Tag: Sarichioi

  • ”Drumul Cetăților”, un traseu turistic de o zi, în județul Tulcea

    ”Drumul Cetăților”, un traseu turistic de o zi, în județul Tulcea

    Turiștii pasionați de istorie și arheologie, dar și de drumeții pot face o excursie de o zi în județul Tulcea, pe traseul ”Drumul Cetăților”. Acesta are un caracter cultural și oferă posibilitatea cunoașterii a trei dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, amplasate într-un cadru natural unic, cu peisaje pitorești și cu numeroase povești istorice. Traseul turistic urmează ruta Babadag-Enisala-Jurilovca-Slava Rusă și este promovat de Grupul de Acțiune Locală GAL Razim.

    Traseul „Drumul Cetăților” începe din orașul Babadag

    Traseul ”Drumul Cetăților” pornește din ”Sinaia Dobrogei”, cum a fost numită localitatea Babadag, datorită așezării sale la poalele dealurilor împădurite Koiun-Baba, Sultan Tepe și Ianik Bair.

    monumentul-lui-gazi-ali-pasa-babadag

    Orașul Babadag are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

    Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

    Muzeul-de-arta-orientala-babadag-tulcea
    Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

    dealul-cu-sculpturi-de-la-babadag

    Dealul cu sculpturi de la Babadag este o altă atracție turistică, mai puțin cunoscută de vizitatori. Povestea Platoului cu sculpturi este foarte interesantă. Am scris aici despre povestea sculpturilor abandonate de zeci de ani, pe dealul pe care se află Tabăra Babadag, un loc care le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.

    Orașul Babadag și zonele limitrofe reprezintă o zonă turistică unică, prin frumusețea, diversitatea, bogăția și varietatea numeroaselor rezervații naturale care se regăsesc în această zonă.

    babadag-sari-saltuk-muntele-tatalui

    Pădurea Babadag își justifică statutul de rezervație naturală și areal protejat prin cea mai mare concentrație de specii de orhidee amenințate cu dispariția, întâlnite pe o suprafață restrânsă. Cele mai multe specii plante rare se întâlnesc în partea de sud a rezervației, în pădurea de stejar pufos.

    Enisala, prima fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

    Localitatea Enisala din comuna Sarichioi este inclusă în traseul ”Drumul Cetăților”, deoarece, pe teritoriul său există un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea medievală Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

    cetatile-din-tulcea-cetatea-enisala-dealul-gras

    Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei.

    cetatea-enisala-cel-mai-vizitat-obiectiv-turistic-din-judetul-tulcea

    Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

    cetatea-enisala-dobrogea-tulcea
    Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

    drumul-cetatilor-judetul-tulcea-cetatea-enisala
    Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

    Drumul-cetatilor-judetul-tulcea-cetatea-enisala
    Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

    Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

    cetatea-enisala-dobrogea-judetul-tulcea

    Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

    La baza Cetății Enisala, săpăturile arheologice au scos la iveală sute de complexe arheologice, majoritatea funerare, așezări neolitice sau din prima Epocă a fierului.

    În satul Enisala se poate vizita și Gospodăria țărănească conservată in situ, o adevărată sinteză a arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei de la începutul secolului al XX-lea. Realizată din lut, piatră, lemn și stuf, aceasta se integrează armonios peisajului local.

    În apropiere se află biserica Sf. Treime, ridicată în perioada 1890-1904, care prezintă un iconostas pictat la începutul secolului XX de către Rafael Mateef, un prolific zugrav de biserici.

    Orgame-Argamum, a doua fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

    Traseul ”Drumul Cetăților” continuă spre Cetatea Orgame-Argamum, despre care se spune că a fost primul oraș locuit din Dobrogea. Fortăreața este situată în Jurilovca, localitate întemeiată de lipoveni, la începutul sec. al XIX-lea, fondatorul acesteia fiind Jurilca. Localitatea este situată pe malul Lacului Razim și are un mic port, un punct de plecare important spre alte zone turistice, astfel că este denumită și ”Poarta Razimului”.

    cetatea-argamum-orgame-jurilovca-tulcea

    Cetatea Orgame-Argamum, situată la aproximativ 7 km de comuna Jurilovca, pe faleza stâncoasă a Capului Doloșman și este cel mai important obiectiv cultural al zonei.

    Potrivit izvoarelor antice, orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Chr. Coloniștii greci din Milet, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

    cetatea-orgame-argamum-jurilovca-tulcea

    Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice.

    cetatea-orgame-argamum-jurilovca-tulcea-sit-arheologic

    Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte.

    cetatea-orgame-argamum-jurilovca-tulcea-primul-oras-intemeiat-de-greci-in-romania

    Acum, însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum.

    Cetatea Ibida de la Slava Rusă încheie traseul ”Drumul Cetăților”

    De la Jurilovca, se continuă traseul spre Slava Rusă, trecând prin localitățile Lunca și Ceamurlia de Jos, urmând Valea Slavelor. Este un drum frumos, cu dealuri acoperite de păduri, cu peisaje inedite și locuri umbroase.

    drumul-cetatilor-judetul-tulcea-slava-rusa-slava-cercheza

    Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

    cetatea-ibida-slava-rusa-tulcea

    Istoricii și arheologii apreciază că Ibida sau Libida era de 4 ori mai mare decât Cetatea Histria și de două ori mai mare față de Tropaeum Traiani.

    ”Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.

    turnuri-de-aparare-cetatea-ibida
    El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale.

    cetatea-ibida
    Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

    cetatea-ibida-tulcea-slava-rusa

    Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

    La Ibida au fost descoperite și două basilici.

    drumul-cetatilor-judetul-tulcea-slava-rusa-slava-cercheza-cetatea-ibida

    În zona Slava Rusă-Slava Cercheză, vechile tradiții creștine au fost continuate de comunitățile de lipoveni, ale căror biserici sunt răspândite pe teritoriul celor două sate. Două dintre cele mai reprezentative biserici din Slava Rusă, sunt Uspenia și Vovedenia, ambele cu mănăstiri în incintă. Cele două obiective pot face parte dintr-un circuit cultural-religios.

    În zonă se poate vizita și o moară de vânt, simbol al arhitecturii populare, o construcție de lemn de la începutul secolului XX.

    De la Slava Rusă se pot realiza excursii cu bicicleta sau cu mașina spre rezervația naturală Pădurea Babadag-Codru, Pădurea Topolog și spre Complexul Lagunar Razim-Sinoe.

    crap-la-protap-tavena-le-gafish-sarichioi

    Pe traseul ”Drumul Cetăților”, turiștii pot face popasuri la numeroasele pensiuni și cherhanale din zonă, unde pot mânca produse tradiționale preparate din pește proaspăt, de către localnici.

     

     

  • Live cooking în Sarichioi, la Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim

    Live cooking în Sarichioi, la Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim

    Peștele sfârâie pe plită, muzica bună se aude în surdină, pisicile prietenoase îi întâmpină pe turiști, iar Lacul Razim își etalează frumusețea chiar în fața Tavernei ”Le Gafish” din Sarichioi. O terasă rustică, pe malul lacului, unde mănânci pește pregătit cu multă dragoste și pasiune de către Gabriel, tânărul care gătește pește de când era copil și și-a transformat pasiunea într-o mică afacere.

    Pește proaspăt gătit pe plită, la Taverna ”Le Gafish”

    Sute de turiști ajung zilnic la Taverna ”Le Gafish” din Sarichioi, pentru a mânca pește proaspăt, pregătit chiar în fața lor.

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap-bors-de-peste-lacul-razim

    Gabriel Tremurici, pe jumătate rus lipovean, proprietarul tavernei, are 36 de ani și îi place să gătească pește, de când era copil. Clienții ajung la terasă și îl întreabă ce are bun, iar Gabi le răspunde: ”Pește la  plită, pește la proțap și borș de pește.”

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap

    În 2019, Gabi a decis să-și transforme pasiunea într-o mică afacere și a deschis Taverna ”Le Gafish”, pe malul Lacului Razim.

    ”Am deschis taverna în urmă cu 4 ani, din plăcerea mea de a găti pește proaspăt, pentru toată lumea care ajunge în localitatea Sarichioi. Am învățat de mic copil să prepar peștele, pentru că, la noi, toată lumea gătește pește.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    Știam că o să meargă afacerea, pentru că turiștii își doresc să consume pește proaspăt, bine gătit. Folosesc rețete tradiționale, cât mai simple, fără prea multe ingrediente.

    icre-de-peste-sarichioi-taverna-le-gafish

    Nu pot spune că există anumite produse preferate de către turiști, pentru că toate sunt proaspete și se vând foarte bine. Cei care ajung la Taverna ”Le Gafish” comandă borș de pește, icre, dar și crap, caras, știucă, calcan, toate făcute pe plită sau la proțap.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    Taverna a crescut frumos de la un an la altul și au aflat de noi tot mai mulți turiști. Vin să mănânce pește și oaspeți din Statele Unite ale Americii, din Marea Britanie, Italia, Germania și nu numai”, a povestit Gabriel pentru Discover Dobrogea, în timp ce întorcea peștii care sfârâiau pe plita încinsă.

