Tag: rușii lipoveni

  • Ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la construcția unei case

    Ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la construcția unei case

    Ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la construcția unei noi locuințe, au atât elemente întâlnite și la românii din zonă, cât și aspecte particulare. De altfel, ridicarea unei case vine, de cele mai multe ori, la pachet cu anumite rituri, indiferent de etnia din care fac parte proprietarii.

    Ritualurile practicate de rușii lipoveni  din Dobrogea, la ridicarea unei case

    Chiar dacă în ziua de astăzi, casele au construcții moderne și nu mai respectă arhitectura tradițională din trecut, s-au păstrat ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la ridicarea unei locuințe.

    rusii-lipoveni-din-dobrogea-ritualuri-arhitectura-traditionala-a-caselor-rusilor-lipoveni-din-dobrogea

    ”Un prim obicei, practicat în majoritatea comunităţilor lipoveneşti dobrogene, era sfinţirea locului pe care urma să se ridice casa, obiceiul fiind cunoscut prin sintagma «botezul locului».

    Deoarece gospodăria este locul în jurul căruia gravitează familia, obiceiurile legate de construcţia unei noi case reprezintă un element integrat şi integrator în sistemul complex al obiceiurilor. Astfel, o practică des întâlnită, atât la români, cât şi la ruşii lipoveni, este cea a punerii banilor la temelia casei, în scopul «atragerii» norocului pentru membrii familiei respective.

    rusii-lipoveni-din-dobrogea-ritualuri-case-arhitectura-traditionala-a-caselor-rusilor-lipoveni-din-dobrogea

    Prin această «plată» se asigura «tăria temeliilor» şi alungarea a tot ceea ce ar fi fost nefast pentru familie. Deseori, alături de bani, în scop apotropaic şi purificator, la temelia casei se punea şi sare.

    Îngroparea unui obiect la temelia casei îşi are originea în vechile ritualuri de construcţie, prezente în multe arii culturale, potrivit cărora o construcţie se dărâmă, dacă nu i se aduce o jertfă umană. La ruşi, a dăinuit legenda conform căreia zidul Novgorodului a putut fi ridicat doar după ce o femeie însărcinată a fost îngropată în temelii. Cu timpul, obiectele au devenit substitute ale jertfelor umane, dar motivaţia gestului a rămas aceeaşi.

    Un alt obicei, menit să asigure protecţia membrilor familiei, este cel conform căruia la căpriori, în partea de răsărit a casei, se punea o coroană de flori şi o cruce deasupra. La români, în acelaşi loc, se aşeza o ramură verde, ca simbol al trăiniciei, un ştergar şi băutură.

    După finalizarea acoperişului, «în fruntea casei» (pe acoperiş), se obişnuia să se pună o cruce turnată din metal, care era lăsată acolo până la finalizarea construcţiei. Ulterior, crucea era fixată pe peretele din dreptul uşii, pentru a păzi «intrarea în casă».

    La Slava Cercheză, după ce se acoperea casa, sus în pod, «se punea crucea», apoi se realiza frontonul din lemn, decorat cu «păsări», acestea fiind considerate «apărătorii casei», scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.

    Sfințirea casei, ritualul de la care nu se abat rușii lipoveni

    Sfințirea casei reprezintă un alt ritual practicat de rușii lipoveni din Dobrogea, dar și de alte etnii din regiune. Acest rit are scopul de a alunga relele și de a crea un mediu curat pentru familia care va locui în noua casă.

    rusii-lipoveni-din-dobrogea-ritualuri-sfintirea-casei-craciunul-la-rusii-lipoveni

    ”O altă practică, nelipsită la finalizarea construcţiei, este cea a sfinţirii casei, prilej cu care familia oferea o masă îndestulată meşterilor, vecinilor, celor care au muncit la ridicarea casei şi preotului. Dacă la români această masă se numeşte aldămaş sau adălmaş, la ruşii lipoveni este cunoscută sub numele de novoselie şi era precedată de acţiunea de sfinţire a construcţiei.

