Discover Dobrogea

Tag: Regele Carol I

Pavilionul Regal, ”Cuibul reginei” din Portul Constanța

Pavilionul Regal din Constanța, ”cuibul” iubit de reginele Elisabeta și Maria, are o poveste care a început cu peste 140 de ani în urmă, după Congresul de la Berlin, din 1878, când Dobrogea s-a alipit României. Regele Carol I avea o viziune economică despre mare și a insistat pe lângă politicienii români să fie construit Portul Constanța, iar 10 ani mai târziu au început lucrările de construcție și amenajarea un port modern în orașul de la malul mării. Pavilionul Regal sau Cuibul Reginei cum i se mai spune căsuței modeste din port a fost construit în anul 1909, de către Anghel Saligny și inginerii săi, în semn de omagiu față de familia regală. Acum, în clădirea care nu mai seamănă cu cea inițială, este Muzeul Portului Constanța.

Pavilionul Regal, darul inginerilor din Portul Constanța pentru Regele Carol I

Inginerii care au lucrat la realizarea Portului Constanța sub conducerea lui Anghel Saligny au construit un mic pavilion, în semn de omagiu față de Regele Carol I, care a insistat foarte mult pentru construcția portului. Regele nu știa că va fi realizată această construcție și abia în 1911, când a venit în prima sa vizită în port, a fost condus la Pavilionul Regal.

Clădirea inițială era foarte modestă, cu un picior de piatră deasupra căruia se afla o cabană mică din lemn susținută pe console de fontă, căreia i-au spus Pavilionul Regal. Deși familia regală avea un Palat Regal în Constanța, Regina Elisabeta se simțea înstrăinată în acea reședință. Ea spunea că este prea departe de mare și a optat pentru Pavilionul regal, după ce acesta le-a fost dăruit.

”În zona digurilor și a Cuibului Reginei au lucrat doi ingineri, Petrică Zahariade și arhitectul-șef, constructor și antreprenor, care avea nume italian dar trăia în Constanța, Batinelli. Cred că Zahariade este cel care a făcut schițele pavilionului.

În 1909-1911, construcția avea forma unei ambarcațiuni și camerele semănau cu niște cabine de vapor. După ce imobilul a ars în 1927 din cauza unui scurt-circuit, el a fost reconstruit între anii 1928-1929, iar cerința pentru realizarea celui de-al doilea pavilion a fost ca arhitectura să fie asemănătoare, dar să se folosească beton și cărămidă.

Al doilea pavilion a fost proiectat de Victor Ștefănescu, unul dintre marii noștri arhitecți și tot el a făcut schițele pentru mobilierul care a existat în clădire. Singura cerință a fost să păstreze forma de ambarcațiune care plutește spre valurile mării, motiv pentru care a păstrat piciorul din piatră”, a declarat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Cel mai mult s-a bucurat de această construcție regina Elisabeta, pentru că iubea marea. Regina Elisabeta spunea că ”dacă ar exista o noțiune a eternității, aceasta ar fi marea”, deoarece este în necontenită mișcare.

Regina Maria a fost în vizită la Pavilionul Regal

Regina Maria a mers la Pavilionul Regal din Portul Constanța de mai multe ori și a povestit în memoriile sale că Regina Elisabeta iubea acel loc.

”Constanța nu e mare sau excepțional de largă, alăturată cu alte porturi, dar nouă ni-a fost de însemnătate deosebită, cu interes, cu mulțumire ne-am uitat zi de zi la creșterea ei.

Îi cunoșteam corăbiile, ofițerii, marinarii, îi cunoșteam sunetul fiecărui semnal, rostul fiecărui steag și în cele mai încurcate colțuri am străbătut ca să le cercetăm, pe vreme liniștită și în vijelie am pornit de acolo spre luciu.

Marea noastră mulțumire era să vedem cum intră și pleacă vasele și un veșnic interes era să descoperim ce steag poartă pe dânsele. Bătrâna Regină Elisaveta împărtășea iubirea noastră pentru Constanța. Un mic pavilion fusese ridicat pentru dânsa în jos de oraș, pe dig, unde cheltuia în anii din urmă multe din zilele ei în odihnită mulțumire.

Mă întreb dacă mai stă în picioare căsuța cea iubită unde și eu am trăit în atâtea rânduri. Apele se băteau de temeliile ei, goelanzii zburau în nori albi în jurul acoperișului, soarele făcea să scapere scântei din geamuri și în zilele de furtună vântul urla, dând târcoale zidurilor.

Îmbrăcată toată în alb, bătrâna Regină putea fi văzută totdeauna pe terasă, într-un jeț comod, cercetând cu ochii obosiți zările largi, pe când un dor tot așa de larg ca și dânsele îi umplea sufletul acela care părea totdeauna neîmpăcat.