    Secretul unui pește bun este prospețimea

    Chiar dacă Tavena ”Le Gafish” nu este pretențioasă, peste 100 de turiști ajung zilnic în micul local de pe malul Lacului Razim să mănânce pește. În weekend este mai aglomerat, astfel că e nevoie de rezervare, dacă dorești să găsești o masă liberă.

    taverna-le-gafish-sarichioi-peste-proaspat-peste-pe-plita-peste-la-protap-bors-de-peste

    „Secretul unui pește bun este prospețimea. Peștele îl luăm de la pescari, direct din barcă, nu folosim pește congelat. Pentru ca peștele să își păstreze gustul, folosesc cât mai puține ingrediente, iar clienții apreciază rețetele mele”, spune Gabriel, proprietarul Tavernei ”Le Gafish”.

    Am aflat de la Gabi, că mama lui este în Italia, dar, când ajunge în țară, vine să mănânce la Taverna ”Le Gafish” și îi place cum gătește fiul ei peștele.

    Crapul la proțap, un preparat delicios

    Este plăcut să comanzi produse din pește și să urmărești modul în care sunt ele preparate chiar în fața ta. Crapul la proțap este delicios, iar cei care îl comandă trebuie să aștepte cam 20 de minute până când îl pot consuma. Gabi a dezvăluit, pentru Discover Dobrogea, rețeta acestui preparat foarte gustos.

    crap-la-protap-tavena-le-gafish-sarichioi

    ”Rețeta de crap la proțap o știu de la bunicul meu. Orice pește poate fi făcut la proțap, indiferent că este crap, caras sau știucă. Spunem că este făcut la proțap, pentru că peștele se despică pe spate și arată ca și cum ar fi pregătit pentru proțap.

    crap-la-protap-taverna-le-gafish-sarichioi

    Peștele se pune în tigaie pe partea cu solzii, apoi se adaugă restul ingredientelor: vinul, sosul de roșii, usturoi și ardei iute. Prepararea durează cam 20 de minute, iar clienții sunt foarte încântați de gustul pe care îl are peștele gătit astfel.”

    La Taverna ”Le Gafish”, peștele nu se prăjește

    Peștele prăjit este un produs pe care îl găsești în orice restaurant. Tocmai de aceea, Gabi și-a propus să vină cu alte tipuri de produse, pe care nu le au alți agenți economici.

    taverna-le-gafish-sarichioi

    ”Nu facem pește prăjit, pentru că toată lumea face pește prăjit. Dacă găteam pește prăjit, eram eu și alte câteva mii de restaurante, așa sunt doar eu, că nu mai face nimeni pește pe sare.

    Este mai gustos peștele pe plită, pentru că el se coace. Când stă pe sare se gătește bine, apoi solzii se dau la o parte și se mănâncă doar carnea fragedă și gustoasă”, a mai povestit pentru Discover Dobrogea, Gabriel, proprietarul Tavernei ”Le Gafish” din Sarichioi.

    taverna-le-gafish-sarighioi

    Gabi nu prea are timp de socializare, pentru că este foarte ocupat și se concentrează când gătește peștele, astfel încât acesta să iasă perfect. Iubește pisicile, dar și pisicile îl iubesc, iar când are câteva momente libere le mai face câte o poză, în timp ce ele lenevesc întinse la soare.

     

  • Ansamblul Landâș al rușilor lipoveni, de 50 de ani sufletul localității Sarichioi

    Ansamblul Landâș al rușilor lipoveni, de 50 de ani sufletul localității Sarichioi

    Ansamblul Landâș al rușilor lipoveni dă suflet și culoare localității Sarichioi, cu melodiile, mai vesele sau mai triste, pe care le cântă. Unele au o vechime de câteva sute de ani, dar toate cântecele sunt apreciate, în aceeași măsură, de către public. Este o bucurie să îi asculți pe membrii ansamblului cântând și să le privești costumația colorată, straiele tradiționale, cu care merg și duminica la biserică. Landâș înseamnă lăcrămioară, iar ansamblul a fost denumit așa, deoarece melodia care îl reprezintă și pe care nimeni altcineva nu o mai cântă, se numește astfel.

    Ansamblul Landâș, sarea și piperul comunei Sarichioi

    Cu peste 100 de melodii în repertoriu, unele foarte vechi, Ansamblul Landâș este mândria comunei Sarichioi din județul Tulcea. Nu există eveniment, nuntă sau botez, la care membrii ansamblului să nu fie chemați. Ansamblul Landâș are 25 membri, printre ei fiind profesori și angajați de la Primăria Sarichioi.

    ansamblul-landas-sarichioi”Ansamblul s-a format prin anul 1954, dar în actuala componență din anul 1970. Avem femei care au 90 de ani și sunt sufletul acestui ansamblu. Ele nu au versurile scrise, le știu pe de rost”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Pimon Bejenaru, directorul Casei de Cultură din comuna Sarichioi, reprezentantul Ansamblului Landâș.

    Ansamblul Landâș păstrează tradiția rușilor lipoveni

    Chiar dacă toți membrii ansamblului au un loc de muncă, ei fac parte și din ansamblu pentru că vor să păstreze tradiția părinților, bunicilor și străbunicilor lor.

    ”Eu am fost în Rusia și acolo, staroverii noștri din Kuban cântă aceleași cântece. Am fost plăcut impresionat să observ că noi nu ne-am întâlnit niciodată, dar că interpretăm aceleași melodii” povestește Pimon Bejenaru.

    ”Am învățat melodii de la părinți și bunici, iar tot ce am asimilat de-a lungul anilor încercăm să păstrăm și să transmitem mai departe. Consider că noi, cadrele didactice, trebuie să fim un exemplu în comunitate și să le transmitem copiilor tradițiile, pentru a le duce mai departe”, afirmă Tamara Șerban, coordonatoarea ansamblului de copii, profesor de educație fizică la școala din Sarichioi.

    Directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi cântă de 25 de ani în Ansamblul Landâș

    Majoritatea membrilor ansamblului este formată din cadre didactice, cărora li s-au alăturat și doamnele care lucrează la Primăria Sarichioi.

    ansamblul-landas-sarichioiNatalia Pavlov, directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi, profesor de limba și literatura română și rusă, cântă în ansamblu de 25 de ani, de când a terminat Liceul Pedagogic și a venit la școală ca învățătoare. Fiind născută, crescută și măritată în Sarichioi, Natalia Pavlov dorește să le transmită și copiilor tradițiile rușilor lipoveni, astfel că și fiica sa, care este în clasa a VII-a, cântă și dansează în ansamblul școlii.

    ”Corul își are istoria încă de prin anii 1940-1950, când, la bază a existat un cor mixt de ruși și ucraineni, după care, în anii 70 s-a format corul localității Sarichioi. Până de curând, noi am fost 3 generații care am făcut parte din cor, pornind de la elevii Școlii gimnaziale Sarichioi, cadrele didactice, tineretul și până la doamnele mai vârstnice. În prezent, acestea din urmă nu mai au putere să mai participe la evenimente și am rămas noi cele mai în vârstă și cântăm ce am învățat de la ele”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Natalia Pavlov, directorul Școlii gimnaziale din Sarichioi.

    În anii 80, localnicii din Sarichioi cântau pe stradă până la miezul nopții

    Pentru că muzica îi unește pe oameni, rușii lipoveni din Sarichioi cântau și în perioada comunistă melodiile tradiționale, pentru a uita de necazuri.

    ansamblul-landas-sarichioi”Eu am intrat în ansamblu în clasa a VII-a, prin anul 1984. În primul rând, din dorința de a mă promova, pentru că atunci nu existau telefoane, nu exista distracție, atunci, toată distracția erau șezătorile pe stradă. Și noi eram foarte fericiți. Pentru că nu aveam lumină pe vremea aceea, părinții noștri cântau pe stradă până la 11-12 noaptea, iar noi, copiii, bineînțeles, eram foarte încântați.

    Ziua munceau, iar noaptea se puneau la șezătoare și cântau. Stăteau la un pahar de vin, cu un pește sărat și uscat de jumătate de an. Se adunau la colțul străzii, pentru că atunci, familiile erau mult mai numeroase și străzile erau pline de copii. Eu am prins perioada 80-90, dar de aici a venit și dorința și dragostea pentru folclor, pentru că noi am crescut alături de părinți, care ne luau cu ei, ne bucuram împreună și asta s-a transmis, practic” a povestit pentru Discover Dobrogea, Tamara Șerban, profesor de educație fizică și coordonator al ansamblului de copii.

    Pimon Bejenaru îi învață pe copii să cânte la harmoșca

    Nu există localnic din Sarichioi și din localitățile învecinate, care să nu fi aflat de Ansamblul Landâș. Pimon Bejenaru, coordonatorul ansamblului, este directorul Casei de Cultură din Sarichioi și administratorul comunității de ruși lipoveni din Sarichioi.

    pimen-bejenaru-coordonatorul-ansamblului-landas-sarichioiLocalnicii îi spun Pima și știu că pot apela la el, atunci când copiii sau bătrânii au nevoie de ceva. El predă canto și instrumente, cântă la chitară, la harmoșca, orgă, acordeon și la tobă și îi învață pe 40 de copii să cânte muzica veche a rușilor lipoveni.

    ”Din generația mea, sunt singurul care cântă la harmoșca și acum îi învăț pe copii, pentru a nu se pierde această tradiție.

