheorghe erau extrem de săraci și nu aveau ce mânca. Ciulinii și sturionul i-au scăpat pe mulți de la foamete, imediat după al doilea război mondial. Atunci, bunicii și părinții noștri mâncau doar ciulinii din deltă și pește. În special sturion, o specie pentru care este interzis pescuitul de 12 ani la noi și va mai fi prohibiție încă 3 ani.

Nu aveau ce altceva să pună pe masă, iar sturionul era principala sursă de hrană. Pregăteau din el tot felul de mâncăruri pentru a mai diversifica meniul, chiar dacă ingredientul principal era același. Au adaptat bucătăria în așa fel încât să satisfacă toate gusturile. Făceau plăcintă cu ficat de morun, tarte și prăjituri cu pește sau cu icre. Icrele negre se mâncau direct cu lingura, uneori nici nu aveau pâine pe care să le întindă. Cine aude acum, ar crede că trăiau pe picior mare, dar ei abia aveau după ce bea apă.

Atunci, probabil, localnicii au învățat să mănânce absolut totul, inclusiv măduva spinării de la sturion, nu aruncau nimic din el. Se consuma zilnic, la micul dejun, prânz și cină, iar femeile găteau din el ce nici nu-ți trece prin cap. Făceau inclusiv deserturi, prăjituri din pește, că aveau nevoie și de dulciuri.

Pentru că și-au adaptat rețetele în acele vremuri de foamete, multe dintre ele s-au păstrat până acum. Cum spuneam, este interzis pescuitul la sturion, dar până în urmă cu 13 ani, mama făcea multe deserturi din această specie de pește, în special de Crăciun și erau extraordinare. Îmi pregătea o plăcintă cu ficat de morun, care era o nebunie, ceva de neimaginat.”, își amintește Eddy și în timp ce îmi povestește, înghite în sec. Dacă sunteți curioși să aflați cum mâncau locuitorii deltei caviar, citiți acest articol.

Din 700 de pescari, au mai rămas doar 46 în Sf. Gheorghe

Poate că mulți l-ar invidia, dar nu era prea distractivă viața oamenilor din Delta Dunării. Eduard Acsente mi-a spus că era extrem de grea viața pescarilor și a familiilor lor. În perioada anilor 1970-1980, în Sf.Gheorghe erau vreo 700 de pescari, iar satul avea 2500-2800 de locuitori.

Acum, are doar 620 de locuitori și mai sunt 46 de pescari. El mi-a povestit că tatăl său, împreună cu mulți alți bărbați din sat plecau în fiecare noapte de duminică spre luni și se întorceau acasă abia sâmbăta după-amiaza. Toată zona de la Sulina până la Gura Portiței era împânzită cu foarte multe cabane de pescari.

”Pescuiau și duceau peștele la cherhana, era un întreg proces. Dormeau acolo pentru că aveau o grămadă de scule de pescuit. Marea este foarte capricioasă, aveau multe plase în apă, carmace, taliene, iar când începea furtuna ei erau mereu pregătiți să iasă imediat pe mare și să scoată sculele din apă, pentru că altfel erau distruse când se înrăutățea vremea.”

Pescarii câștigau și 20.000 de lei pe vremea lui Ceaușescu, dar nu aveau ce face cu ei

N-aveau AccuWeather pe vremea aceea să știe cum va fi vremea, nici telefoane mobile să țină legătura cu familia. Pentru a afla cum va fi timpul, pescarii aveau tot felul de semne pe care le urmăreau cu atenție, spune Eddy.

”Dacă cioara stă în vârful copacului o să fie cald, iar dacă ciorile se adună, se învârtesc în cerc și croncăne va fi frig și urmează furtuna. Brigadierul era cel mai înțelept dintre pescari, cel mai încercat. El cunoștea toate semnele și era cel mai în măsură să ia decizii. În perioada comunistă, pescarii nu plăteau o taxă, erau obligați să aducă peștele la cherhana și lucrau în acord global. Tata, de exemplu, câștiga 20.000 de lei pe lună, dar muncea extraordinar de mult.