    Aşa cum reiese din cele declarate de un informator de teren, rudele invitate la novoselie aduceau daruri de «casă nouă»: «la casă nouă se face novoselie şi sfeştania, la care rudele apropiate vin cu daruri, iar gazda care sfințește casa dă masa şi băutura. Aşa e la noi.»  Conform ritualului, novoselie precede sfeştania.

    În cadrul acestui obicei, întâlnit la finalizarea oricărei construcţii, nu doar a casei, credinţele și superstiţiile creştine se suprapun cu cele păgâne. Ritualul sfinţirii casei de către preot, este descris astfel de către Irina Mihailov, lipoveancă din Slava Cercheză: «După ce casa era terminată, se sfinţea de către preot, ca să gonească duhurile rele. Preotul aşeza lumânări, la icoane şi în cele patru colţuri ale camerei. În faţa icoanei, pe un sac, se aşeza o găleată plină cu apă, pe care se puneau patru lumânări aprinse. Se făcea slujba, se sfinţea apa şi se stropea toată casa. Se cânta şi se citea din cărţile bisericeşti, apoi, stăpâna casei împărţea bani tuturor invitaţilor, după care se aşezau cu toţii la masă. Seara, veneau rudele şi alţi invitaţi la novoselie şi aduceau cadouri de casă nouă».

    Terminarea unei construcţii şi pregătirea de intrare în casă nouă erau considerate, la majoritatea popoarelor, praguri importante pentru asigurarea premonitorie a unui trai cât mai bun pentru familia care lua în stăpânire spaţiul respectiv. Totodată, nevoia de sacralizare a gospodăriei izvora din dorinţa permanentă de înlăturare a tot ceea ce era considerat «rău».

    La intrarea în curte, pe interiorul porţii, sau deasupra uşii de acces în casă, proprietarul casei pune o molitva, o rugăciune, «care se ia de la biserică». Lângă molitva, de cele mai multe ori este fixată crucea (krestik), care a stat pe acoperiş până la finalizarea casei. Acest «ansamblu» (molitva şi krestik) are un puternic rol apotropaic împotriva «gândurilor şi duhurilor rele».

    În ceea ce priveşte protecţia casei, la ruşii lipoveni se întâlnesc vechi spirite, descinse din mitologia slavă. Având rădăcinile în perioada precreştină de dinaintea Rusiei Kievene, aceste spirite erau percepute ca nişte fiinţe supranaturale, pe care nu le putea vedea nimeni, şi purtau numele de domovoi (spirite ale casei) şi dvorovoi (spirite ale gospodăriei). În afară de acestea, imaginarul popular l-a creat şi pe Bannik, spiritul băii, care sălăşluia tot pe lângă casă, dar în bania (baia cu aburi), aflată în curtea casei.

    În mitologia slavă, Domovoi era zeitatea protectoare a căminului şi întruchiparea focului din vatră, fiind imaginat ca un bătrân mic, acoperit de o blană miţoasă, care stătea mereu la căldură. El este considerat un factor coagulant al familiei pe care o are în grija. Dacă este mâniat, domovoi-ul poate deveni ostil, purtându-se urât, ca şi cum nu ar aparţine casei respective. Fiecare casă are domovoi-ul ei, aşa cum la români se crede că sub fiecare casă sălăşluieşte un şarpe, şarpele casei. Chiar dacă domovoi era un spirit protector al casei, se credea că apariţia lui intempestivă era prevestitoare de rău.

    Deşi după creştinarea Rusiei s-a făcut o puternică propagandă antipoliteistă, acest spirit al casei nu a putut fi eradicat din conştiinţa maselor, ba mai mult, urmaşi ai vechilor staroveri încă vorbesc despre acesta. În ceea ce-l priveşte pe Dvorovoi, spirit al curţii, al cărui nume derivă din cuvântul rusesc dvor (curte), acesta este mai degrabă un spirit malefic, ce chinuie animalele domestice din gospodărie, motiv pentru care trebuie «îmbunat» prin anumite acţiuni întreprinse de oameni.

