Ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la construcția unei noi locuințe, au atât elemente întâlnite și la românii din zonă, cât și aspecte particulare. De altfel, ridicarea unei case vine, de cele mai multe ori, la pachet cu anumite rituri, indiferent de etnia din care fac parte proprietarii.
Ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la ridicarea unei case
Chiar dacă în ziua de astăzi, casele au construcții moderne și nu mai respectă arhitectura tradițională din trecut, s-au păstrat ritualurile practicate de rușii lipoveni din Dobrogea, la ridicarea unei locuințe.
”Un prim obicei, practicat în majoritatea comunităţilor lipoveneşti dobrogene, era sfinţirea locului pe care urma să se ridice casa, obiceiul fiind cunoscut prin sintagma «botezul locului».
Deoarece gospodăria este locul în jurul căruia gravitează familia, obiceiurile legate de construcţia unei noi case reprezintă un element integrat şi integrator în sistemul complex al obiceiurilor. Astfel, o practică des întâlnită, atât la români, cât şi la ruşii lipoveni, este cea a punerii banilor la temelia casei, în scopul «atragerii» norocului pentru membrii familiei respective.
Prin această «plată» se asigura «tăria temeliilor» şi alungarea a tot ceea ce ar fi fost nefast pentru familie. Deseori, alături de bani, în scop apotropaic şi purificator, la temelia casei se punea şi sare.
Îngroparea unui obiect la temelia casei îşi are originea în vechile ritualuri de construcţie, prezente în multe arii culturale, potrivit cărora o construcţie se dărâmă, dacă nu i se aduce o jertfă umană. La ruşi, a dăinuit legenda conform căreia zidul Novgorodului a putut fi ridicat doar după ce o femeie însărcinată a fost îngropată în temelii. Cu timpul, obiectele au devenit substitute ale jertfelor umane, dar motivaţia gestului a rămas aceeaşi.
Un alt obicei, menit să asigure protecţia membrilor familiei, este cel conform căruia la căpriori, în partea de răsărit a casei, se punea o coroană de flori şi o cruce deasupra. La români, în acelaşi loc, se aşeza o ramură verde, ca simbol al trăiniciei, un ştergar şi băutură.
După finalizarea acoperişului, «în fruntea casei» (pe acoperiş), se obişnuia să se pună o cruce turnată din metal, care era lăsată acolo până la finalizarea construcţiei. Ulterior, crucea era fixată pe peretele din dreptul uşii, pentru a păzi «intrarea în casă».
La Slava Cercheză, după ce se acoperea casa, sus în pod, «se punea crucea», apoi se realiza frontonul din lemn, decorat cu «păsări», acestea fiind considerate «apărătorii casei», scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.
Sfințirea casei, ritualul de la care nu se abat rușii lipoveni
Sfințirea casei reprezintă un alt ritual practicat de rușii lipoveni din Dobrogea, dar și de alte etnii din regiune. Acest rit are scopul de a alunga relele și de a crea un mediu curat pentru familia care va locui în noua casă.
”O altă practică, nelipsită la finalizarea construcţiei, este cea a sfinţirii casei, prilej cu care familia oferea o masă îndestulată meşterilor, vecinilor, celor care au muncit la ridicarea casei şi preotului. Dacă la români această masă se numeşte aldămaş sau adălmaş, la ruşii lipoveni este cunoscută sub numele de novoselie şi era precedată de acţiunea de sfinţire a construcţiei.
Aşa cum reiese din cele declarate de un informator de teren, rudele invitate la novoselie aduceau daruri de «casă nouă»: «la casă nouă se face novoselie şi sfeştania, la care rudele apropiate vin cu daruri, iar gazda care sfințește casa dă masa şi băutura. Aşa e la noi.» Conform ritualului, novoselie precede sfeştania.
