Admirăm arhitectura deosebită pe care o au casele tradiționale lipovenești, de fiecare dată când ne plimbăm prin localitățile din Dobrogea. Simple, dar deosebit de frumoase, văruite cu alb, cu ușile și geamurile vopsite cu albastrul tradițional lipovenesc, unele cu acoperiș din stuf, aceste locuințe atrag privirile tuturor.
Casele tradiționale lipovenești, vechi de peste 100 de ani, sunt reabilitate
Dacă te plimbi pe străzile din Jurilovca, vei vedea o mulțime de case vechi, tradiționale, care au fost restaurate și puse în valoare. Nu este deloc ușor să refaci aceste locuințe străvechi, însă, cei care se ambiționează să le reabiliteze, se bucură de rezultatul muncii lor.
O astfel de casă ca-n povești, veche de aproximativ 130 de ani, am vizitat în Jurilovca. Locuința a fost cumpărată în urmă cu 15 ani de profesorul de filozofie Ștefan Constantin, care a reabilitat-o și a făcut-o să arate ca pe vremuri.
Chiar și Majestatea sa Margareta a vizitat această casă tradițională lipovenească.
Ștefan este din Târgoviște, însă, după ce a vizitat Jurilovca s-a îndrăgostit de acele locuri, și-a luat o casă și s-a mutat acolo. Acum, face parte din comunitate și promovează cultura și istoria zonei.
”Jurilovca, este, probabil, unul dintre cele mai complexe locuri din Dobrogea și chiar din țară, de departe, din foarte multe puncte de vedere. De la sate tradiționale și istorie, la arheologie și natură. Zona are o multitudine de habitate, de la cele lagunare, deltaice, marine, complexitatea este uriașă.
Casa era într-o stare de degradare foarte avansată când am cumpărat-o în urmă cu 15 ani. Am lucrat la ea pe îndelete și am încercat să o transform în căsuța visurilor mele, așa cum o vedeam eu, detaliu cu detaliu.
N-am avut niciun plan inițial, am lucrat de pe o zi pe alta, îmi veneau idei, renunțam la unele dintre ele, dar, în principiu, a fost o muncă fizică uriașă.
Totul s-a realizat greu, dar, dacă mă întrebi pe mine, cel mai greu este să lucrez cu alții. Prefer să fac eu muncă fizică foarte grea, dar să fie totul în mâna mea. Când sunt lucruri pe care eu nu le pot face și trebuie să chem un meșter, atunci mi se pare puțin mai complicat și mai greu de lucrat.
Acoperișul, de exemplu, a trebuit să îl înlocuiesc, pentru că nu mai putea fi renovat. Mi-a luat doi ani până am reușit să pun totul la punct, să găsesc un meseriaș, să cumpăr stuf, cherestea și așa mai departe.
O parte din casă era prăbușită și a trebuit să scot tot acel moloz și, fiind străin în sat, necunoscând pe nimeni, mi-a fost destul de greu atunci. A trebuit să scot piatra din vechile fundații, ca să o refolosesc. Acolo a fost muncă de ocnaș, clar. Tot ce se vede piatră acum, în curte, a fost scoasă de mine din pământ.
Anul exact al construcției casei nu am reușit să îl identific, deși m-am străduit din plin, pentru că nimeni nu își mai aduce aminte din fosta familie, dar, probele indirecte indică anii 1890-1900.
Cel mai drag obiect din această casă este fotografia fostului proprietar, moș Lisei. Este neprețuită, pentru că e singurul obiect pe care l-am găsit în casă. Casa era goală când am cumpărat-o, în afară de acel tablou cu moș Lisei, care era un personaj. Se pare că a fost comandant de navă pe Dunăre și a rămas în memoria multora aici, prin zonă”, povestește Ștefan Constantin.
Casa arată ca în povești: are acoperiș tradițional din stuf, este frumos vopsită, are mobilier vechi și, desigur, acel tablou al foștilor proprietari. Ștefan organizează excursii inedite pentru turiști, cu bicicletele, cu bărci și caiace și le oferă oaspeților mâncare tradițională lipovenească și cazare în frumoasa lui casă.
”Lacherda și icrele de știucă sunt preparate tradiționale la noi, în Jurilovca. Lacherda este făcută din scrumbie, marinată, cu oțet, sare și apă. Nu are prea multe ingrediente, dar este foarte gustoasă.
La noi, turiștii pot vedea mai multe, pentru că localitatea Jurilovca are foarte multe pensiuni, căsuțe tradiționale, avem Cetatea Argamum și se organizează multe spectacole.
Îi așteptăm pe turiști cu pește, pentru că, fără pește, nu este masa pusă la rușii lipoveni. Oaspeții sunt tratați cu produse tradiționale, cu lacherdă, cu pirașki, un fel de brânzoaice care sunt umplute cu orez și rahat și sunt lipite mai altfel decât brânzoaicele”, a precizat Malîș Daniela, localnică din Jurilovca.
Casele tradiționale lipovenești au o arhitectură cu elemente specifice
În multe zone din Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se concentrează o populație mai însemnată de ruși lipoveni putem observa cu ușurință arhitectura tradițională a caselor acestora.
”Localităţile dobrogene cu populaţie lipovenească se încadrează tipicului aşezărilor ruso-lipoveneşti, care au un stil bine precizat. Gospodăriile sunt distribuite de o parte şi de alta a drumului, iar casele au latura secundară orientată către stradă, iar faţada principală către curte, pentru a păstra intimitatea familiei.
