Discover Dobrogea

Tag: peste

KaLaMACHE, locul în care peștele și fructele de mare devin spectacol culinar

Peștele și fructele de mare se gătesc în mii de feluri în Delta Dunării și în Dobrogea de Nord. Totuși, rar se întâmplă să asităm la show-uri culinare KaLaMACHE. La Cherhanaua de la Jurilovca, toți cei care ajung la Mache fotografiază sau filmează produsele care arată senzațional pe plitele pe care sunt preparate.

KaLaMACHE, un brand culinar pentru Dobrogea de Nord

Radu Manolache și Gabi, prietenul său din facultate au reușit să facă, dintr-o zonă situată între Lunca și Jurilovca, de care mulți nu auziseră, un punct de atracție pentru gastronomia deltaică. Din primăvară până târziu în toamnă, ei oferă spectacole culinare care îi vrăjesc pe turiștii dornici să testeze noi experiențe gastronomice.

Radu și-a înregistrat la OSIM brand-ul KaLaMACHE, pentru că iubește să gătească peștele, astfel că a devenit foarte cunoscut și căutat. Mache, cum îi spun prietenii, nu se teme să ne dezvăluie rețetele, deoarece pentru turiști farmecul este să mănânce preparatele din pește și fructe de mare, pe malul Lacului Golovița, în compania plăcută oferită de el și de Gabi.

Tocănița de rapane face senzație la KaLaMACHE

Ceea ce este inedit și apreciat de turiștii care vizitează localul lui Radu Manolache este conceptul de live cooking. Toată mâncarea este gătită pe plite, în fața clienților. Astfel, le este oferit un spectacol gastronomic, dar și o garanție a faptului că ceea ce mănâncă este proaspăt și făcut în fața lor.

”O să vă pregătesc un preparat mai nou, o tocăniță de rapane KaLaMACHE. O gătim pe plită, pentru că este o metodă mai interesantă, un mod balcanic și mediteranean de gătit. Este un mod de preferat pentru spațiile de acest gen, întrucât gătitul pe foc deschis sau cu cărbuni este mai greu de stăpânit. Suntem într-o zonă cu stuf, cu lemn, iar focul este foarte dificil de controlat.

Pentru tocănița de rapane avem nevoie de niște rapane curățate. Sunt prefierte, de Marea Neagră, luate de la o firmă din Agigea, lucru de care sunt foarte mândru, pentru că o lungă perioadă de timp le-am cumpărat din Bulgaria.

Rapana este un melc de mare care consumă în principiu midii, acestea fiind mâncarea lui preferată.

Rețeta este foarte simplă, pentru că rapanele sunt prefierte. Unul dintre secretele gătitului acestui tip de melci este faptul că nu trebuie să stea prea mult pe plită. Mulți îi țin în mod excesiv pe foc și ajung ca o gumă de mestecat. Timpul ideal de preparare este de 4-5 minute. Fiind prefierte, ele trebuie foarte puțin încălzite, se toarnă deasupra puțin ulei de măsline și se întorc permanent pe plită.

Deasupra rapanelor se adaugă, cât timp se află pe plită, sos de roșii și mujdei de usturoi, iar la sfârșit, în farfurie, mai punem un ingredient.

În Delta Dunării, mujdeiul de usturoi se face ca o pastă, iar noi îl folosim la toate preparatele.

După 4-5 minute, rapenele miros deja senzațional și sunt luate de pe plită și puse pe platou. Li se adaugă un sos mediteranean, din zeamă de lămâie, ulei de măsline, oregano și busuioc pasate la blender. Ele sunt servite la KaLaMACHE, cu pâine proaspătă sau prăjită, în funcție de preferințe”, a declarat Radu Manolache pentru Discover Dobrogea.

Tocănița de morun, delicatesă la KaLaMACHE

Tocănița de morun este o altă delicatesă, un preparat foarte solicitat de turiștii care ajung la Jurilovca, în localul lui Radu Manolache.

”Morunul este un pește al cărui pescuit este interzis în Delta Dunării. Deja sunt foarte multe ferme care îl comercializează, atât din România, cât și în Bulgaria. Este un lucru bun faptul că acum îl găsim și putem să îl cumpărăm fără nicio problemă.

Este un pește din familia sturionilor, a cărui carne este foarte apreciată, iar textura lui e diferită față de cea a altor pești. La noi în țară au rămas doar păstruga, morunul, cega și nisetrul.

Tocănița de morun se prepară în maximum 7-8 minute, după ce, în prealabil peștele a fost curățat, dezosat și tăiat cubulețe. Carnea este macerată înainte în ulei de măsline. În general, condimentele se pun la final.