    Toate aceste credinţe păgâne, tributare mitologiei slave, au coexistat în paralel cu cele creştine, iar perioadele de cumpănă din istoria ortodocşilor de rit vechi nu le-au afectat decât într-o oarecare măsură”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.

    În ceea ce priveşte riturile de construcţie practicate de ruşii lipoveni din Dobrogea, la ridicarea unei noi locuinţe, acestea au multe elemente întâlnite şi la românii din satele învecinate, dar există unele aspecte particulare, care imprimă nota de etnicitate identitară.

  • Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este o sărbătoare de familie

    Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este o sărbătoare de familie

    Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni din Dobrogea este o sărbătoare de familie, pe care staroverii nu concep să o petreacă fără să participe la slujba religioasă. Ei celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, cu o bucurie reținută, pentru că sărbătoarea este dictată de ritualuri care se leagă de biserică.

    Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni

    Credincioșii de rit vechi din Dobrogea, lipovenii sau staroverii cu li se mai spune, se pregătesc să vestească Nașterea Domnului. Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este celebrat pe 7 și 8 ianuarie.

    craciun-pe-stil-vechi-rusi-lipoveni-sarichioiÎn Ajunul Crăciunului, pe 6 ianuarie, gospodinele fac ultimele pregătiri în casă, iar seara merg la slujba de la biserică, după care așteaptă colindătorii. Cea mai mare comunitate de ruși lipoveni este concentrată în Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

    Crăciunul, o sărbătoare de familie pentru rușii lipoveni

    Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni este o sărbătoare de familie. El nu este privit din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi îl percepem. Este o celebrare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos.

    craciunul-pe-stil-vechi-la-rusii-lipoveni-sarichioiNimic din spiritul comercial de astăzi al sărbătorilor de iarnă nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii de Crăciun. Crăciunul este o sărbătoare pe care rușii lipoveni din Dobrogea o petrec alături de familie, cu o bucurie reținută, deoarece ritualurile sunt legate în general de biserică.

    Biserica de rit vechi a rămas ancorată în secolul al XVII-lea

    În localitatea Sarichioi din județul Tulcea întâlnim comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România. Acolo, Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea, iar tradițiile pentru Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni sunt păstrate cu sfințenie.

    craciunul-pe-stil-vechi-rusi-lipoveni-sarichioiPe vremuri, când se tăia porcul de Crăciun, cei mici îi ajutau pe părinți și nu gustau nici măcar șorici, deși mirosul era îmbietor. Se respecta tradiția și se putea mânca pește până la Sf. Nicolae, apoi toată lumea ținea un post mai strict.

    Preparate pregătite în Ajunul Crăciunului pe stil vechi, de rușii lipoveni

    În Ajunul Crăciunului pe stil vechi la rușii lipoveni, femeile gătesc răcitură cu hrean, dar și nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc coapte la cuptor.

    De asemenea, ele pregătesc cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și, în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean.

    craciun-pe-stil-vechi-rusi-lipoveni-sarichoiPreparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta și colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.

    Tot în Ajun, rușii lipoveni se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine.

    Gospodinele pregătesc și orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți și bomboane. Toate preparatele le sunt oferite rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, își tratează oaspeții cu aceleași produse.

    Craciun pe stil vechi, lipoveniOrdinea în care sunt servite produsele la masa tradiţională de Crăciun, este foarte bine stabilită.  Răciturile sunt primele pe care rușii lipoveni le consumă la marea sărbătoare, fiind urmate de ciorba lipovenească, sarmale, friptură și la sfârșit dulciurile, toate fiind preparate exclusiv după rețete tradiționale.