    Tata cânta numai vocal. Eu am cântat de mic la chitară. Mi-am făcut o chitară din lemn și mi-am întins sârme de la vie și cântam ”Trei culori cunosc pe lume”. În clasa a V-a mi-am pierdut părinții într-un accident din Constanța. La un moment dat, i-am spus bunicului să-mi cumpere o chitară. Din primii bani pe care i-am câștigat, 700 de lei, mi-am cumpărat o chitară de 650 de lei din Sibiu.

    Harmoșca face mai multă gălăgie, iar noi, tinerii, când cântam înainte, voiam să ne facem auziți. Și atunci am învățat singur să cânt la harmoșca, am furat meserie de la foștii noștri muzicanți.

    Eu predau canto și instrumente și cânt la chitară, harmoșca, orgă, acordeon și tobă și predau la copii. Harmoșca este un instrument specific rusesc, care are numai două game, spre deosebire de acordeon, care are toate gamele. Trebuie să schimb harmoșca în funcție de ceea ce când. De exemplu, cu femeile cânt cu o harmoșcă, dar când cânt singur folosesc altă harmoșcă. Acum mi-am făcut comandă în Germania și trebuie să-mi vină o harmoșcă cu toate gamele, dar este electronică.

    ansamblul-landas-sarichioi-rusi-lipoveniAvem și un ansamblu de copii. Eu predau la 40 de copiii care vor să învețe să cânte muzica veche. Cei mici sunt dornici până în clasa a VIII-a, dar apoi, când pleacă la liceu, doar cei pasionați mai continuă să cânte”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Pimon Bejenaru, directorul Casei de Cultură din Sarichioi.

    Pima se mândrește cu copiii lui. Spune că are două fete, una care a terminat Facultatea de Litere și alta Politehnica. Mai are un băiat de 11 ani, care este clasa a V-a. Fetele au fost în ansamblu până au plecat la facultate.

    ”Eu îi învăț să cânte când sunt mici, aici, la Sarichioi, apoi ei pleacă la liceu. Pe băiatul meu l-am învățat să cânte la harmoșcă, dar îi place mai mult să cânte la laptop”, a mai spus Pimon Bejenaru.

    Toboșarul Ansamblului Landâș cântă la un instrument vechi de peste 70 de ani

    Toboșarul Ansamblului Landâș, Alexandru Malai, Sașa cum îi spun prietenii, cântă alături de Pimon Bejenaru de 30 de ani.

    ansamblul-landas-sarichioi”Ne-am cunoscut și am început să colaborăm, pentru că ne-am dorit să nu se piardă tradițiile. Cântăm împreună de 30 de ani, ne-am împrietenit și suntem ca doi frați.

    Eu sunt născut în comuna Jurilovca, dar prin căsătorie m-am mutat în anul 1980 în Sarichoi. Cânt la o tobă, baraban, cum îi spunem în lipovenește, pe care am preluat-o de la nașul meu, care o are de la tatăl lui.

    Toba are o vechime de peste 70 de ani și este făcută manual. În general, nunțile se făceau înainte cu o tobă, cu o muzicuță și cu nelipsita harmoșcă. Toba mea, la care cânt dintotdeauna, este pictată de un artist talentat de la noi din sat, care pictează și biserici.

    Am doi feciori, dar, din păcate, niciunul nu a vrut să cânte la tobă. Am 3 nepoți și o nepoțică și sper ca măcar nepoata să mă moștenească. Are doi ani, este o blondă frumoasă cu ochi albaștri, e o scumpete de fetiță și sper ca măcar ea să învețe să cânte cântecele lipovenești, pentru a duce tradiția mai departe”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Alexandru Malai, toboșarul Ansamblului Landâș.

    Ansamblul Landâș, păstrătorul tradițiilor din Sarichioi

    Tradițiile, alături de meșteșuguri și gastronomia locală definesc destinația turistică Tulcea, completând armonios frumusețea și unicitatea Deltei Dunării.

    catalin-tibuleac-presedintele-asociatiei-delta-dunarii”Unul dintre cele mai îndrăgite ansambluri este ”Landâș”, păstrătorul tradițiilor din Sarichioi, unde avem cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din România. Le urăm viață lungă, le mulțumim pentru devotamentul lor și pentru bucuria pe care le-o aduc turiștilor care sosesc în Delta Dunării.

    Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării contribuie activ la dezvoltarea și promovarea tradițiilor și multiculturalității, ca elemente componente ale turismului deltaic. Această poveste superbă este continuată cu drumul cetăților antice și medievale, drumul vinului dobrogean, precum și cu triunghiul mânăstirilor, care oferă o experiență inedită oricărui turist care vizitează județul Tulcea”, a declarat pentru Discover Dobrogea, președintele AMDTDD, Cătălin Țibuleac.

    Primele așezări ale rușilor lipoveni pe teritoriul României sunt atestate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În Dobrogea, ei s-au stabilit prima dată în Sarichoi și la Dunăvăț, din anul 1740, când regiunea se afla sub dominația turcească. Rușii lipoveni au păstrat tradiția, portul și obiceiurile, dar în primul rând religia, deoarece pentru menținerea și respectarea acesteia au fugit străbunii lor din Rusia. Ei sunt de religie pravoslavnică și repectă obiceiurile pe rit vechi.

  • Voi stați acasă, noi vă plimbăm prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării

    Voi stați acasă, noi vă plimbăm prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării

    Știu că este frumos afară, că a venit primăvara și poate a trebuit să îți anulezi planurile de vacanță, tocmai de aceea vă propunem să vă plimbăm noi, prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării. COVID-19 ne-a dat tuturor viața peste cap, iar izolarea și distanțarea socială nu ne sunt deloc pe plac. Totuși, pentru prima dată în viață trebuie să respectăm regulile impuse de starea de urgență, iar dacă tot trebuie să stăm acasă, îți propun să facem împreună o incursiune prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării, fără cheltuieli, din fotoliul confortabil de acasă. Apoi, după ce se termină coșmarul acesta generat de noul coronavirus, putem călători la propriu, după bunul plac, oriunde dorim.

    În Dobrogea de Nord și în Delta Dunării, gastronomia ne încântă pe toți

    Oriunde ne-am plimba prin Delta Dunării, gândul ne stă la mâncarea preparată cu multă pasiune, de localnicii satelor dintre ape. Meniurile lor sunt foarte diversificate și au ajuns să gătească peștele în mii de feluri.

    dobrogea-de-nord-si-delta-dunarii-gastronomie-traditionalaPractic, orice fel de mâncare preparăm noi cu ajutorul cărnii, în deltă este făcut cu pește. Locuitorii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi, iar când singurul produs pe care gospodinele îl au la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

    dobrogea-de-nord-si-delta-dunarii-gastronomie-traditionala-scrumbie-la-gratarNici cel mai mofturos turist nu va refuza știuca umplută, salata sau chiftelele din pește, produse delicioase, care nu au oase și sunt atât de bune, încât parcă ar mai cere o porție.

    Casa Pescarilor Lunca

    Orice plimbare în Dobrogea de Nord începe cu localitatea Lunca, situată între ape, în complexul lagunar Razim-Sinoe, într-un cadru de poveste, în apropierea atracțiilor turistice din județul Tulcea.

    Lunca Fishermen's House PensionDupă atâta drum, este chiar recomandat un popas la Casa Pescarilor Lunca, o adevărată oază de liniște și relaxare. Un loc liniștit, preferat atât de către vizitatorii care doresc să se bucure de natură, să se plimbe cu barca sau caiacul și să privească păsările și peisajele, cât și de amatorii de pescuit.

    Casa Pescarilor LuncaPensiunea este deschisă tot timpul anului și este preferată de mulți turiști pentru că pot ajunge cu mașina până acolo. Mihaela Feodorov, administratorul Pensiunii Casa Pescarilor Lunca a declarat pentru Discover Dobrogea, că de la pensiunea care este situată pe canalele adiacente Lacului Golovița, se poate ajunge oriunde în deltă.

    Casa Pescarilor Lunca ”Pasionații de plimbări cu barca pot ieși pe Dranov și apoi pot merge până la Sf. Gheorghe, la Sulina sau oriunde altundeva. Spre Sf. Gheorghe drumul cu barca durează cam 3 ore și jumătate”, spune Mihaela Feodorov.

    Spectacolele culinare de la ”Săgeata apei” Lunca, un răsfăț al papilelor

    Dacă tot suntem în zonă, hai să dăm o fugă și la pontonul plutitor ”Săgeata apei”, unde, pentru Mache, gătitul peștelui este un adevărat spectacol. Da, știu, facem ce facem și tot la mâncare ajungem.

    Platica pe plita la Sageata Apei LuncaDacă nu ai ajuns până acum acolo, îți spun că Radu Manolache, proprietarul pontonului ”Săgeata apei” și Gabi, prietenul său din liceu, sunt niște oameni atât de carismatici, încât devin prieteni cu toți cei care le trag pragul. Au așa, un fel de lipici la turiști, au mereu glumele la ei și își pun chiar și sufletul pe masă. Sau în farfurie.