Este o specie care, alături de păstrăv, nu prea are gust de pește. El este preparat la KaLaMACHE, la fel ca tocănița de rapane. Când este aproape gata, se adaugă pastă de roșii și usturoi, pentru că peștele fără usturoi e ca nunta fără lăutari. La final, peste pește se toarnă sosul mediteranean preparat din ulei de măsline, oregano și busuioc. Este o rețetă ușoară, fără prea multe ingrediente”, ne-a povestit Radu Manolache.

Siliotka, salata de pește lipovenească

Tot la Mache am gustat și o salată de pește senzațională, care, pentru rușii lipoveni este o mâncare tradițională.

Ea se prepară din file de scrumbie sărată, la care se adaugă ceapă verde, ceapă roșie, mărar, piper, ulei de măsline, roșii, zeamă de lămâie și alte ingrediente care o fac pur și simplu delicioasă.

Când nu ajungi la Mediterana, mănânci fructe de mare la KaLaMACHE

Peștele este foarte căutat la Mache, inclusiv de către cei care nu apreciază acest produs, din cauza oaselor. El știe să fileteze chiar și carasul, care are o carne dulce și extrem de gustoasă, însă puțini știu să îl mănânce. Totuși, Radu Manolache nu se limitează să gătească doar pește, pentru că cererea de fructe de mare este foarte mare.

”Gătim zeci de porții în fiecare zi, la KaLaMACHE. La noi se vând mai bine preparate precum tocăniță de rapane sau de morun, midiile, calamarii, storceagul și creveții, decât celelalte produse tradiționale.

Turiștii sunt foarte deschiși să încerce gusturi și experiențe noi. Sunt foarte mulți români care nu au mai plecat din țară datorită pandemiei de Covid 19 și au regăsit aici, probabil, preparatele pe care le mâncau prin Grecia, Italia, Spania și alte țări în care mergeau.

Mulți dintre cei care ajung la noi, vin atât pentru spectacolul culinar pe care îl oferim, cât și pentru produsele proaspete și gătite într-un mod inedit”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Radu Manolache, inițiatorul brand-ului KaLaMACHE.

Radu Manolache, bucureșteanul care gătește la Jurilovca

Radu Manolache povestește că a început să facă show-uri culinare la Jurilovca în urmă cu doi ani, la cererea unor prieteni.

”Eu sunt bucureștean și găteam pe la diferite ocazii acasă la prieteni, în weekend-uri și mi-au spus că este păcat să nu fac ceva și la Jurilovca. Și așa, încet, încet, am început să fac o terasă într-o zonă mai rustică, pentru că așa am considerat că ar fi normal, să vii și să te simți bine în natură. Acum, KaLaMACHE a devenit un brand și mulți clienți din țară vin la Jurilovca, pentru a mânca bunătățile pe care le preparăm noi”, a precizat Radu.

Acum, localul este închis, dar Mache ne pregătește o altă surpriză. El va deschide o terasă nouă, într-un alt spațiu, în Portul Jurilovca, vizavi de Cherhanaua cu același nume, pentru că îi place să se reinventeze în permanență.

January 2, 2021
Voi stați acasă, noi vă plimbăm prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării

Știu că este frumos afară, că a venit primăvara și poate a trebuit să îți anulezi planurile de vacanță, tocmai de aceea vă propunem să vă plimbăm noi, prin Dobrogea de Nord și în Delta Dunării. COVID-19 ne-a dat tuturor viața peste cap, iar izolarea și distanțarea socială nu ne sunt deloc pe plac. Totuși, pentru prima dată în viață trebuie să respectăm regulile impuse de starea de urgență, iar dacă tot trebuie să stăm acasă, îți propun să facem împreună o incursiune prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării, fără cheltuieli, din fotoliul confortabil de acasă. Apoi, după ce se termină coșmarul acesta generat de noul coronavirus, putem călători la propriu, după bunul plac, oriunde dorim.

În Dobrogea de Nord și în Delta Dunării, gastronomia ne încântă pe toți

Oriunde ne-am plimba prin Delta Dunării, gândul ne stă la mâncarea preparată cu multă pasiune, de localnicii satelor dintre ape. Meniurile lor sunt foarte diversificate și au ajuns să gătească peștele în mii de feluri.

Practic, orice fel de mâncare preparăm noi cu ajutorul cărnii, în deltă este făcut cu pește. Locuitorii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi, iar când singurul produs pe care gospodinele îl au la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

Nici cel mai mofturos turist nu va refuza știuca umplută, salata sau chiftelele din pește, produse delicioase, care nu au oase și sunt atât de bune, încât parcă ar mai cere o porție.