    Peștele nu lipsește de pe masa de Crăciun a rușilor lipoveni

    În zona Deltei Dunării, nu lipsesc la Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni, preparatele din pește. Astfel, platoul cu aperitive include în mod aproape obligatoriu peștele afumat sau marinat și salata de icre de știucă ori de crap.

    Peste afumat craciun stil vechiMasa de Crăciun se umple cu bunătăți pregătite de gospodine, de obicei pe bază de carne de porc, precum sarmale, răcitura ”haladeț”, cârnații făcuți în casă, caltaboș sau friptură.

    Pentru lipoveni, desertul constă, de cele mai multe ori, în cozonac cu nucă și stafide, colțunași și diferite prăjituri pregătite în casă.

    Post negru în Ajunul Crăciunului

    La rușii lipoveni, în Ajun de Crăciun se ține post negru, până după slujbă, în jurul orelor 3-4 după-amiază, după care se consumă doar mâncare fără ulei.

    Niciodată la rușii-lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului, anumite specialități culinare sau întâlniri.

    În ajunul sărbătorii, pentru staroveri, cele mai importante sunt postul și mersul la biserică. Sacelnik se numește acest obicei străvechi. Ei beau apă și merg la biserică. Abia în ziua de Crăciun, după slujbă, lipovenii stau la masă.

    Colindul rușilor lipoveni

    După liturghia pentru Crăciunul pe stil vechi la rușii lipoveni și după ce aceștia stau la masă, abia atunci se poate colinda. Lipovenii nu colindă niciodată înainte de sărbătoare.

    Rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor pe care îl cântă colindătorii, cărora ei le spun hristoslavciki.

    Ei fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească. Aceasta este o dovadă în plus, că lipovenii au părăsit Rusia în secolul al XVII-lea, înaintea colindelor de factură ucrainean-catolică.

    Colindătorii merg să anunțe Nașterea lui Isus la casele credincioșilor aproape de miezul nopții, după terminarea slujbei de la biserică. Copiii învață colindul la biserică, iar corul pe care ei îl formează este acompaniat de toți membrii familiei. Religia rușilor lipoveni impune ca toată lumea să știe colindul și să îl cânte în ziua de Crăciun.

    De asemenea, la rușii lipoveni nu este evidențiată o ierarhie a grupurilor de colindători, așa cum se întâlnește la alte minorități. Grupurile sunt, în general, reduse numeric și formate preponderent din copii care primesc binecuvântare de la preot, iar unul dintre ei ține în brațe o icoană.

    Tradiții și obiceiuri

    ”Pe vremuri, rușii lipoveni, seamănau semințe, atât în seara de Ajun, cât și în prima zi a anului. Grăunțele erau aruncate în casă sau în cuptorul de pâine, pentru belșug. Grăunțele de la primii semănători erau adunate și folosite în rituri de vindecare sau de protecție. Restul boabelor erau măturate a doua zi și date păsărilor din curte, să fie sănătoase”, a declarat pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea.

    Tot de la Alexandu Chiselev, am aflat că, pentru lipoveni, Ajunul Bobotezei este o zi de pietate și de post negru (sacelnik), astfel încât sunt interzise întâlnirile și consumul în comun al unor alimente. Boboteaza (Hreșcenie) marca în trecut plecarea pescarilor la zavod.

    Apa sfințită (sfitaia vada) în această zi se consumă timp de șapte zile, dimineața pe stomacul gol. O mică parte se păstra și se folosea pentru spălat pe față, în caz de deochi sau boli. Preotul umblă cu aghiazma prin gospodării, opt zile după Bobotează. Chiar dacă se sfințește apă și în Ajunul sărbătorii, aceasta nu are, în mentalitatea comunității, aceleași proprietăți precum aghiazma mare, fiind mai puțin consumată.

    Discover Dobrogea vă urează sărbători cu sănătate și multe bucurii!

    Fotografiile sunt realizate de Marian Sterea.