Vuietul Mării îi întovărășea gândul și albele pânze plutind pe ape i se păreau atâtea iluzii care-i părăseau sufletul una câte una… Noaptea, ea se ridica de mai multe ori din pat ca să salute corăbiile în plecare ori să întâmpine pe cele care-și făceau intrarea în port. Marinarii cunoșteau bine figura ei albă ca zăpada și Constanța era mândră de iubirea pe care i-o păstra ea. Purtând grija unei vieți mai active, eu nu stăteam necontenit în același loc ca să cercetez cu ochii Marea”, povestește Regina Maria în memoriile sale.

Cuibul Reginei a fost refăcut în 1923

Pavilionul a fost distrus în Primul Război Mondial. În 1923 el a fost reparat şi amenajat și a devenit una dintre destinaţiile favorite ale familiei regale române.

”În 1923 a fost refăcut în întregime Cuibul Reginei, pe același schelet al cabanei cu pereți din lemn, care trona deasupra consolelor de piatră.

Chiar mă uitam într-un articol din Dobrogea Jună din 1920, în care Cuibul Reginei era arătat, fotografiat, după Primul Război Mondial. Probabil, când trupele bulgare au venit aici nu a mai rămas absolut nimic, a fost distrus aproape în întregime. Au dispărut instalațiile de încălzire, cele electrice, iar pagubele erau estimate de către inginerii portuari de la vremea respectivă la aproximativ 200.000 de lei. Dar, bineînțeles că Pavilionul Regal nu se afla pe lista de priorități privind reconstrucția țării.

Abia în 1923 Ministerul Comunicațiilor le-a cerut conducătorilor Portului Constanța să întocmească un deviz estimativ pentru lucrări. Ei trimiseseră deja din 1922 un astfel de deviz, care ajungea la suma de 13.000, dar, prin adăugarea coeficienților de reparații s-a ajuns la circa 500.000 de lei.

Din păcate, în ianuarie 1927, din cauza unui scurt-circuit, clădirea a luat foc în întregime și a fost distrusă. Astfel, s-a decis să se refacă după planurile inițiale, dar pentru a nu risca un nou incendiu s-a propus folosirea de materiale ”incombustibile”, cum scria în document și s-au realizat pereți din cărămidă și plafon din beton armat.

Iarna din 1929, considerată cea mai cruntă a secolului trecut, a provocat înghețul mării și prinderea unor vapoare în gheață, chiar lângă Farul Carol I. S-au realizat multe fotografii la vremea respectivă și, spre norocul nostru, dar ghinionul celor care au trăit atunci, câteva fotografii surprind Cuibul Reginei în noua sa formă.

Din anul următor, 1930, regele Carol al II-lea a preluat puterea și vizitele sale s-au redus la participarea la Ziua Marinei pe 15 august, fără a sta însă prea mult pe aici. El nu a pomenit în jurnalul său absolut niciodată de faptul că a venit la Constanța și s-a cazat la Cuibul Reginei sau la Pavilionul Regal.

În schimb, regina Elisabeta era foarte încântată de acest cuib. Regina Maria a precizat în memoriile sale, că regina Elisabeta era singura persoană căreia îi plăcea cu adevărat vântul și putea să stea ore în șir în curentul de pe malul mării. În lateral spre partea stângă se afla poarta de intrare în port și stătea toată ziua pe terasă scuturând o batistă albă și strigând binecuvântări, marinarilor de pe navele care intrau și ieșeau chiar pe lângă pavilionul dumneaei.

În presă se spunea deja Pavilionul Reginei, regele fiind mai rar prezent în zonă. Tot Regina Maria își amintește că unchiul, așa cum îi spunea Regelui Carol I, le-a făcut o surpriză deosebită și au putut să stea 3 săptămâni la Pavilionul Regal, vacanță despre care a spus că a fost fericirea vieții lor, atât pentru Majestatea Sa, cât și pentru Regina Elisabeta.”, a precizat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

În anii 60 Cuibul Reginei trebuia să fie demolat

Prin anii 60 s-a luat decizia demolării integrale a clădirii, pentru a fi construite platformele portuare.

”Bineînțeles că era un pretext pentru dărâmarea unei clădiri care amintea de familia regală și de simbolurile regalității și, sub pretextul construirii digului de larg, s-a dispus demolarea întregii clădiri. Din fericire pentru noi, inginerii din vremea respectivă au cerut un spațiu pentru amenajare de șantier și în felul acesta a mai rămas o treime din clădirea inițială.

Din fericire există multe fotografii, mulțumită celor care se ocupau cu editarea cărților poștale, vederi cum le spunem astăzi. Multe dintre ele surprind imagini din port și în special Cuibul Reginei. Chiar la vizitele oficiale din 1911, 1912, regina era prezentă și apare îmbrăcată în alb, tot timpul ușor de recunoscut. Datorită acestor cărți poștale avem destule imagini din perioada respectivă.

