La fel ca poetul care a fost exilat în vechiul Tomis, statuia lui Ovidiu a avut o istorie complicată. ”Sechestrat” în port, dărâmat de soldații bulgari, întors cu fața spre mare și, într-un final, subevaluat, monumentul poetului latin este o prezență constantă, totuși, din 1887, în piața constănțeană care acum îi poartă numele.
Statuia lui Ovidiu, proiectul primului prefect al Constanței
Remus Opreanu, primul prefect al administrației românești din Constanța, numit după ce Dobrogea s-a unit cu România în noiembrie 1878, a avut ideea ca Ovidiu să devină simbolul orașului de la malul mării. El a înființat ”Comitetul pro Ovidius”, prin care a reușit să strângă fonduri din contribuții publice, dar și de la autoritățile locale și centrale, pentru ridicarea statuii marelui poet, un arc peste timp, care să sublinieze latinitatea zonei.
După o documentare atentă, Remus Opreanu l-a ales pe sculptorul Ettore Ferrari să realizeze monumentul, cu atât mai mult cu cât acesta provenea din patria de origine a poetului. El l-a prezentat pe Ovidiu îmbrăcat în togă și aplecat asupra tristeții sale, într-o atitudine meditativă, de contemplare.
Monumentul a fost depozitat la Cernavodă și în Portul Constanța, până la achitarea taxelor
Statuia realizată în anul 1884 de sculptorul italian a fost transportată în România, însă, din cauza lipsei fondurilor pentru taxele vamale, aceasta a stat o perioadă la Cernavodă. Pentru a putea debloca situația, Remus Opreanu a achitat personal suma necesară.
Monumentul a poposit o vreme și în depozitul Portului Constanța, deoarece nu s-a reușit strângerea banilor de care era nevoie pentru continuarea transportului. Pentru a putea fi strânși cei 1000 de franci necesari, s-a organizat un bal.
Despre această situație, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria: ”Sărmanul Ovidiu! Mult o mai ședea el surghiunit în magazia nr.7? Notați că acest al doilea surghiun ce pătimește poetul Sulmonei în vesela de astăzi Constanța e însutit mai dureros decât acela ce-l pătimi prima oară. Atunci avea cel puțin marea cu incomparabilele ei priveliști, avea cerul liber, azi e închis, sechestrat, nenorocit. Până când?”.
Statuia lui Ovidiu a devenit simbolul orașului Constanța
Abia la 3 ani după finalizarea lucrării, statuia lui Ovidiu a fost montată și inaugurată în Piața Independenței din Constanța, denumită ulterior Piața Ovidiu.
Au existat la acea vreme controverse în legătură cu locul amplasării ei. Chiar și politicianul Mihail Kogălniceanu aprecia că statuia lui Ovidiu trebuie așezată pe malul mării, lângă Farul Genovez, nu închisă într-o piață mică.
Într-un final, Ovidiu și-a găsit locul în Piața Independenței, fiind așezat inițial cu fața spre bulevardul Tomis, unde era și Palatul Comunal, prima Primărie a Comunei Urbane Constanța, acum sediul Muzeului de Artă Populară.
Monumentul din bronz realizat de sculptorul italian Ettore Ferrari îl înfăţişează pe Ovidiu într-o atitudine meditativă. Poetul este îmbrăcat cu o togă care îi cade până la glezne, are capul aplecat şi sprijinit pe mâna dreaptă, iar în mâna stângă, îndoită la piept ţine simbolic un manuscris.
Dezvelirea statuii, în august 1887, a reprezentat o sărbătoare la care au participat constănțenii și numeroase autorități. Nu au lipsit de la inaugurare, Remus Opreanu, cel care a făcut posibilă realizarea monumentului, Dimitrie Sturza, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, primarul orașului Constanța, Mihail Coiciu și multe alte oficialități care au ținut discursuri, iar trupele din garnizoană au adus onoruri militare.
Pentru acest eveniment, Primăria Constanța a alocat un buget de 1500 de lei și a dispus ca statuia să fie iluminată permanent cu patru felinare.
Soldații bulgari au dărâmat statuia lui Ovidiu în Primul Război Mondial
Din 22 octombrie 1916, Constanța a fost ocupată, timp de doi ani, de armatele germano-bulgare.
Soldații bulgari au distrus statuia ”Avântul Țării” din fața Palatului Regal și au dărâmat de pe soclu statuia lui Ovidiu, cu ajutorul unor frânghii prinse de atelaje trase de bivoli. Ei intenționau să o transporte în Bulgaria ca pradă de război și să o topească.
Ofițerii germani au dat ordin ca statuia să fie repusă pe soclu, astfel că soldații nemți au construit un sistem de schele din lemn și scripeți, cu ajutorul cărora au reușit să îl pună pe Ovidiu la locul lui.
După inaugurarea noului Palat Comunal, statuia lui Ovidiu a fost mutată cu fața spre mare
Început în anul 1911 după planurile arhitectului Victor Stephănescu, al doilea Palat Comunal Constanța a fost finalizat 10 ani mai târziu, după terminarea războiului.
Clădirea impozantă din Piața Ovidiu a fost sediul celei de-a doua primării a Constanței, iar din 1977 găzduiește Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
După inaugurarea sediului noii primării, Consiliul Comunal a aprobat, în mai 1922, reamplasarea statuii lui Ovidiu cu fața spre mare, așa cum este și în prezent.
Mulți constănțeni au apreciat că nu trebuia schimbat amplasamentul monumentului, deoarece, inițial, poetul privea spre Roma, de dorul căreia era chinuit.
Monumentul a fost restaurat în anul 1940, când pietrarul italian Antonio Rutta a adăugat pe soclu, în limbile română și latină, epitaful din elegia ”Dorințele din urmă”, pe care Ovidiu, poetul fără mormânt a scris-o în opera ”Tristele”.
”Sub această piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent.
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!”
Se spune că într-o scrisoare pe care a trimis-o de la Tomis, poetul și-a rugat soția să-i îngroape cenușa în apropierea Romei și să graveze pe lespedea funerară versurile transmise, pentru a scăpa, măcar astfel, de tristul său exil. O statuie identică a poetului a fost ridicată în anul 1925 la Sulmona, orașul său natal din Italia.
Evaluată inițial la 50.000 de lei în aur, statuia lui Ovidiu valorează acum 14,80 lei în acte
La începutul anilor 1880, când Remus Opreanu a luat decizia construirii statuii s-au făcut mari eforturi pentru strângerea banilor necesari. Într-un document întocmit de Primăria Constanța în anul 1936, se precizează că monumentul a costat aproximativ 50.000 de lei în aur.
Deși, teoretic, opera de artă nu și-a pierdut valoarea în timp și a devenit în 2010 monument istoric, practic, în mod ironic, statuia lui Ovidiu este încadrată acum ca mijloc fix și evaluată la valoarea de 14,80 lei.