    Sageata Apei LuncaPot băga mâna-n foc că vizitatorii revin acolo nu doar pentru mâncarea delicioasă, ci și pentru peisajul deosebit și pentru atmosfera pe care Gabi și Mache o creează. Nu sunt prea multe locuri în Dobrogea în care poți urmări îndeaproape cum ți se pregătește mâncarea.

    Sageata Apei LuncaEi bine, la ”Săgeata apei” gătitul reprezintă un adevărat spectacol. Live cooking se spune la alții, iar acest concept are mare succes. Pe terasa de vară de la ”Săgeata apei”, bucătăria este un spațiu deschis. Astfel, poți asista la prepararea peștelui, iar fotografierea și filmarea modului în care Mache și Gabi pregătesc deliciile culinare sunt chiar inevitabile și foarte distractive.

    Suvenir din Dobrogea, casa de la Vișina care păstrează tradițiile

    La o aruncătură de băț de Lunca este localitatea Vișina. Ar fi păcat să treci pe lângă ea și să nu ajungi la Suvenir din Dobrogea, pentru a vedea ce a reușit să facă Bianca Folescu, pentru a păstra tradițiile și elementele autentice ale minorităților din regiune.

    Colt de Rai, VisinaNu dezvălui prea multe lucruri pentru a nu-ți strica surpriza, dar îți spun că vei vedea o casă bulgărească veche de 100 de ani, frumos recondiționată, văruită în alb, cu tâmplărie vopsită în albastru și roșu. Lângă acest imobil istoric, Bianca a construit  5 odăi care ne întorc în urmă cu un secol, fiecare dintre ele fiind amenajată după regulile câte unei minorități din Dobrogea.

    Suvenir din Dobrogea, Visina Camerele le oferă celor care le trec pragul, amintiri plăcute din vremea în care mergeau în vacanțe la bunici, sunt amenajate cu mult bun-gust și ne putem bucura de experiența de a petrece una sau mai multe nopți în mod confortabil, în mediul rural, departe de lumea dezlănțuită. În gospodăria ei, Bianca are și o adevărată fermă a animalelor, care îi fascinează pe copii și pe adulți deopotrivă.

    La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

    Nu poate lipsi din incursiunea noastră prin Dobrogea de Nord o vizită la Sarichioi, un sat colorat, cu oameni veseli și primitori.

    Flowers in SarichioiSituată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

    SarichioiCele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

    Jurilovca la superlativ

    La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării.

    Jurilovca, Argamum, Capul DolosmanÎnconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști. Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o poți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

    Cai salbatici jurilovcaIndiferent că ajungem iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, iar bucățile de gheață aduse de vânt și de valuri la mal creează o priveliște spectaculoasă, fie că mergem în celelalte anotimpuri, Jurilovca este extrem de bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

    Dobrogea de Nord, locul ideal pentru trasee montane

    Apus Varful TutuiatuDobrogea de Nord este un loc ideal și pentru trasee montane. Știu că atunci când vine vorba de o excursie la munte, toți ne gândim la Valea Prahovei, dar vă propun să încercați măcar o dată să vă petreceți o vacanță în Munții Măcinului și vă asigur că nu o să vă pară rău.

    Padurea Fantana Mare Tulcea Sunt mai pitici, ce-i drept, însă panorama pe care o oferă este impresionantă.

    Arhitectura traditionala dobrogeanaNu ratați o incursiune prin Slava Rusă și Slava Cercheză, două localități încărcate de istorie și pitorești prin peisajul care le încadrează, cu multe case vechi și oameni primitori.

    Holbina Trei Bibani, tărâm de basm pentru pescari, iubitorii de păsări și natură

    Acum, că am vizitat Dobrogea de Nord, este timpul să ne plimbăm puțin și prin Delta Dunării. Pentru relaxare maximă, îți propun să petreci măcar o zi la Holbina Trei Bibani, un resort situat pe o insulă liniștită din inima deltei.

    Holbina Trei BibaniAcolo, păsările cuibăresc nestingherite, peștii sar din apă de plictiseală, iar verdele te înconjoară. Holbina Trei Bibani este o zonă de care te îndrăgostești la prima vedere, indiferent că ești pescar, iubitor de păsări și natură, copil sau adult.

    Holbina Trei BibaniEste un loc mirific, în care te poți refugia în zilele în care vrei să fii doar tu cu tine sau cu cei apropiați. Situat între lacurile Dranov și Razim și la aproape o oră de plajele Perișor sau de Gura Portiței, care au ieșire la Marea Neagră, Holbina Trei Bibani este un domeniu pe care, odată ajuns, nu ai cum să îl mai uiți.  Îl vei asocia mereu cu relaxarea și cu bucuria de a sta în natură.

    Sulina, orașul cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

    Oricine ajunge la Sulina este fermecat de poveștile și de frumusețea de odinioară a orașului situat între Marea Neagră și Dunăre.

    Sulina apus pe DunareFiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei.

    Plaja din SulinaFarurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

    Insula K, un habitat natural în care cuibăresc zeci de specii de păsări

    Raiul pe pământ poate fi regăsit în multe locuri din România în general și din Dobrogea, în special. Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces.

    Insula K, insula pasarilorA fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K. Acum arată mai mult ca o paranteză, dar imaginile pe care fotografii le obțin din apropierea ei, sunt de poveste. Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări.

    Insula K, insula pasarilorHabitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

    Letea, satul dintre ape

    Padurea Letea Delta DunariiDacă am ajuns în Delta Dunării, îți propun să facem o excursie în satul Letea, pentru că o să-ți placă nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să ne arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

    Padurea LeteaSpectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți.

    Gospodarie traditionala LeteaDacă tot ai ajuns la Letea, roagă-l la întoarcere pe căruțaș să te plimbe puțin prin sat și să îți arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

    Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

    Plaja sălbatică Sf GheorghePlaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

    Delta Dunarii toamna
    Turul nostru virtual prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării se încheie aici. Dacă ți-a plăcut, îți propun să susținem împreună turismul în regiune și să vizităm aceste frumoase localități după ce se termină criza generată de COVID-19. Agenții economici sunt afectați de măsurile privind distanțarea socială și au nevoie de noi, mai mult ca oricând.

    Dacă apreciezi acest articol te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea printr-un LIKE pe pagina noastră de Facebook, pentru a nu rata alte materiale pe care le vom publica.

  • Vlad Eftenie: ”Ceva din mine rimează cu ceva din Dobrogea, acolo mă regăsesc”

    Vlad Eftenie: ”Ceva din mine rimează cu ceva din Dobrogea, acolo mă regăsesc”

    Fotografiile lui Vlad Eftenie nu ne lasă indiferenți, ele ne spun povești despre locurile prin care se plimbă, iar cele din Dobrogea sunt senzaționale. Merge mult prin țară și peste hotare și promovează zonele care îl atrag. De fapt, este o sursă de inspirație pentru cei care nu s-au hotărât unde să își petreacă vacanța. Pe Vlad Eftenie, arhitect, profesor la Facultatea de Arhitectură a Universității Ion Mincu din București, dar și unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din țară îl știți de pe Facebook sau de pe Instagram. Iar dacă nu îl urmăriți în online, cu siguranță ați văzut pe undeva măcar o fotografie de-a lui, distribuită de prieteni. Vlad Eftenie mi-a povestit ce îl atrage în Dobrogea, tărâmul de poveste în care vine destul de des.

    Discover Dobrogea: Vlad Eftenie, faci ce faci și ajungi în Dobrogea, indiferent de anotimp. Ce te atrage în această regiune?

    ”Sunt dreptaci și așa cum mă uit la hartă cu nordul în sus, parcă îmi vine mai ușor să vin înspre dreapta. Recunosc că nu am descoperit Dobrogea de curând, de câțiva ani tot fac incursiuni în regiune. Mă simt extrem de confortabil cu drumurile acelea foarte lungi, care nu se termină nicăieri.

    Vlad Eftenie DobrogeaLe-am descoperit acolo și din acel moment s-a creat o conexiune extraordinară, pentru că ceva din mine rimează cu ceva din Dobrogea și atunci, practic, mă regăsesc acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arhitectul și fotograful Vlad Eftenie.

    Discover Dobrogea: Dacă ar fi să alegi între Delta Dunării și litoralul Mării Negre, ce ai prefera? Care dintre aceste destinații ți se pare mai provocatoare pentru a realiza fotografii reușite?

    ”Recunosc că sunt diferite, au spirit diferit, totuși. În deltă, timpul nu trece niciodată, acolo, printre plauri, prin diverse canale unde vezi doar păsări, iar sunetele naturii sunt cele care îți atrag atenția, uiți care este relația cu timpul. Marea, în schimb, aduce cu sine briza, este o stare diferită de curgere a aerului. La mare simt că am aer, în Delta Dunării este puțin mai static totul. Cu toate acestea, am făcut niște incursiuni extraordinare în deltă, începând cu anii 2000.