Din păcate, după anii 60, din ce a mai rămas s-a revenit cu planșee care au acoperit acest imobil și astfel a dispărut senzația pe care ți-o dădea o clădire care parcă se ridica în aer. Acum este mai pământeană, ca să zic așa”, spune George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Regele Mihai nu a mai recunoscut Pavilionul Regal în care se juca în copilărie

Regele Mihai a venit în 1998 la un eveniment la Muzeul Portului Constanța și și-a amintit cum își petrecea vacanțele la Pavilionul Regal.

”Am văzut o fotografie a Majestății Sale Regele Mihai, bănuiesc că este făcută prin 1926, înainte de incendiu, când avea cam 5 ani. Atunci când a venit la pavilion a spus că de pe terasa pe care este fotografiat pescuia gingirică.

Mă amuză faptul că și-a putut aminti acest termen, uzitat numai de cei care sunt în zonă. Cu siguranță a avut lângă el pescari din clase sociale diferite, pentru că nu putea să îl învețe altcineva acest termen.

Ne-a povestit cum era amenajat pavilionul, dar nu a mai recunoscut nimic, pentru că toate lambriurile, monogramele, mobilierul, totul a dispărut, nu se mai păstrează nici un obiect din vremea în care acolo mergea familia regală”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

La Pavilionul Regal a fost în vizită și familia imperială rusă

Un moment important în istoria Constanței este legat de Pavilionul Regal, unde, pe 1 iunie 1914 a venit familia imperială rusă. Acolo, au avut loc întâlniri și a fost luată o masă de prânz, de către familia regală română și cea imperială rusă, pentru că se punea la cale căsătoria Prințului Carol cu Marea Ducesă Olga.

Ei nu s-au plăcut și nu s-au iubit, dar, locotenentul Dragalina, care se afla acolo, povestește că s-au întâlnit pe terasa Pavilionului regal în câteva rânduri, nu prea își vorbeau, dar au stat împreună pentru că așa prevedea protocolul.

La un moment dat, Maria, una dintre fiicele țarului a făcut niște fotografii extraordinare, care se găsesc în Arhivele din Sankt Petersburg și din care se vede cum arăta Portul Constanța fotografiat chiar de pe terasa Pavilionului regal de către o principesă rusă, care avea să moară alături de întreaga familie imperială rusă, câțiva ani mai târziu. De fapt, a fost ultima vizită în afara țării a acestei familii cu un destin tragic.

De la Pavilionul Regal au mers spre Catedrală, printr-un spațiu special amenajat de Petre Antonescu, apoi au fost pe faleza Cazinoului, unde regele și țarul au primit defilarea trupelor și ulterior s-a desfășurat tot programul care a fost foarte amplu. A fost o zi importantă în istoria Constanței, pentru că a avut nenumărate semnificații. Vizita s-a făcut, teoretic, pentru această proiectată căsătorie, dar practic ea viza orientarea României în războiul care bătea la ușă.

”În cadrul vizitei familiei imperiale ruse la Pavilionul Regal au început discuțiile între miniștrii de Externe rus și român, la vremea aceea Ionel Brătianu, care era premierul României, dar deținea și portofoliul Externelor.

El a stat de vorbă cu ministrul rus de externe, Sergey Sazonov și au convenit amândoi că nu este frumos să discute politică în fața doamnelor, astfel că nu au continuat discuțiile în pavilion și au plecat împreună cu trenul spre București, în timp ce familia imperială rusă a plecat cu o navă, chiar în acea seară.

Momentul întâlnirii între Brătianu și Sazonov a înseamnat intrarea României de partea Puterilor Antantei și ruperea relațiilor cu Puterile Centrale, cu care aveam pact și tratate anterioare, dar acestea fuseseră făcute tot din cauza temerilor față de o Rusie agresivă. Țarul Nicolae al II-lea a dat asigurări că nu mai are pretenții în zona Dobrogei și România a putut să intre în alianță cu Franța, Anglia și Rusia”, a afirmat George Varsami, custodele Muzeului Portului Constanța.

Pavilionul Regal a aparținut întotdeauna Portului Constanța, nu a fost al familiei regale

Trebuie făcută distincția între domeniile Coroanei și proprietățile Coroanei. Pavilionul Regal nu a aparținut nici domeniilor, nici proprietăților Coroanei, a fost o clădire administrativă care a aparținut întotdeauna Portului Constanța și implicit statului român. Cuibul Reginei nu a fost niciodată legat de familia regală printr-un act, ci doar ca un domiciliu sau o locuință de protocol.