Casele tradiționale lipovenești sunt apropiate unele de altele și se remarcă prin ornamentaţia din lemn traforat a frontoanelor şi prin faptul că sunt dispuse pe străzi largi, dezvoltate după un traseu geometric.
Meşterii constructori erau, de cele mai multe ori, localnici, iar casele existente în localităţile lipoveneşti din Dobrogea sunt reprezentative pentru această etnie.
Majoritatea caselor aparţinând acestei etnii erau construite din piatră şi chirpici, având acoperişul din stuf şi ţiglă, iar pardoseala din pământ.
În general, materialele folosite la construcţia caselor şi anexelor gospodăreşti au fost: piatra pentru temelie, chirpicii şi ceamurul pentru pereţi, lutul pentru lipitură, lemnul pentru tâmplărie, stuful, ţigla, tabla și plăcile de azbociment pentru acoperiş.
La ridicarea caselor, ca şi la strângerea recoltelor, un rol însemnat îl avea claca, o formă benevolă de întrajutorare între localnici, care se întâlneşte în multe alte comunităţi etnice, nu doar la cele lipoveneşti”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.
Frontonul casei, însemnul identitar al etniei rușilor lipoveni
Însemnele identitare ale rușilor lipoveni pot fi observate și în cadrul motivelor care decorează frontonul. Frontoanele din lemn au ornamente traforate cu motive geometrice, florale sau zoomorfe, care se regăsesc şi în decorul capitelurilor de la stâlpii prispei.
”Decorul frontoanelor prezintă motive variate, din lemn traforat, aplicate pe vârful frontonului, sau de o parte şi de alta a ferestrei acestuia.
Paziile sunt şi ele decorate cu traforuri dantelate, puse în evidenţă de cromatica vie a vopselei, care poate fi bleu, verde sau albastră.
Deseori, la baza frontonului triunghiular, în părţile laterale, este construită o mică streaşină, ce are rolul de a apăra peretele de ploi. Această streaşină, asemeni acoperişului, aminteşte de arhitectura slavă nordică, adusă aici de staroveri din ţinuturile lor de baştină.
Deşi nu păstrează semnificaţiile originare, elementele decorative ale casei lipoveneşti sunt o dovadă a legăturii acestor etnici cu mitologia slavă.
Astfel, frontoanele prezintă motive ce amintesc de respectul pe care vechii slavi îl aveau faţă de Vodeanoi, spiritul apelor, care avea în grijă peştii, plantele şi animalele acvatice.
În acest sens, pe frontoanele caselor lipoveneşti dobrogene există motive florale, valuri sau peşti, dar şi elemente decorative ce duc cu gândul la mitul sirenei, din panteonul slav. Uneori, în mijlocul frontonului, erau plasate motive solare sau rozete” scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa.
Lejanka, nelipsită din casele tradiționale lipovenești
Un element specific în arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni îl reprezintă lejanka. Denumită și sobă sau cuptor întins, lejanka este folosită atît ca sursă de încălzire, cît şi ca pat în zilele friguroase.
”Lejanka (de la cuvântul „ležat” – a sta culcat) este un fel de pat din pământ, construit în prelungirea sobei, care, datorită unei construcţii ingenioase, comunică cu soba şi se încălzeşte simultan cu aceasta.
De-a lungul timpului, lejanka, nelipsită din arhitectura interiorului lipovenesc, a suferit unele modificări, iar în prezent se construieşte doar din plăci de teracotă”, spune dr. Cerasela Dobrinescu.
Case colorate cu acoperișuri din stuf
Casele frumos colorate ale rușilor lipoveni, cu acoperișurile din stuf au devenit o atracție pentru turiștii români și străini.
”Casele rușilor lipoveni sunt zugrăvite în culori tari, verde sau albastru, iar ferestrele corespunzătoare camerelor sunt amplasate de o parte şi de alta a uşii care permite accesul în interior. Pe latura lungă, la intrarea în casă, se desfăşoară o prispă (povetca), care în dreptul uşii este mai largă.
Acoperişurile caselor sunt în două sau patru ape, iar vechile învelitori din stuf, specifice aşezărilor aflate pe malul Dunării, au fost înlocuite, pe măsura trecerii anilor, cu ţiglă, tablă sau plăci de azbociment.
Dintre toate acestea, stuful a fost mult timp învelitoarea preferată a ruşilor lipoveni, aceştia procurându-l uşor, direct din baltă.
Meşterii aveau două tehnici prin care realizau aceste învelitori din stuf: ruseşte, prin dispunerea snopilor dinspre coamă spre streaşină, şi nemţeşte, prin aranjarea stufului în straturi scurte, suprapuse peste şarpanta ale cărei leţuri sunt bătute des.
Astfel, în localităţile aflate în apropierea apelor, stuful, găsindu-se din abundenţă, a fost folosit cu precădere în realizarea acoperişului, în timp ce în satele Slava Rusă şi Slava Cercheză, situate în preajma unor păduri, frontoanele şi paziile caselor au cunoscut o mare varietate stilistică”, am aflat de la dr. Cerasela Dobrinescu.
Arhitectura tradițională a caselor rușilor lipoveni din Dobrogea poate fi admirată în numeroase localități, printre care Sarichioi, Carcaliu, Jurilovca, Slava Cercheză, Slava Rusă din județul Tulcea sau Ghindărești și Năvodari din județul Constanța.