    Vlad Eftenie DobrogeaDe exemplu, vă pot dezvălui un secret: dincolo de Letea și de locurile care încep să devină din ce în ce mai cunoscute, o tură plecând din Sulina și trecând prin Sfiștofca, Cardon, mergând către Periprava înspre Vâlcov ne arată delta aceea sălbatică, extraordinară. Am făcut această tură cu un pescar pe care l-am angajat în Sulina și a fost o provocare inclusiv pentru el. A spus: ”Copii, vă duc pentru că vreau și eu să văd cum arată locurile astea, nimeni nu mi-a mai cerut să îl duc până acum acolo.” Așa că delta ne oferă surprize și găsim locuri senzaționale. Vă recomand chiar Cararomanul, dincolo de cunoscutele dune de nisip, acolo poți să filmezi un Tarcovsky liniștit. Este colonia aceea de muncitori părăsită, care are un farmec aparte. Delta are, totuși, o altă conotație pentru mine decât marea, e mai aproape de natură și de o anumită atemporalitate. Marea înseamnă briză, înseamnă orizont”, a precizat cunoscutul fotograf Vlad Eftenie.

    Discover Dobrogea: Delta Dunării este o poveste în sine. Reprezintă o destinație ideală pentru fotograful Vlad Eftenie?

     

    ”Sigur că da! Recomand cu căldură delta, iar celor care ajung acolo le spun să aibă mare grijă de natură, să nu facă zgomot, să nu meargă cu șalupa cu viteze extraordinare. În general, oamenii deltei știu toate aceste secrete și respectă acel muzeu natural în aer liber din România, unic în Europa”, a mai spus arhitectul Vlad Eftenie.

    Discover Dobrogea: Nu doar Delta Dunării este apreciată de turiști, tot județul Tulcea este plin de povești și încărcat de istorie, iar tradițiile oamenilor din Dobrogea de Nord sunt foarte frumoase. Unde îți place să poposești, ce localități te atrag în Tulcea, Vlad Eftenie?

    Vlad Eftenie Dobrogea”În județul Tulcea, recunosc că zona aceea a Slavelor, Slava Rusă, Slava Cercheză, apoi pădurea Babadag, Enisala, Sarichioi, sunt niște locuri extraordinare și revin acolo aproape mereu când merg și la mare. Îmi rezerv o zi sau două întotdeauna pentru a face o incursiune în județul Tulcea. Sunt locuri în care se pot face fotografii în voie și peisajele sunt absolut minunate, mai ales dacă apar și niște nori foarte grafici, deja totul devine dramatic.

    Vlad Eftenie DobrogeaȘi cultura locală este extraordinară, recomand să faceți popasuri prin sate. Mie așa îmi place să fac, las mașina undeva pe la margine și după aceea merg pe jos și îmi place să văd oameni, să mă uit prin curțile lor, să văd ce se întâmplă. Întotdeauna vei găsi oameni prietenoși care te întreabă ce e cu tine pe acolo, îți dau binețe și poți să afli povești”, a povestit pentru Discover Dobrogea, fotograful și arhitectul Vlad Eftenie.

    Dacă vii în Dobrogea, nu ratezi o vizită în Vama Veche nici măcar iarna. Mulți spun că Vama nu mai este ce a fost odată. De ce îți place totuși acolo?

    ”Încerc să ajung la mare cât mai des, este o formă de terapie pentru mine. Încerc să am o relație cât mai bună cu mine și atunci mă ascult și îmi dau ceea ce am nevoie, pe cât posibil. Îmi place în Vama Veche, pentru că eu sunt în continuare cel care eram odată. O parte din mine se încăpățânează să rămână acolo. Într-adevăr, Vama s-a schimbat în ultimii ani, oamenii s-au transformat, dar am descoperit anul acesta cu o deosebită plăcere faptul că Vama Veche s-a maturizat. Dacă până acum era într-o zonă de haos al adolescenței, al căutării de sine, am impresia foarte clară anul ăsta că Vama s-a cristalizat în sfârșit și fiecare loc bine cunoscut, de la sud către nord, s-a maturizat și le oferă vizitatorilor un anumit confort, o anumită liniște.

    Vlad Eftenie DobrogeaN-am mai simțit haos și asta mi-a plăcut foarte mult, așa că este o schimbare în bine, chiar dacă nu mai există acel pustiu, acea liniște, acea stare de a fi doar tu și alți câțiva oameni pe plajă. Totuși, din toamnă până prin luna mai, exact asta este starea de Vamă, așa că eu o vizitez oricând. Anul acesta, pe 4 ianuarie eram în Vamă și pozam răsăritul. Nu există un timp anume pentru venit în Vamă, timp e când ți-e dor de mare”, a spus Vlad Eftenie, probabil cu gândul la valurile care se sparg de țărm și la pescărușii fotogenici și neobosiți.

    Discover Dobrogea: Ce mesaj trebuie să transmită o fotografie, Vlad Eftenie?

    ”O fotografie trebuie să spună ceva, să povestească ceva, să aibă ceva de zis. O fotografie merită să creeze un impact emoțional, să îi miște pe cei care văd imaginea, să îi facă să se întrebe ce s-a întâmplat acolo. În cazul meu, atunci când fac fotografie de călătorie sau fotografie de arhitectură, o imagine ar trebui să invite privitorul să vrea să aibă și el acea experiență. Să spună: ”vreau și eu în deltă, vreau la Tulcea” sau ”vreau la mare” ori ”uite ce interesantă este clădirea aceasta, vreau și eu să o vizitez”. Pentru mine, când am astfel de feed-back, înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea”, a precizat Vlad Eftenie.

    Discover Dobrogea: Faci zilnic zeci de fotografii. Ce îți atrage atenția în mod deosebit, astfel încât să fii tentat să scoți telefonul din buzunar și să surprinzi momentul respectiv?

    ”Am o strategie pe care o pot mărturisi sub formă de secret, mă las impresionat. Pur și simplu sunt un tip impresionabil, mă impresionează foarte multe lucruri pe care le văd de jur împrejur. De la lucruri pe care ceilalți nici nu le observă, până la lucruri atipice. Observ, văd foarte mult, sunt atent și distributiv, pot face mai multe lucruri deodată. Putem reuși să surprindem în ziua de astăzi dintr-o nouă perspectivă ceea ce aduce un nou unghi asupra lucrurilor. Trebuie să avem încredere că există și frumos de jur împrejur”, mi-a mărturisit fotograful Vlad Eftenie.

    Discover Dobrogea: Vlad Eftenie, ce povești îți place să transmiți adesea prin fotografiile tale? De dragoste, despre oameni și locuri, despre orașe, despre natură, despre toate la un loc?

    ”Cred că am un fel de melancolie pe care o exprim, un soi de stare de emoție și cred într-adevăr că o imagine bună comunică o emoție. Iar emoția devine acel vehicul care vibrează și care mișcă ceva în privitor. Există povești de jur împrejur, sigur că am fotografii care au participat și la expoziții cu îndrăgostiți, cu săruturi, cu imagini urbane, la care oamenii nu prea sunt atenți în viața de zi cu zi și regăsesc în poze tot felul de povești, îmi place să privesc oamenii și să le descopăr poveștile prin fotografie.

    Vlad Eftenie DobrogeaAtunci când sunt în oraș pozez oameni, acțiunile și prezența lor. Când sunt în Dobrogea, de exemplu, ador să nu fie nimeni împrejur, să fiu doar eu și peisajul și atunci este vorba de liniște. Sau la mare, când pozez un răsărit și sunt doar câțiva pescăruși. Cred că este o tranziție între prezența și neprezența oamenilor, tocmai pentru a le pune în valoare prin contrast”, a mai spus Vlad Eftenie.

    Vlad Eftenie DobrogeaIndiferent că fotografiază eoliene, câmpuri înverzite, Dunărea, marea sau pescărușii, imaginile surprinse în Dobrogea sau în orice altă parte de arhitectul Vlad Eftenie aduc mii de like-uri pe rețelele de socializare. Chiar dacă în ziua de azi este mult mai simplu să faci poze, iar telefoane inteligente avem aproape toți, calitatea fotografiei nu crește proporțional cu numărul celor care au aparate. Cert este că indiferent dacă facem poze sau fotografii, atunci când vedem o imagine care ne ajunge la suflet o apreciem, pentru că simțim că ne transmite ceva, ne bucurăm că o vedem, iar acest lucru este cel mai important.

    Fotografiile sunt realizate de Vlad Eftenie

  • Mirajul Deltei Dunării îi atrage ca un magnet pe turiști

    Mirajul Deltei Dunării îi atrage ca un magnet pe turiști

    Delta Dunării este un loc magic, pe care, odată ce l-ai vizitat, îți dorești să îl revezi. În orice anotimp ai merge, mirajul Deltei Dunării te atrage, fie pentru peisajele spectaculoase sau ospitalitatea gazdelor, fie pentru preparatele tradiționale pregătite cu mult suflet de către gospodine și tradițiile care încă se mai păstrează. Simplitatea oamenilor, natura care te înconjoară oriunde te-ai afla, luciul apelor pe care se reflectă plantele de pe mal și nenumăratele specii de păsări pe care le poți observa fără cel mai mic efort, fac din Delta Dunării raiul iubitorilor de liniște, natură sau de mâncăruri tradiționale.

    mirajul-deltei-dunarii-ii-atrage-ca-un-magnet-pe-turistiZeci de prieteni au petrecut anul acesta cel puțin o minivacanță în județul Tulcea, după ce au citit articolele publicate pe Discover Dobrogea și au văzut fotografiile realizate de noi între apele generoase ale Dunării sau ale lacurilor din deltă. S-au întors plăcut impresionați de bogățiile din Delta Dunării și de experiențele deosebite de care au avut parte, cu atât mai mult cu cât au ales o astfel de vacanță pentru prima dată. Și-au promis că vor reveni pe tărâmurile magice ale deltei și au regretat că nu le-au vizitat până acum.