Peștele îl dădea la stat și oricât pește prindea, mult sau puțin, primea banii pe el. Aducea întotdeauna acasă pește și icre, fără nici un fel de probleme. 15.000 de lei din cât câștiga intrau în bugetul familiei, iar 5000 erau FSN (fără știrea nevestei), că avea și el nevoi. Mai mergea din când în când câte un șpriț cu băieții, avea nevoie de bani și pentru sculele de pescuit, că le reînnoia permanent.

Toți pescarii făceau lucrurile astea. Se trăia bine în vremurile alea, aveam mobilă de nuc, de cireș, dar, cu toți banii aceia, nu ne bucuram. Aveam curent electric doar două ore pe zi în localitate, apă potabilă tot două ore. Aveam bani, dar nu aveam ce să facem cu ei. Nu trăiam în rai. În perioada aceea veneau toți actorii și activiștii de partid la Sf. Gheorghe pentru liniște, pește, natură, icre negre și pentru distracție.

Florin Piersic venea cu Angela Similea an de an, se spălau dintr-o sticlă de un litru cu apă pusă la soare la încălzit și nu făceau atâtea nazuri cum fac turiștii acum. Am devenit pretențioși, figuranți, vrem televizor, vrem duș și nu ne mai bucurăm de natură.”, își amintește cu drag Eddy de acele vremuri.

Am obținut de la Eduard Acsente foarte multe fotografii cu mâncăruri gătite în Sfântu Gheorghe de către soția sa Aniela, după rețetele vechi ale ucrainenilor ai căror străbunici s-au stabilit acolo. Tot de la el puteți afla unde mâncați cea mai bună saramură, cel mai gustos storceac sau alte bunătăți gătite cu drag de femeile din satul său.

Eddy are mereu poveștile la el, așa că îl voi mai descoase, pentru a afla multe alte obiceiuri ale cazacilor din Sf.Gheorghe. În plus, se apropie sărbătorile, iar tradițiile ucrainenilor din satul lui sunt atât de frumoase, încât ar fi păcat să le ratăm.

Fotografii realizate de Aniela Acsente.

November 21, 2018
Localnicii din Sf Gheorghe mâncau caviar când nu aveau ce pune pe masă

Localnicii din Sf Gheorghe au cunoscut sărăcia în anumite perioade, însă, se spune că atunci ei se hrăneau cu sturionii pe care îi prindeau și cu icrele acestora. Ei știu să gătească peștele în atât de multe feluri, încât nici nu ne putem imagina. Borșul și icrele de pește sunt cele mai cunoscute, însă rețetele continuă cu peștele împănat, marinat, prăjit, afumat, făcut chiftele, pane, saramură, plachie ori scordolea și terminând cu musaca, despre a cărei existență în această variantă, nu aflasem încă. Totuși, orice pensiune sau hotel are în meniu și alte tipuri de produse, tocmai pentru că nu toată lumea este prietenă cu peștele. Eu, una, mănânc doar dacă nu are oase. Oricât de bine ar fi gătit, dacă are un singur os, acela în mod clar rămâne la mine în gât. Am aflat că localnicii știu să pregătească mâncăruri atât de delicioase, că mai ceri o porție și te lingi pe degete. Dacă ar rezolva și problema oaselor, și-ar găsi mai mulți mușterii, cu siguranță.

Localnicii din Sf Gheorghe vor să pescuiască din nou sturion

În Delta Dunării avem 130 de specii de pește, însă cea mai valoroasă este sturionul, pentru care este interzis de 12 ani pescuitul și va mai fi prohibiție în următorii 3 ani. Fostul guvernator al Deltei Dunării, Liviu Mihaiu, spunea că nu mai există sturioni în deltă. Probabil i-a confundat cu cega, care a devenit extrem de rară, după ce fostul dictator Nicolae Ceaușescu a cerut ca Lunca Dunării să devină zonă agricolă, iar peștele nu s-a mai putut hrăni cu larvele care se dezvoltau doar acolo. Oamenii din deltă afirmă că există sturion, iar în acest moment, în anumite zone, păstruga este mai multă decât scrumbia la Sfântu Gheorghe. Prohibiția din ultimii 12 ani a prins foarte bine, pentru că specia este în continuare periclitată și trebuie să fie protejată, spune Eduard Acsente. Localnicii însă, afirmă că pescuitul la sturion a fost interzis pentru a susține interesele producătorilor de caviar de acvacultură, care este mult mai slab calitativ decât icrele de la peștele prins în libertate.