Muzeul Portului Constanța a fost înființat în anul 1996

În general, Muzeul Portului Constanța poate fi vizitat, însă nu le poate fi oferit celor care doresc să îl vadă, un orar fix.

”Nu există un program de vizitare stabilit, deoarece putem avea vizite la nivel de conducere a portului și atunci delegațiile vin și la muzeu, astfel că am fi obligați să îi ținem pe turiști sau pe localnici în afară.

În al doilea rând suntem subalternii Biroului Documentare și Arhivă, iar eu am și alte îndeletniciri în afară de a fi custode al muzeului. Dar, în general, de luni până vineri, între orele 8-16, Pavilionul Regal sau Muzeul Portului Constanța poate fi vizitat.

Ca o curiozitate, la Muzeul Portului vin constănțeni care au lucrat în port sau care au avut rude care au lucrat în port. Turiștii își fac planurile înainte și știu ce obiective să viziteze, iar când dau de această atracție, mulți dintre ei nu au ocolit-o”, am aflat de la George Varsami.

În Portul Constanța mai există construcții din perioada în care acesta a fost inaugurat

Din păcate, Pavilionul Regal sau Cuibul Reginei, acum Muzeul Portului Constanța, nu poate intra în lista a clădirilor de patrimoniu, deoarece că a fost mutilat și 2/3 din clădire nu mai există.

În schimb, Farul Carol I, care se află chiar în spatele Muzeului Portului, nu mai este funcțional, dar poate fi văzut. Se mai păstrează și basorelieful lui Traian pe fațada nordică, opera sculptorului Dumitru Pavelescu-Dimo. Din nefericire, basorelieful Regelui Carol I așezat pe fațada estică a fost dărâmat de către soldații ruși eliberatori și reconstruit în 1996, dar nu mai este opera lui Wladimir Hegel, unii dintre marii noștri sculptori.

Tot de la inaugurarea Portului Constanța se mai păstrează clădirea bursei, Bursa Veche, care este încă funcțională, acum fiind clădire de birouri și bineînțeles silozurile, opera lui Anghel Saligny. Aceste clădiri sunt încă funcționale și pot fi văzute.

July 22, 2021
Comandamentul Flotei din Constanța, înființat de Regele Carol I, împlinește 125 de ani

Comandamentul Flotei din Constanța aniversează mâine, 26 februarie, 125 de ani. Divizia de Mare, prima structură a Forțelor Navale Române, a fost înființată de Regele Carol I și era alcătuită, la acea vreme, din 5 nave.

Comandamentul Flotei din Constanța aniversează 125 de ani

Comandamentul Flotei continuă tradițiile Diviziei de Mare, o structură al cărei act de naștere a fost semnat de către Regele Carol I, la data de 26 februarie 1896. La înființare, Divizia de Mare avea reședința la Constanța și era alcătuită din cinci nave: crucișătorul ,,Elisabeta”, bricul „Mircea”, canoniera ,,Grivița” și torpiloarele ,,Sborul”, ,,Smeul” și ,,Năluca”, iar primul ei comandant a fost numit viceamiralul Vasile Urseanu.

Actualul comandament al flotei militare maritime a României are în subordine o flotilă de fregate, trei divizioane de nave de luptă, un grup de elicoptere, un divizion de rachete de coastă și un divizion de nave sprijin logistic, cu care este în măsură să desfășoare acțiuni militare, pe timp de pace sau în caz de agresiune armată, în zona definită de apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă ale României.

Evenimentul aniversar va fi marcat printr-o serie de activități, organizate în portul militar Constanța și la Muzeul Național al Marinei Române, în perioada 26-28 februarie.

În cadrul festivității militare, Drapelul de Luptă al Comandamentului Flotei va fi decorat

Vineri, 26 februarie, va avea loc, în portul militar Constanța, o festivitate militară în cadrul căreia Drapelul de Luptă al Comandamentului Flotei va fi decorat de către șeful Statului Major al Apărării, general-locotenent Daniel Petrescu.

Șeful Statului Major al Forțelor Navale, contraamiral Mihai Panait, și comandantul Flotei, contraamiral de flotilă Valentin Iacoblev, vor acorda diferite distincții militare și plachete aniversare unor persoane care au contribuit la dezvoltarea prestigiului Comandamentului Flotei, atât în plan național, cât și în plan internațional.

Monetăria Statului va lansa o medalia aniversară ”125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României”

Cu ocazia acestei aniversări, Regia Autonomă Monetăria Statului va lansa o ediție limitată a medaliei aniversare „125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României”.

Emisiunea medalistică face parte din programul național al Monetăriei Statului pentru anul 2021 și constituie un izvor istoric prețios pentru contemporani și pentru generațiile viitoare.