    Mirajul Deltei Dunării a atras zeci de mii de turiști

    Parcă niciodată Delta Dunării nu a fost mai căutată ca acum. A devenit un must-see, iar voucerele de vacanță le oferă multor turiști oportunitatea de a vizita această lume de basm, la care înainte doar visau.

    JCI Play 4x4 Jurilovca Promovarea pe care o face de mai bine de un an Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării le dezvăluie românilor, dar și potențialilor turiști străini, obiectivele pe care n-ar trebui să le rateze dacă ajung în județul Tulcea. Astfel, rezultatele eforturilor făcute de echipa AMDTDD au dovedit tuturor că o destinație bine promovată poate înregistra o creștere spectaculoasă de 77% a numărului de turiști, într-un singur an.

    Cosia CernaInteresant este faptul că asociația nu și-a propus să dezvolte turismul în mod haotic, doar de dragul de a atrage vizitatori. Este promovat un produs turistic integrat, bazat pe elemente de multiculturalitate, tradiții, meșteșuguri, gastronomie locală și biodiversitate, un turism lent, de vizitare, practicat de vizitatori educați, care știu de ce aleg destinația Delta Dunării. Sunt zeci de localități în județul Tulcea, fiecare cu farmecul și cu tradițiile ei, dar voi  doar câteva dintre ele.

    Sulina, o poveste de oraș

    Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei. Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

    Sulina apus pe Dunare Este o adevărată plăcere să prinzi răsăritul pe plaja din Sulina și să privești apusul, printre catargele vaselor ancorate pe Dunăre, de pe terasa pensiunii Perla. Practic, Sulina este o poveste de oraș, despre care  puteți afla mai multe informații din articolele pe care Discover Dobrogea le-a publicat deja.

    Letea, satul dintre ape

    Dacă ajungeți în Delta Dunării, o excursie în satul Letea v-ar plăcea nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să vă arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

    Localnici LeteaSpectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți. Dacă tot ați ajuns la Letea, rugați-l la întoarcere pe căruțaș să vă plimbe puțin prin sat și să vă arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

    Mancare traditionala LeteaIar dacă între timp vi se face foame, nu ocoliți terasa ”La coana Viorica”, unde puteți mânca produse tradiționale pescărești, pregătite ”cu mult suflet” de doamna Viorica.

    La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile  

    Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

    Sarichioi Old Rite ChurchCele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

    Cetatea Enisala SarichioiUnul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din apropiere este Cetatea medievală Enisala, situată la 7 kilometri de Sarichioi.

    Jurilovca și istoria ei

    La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării. Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști.

    Capul DolosmanExtrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o puteți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

    Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

    Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate, îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

    Delta Dunarii toamnaLocalnicii sunt învățați cu turiștii și le oferă mâncăruri pescărești, plimbări pe canalele Dunării și muzică tradițională.

    Peștele este gătit în mii de feluri în Delta Dunării

    Localnicii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi. Când singurul produs pe care îl au gospodinele la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

    Mancaruri traditionale TulceaBorș de pește, tocană, musaca, chiftele, saramură, zacuscă pește pane, umplut, scordolea, prăjit, marinat, uscat, în tarte sau plăcinte, în sarmale ori ardei umpluți, pe varză sau pe grătar, peștele nu lipsește de pe masa locuitorilor din deltă. Iar turiștii apreciază foarte mult gastronomia deltaică, deoarece doar în județul Tulcea pot gusta astfel de delicatese.

    Despre localitățile din Delta Dunării, obiceiurile și tradițiile oamenilor de acolo vom mai scrie multe articole interesante. Dacă le apreciați, vă așteptăm să intrați în comunitatea de cititori, printr-un like pe pagina noastră de Facebook, Discover Dobrogea. Vă mulțumim!

  • O casă veche din Jurilovca alină dorul unui cuplu de fotografi, de copilăria la țară, la bunici

    O casă veche din Jurilovca alină dorul unui cuplu de fotografi, de copilăria la țară, la bunici

    Sunt tineri, mereu pe drumuri cu diverse proiecte, fotografi foarte căutați, dar simt tot mai acut nevoia de a se retrage într-o zonă liniștită. Viața la oraș a devenit obositoare pentru ei, ca un carusel care nu se mai oprește și din care vor cu orice preț să coboare. Dragostea pentru tradiții și pentru viața simplă de la țară, care le-a fost insuflată de bunici încă de când erau copii, le-a ghidat pașii către Jurilovca, o localitate de ruși lipoveni, din județul Tulcea. Acolo, Daniela și Marian Sterea au găsit anul trecut, după 9 luni de căutări, casa visurilor lor. O reabilitează cu multă răbdare, o iubesc ca pe un copil și vor să-i ofere tot ce este mai bun, fără să îi modifice personalitatea. De fapt, este o poveste frumoasă despre dragostea a doi tineri pentru tradiții și pentru clădirile de patrimoniu, despre întoarcerea lor la bucuriile simple oferite în copilărie în casa bunicilor și despre promovarea obiceiurilor rușilor lipoveni din Dobrogea.

    Lumea este pusă pe fugă și pe făcut mulți bani, dar uită să trăiască

    După 10 ani de muncă asiduă și alergătură permanentă, s-a produs un declic și fotograful Marian Sterea și-a dat seama că pierde esențialul. A conștientizat că viața are și bucurii, dar sunt altele decât puținele momente de liniște pe care și le oferă.

    Casa veche JurilovcaȘi-a amintit că iubește caii, că-i place să meargă prin iarbă cu tălpile goale și să se plimbe prin pădure cântând la caval. Constanța nu-i oferă însă aceste plăceri astfel că, treptat, a descoperit Dobrogea, tot căutând locuri noi pentru ședințele foto pe care le realizează. Fiind îndrăgostiți de tradiții și de mediul rural, încă din vremea în care își petreceau vacanțele la bunici, Dana și Marian au hotărât că este timpul să își caute o casă la țară.

    Casa veche Jurilovca”Am ajuns la faza în care nu ne mai place gălăgia, haosul, nu ne mai plac oamenii agitați. Lumea este pusă pe fugă și pe făcut bani, tot mai mulți bani, dar uită să trăiască. Astfel, mi-am dat seama că viața se duce repede, că au trecut 10 ani de când muncim în permanență și nu ne alegem cu nimic. Aproape m-am speriat la un moment dat și m-am gândit că mie îmi plac alte lucruri. Iubesc natura, caii, sunt pescar amator, am un caval și îmi place să cânt la acest instrument prin pădure. Aici, în Constanța, nu pot face asta, ar spune toți că sunt nebun dacă ies în fața blocului și cânt la caval. Totul este mai simplu la țară. Voi fi în continuare fotograf de evenimente, dar voi trăi o viață mai liniștită”, a declarat pentru Discover Dobrogea fotograful Marian Sterea.

    Familia Sterea a ales Jurilovca și casa ei seculară, verde smarald

    Daniela și Marian trăiesc la oraș, dar o părticică din ei a rămas la țară, deoarece acolo au petrecut vacanțele copilăriei și cele mai frumoase momente din viață. Așa se face că, după îndelungi căutări au găsit anul trecut o casă de vânzare, pe care este imposibil să nu o remarci dacă treci prin Jurilovca. S-au îndrăgostit la prima vedere de locuința cu o istorie îndelungată, de 126 de ani, cu fațada îmbrăcată în lemn verde smarald, decorată cu ornamente sculptate. După ce au cumpărat-o au început să facă proiectele de reabilitare, împreună cu o echipă  de arhitecți și constructori. Este o casă lungă cât un vagon de tren, cu 7 camere prin care se trece dintr-una în cealaltă și la final se ajunge într-o magazie. Ea va fi refăcută, fără să fie modificată însă arhitectura originală, la care proprietarii țin foarte mult.

    Casa veche JurilovcaDaniela și Marian merg la Jurilovca cel puțin o dată pe săptămână. Ei spun că sunt zile în care ajung la casă fără niciun motiv, doar pentru că le este dragă. Le place mult să se implice în noul lor proiect și au început chiar să recondiționeze singuri mobilierul vechi. Imobilul a fost construit în 1893, iar superba fațadă din lemn vopsit în culoarea verde, specifică rușilor lipoveni, a fost montată în anul 1957, spune Marian Sterea. Ei au cumpărat imobilul care are o vechime de mai bine de un secol, cu tot ce era în el.

    Casa veche JurilovcaAstfel, au găsit două paturi de aproape 90 de ani și alte două realizate în 1956, albume foto în care apar familiile ce au locuit în acea casă și chiar o saună veche, ”bania” cum îi spun lipovenii. Sauna este o anexă lângă corpul mare de casă, încălzită cu focul făcut în soba din altă cameră, alăturată.

    Casa veche JurilovcaAu păstrat inclusiv lămpile vechi și afumate, cu care odinioară proprietarii locuinței își luminau odăile.