20.000 de euro costă un kilogram de icre de morun crescut în libertate

În timp ce caviarul este o delicatesă oriunde pe planetă, pescarii din Sfântu Gheorghe îl mâncau de foame, când nu aveau ce altceva să pună pe masă. Ba chiar făceau și plăcintă și tot felul de preparate cu icre negre, nu de moft, ci pentru că nu își permiteau să cumpere mâncare și trăiau doar din ce pescuiau. Eddy își amintește că mânca direct cu lingura caviar, când foamea îi dădea ghes.

Sunt impresionante fotografiile în care vedem pescarii, mai tineri sau mai în vârstă, cu fețele arse de soare, cu mâinile bătătorite de la atâta muncă și uscate de la apa de Dunăre, ajungând obosiți la amiază cu bărcile la mal, după o zi întreagă în care au stat pe baltă. Practic, acesta este modul în care își pot întreține familia, iar sărăcia este lucie în multe zone din Delta Dunării, iar localnicii se hrănesc de multe ori doar cu peștele pe care îl prind și cu icrele acestuia. Nu este deloc ușoară viața în deltă, iar peisajele superbe de care noi ne bucurăm, nici nu mai sunt observate de unii pescari, care sunt mai preocupați să aibă ce să pună acasă pe masă decât să admire priveliștea care nu-i mai impresionează.

Un kilogram de caviar de la peștii care trăiesc în libertate costă aproximativ 20.000 de euro, în timp ce icrele celor crescuți în acvacultură nu depășesc prețul de 2000 de euro pe kilogram. Se spune că Bill Gates când mergea în restaurant cerea icre de la Sfântu Gheorghe. Localnicii spun că s-a interzis pescuitul la sturion în România, pentru că le făceam concurență producătorilor. Cel mai mare producător de caviar de acvacultură este în Franța, iar de când România a intrat în Uniunea Europeană, în țara noastră perioada de prohibiție se tot prelungește și nu se mai poate pescui sturion.

6 specii de sturion în România

În România avem 6 specii de sturion, iar cel mai mare pește din această familie este morunul, urmat de nisetru, șip, păstrugă, viza și cegă. Se spune că morunul poate ajunge la 1,5 tone, chiar dacă nu a prins nimeni, niciodată un pește cu o asemenea greutate. În schimb, cel mai mare pește de care amintește savantul Grigore Antipa în 1890, este un sturion de 886 de kilograme, prins la gura brațului Sfântu Gheorghe.

Localnicii din Sfântu Gheorghe au fost pescari la sturion dintotdeauna, spune Eduard Acsente. De la el știu că la început, pescuitul la sturion s-a realizat cu carmace. Pescuiau chiar și dacii la sturion, a precizat Eddy. Ei băteau pe Dunăre niște pari și făceau niște camere unde era apa mai mică, iar peștele intra și era selectat de acolo. Apoi, după ce au venit ucrainenii (cazacii), au inventat carmacele. Acestea sunt cârlige foarte mari, care se pun în calea sturionilor din 30 în 30 de centimetri. Ele stau pe fundul apei, sturionul trece pe acolo și se agață.

Un sturion de 675 de kg avea 145 kg de caviar

Tatăl ghidului de turism Acsente a fost pescar la sturion, iar cel mai mare pește pe care Eddy spune că l-a văzut, a fost de 675 de kilograme și a avut 145 de kilograme de caviar. De la el am aflat că icrele cele mai scumpe sunt cele de morun (belugă), care sunt gri, în schimb, cele de nisetru sunt negre și mult mai frumoase. Tot negre sunt și icrele de viza, care au dimensiunea boabelor de muștar. Sincer, nici nu aș putea face diferența între ele, pentru mine, toate sunt la fel. Am cumpărat de curând caviar din hipermarket și a ajuns direct la coșul de gunoi, pentru că nu avea niciun gust. Am crezut că este contrafăcut, dar, acum, când am aflat că icrele provenite de la peștii de cultură sunt total diferite de cele ale sturionilor crescuți în libertate, am aflat motivul pentru care nu mi-au plăcut. Dacă v-am făcut poftă de icre, puteți da o fugă în Delta Dunării sau la o pescărie și cu siguranță veți rezolva problema.

November 3, 2018