Cu inspirație și cu finețe, arcul peste timp, prezentat pe fațetele medaliei aniversare din anul 1896 până în anul 2021, este stilizat de către creatorul acesteia într-o schemă ce îmbină trei elemente importante ale evoluției celei mai complexe structuri a Forțelor Navale Române, îmbrățișate de valurile înspumate ale mării.

Medalia aniversară va fi prezentată publicului, la Muzeul Național al Marinei Române, în perioada 26-28 februarie.

Medalia va putea fi admirată și cumpărată de la reprezentanții Monetăriei Statului, care se vor afla la sediul muzeului, conform programului menționat. Ediția limitată a medaliei aniversare „125 de ani de la înființarea Diviziei de Mare a României” conține 100 de exemplare, 40 din argint și 60 din cupru.

Maistrul militar Ovidiu Oprea ne va prezenta expoziția ”Flota Maritimă a României văzută prin ochii fotografului militar”

Activitățile dedicate aniversării a 125 de ani de la înființarea Comandamentului Flotei Constanța, cea mai mare structură operativă a Armatei României din Dobrogea, vor continua la Muzeul Național al Marinei Române, în perioada 26-28 februarie, cu Expoziția „Flota Maritimă a României văzută prin ochii fotografului militar”, realizată de constănțeanul Ovidiu Oprea.

Aceasta va putea fi văzută vineri, 26 februarie, între orele 14.00-16.00, sâmbătă, 27 februarie, orele 09.30- 16.00, și duminică, 28 februarie, orele 09.30-13.00.

Expoziția „Flota Maritimă a României văzută prin ochii fotografului militar”, cuprinde peste 50 de instantanee surprinse de maistrul militar principal Ovidiu Oprea, un militar care, aproape trei decenii, a făcut parte din echipajele unor nave militare.

Ovidiu Oprea a participat, în perioada 2001-2009, în calitate de șef de echipaj al navei militare de transport „Albatros”, la diferite misiuni internaționale, în Golful Persic, în Europa, Asia si Africa.

Fotografiile sale redau aspecte din timpul activităților de instrucție desfășurate de militarii din Forțele Navale Române și îmbină pasiunea unui marinar militar pentru fotografie, o esență care, de multe ori, nu ține cont de manualul de fotografie ci de o percepție senzorială în acord cu subiectul său.

Navele din Comandamentul Flotei au participat la numeroase misiuni

După aderarea României la NATO, navele din compunerea Comandamentului Flotei au participat la numeroase misiuni în teatrele de operații maritime, împreună cu forțele navale aliate.

Astfel, în perioada 2005-2011 și în anul 2013, anual, Comandamentul Flotei a asigurat participarea la Operația NATO „Active Endeavour” din Marea Mediterană (OAE) cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari.

OAE a fost o operație de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului Alianței Nord- Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării și prevenirii acțiunilor teroriste în Marea Mediterană.

Prima misiune reală de luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost înregistrată în perioada martie-octombrie 2011, când fregata „Regele Ferdinand” a participat la Operația NATO „Unified Protector” în Marea Mediterană, o operație instituită de NATO, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea embargoului asupra armelor împotriva Libiei.

În timpul acestei misiuni, echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate la bordul unei ambarcațiuni civile în Marea Mediterana.

Ambarcațiunea de mici dimensiuni avea la bord emigranți africani, dintre care 10 erau femei și 15 copii, și se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli, Libia, având motorul defect. Pentru misiune, fregata a avut un echipaj alcătuit din 205 militari și a fost comandată de comandorul Mihai Panait.

Operația UE Atalanta, o misiune de luptă la care a participat fregata ”Regele Ferdinand”

O altă pagină importantă consemnată în istoria recentă a Comandamentului Flotei a fost participarea unei nave militare românești, în anul 2012, la Operația UE „Atalanta”, o operație a Uniunii Europene de luptă împotriva pirateriei navale, desfășurată în Oceanul Indian și Golful Aden.

În timpul acestei misiuni de luptă, fregata „Regele Ferdinand” a realizat mai multe acțiuni, în premieră, pentru Armata României și pentru Forțele Navale Române: participarea la o operație de luptă cu elicopter Puma Naval ambarcat.

Exercițiul a vizat zboruri de noapte deasupra oceanului, evacuarea medicală reală de la bord, de la o distanță de aproximativ 400 km de țărmul african și distrugerea unei ambarcațiuni suspecte de acte de piraterie navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului.

În cadrul misiunii, fregata a tranzitat Canalul Suez, a trecut Ecuatorul și a desfășurat misiuni reale în Emisfera Sudică, a făcut escale în porturi din Tanzania, Djibouti și Insulele Seychelles, în care au fost desfășurate acțiuni de diplomație navală.

Fregata a avut un echipaj alcătuit din 240 militari și a fost comandată de comandorul Mihai Panait.