Casa Pescarilor Lunca

Orice plimbare în Dobrogea de Nord începe cu localitatea Lunca, situată între ape, în complexul lagunar Razim-Sinoe, într-un cadru de poveste, în apropierea atracțiilor turistice din județul Tulcea.

După atâta drum, este chiar recomandat un popas la Casa Pescarilor Lunca, o adevărată oază de liniște și relaxare. Un loc liniștit, preferat atât de către vizitatorii care doresc să se bucure de natură, să se plimbe cu barca sau caiacul și să privească păsările și peisajele, cât și de amatorii de pescuit.

Pensiunea este deschisă tot timpul anului și este preferată de mulți turiști pentru că pot ajunge cu mașina până acolo. Mihaela Feodorov, administratorul Pensiunii Casa Pescarilor Lunca a declarat pentru Discover Dobrogea, că de la pensiunea care este situată pe canalele adiacente Lacului Golovița, se poate ajunge oriunde în deltă.

”Pasionații de plimbări cu barca pot ieși pe Dranov și apoi pot merge până la Sf. Gheorghe, la Sulina sau oriunde altundeva. Spre Sf. Gheorghe drumul cu barca durează cam 3 ore și jumătate”, spune Mihaela Feodorov.

Spectacolele culinare de la ”Săgeata apei” Lunca, un răsfăț al papilelor

Dacă tot suntem în zonă, hai să dăm o fugă și la pontonul plutitor ”Săgeata apei”, unde, pentru Mache, gătitul peștelui este un adevărat spectacol. Da, știu, facem ce facem și tot la mâncare ajungem.

Dacă nu ai ajuns până acum acolo, îți spun că Radu Manolache, proprietarul pontonului ”Săgeata apei” și Gabi, prietenul său din liceu, sunt niște oameni atât de carismatici, încât devin prieteni cu toți cei care le trag pragul. Au așa, un fel de lipici la turiști, au mereu glumele la ei și își pun chiar și sufletul pe masă. Sau în farfurie.

Pot băga mâna-n foc că vizitatorii revin acolo nu doar pentru mâncarea delicioasă, ci și pentru peisajul deosebit și pentru atmosfera pe care Gabi și Mache o creează. Nu sunt prea multe locuri în Dobrogea în care poți urmări îndeaproape cum ți se pregătește mâncarea.

Ei bine, la ”Săgeata apei” gătitul reprezintă un adevărat spectacol. Live cooking se spune la alții, iar acest concept are mare succes. Pe terasa de vară de la ”Săgeata apei”, bucătăria este un spațiu deschis. Astfel, poți asista la prepararea peștelui, iar fotografierea și filmarea modului în care Mache și Gabi pregătesc deliciile culinare sunt chiar inevitabile și foarte distractive.

Suvenir din Dobrogea, casa de la Vișina care păstrează tradițiile

La o aruncătură de băț de Lunca este localitatea Vișina. Ar fi păcat să treci pe lângă ea și să nu ajungi la Suvenir din Dobrogea, pentru a vedea ce a reușit să facă Bianca Folescu, pentru a păstra tradițiile și elementele autentice ale minorităților din regiune.

Nu dezvălui prea multe lucruri pentru a nu-ți strica surpriza, dar îți spun că vei vedea o casă bulgărească veche de 100 de ani, frumos recondiționată, văruită în alb, cu tâmplărie vopsită în albastru și roșu. Lângă acest imobil istoric, Bianca a construit 5 odăi care ne întorc în urmă cu un secol, fiecare dintre ele fiind amenajată după regulile câte unei minorități din Dobrogea.

Camerele le oferă celor care le trec pragul, amintiri plăcute din vremea în care mergeau în vacanțe la bunici, sunt amenajate cu mult bun-gust și ne putem bucura de experiența de a petrece una sau mai multe nopți în mod confortabil, în mediul rural, departe de lumea dezlănțuită. În gospodăria ei, Bianca are și o adevărată fermă a animalelor, care îi fascinează pe copii și pe adulți deopotrivă.

La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

Nu poate lipsi din incursiunea noastră prin Dobrogea de Nord o vizită la Sarichioi, un sat colorat, cu oameni veseli și primitori.

Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

Cele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

Jurilovca la superlativ

La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării.

Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști. Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o poți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

Indiferent că ajungem iarna, când Lacul Razim este înghețat și devine un patinoar enorm, iar bucățile de gheață aduse de vânt și de valuri la mal creează o priveliște spectaculoasă, fie că mergem în celelalte anotimpuri, Jurilovca este extrem de bogată în vestigii istorice, iar Capul Doloșman ne oferă o panoramă uluitoare, de care nu se bucură nici o altă zonă din Dobrogea.