    Comunitatea de ruși lipoveni de la Jurilovca i-a acceptat repede pe cei doi constănțeni

    Deși se spune despre ruși lipoveni că au o comunitate închisă, în care intri cu greu, Marian și Daniela Sterea s-au împrietenit foarte repede cu localnicii din Jurilovca. Primul pas pentru cunoașterea acestor oameni, a fost o vizită la biserica din localitate. Marian a intrat în biserica de rit vechi a rușilor lipoveni, a făcut poze acolo, iar localnicii au fost extaziați când au văzut acele cadre frumoase.

    Rusi lipoveni JurilovcaDe atunci s-au legat toate lucrurile și cuplul de fotografi a fost acceptat în comunitate, a început să îi cunoască pe locuitori și a fost chemat la diferite familii din Sarichioi și din Jurilovca pentru a imortaliza diverse evenimente.

    ”Lipovenesc”, proiectul familiei Sterea de promovare a Dobrogei de Nord

    După ce a cumpărat casa de la Jurilovca, Marian Sterea și-a dorit să promoveze zona. De atunci, el arată lumii tradițiile și obiceiurile rușilor lipoveni, pe pagina ”Lipovenesc” pe care a creat-o pe Instagram și Facebook.

    Casa veche Jurilovca”M-am gândit că ar fi păcat ca toate acele poze frumoase să rămână într-un folder la mine în calculator și am început să le fac publice pe rețelele sociale. ”Lipovenesc” nu este doar despre lipoveni, ci despre Delta Dunării și despre Dobrogea, în general. Când plec spre Tulcea îmi iau de fiecare dată și un aparat foto și n-am cum să nu găsesc ceva frumos de fotografiat pe drum. Dobrogea este superbă, își schimbă cromatica, își modifică stările de la o săptămână la alta, ba are flori, ba grâul e verde, apoi se preschimbă în galben, mai apare și lavanda, apoi floarea soarelui sau porumbul. Am spus că ar fi păcat, dacă tot sunt fotograf, să nu promovez această zonă cât pot de mult. Mi-am convis deja câțiva prieteni fotografi să își cumpere case în Dobrogea de Nord și au început să caute locuințe vechi și frumoase. Mi-ar plăcea ca lumea să înceapă să conștientizeze că în Dobrogea sunt multe tradiții care nu trebuie lăsate uitării. Tocmai de aceea m-au atras rușii lipoveni, ei au în Jurilovca o comunitate foarte unită, care păstrează obiceiurile vechi și își învață copiii că trebuie să le ducă mai departe”, a precizat pentru Discover Dobrogea, fotograful Marian Sterea.

    ”Vreau ca Jurilovca să devină un fel de Viscri”

    Marian Sterea spune că a ales Jurilovca pentru potențialul enorm pe care îl are, pentru diversitatea zonelor de relief, pentru ușurința cu care ajungi acolo cu mașina dar și la Marea Neagră, Gura Portiței fiind la o distanță de 20 de minute cu barca. El își dorește ca Jurilovca să devină un fel de Viscri și să îi inspire pe localnicii din zonă.

    Traditii Jurilovca”Sunt niște sate atât de frumoase și pline de verdeață în Dobrogea de Nord, încât ai impresia că ai ajuns în Neamț. La Visterna sau la Sarichioi, dacă o iei în stânga spre Măcin, toate satele sunt pitorești. Sunt necosmetizate, dar au potențial. Nu mi-aș dori nici să devină comerciale și să văd o shaormerie la Mila 23 sau să pună termopane la geamuri și să își piardă tot farmecul aceste locuri în care obiceiurile încă se mai păstrează. Lucrurile încep însă să se schimbe, treptat și în mediul rural. Un bătrân îmi spunea: ”Păi ce, noi suntem săraci să mai punem stuf pe casă?” Nu este vorba de sărăcie, ci de păstrarea arhitecturii caselor tradiționale din Dobrogea. În plus, stuful este cel mai scump acoperiș momentan, meșterii se găsesc greu, dar oamenii au început să perceapă altfel lucrurile. Apar acoperișuri din țiglă metalică, deși nu au nicio legătură cu arhitectura zonei”, spune fotograful Marian Sterea, care a precizat că el va folosi tradiționalul stuf pentru acoperișul casei. El afirmă că l-au atras satele de ruși lipoveni pentru că sunt foarte ordonate și seamănă cu localitățile săsești din Bucovina, cu străzi și trotuare late și cu multe flori în fața caselor.

    Planuri noi pentru o casă veche

    Un grajd cu doi cai, o capră, două, trei oi, cu alte cuvinte însuflețirea frumoasei case de la Jurilovca este unul dintre planurile familiei Sterea pentru anul ce urmează.

    Moara de vant Jurilovca

    Marian vrea să construiască și o moară pe care să o amplaseze în curtea sa de aproape 5000 de metri, deoarece în Dobrogea erau pe vremuri aproximativ 700 de mori, care se încadrau excelent în peisaj, iar acum mai există doar două. Un alt proiect la care Marian se gândește deja, este realizarea unui eveniment în toamna anului 2020, intitulat ”Povestea mustului”. Nu mai are vie pe moșie, deoarece era bătrână, dar și-a propus să organizeze o astfel de manifestare, după ce a descoperit în magazia casei multe obiecte folosite la prepararea mustului. Le păstrează și le recondiționează, dar este convins că alți proprietari ar fi pus pe foc butoaiele vechi, zdrobitorul de struguri, teascul sau linul. Vom da de știre când va fi organizată serbarea câmpenească, cu muzică tradițională și oameni iubitori de obiceiuri, în curtea casei cu fațadă din lemn verde smarald, de la la Jurilovca. Până una, alta, Marian se mândrește că socrii săi îl susțin în acest proiect, iar tatăl Danei, proaspăt pensionar, spune că acolo a redescoperit viața. Familia Sterea a precizat că se va retrage treptat spre Jurilovca, până când va învăța să facă diferența între sat și oraș și își va dori să stea mai mult la țară.

  • Delta Dunării, tărâmul care te vrăjește cu peisajele, gastronomia și tradițiile sale

    Delta Dunării, tărâmul care te vrăjește cu peisajele, gastronomia și tradițiile sale

    Dacă este un loc în România care îi farmecă de la prima întâlnire pe turiști, acela este cu siguranță Delta Dunării. Am văzut vizitatori străini care au plâns când au văzut frumusețile deltei. Este emoționant să vezi de la mică distanță păsările în habitatul lor natural. Simți că ești într-un basm când te plimbi cu barca pe canale, printre nuferii albi și galbeni care îmbracă în straie de sărbătoare apele Dunării. Iar când papilele îți dansează de fericire când guști din gastronomia deltaică, mai că îți vine să te muți în Delta Dunării.

    Delta Dunării, ținut de poveste cu păsări colorate și peisaje de vis

    Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare și este cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

    Delta-Dunarii- pesisaje-traditii-gastronomie Cormorani, pelicani, lebede, egrete și pescăruși, pe toate le veți surprinde în timp ce zboară sau când  își fac siesta. Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat rai pe pământ. Ei pot admira spectacolul oferit de stolurile de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot realiza.

    Jurilovca, unică în Dobrogea

    Împrejmuită de lacurile Razim și Golovița și situată la mică distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar prea puțin cunoscută de vizitatori. Capul Doloșman, cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, ne oferă o priveliște spectaculoasă.

    Capul Dolosman Jurilovca În plus, vestigiile istorice din zonă sunt insuficient promovate. Capul Doloșman se întinde pe aproape 3 kilometri și acolo poate fi văzută Cetatea Orgame-Argamum, prima așezare atestată istoric din România. Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri și se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și se traduce ”Cap rău”.

    Sarichioi, un sat în care tradițiile sunt respectate

    Înconjurată de lacurile Razim și Babadag, localitatea Sarichioi are cei mai mulți etnici ruși lipoveni din România. Aici, se păstrează tradițiile străvechi, dansurile și cântecele rusești, credința și portul popular. Dacă ajungeți pe înserat în Sarichioi, nu ratați apusul pe lacul Razim din portul pescăresc. Este o adevărată încântare să privești bărcile lăsate de pescari pe mal de pescari și casele inundate de lumina portocalie a soarelui. Nu ratați nici cele două biserici lipovenești de rit vechi din sat, care au o arhitectură deosebită și sunt situate pe malul lacului.

    Portul Sarichioi Sarichioi Port Locuitorii din Sarichioi sunt ortodocși de rit vechi sau staroveri, păstrători ai credinței adevărate. În bisericile rușilor lipoveni, slujbele religioase sunt ținute doar în limba slavonă. În timp ce treceți prin localitate, priviți casele tradiționale și grădinile cu multe flori colorate din fața curților gospodarilor. Cu siguranță o să vă placă ce vedeți acolo.

    Cetatea Enisala

    Comuna Sarichioi este plină de surprize și s-au scris multe legende despre această zonă încărcată de istorie. Fortăreața Heracleea sau Enisala cum o știu mulți, a fost construită de negustorii genovezi în vremea Imperiului Bizantin, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

    Cetatea Enisala Situată pe un deal înalt și calcaros din satul Enisala, între lacurile Razim și Babadag, cetatea antică poate fi zărită de la distanță, iar la apus și la răsărit pare desprinsă din povești. Denumirea localității provine din limba turcă ”Eni Sale” și se traduce prin ”Satul nou”.