Comandamentul Flotei a desfășurat misiuni în cadrul NATO

Comandamentul Flotei a pus la dispoziția Alianței Nord-Atlantice, începând cu anul 2017, câte o fregată pentru a desfășura misiuni în cadrul Operației NATO „Sea Guardian” din Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval și pentru descurajarea acțiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO.

Conform rezoluțiilor adoptate la summit-urile NATO din perioada 2016-2020, România a participat în anii 2017, 2018 și 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, iar în anul 2020 cu fregata „Regina Maria”.

După degradarea situației de securitate din Marea Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, în anul 2014, Forțele Navale Române și Alianța Nord-Atlantică și-au concentrat efortul pe asigurarea unei prezențe navale întărite în bazinul pontic.

Astfel, NATO a planificat desfășurarea unor misiuni în Marea Neagră, la care au luat parte cele două grupări navale permanente ale Alianței, în care au fost integrate și nave militare românești.

Concomitent, navele și forțele din subordinea Comandamentului Flotei au participat la numeroase exerciții naționale și multinaționale anuale, dintre care menționăm doar Exercițiul „Sea Sheild” și Exercițiul „Poseidon”, unele dintre cele mai mari activități de instruire din Marea Neagră, organizate de către Forțele Navale Române.

Ca o recunoaștere a profesionalismului a militarilor din Forțele Navale Române, precum și a calității sistemului militar românesc de pregătire profesională și de instruire, în anul 2020, o navă din subordinea Comandamentului Flotei, puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu”, a deținut pentru prima dată conducerea unei grupări navale permanente a NATO, iar la bordul acesteia, alături de echipajul românesc, atât comandantul grupării navale, cât și majoritatea ofițerilor din statul major al grupării, au fost militari români.

Fotografiile sunt realizate de maistrul militar Ovidiu Oprea, însă, în cadrul Expoziției „Flota Maritimă a României văzută prin ochii fotografului militar” vor fi prezentate peste 50 de instantanee surprinse de acesta.

February 25, 2021
5 lucruri mai puțin știute despre istoria Dobrogei

Istoria Dobrogei este captivantă, iar astăzi, de ziua frumoasei regiuni dintre Dunăre și Mare, ne reamintim cu drag câteva lucruri importante. Fost maidan de încăierare între turci și ruși, Dobrogea arăta ca un tablou dezolant la sfârșitul ostilităților, în noiembrie 1878. Era un pustiu plin de ierburi și mărăcini, prin care mergeai zile întregi până descopereai un copac sau niște așezări omenești. În văile cu firicele de apă erau pitite satele, câte un pâlc de bordeie, niște căsuțe ridicate din bălegar frământat cu lut și acoperite cu paie sau pământ. Nici măcar un copac nu înveselea grădinile colibelor cu ferestre de-o palmă. Într-o odaie se înghesuiau toți ai casei, iar noaptea, rogojinile le țineau loc de așternuturi. Au trecut 141 de ani de la revenirea Dobrogei la țară și multe lucruri s-au schimbat. Totuși, nu trebuie să uităm viața grea pe care au avut-o străbunii noștri, în această regiune secerată de ciumă și prăduită de oștile năvălitorilor. Astăzi, 14 noiembrie, când sărbătorim cu fast Ziua Dobrogei, ne amintim cum se trăia în acele vremuri grele.

1. Din istoria Dobrogei face parte și proclamația principelui Carol I către dobrogeni

După un război ruso-turc devenit pentru noi război de independență, pe 14 decembrie 1878 Dobrogea revine la țară. După lungi tratative, Dobrogea este recunoscută ca fiind parte a României. Autoritățile române în frunte cu principele Carol I intră în Dobrogea și se opresc la Tulcea, pentru că era orașul cel mare al Dobrogei.

Înainte, Babadag a fost localitatea cea mai importantă, acolo era sediul raialei și locul în care a fost ridicat Seminarul musulman. Constanța în schimb, era un fel de mic târg sărăcăcios, în care populația musulmană era majoritară, fiind urmată de greci, a declarat pentru Discover Dobrogea, istoricul Lavinia Dumitrașcu.

La intrarea în Dobrogea, Carol I lansează două proclamații foarte importante, Proclamația către soldați și Proclamația către dobrogeni. Ideea transmisă este aceea de toleranță, de egalitate între minorități și majoritate. Musulmanii, din populație majoritară și stăpână, au devenit minoritari și stăpâniți de români. După Tulcea, Carol I ajunge și la Constanța. El a spus atunci, că ”Armata română care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât să mențină ordinea și să ocrotească pașnica viețuire a dobrogenilor”. Mai mult decât atât, Carol I a ridicat în Constanța, din banii statului, Moscheea Carol I, căreia musulmanii i-au dat numele domnitorului, în semn de mulțumire.