Dobrogea de Nord, locul ideal pentru trasee montane

Dobrogea de Nord este un loc ideal și pentru trasee montane. Știu că atunci când vine vorba de o excursie la munte, toți ne gândim la Valea Prahovei, dar vă propun să încercați măcar o dată să vă petreceți o vacanță în Munții Măcinului și vă asigur că nu o să vă pară rău.

Sunt mai pitici, ce-i drept, însă panorama pe care o oferă este impresionantă.

Nu ratați o incursiune prin Slava Rusă și Slava Cercheză, două localități încărcate de istorie și pitorești prin peisajul care le încadrează, cu multe case vechi și oameni primitori.

Holbina Trei Bibani, tărâm de basm pentru pescari, iubitorii de păsări și natură

Acum, că am vizitat Dobrogea de Nord, este timpul să ne plimbăm puțin și prin Delta Dunării. Pentru relaxare maximă, îți propun să petreci măcar o zi la Holbina Trei Bibani, un resort situat pe o insulă liniștită din inima deltei.

Acolo, păsările cuibăresc nestingherite, peștii sar din apă de plictiseală, iar verdele te înconjoară. Holbina Trei Bibani este o zonă de care te îndrăgostești la prima vedere, indiferent că ești pescar, iubitor de păsări și natură, copil sau adult.

Este un loc mirific, în care te poți refugia în zilele în care vrei să fii doar tu cu tine sau cu cei apropiați. Situat între lacurile Dranov și Razim și la aproape o oră de plajele Perișor sau de Gura Portiței, care au ieșire la Marea Neagră, Holbina Trei Bibani este un domeniu pe care, odată ajuns, nu ai cum să îl mai uiți. Îl vei asocia mereu cu relaxarea și cu bucuria de a sta în natură.

Sulina, orașul cu sute de legende, pe vremuri Europa în miniatură

Oricine ajunge la Sulina este fermecat de poveștile și de frumusețea de odinioară a orașului situat între Marea Neagră și Dunăre.

Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei.

Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

Insula K, un habitat natural în care cuibăresc zeci de specii de păsări

Raiul pe pământ poate fi regăsit în multe locuri din România în general și din Dobrogea, în special. Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces.

A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K. Acum arată mai mult ca o paranteză, dar imaginile pe care fotografii le obțin din apropierea ei, sunt de poveste. Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări.

Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Letea, satul dintre ape

Dacă am ajuns în Delta Dunării, îți propun să facem o excursie în satul Letea, pentru că o să-ți placă nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să ne arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

Spectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți.

Dacă tot ai ajuns la Letea, roagă-l la întoarcere pe căruțaș să te plimbe puțin prin sat și să îți arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

Turul nostru virtual prin Dobrogea de Nord și Delta Dunării se încheie aici. Dacă ți-a plăcut, îți propun să susținem împreună turismul în regiune și să vizităm aceste frumoase localități după ce se termină criza generată de COVID-19. Agenții economici sunt afectați de măsurile privind distanțarea socială și au nevoie de noi, mai mult ca oricând.

Dacă apreciezi acest articol te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea printr-un LIKE pe pagina noastră de Facebook, pentru a nu rata alte materiale pe care le vom publica.

April 4, 2020
Aperitive din pește, mâncare din pește, dulciuri din pește. Nici o masă fără pește, la Sf. Gheorghe

Mâncărurile din Delta Dunării sunt absolut delicioase. La Sf Gheorghe, de exemplu, nu există nicio masă fără pește. Acolo găsim aperitive din pește, mâncare din pește, dulciuri din pește, practic, cam totul este gătit cu pește.

Vă mai amintiți sloganul de pe vremea lui Ceaușescu: ”Nici o masă fără pește”? Ei bine, vedeam reclama pe multe blocuri sau în magazine și uram peștele pe vremea aceea. Evident, am crezut că este o glumă și că nimeni nu mănâncă vreodată pește la toate mesele. Ei, aș! Am aflat azi de la ghidul de turism în Delta Dunării, Eduard Acsente, că locuitorii din Sfântu Gheorghe, majoritatea pescari, au avut perioade în care nu consumau altceva pentru că nu aveau. Pește pe linie, dacă vă vine să credeți.