În cadrul acestui obicei, întâlnit la finalizarea oricărei construcţii, nu doar a casei, credinţele și superstiţiile creştine se suprapun cu cele păgâne. Ritualul sfinţirii casei de către preot, este descris astfel de către Irina Mihailov, lipoveancă din Slava Cercheză: «După ce casa era terminată, se sfinţea de către preot, ca să gonească duhurile rele. Preotul aşeza lumânări, la icoane şi în cele patru colţuri ale camerei. În faţa icoanei, pe un sac, se aşeza o găleată plină cu apă, pe care se puneau patru lumânări aprinse. Se făcea slujba, se sfinţea apa şi se stropea toată casa. Se cânta şi se citea din cărţile bisericeşti, apoi, stăpâna casei împărţea bani tuturor invitaţilor, după care se aşezau cu toţii la masă. Seara, veneau rudele şi alţi invitaţi la novoselie şi aduceau cadouri de casă nouă».
Terminarea unei construcţii şi pregătirea de intrare în casă nouă erau considerate, la majoritatea popoarelor, praguri importante pentru asigurarea premonitorie a unui trai cât mai bun pentru familia care lua în stăpânire spaţiul respectiv. Totodată, nevoia de sacralizare a gospodăriei izvora din dorinţa permanentă de înlăturare a tot ceea ce era considerat «rău».
La intrarea în curte, pe interiorul porţii, sau deasupra uşii de acces în casă, proprietarul casei pune o molitva, o rugăciune, «care se ia de la biserică». Lângă molitva, de cele mai multe ori este fixată crucea (krestik), care a stat pe acoperiş până la finalizarea casei. Acest «ansamblu» (molitva şi krestik) are un puternic rol apotropaic împotriva «gândurilor şi duhurilor rele».
În ceea ce priveşte protecţia casei, la ruşii lipoveni se întâlnesc vechi spirite, descinse din mitologia slavă. Având rădăcinile în perioada precreştină de dinaintea Rusiei Kievene, aceste spirite erau percepute ca nişte fiinţe supranaturale, pe care nu le putea vedea nimeni, şi purtau numele de domovoi (spirite ale casei) şi dvorovoi (spirite ale gospodăriei). În afară de acestea, imaginarul popular l-a creat şi pe Bannik, spiritul băii, care sălăşluia tot pe lângă casă, dar în bania (baia cu aburi), aflată în curtea casei.
În mitologia slavă, Domovoi era zeitatea protectoare a căminului şi întruchiparea focului din vatră, fiind imaginat ca un bătrân mic, acoperit de o blană miţoasă, care stătea mereu la căldură. El este considerat un factor coagulant al familiei pe care o are în grija. Dacă este mâniat, domovoi-ul poate deveni ostil, purtându-se urât, ca şi cum nu ar aparţine casei respective. Fiecare casă are domovoi-ul ei, aşa cum la români se crede că sub fiecare casă sălăşluieşte un şarpe, şarpele casei. Chiar dacă domovoi era un spirit protector al casei, se credea că apariţia lui intempestivă era prevestitoare de rău.
Deşi după creştinarea Rusiei s-a făcut o puternică propagandă antipoliteistă, acest spirit al casei nu a putut fi eradicat din conştiinţa maselor, ba mai mult, urmaşi ai vechilor staroveri încă vorbesc despre acesta. În ceea ce-l priveşte pe Dvorovoi, spirit al curţii, al cărui nume derivă din cuvântul rusesc dvor (curte), acesta este mai degrabă un spirit malefic, ce chinuie animalele domestice din gospodărie, motiv pentru care trebuie «îmbunat» prin anumite acţiuni întreprinse de oameni.
Toate aceste credinţe păgâne, tributare mitologiei slave, au coexistat în paralel cu cele creştine, iar perioadele de cumpănă din istoria ortodocşilor de rit vechi nu le-au afectat decât într-o oarecare măsură”, scrie dr. Cerasela Dobrinescu în cartea sa ”Rușii lipoveni din Dobrogea – istorie și tradiții specifice (a doua jumătate a sec. al XVIII-lea – 2011”.
În ceea ce priveşte riturile de construcţie practicate de ruşii lipoveni din Dobrogea, la ridicarea unei noi locuinţe, acestea au multe elemente întâlnite şi la românii din satele învecinate, dar există unele aspecte particulare, care imprimă nota de etnicitate identitară.