2.Dascăli și preoți din toată țara au venit în Dobrogea să îi învețe carte pe copii

Cu gospodăriile în spinare, învățătorii și preoții din țară au venit în Dobrogea, în urma apelului făcut de guvern, să îi școlească pe copii și pe adulți. Deși le-au fost oferite facilități, unii dascăli asociau traiul în Dobrogea cu un surghiun siberian și voiau să plece cât mai repede. Ei au găsit aici o populație ale cărei răni din timpul războiului nu se vindecaseră, o regiune care nu comunica direct cu țara, locuitori nedeprinși cu legile scrise. După 1878 s-au întemeiat școli primare în toate orașele și satele din județele Constanța și Tulcea. Pentru organizarea școlilor primare de fete și de băieți, a fost însărcinat profesorul Ion Bănescu, numit revizor școlar pentru toată Dobrogea.

Primele școli oficiale românești din regiune aveau bănci din scânduri așezate pe patru pari bătuți în pământ, iar în loc de tablă de scris, o cutie mare cu nisip. Atât în orașul Tulcea, cât și în Constanța, au fost inițial câte două școli, una de fete și alta de băieți. Aceeași situație era însă și în Babadag, Isaccea, Măcin, Mahmudia, Sulina, Chilia Veche, Mangalia, Medgidia, Cernavodă, Hârșova și Ostrov. De altfel, în toate comunele din Tulcea și Constanța au funcționat școli primare sătești de stat, chiar începând cu 1878, anul Unirii.

În 1880, frecvența în toate școlile primare dobrogene era de 3100 de fete și băieți, iar în 1905 se ridicase la peste 19.500 de elevi. Ulterior au fost înființate și licee pentru fete și pentru băieți, școli profesionale, școli de comerț, de meserii, de ucenici și școli de contabili. Pentru că s-a dezvoltat agricultura în zonă, au apărut și școli de agricultură, la Hamangia în Tulcea și la Murfatlar, în Constanța. Tot în Constanța au fost deschise o școală navală pentru ofițerii de marină și o școală de marină pentru personalul inferior marinăresc.

3.Gospodăria tradițională din Dobrogea, unică în România

Putineiul de bătut untul, bota pentru apă, linguroaie, scoarțe, ștergare, soba oarbă, lada de zestre, lenjerii din borangic și multe alte lucruri demult uitate în această eră a tehnologiei, făceau parte din gospodăria tradițională din Dobrogea. Acum, astfel de obiecte sunt rarități în satele dobrogene, dar le putem vedea expuse în muzee, pentru a ne reaminti cum se trăia și se gătea odinioară, când viața era mai simplă și obiceiurile respectate cu sfințenie.

Din gospodăria tradițională dobrogeană nu lipseau trei spații de organizare a locuinței: „camera curată”, tinda cu vatra și odaia de zi sau camera de locuit, în care familia își ducea traiul zilnic, iar femeile torceau și țeseau.

Până în anul 1900, casele din Dobrogea erau mici, aveau doar două încăperi, fiind compuse din tindă și o odaie de locuit. Ulterior a apărut casa tradițională dobrogeană cu trei odăi, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Cerasela Dobrinescu, de la Muzeul de Artă Populară Constanța. Ea a precizat că întotdeauna exista o prispă, care se desfășura parțial sau pe toată fațada casei. Dobrogea este un ținut multietnic, o zonă care a fost mult timp sub stăpânire otomană, dar încă mai există sate în care tradițiile s-au păstrat. De altfel, întemeietorii satelor dobrogene sunt musulmanii, de aceea denumirile vechi ale localităților sunt turcești.

4.”Drumul de fier” care a dezvoltat Dobrogea

Călătorii care străbăteau Dobrogea în urmă cu 150 de ani, se înarmau cu multă răbdare. Drumurile nu erau nici măcar pietruite și duceau de la un sat la altul. De la Medgidia până la Constanța drumul dura 8 ore, iar de la Cernavodă la Constanța trebuia să faci 11 ore. Iarna sau în zilele ploioase, căruțele se împotmoleau în gropile de pe aceste ulițe, astfel că nu se putea circula. În lipsa drumurilor, nu existau căruțe de poștă și diligențe, iar corespondența oficială se transporta prin curieri care mergeau călare pe cai. Lipsa căilor de comunicație cu restul țării a întârziat popularea și dezvoltarea economică a regiunii Dobrogea.