    Suvenir din Dobrogea, casa tradițiilor din Dobrogea

    Dacă tot ajungeți în județul Tulcea, puteți face un mic ocol, pentru a vizita Suvenir din Dobrogea, casa tradițională din Dobrogea. La Bianca Folescu veți avea ocazia să vă întoarceți în timp, să vă amintiți de casa bunicilor și să simțiți natura departe de lumea dezlănțuită și să vedeți elemente autentice dobrogene.

    Suvenir din Dobrogea, Discover DobrogeaÎn plus, ea are o adevărată Arcă a lui Noe, în care sunt cai, ponei, pisici, căței, capre, găini și multe alte animale și păsări pe care nu aveți ocazia să le vedeți în mediul urban. Tot acolo există 5 camere amenajate după tradițiile a tot atâtea etnii din Dobrogea, ce conțin obiecte vechi ale minorităților din regiune.

    Plajele sălbatice din Delta Dunării, preferatele turiștilor

    Plajele sălbatice au început să fie preferatele turiștilor care ajung în deltă. Indiferent că vorbim de plajele de la Sfântu Gheorghe, Perișor, Vadu sau Sulina, zonele neamenajate sunt pe placul oaspeților care doresc liniște și relaxare maximă.Plaja Perisor Discover Dobrogea Ce poate fi mai plăcut decât să te contopești cu natura, să asculți valurile care se sparg la mal, țipetele pescărușilor și să meditezi până când începi să îți auzi gândurile?

    Gastronomia deltaică, bucuria papilelor gustative

    Icrele și produsele din pește sunt delicatesele care îi ridică pe primul loc pe podium pe locuitorii din Tulcea și Delta Dunării, la acest capitol. Nicăieri altundeva nu poți mânca un storceag mai bine gătit decât în deltă, o saramură sau o plachie. Iar dacă aprofundăm subiectul, ajungem la plăcinte cu ficat de pește, musaca sau chiar deserturi din pește, la care nimeni nu îi întrece pe localnicii din județul Tulcea.

    Mancare traditionala Delta DunariiChiar și cei care spun că nu le place peștele vor ajunge să mai ceară o porție de știucă umplută sau de chiftele de știucă sau de pește pane. Este raiul peștelui și vă asigur că papilele voastre vor dansa de bucurie.

    Este imposibil să nu îți dorești să revii în Delta Dunării după ce ai vizitat-o o dată. Este un tărâm magic, în care natura, tradițiile, gastronomia și ospitalitatea localnicilor se îmbină perfect și le oferă vizitatorilor experiențe de neuitat. Dacă doriți să evitați aglomerația și țânțarii, aceasta este perioada perfectă pentru o vizită în deltă, dacă nu mai aveți răbdare până la vară sau, de ce nu, la toamnă sau la iarnă. Vacanță  frumoasă să aveți!

  • La Sarichioi este și iarna de poveste

    La Sarichioi este și iarna de poveste

    În Sarichioi, tradițiile se păstrează, iar amintirile din copilărie nu dispar niciodată. Ele revin, ori de câte ori sunt reînviate obiceiurile  și lucrurile pe care le iubeam. Mirosul de lemne arse în soba bunicilor, plăcinta rumenă pe care mama o scotea din cuptor, gerul iernii care ne înroșea obrajii când stăteam ore întregi pe derdeluș sau la patinoar, aroma supei cu care ne încălzeau părinții când intram în casă după o zi de joacă, hainele frumoase pe care bunica le purta duminica la biserică, bucuria colindelor și câte și mai câte. Ei bine, toate acestea mi s-au derulat prin fața ochilor, când am ajuns la Sarichioi. Am avut senzația că m-am întors în timp și văd, cu ochii mei de copil, lucrurile care îmi erau dragi odată. Știu, mulți dintre noi nu se încumetă să meargă iarna în zonele pe care le adoră vara, pentru că nu își imaginează că pot fi la fel de interesante. La Sarichioi însă, și iarna este de poveste.

    Pe lacul Razim din Sarichioi, patinoar cât vezi cu ochii

    Ne-am obișnuit cu patinoarele mici din orașe, pentru că nu ni se oferă altceva și nici nu există spațiu suficient pentru amenajarea unora mai mari. Mi s-a tăiat răsuflarea însă, când am văzut kilometri întregi de gheață perfectă, numai bună pentru distracție. Lacul Razim, care înconjoară localitatea Sarichioi, se transformă iarna într-un imens patinoar. Zeci de copii merg împreună cu părinții pe lac și se distrează de minune.

    Patinoar Lacul Razim SarichioiMulți spun că este periculos, însă localnicii afirmă că gheața este groasă, însă chiar dacă s-ar sparge, apa este foarte mică până departe în larg și nu există niciun pericol pentru cei care vor să practice acest sport de iarnă. Razim, este lacul cu cea mai mare suprafață din Romania. Situat în sudul Deltei Dunării, el are o suprafaţă de aproximativ 400 de km pătrați şi o adâncime de maximum 2,8 metri. Laguna Razim este legată cu brațul Sfântu Gheorghe prin canalele Dranov şi Dunăvăț, de unde primeşte un aport fluvial provenit din Dunăre.

    Pescuitul la copcă

    Peștele pe care îl consumă localnicii din Sarichioi trebuie să fie proaspăt, indiferent de sezon. Tocmai de aceea, pescarii merg pe canalele înghețate și pescuiesc la copcă, iar produsele pescărești pe care le pun gospodinele pe masă au un gust excelent chiar și iarna.

    Pescuit la copca Sarichioi Cei cărora le place să meargă la pescuit, pot da o fugă în satul de pe malul Lacului Razim, să experimenteze un nou stil, cel la copcă. Nimănui nu-i strică două, trei ore petrecute în aer curat, unde mai punem că rezultatul constă în câțiva pești, care vor reprezenta o delicatesă pentru cei care îi mănâncă.

    Sarichioi, localitatea cu cei mai mulți ruși lipoveni

    Înconjurată de Lacul Razim și parțial de Lacul Babadag, Sarichioi este localitatea cu cei mai mulți etnici ruși lipoveni din România. Ei păstrează tradițiile străvechi, dansurile și cântecele rusești, credința și portul popular, fiind ortodocși de rit vechi sau staroveri, cum li se mai spune, adică păstrători ai credinței adevărate.

    Biserica rit vechi Sarichioi La biserica rușilor lipoveni, slujbele religioase au loc doar în limba slavonă, iar sărbătorile sunt ținute după calendarul iulian, decalate cu 13 zile față de ale noastre. Lipovenii sunt oameni veseli, care știu să se distreze și să se bucure de viață și își primesc oaspeții cu mare bucurie și cu mâncăruri tradiționale.

    Cetatea Enisala

    Comuna Sarichioi este plină de surprize și s-au scris multe legende despre această zonă încărcată de istorie. Fortăreața Heracleea sau Enisala cum o știu mulți, a fost construită de negustorii genovezi în vremea Imperiului Bizantin, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

    Cetatea Enisala Situată pe un deal înalt și calcaros din satul Enisala, între lacurile Razim și Babadag, cetatea antică poate fi zărită de la distanță, iar la apus și la răsărit pare desprinsă din povești, indiferent de sezon. Denumirea localității provine din limba turcă ”Eni Sale” și se traduce prin ”Satul nou”.

    Legenda vinului Negru de Sarichioi, spusă la gura sobei

    La un pahar de vin fiert, băut la gura sobei, am aflat legenda vinului negru de Sarichioi. Localnicii spun că în urmă cu mai bine de un secol, ”Negrul de Sarichioi” era un vin extrem de gustos, care se vindea în restaurantele de lux din București, Tulcea, Constanța și chiar în cele de peste hotare. Cum spuneam, povestea lui este veche și pornește de la o legendă care spune că în urma unei furtuni, a naufragiat în zonă un vas franțuzesc, care se îndrepta spre Sulina. Lipovenii din Sarichioi, în frunte cu atamanul Sidor, au salvat pasagerii, dar au lăsat nava eșuată pe apă, cu tot cu marfă.

    Vinul negru de SarichioiSeara, pe malul Lacului Razim au fost aduși de apă mai mulți butuci de viță-de-vie de pe vasul franțuzesc, pe care rușii lipoveni i-au pus pe foc. Bătrânul ataman Sidor a salvat câțiva butuci și i-a pus la el în grădină, iar după câțiva ani aceștia au rodit, iar din struguri a fost făcut Vinul Negru de Sarichioi, care avea un gust atât de bun, încât licoarea a devenit celebră. Nu pentru mult timp însă, deoarece vița a fost atacată de filoxera, o insectă care atacă vița-de-vie și foarte puțini localnici mai au acum acest soi de viță franțuzească. Am aflat de curând că un localnic intenționează să înființeze o plantație viticolă cu acest soi, pentru a reînvia legenda și din dorința de a-și servi oaspeții cu Negru de Sarichioi.

    Indiferent de sezonul în care alegeți să vizitați comuna Sarichioi, veți fi primiți cu zâmbetul pe buze, cu muzică și voie bună, cu mâncăruri gustoase și cu multă bucurie.