Proiectul politicienilor și al lui Carol I a fost să alinieze Dobrogea la țară, prin realizarea unei legături directe între România și această regiune. Întrucât drumul din România până în Dobrogea era foarte lung și ocolitor, s-a hotărât răscumpărarea căii ferate Cernavodă-Constanța și a Portului Constanța, de la compania engleză căreia îi fuseseră concesionate aceste lucrări de către Imperiul Otoman. Societatea engleză a ridicat case frumoase, care sunt și astăzi în Constanța și a dinamizat puțin viața monotonă a urbei. Dar lucrările le-au făcut prost, nu au respectat termenele, iar compania a dat faliment. Statul român a răscumpărat calea ferată și portul la o sumă foarte mare. Au fost organizate două licitații, la care au participat marile firme care construiau poduri, însă acestea nu au reușit să întrunească cerințele caietului de sarcini. Ion Brătianu l-a sprijinit atunci pe foarte tânărul inginer Anghel Saligny, pentru a realiza lucrările. Saligny, după ce a terminat facultatea lucrase cu inginerul Gustave Eiffel, a făcut practică și vizitase cele mai mari poduri din lume. Împreună cu o echipă de ingineri, el a construit faimosul Pod de la Cernavodă. Doctorul în istorie Lavinia Dumitrașcu, a declarat pentru Discover Dobrogea, că între acei ingineri erau doi dintre băieții primului-ministru de la acea vreme, Ion Brătianu. ”Se pare că lui Ionel Brătianu nu prea îi plăcea să muncească, fapt pentru care Anghel Saligny i-a spus că dacă nu vrea să facă treabă și tot întârzie, să se ducă acasă. Răspunsul lui a fost: ”Eu sunt un Brătianu și un Brătianu nu lasă niciodată lucrul neterminat”, fapt pentru care a început să lucreze cu sârg”, a precizat muzeograful Lavinia Dumitrașcu.

Astfel, România a fost legată de Dobrogea prin Podul de la Cernavodă și, grație aceluiași inginer, Dobrogea s-a legat de lume prin Portul Constanța. Lucrările au fost începute de la minus zero, pentru că, în mare parte, inginerii au demolat ce făcuseră englezii. Constanța a devenit cel mai mare port la Marea Neagră, iar Podul de la Cernavodă rezistă de 100 de ani.

5.Reședințele regale din Constanța

A existat o relație foarte strânsă între familia regală și Dobrogea, această zonă de care principele Carol I s-a îndrăgostit iremediabil. În 1878, Constanța, Kiustenge de atunci, era doar un sat somnolent și adâncit în uitare. Carol I a încercat și chiar a reușit să racordeze și să modernizeze această provincie de frontieră a Imperiului Otoman, care s-a reunit cu țara. Domnitorul Carol I și regina Elisabeta s-au îndrăgostit iremediabil de Dobrogea. Le-a plăcut atât de mult această zonă, încât și-au făcut aici palate și ”cuiburi”.

Palatul Regal a fost prima reședință regală construită în Constanța începând cu anul 1903, de către autoritățile centrale. Palatul a fost ridicat pentru familia regală, care a venit frecvent în orașul de la malul mării din anul 1905, până la moartea Regelui Carol I. Regina Elisabeta se simțea însă înstrăinată în acel palat, care i se părea că este departe de mare și a optat pentru Pavilionul regal, o căsuță modestă construită de Anghel Saligny și inginerii săi în Portul Constanța, în semn de omagiu față de familia regală.

Pavilionul regal era, de fapt, o cabană din lemn susținută pe o consolă de fontă, așezată pe un picior de piatră. Se spune că avea formă de navă, deoarece dădea senzația de plutire. Denumit și ”Cuibul Reginei”, pavilionul a devenit reședința preferată de la mare a Reginei Elisabeta. Vila regală din Mamaia, un proiect al Reginei Maria, a fost cea de-a treia reședință a regalității, ridicată în Constanța.

În acea perioadă, stațiunea ”Băile Mamaia” a devenit o zonă interesantă, astfel că în anul 1923, Regina Maria a hotărât să își facă acolo o reședință. Deși s-a implicat în construcția ei și a verificat permanent lucrările, a realizat planuri și proiecte, regina a descoperit ulterior Balcicul, de care s-a îndrăgostit. A ridicat și acolo un palat regal, în care s-a mutat în 1937 și a lăsat proprietatea de la Mamaia, Reginei mamă Elena și Principelui Mihai, care în scurt timp a devenit rege.

Populația Dobrogei a crescut de la un an la altul după ce regiunea a fost conectată cu restul țării. Dacă potrivit statisticilor, în 1879 populația județelor Constanța și Tulcea se ridica la aproximativ 117.000 de persoane, iar majoritatea era formată din musulmani, numărul locuitorilor a crescut foarte mult în următorii ani, iar românii au devenit majoritari. Pământul situat între Dunăre și Marea Neagră este încărcat de istorie, iar pustiul de ierburi a fost transformat de oamenii harnici, în frumoase localități, bogate în tradiții. La mulți ani buni, Dobrogea!

November 14, 2019