La Sf. Gheorghe se făceau prăjituri din sturion și plăcinte cu ficat de morun

”Au fost perioade în care ucrainenii din Sf. Gheorghe erau extrem de săraci și nu aveau ce mânca. Ciulinii și sturionul i-au scăpat pe mulți de la foamete, imediat după al doilea război mondial. Atunci, bunicii și părinții noștri mâncau doar ciulinii din deltă și pește. În special sturion, o specie pentru care este interzis pescuitul de 12 ani la noi și va mai fi prohibiție încă 3 ani.

Nu aveau ce altceva să pună pe masă, iar sturionul era principala sursă de hrană. Pregăteau din el tot felul de mâncăruri pentru a mai diversifica meniul, chiar dacă ingredientul principal era același. Au adaptat bucătăria în așa fel încât să satisfacă toate gusturile. Făceau plăcintă cu ficat de morun, tarte și prăjituri cu pește sau cu icre. Icrele negre se mâncau direct cu lingura, uneori nici nu aveau pâine pe care să le întindă. Cine aude acum, ar crede că trăiau pe picior mare, dar ei abia aveau după ce bea apă.

Atunci, probabil, localnicii au învățat să mănânce absolut totul, inclusiv măduva spinării de la sturion, nu aruncau nimic din el. Se consuma zilnic, la micul dejun, prânz și cină, iar femeile găteau din el ce nici nu-ți trece prin cap. Făceau inclusiv deserturi, prăjituri din pește, că aveau nevoie și de dulciuri.

Pentru că și-au adaptat rețetele în acele vremuri de foamete, multe dintre ele s-au păstrat până acum. Cum spuneam, este interzis pescuitul la sturion, dar până în urmă cu 13 ani, mama făcea multe deserturi din această specie de pește, în special de Crăciun și erau extraordinare. Îmi pregătea o plăcintă cu ficat de morun, care era o nebunie, ceva de neimaginat.”, își amintește Eddy și în timp ce îmi povestește, înghite în sec. Dacă sunteți curioși să aflați cum mâncau locuitorii deltei caviar, citiți acest articol.

Din 700 de pescari, au mai rămas doar 46 în Sf. Gheorghe

Poate că mulți l-ar invidia, dar nu era prea distractivă viața oamenilor din Delta Dunării. Eduard Acsente mi-a spus că era extrem de grea viața pescarilor și a familiilor lor. În perioada anilor 1970-1980, în Sf.Gheorghe erau vreo 700 de pescari, iar satul avea 2500-2800 de locuitori.

Acum, are doar 620 de locuitori și mai sunt 46 de pescari. El mi-a povestit că tatăl său, împreună cu mulți alți bărbați din sat plecau în fiecare noapte de duminică spre luni și se întorceau acasă abia sâmbăta după-amiaza. Toată zona de la Sulina până la Gura Portiței era împânzită cu foarte multe cabane de pescari.

”Pescuiau și duceau peștele la cherhana, era un întreg proces. Dormeau acolo pentru că aveau o grămadă de scule de pescuit. Marea este foarte capricioasă, aveau multe plase în apă, carmace, taliene, iar când începea furtuna ei erau mereu pregătiți să iasă imediat pe mare și să scoată sculele din apă, pentru că altfel erau distruse când se înrăutățea vremea.”

Pescarii câștigau și 20.000 de lei pe vremea lui Ceaușescu, dar nu aveau ce face cu ei

N-aveau AccuWeather pe vremea aceea să știe cum va fi vremea, nici telefoane mobile să țină legătura cu familia. Pentru a afla cum va fi timpul, pescarii aveau tot felul de semne pe care le urmăreau cu atenție, spune Eddy.

”Dacă cioara stă în vârful copacului o să fie cald, iar dacă ciorile se adună, se învârtesc în cerc și croncăne va fi frig și urmează furtuna. Brigadierul era cel mai înțelept dintre pescari, cel mai încercat. El cunoștea toate semnele și era cel mai în măsură să ia decizii. În perioada comunistă, pescarii nu plăteau o taxă, erau obligați să aducă peștele la cherhana și lucrau în acord global. Tata, de exemplu, câștiga 20.000 de lei pe lună, dar muncea extraordinar de mult.

Peștele îl dădea la stat și oricât pește prindea, mult sau puțin, primea banii pe el. Aducea întotdeauna acasă pește și icre, fără nici un fel de probleme. 15.000 de lei din cât câștiga intrau în bugetul familiei, iar 5000 erau FSN (fără știrea nevestei), că avea și el nevoi. Mai mergea din când în când câte un șpriț cu băieții, avea nevoie de bani și pentru sculele de pescuit, că le reînnoia permanent.

Toți pescarii făceau lucrurile astea. Se trăia bine în vremurile alea, aveam mobilă de nuc, de cireș, dar, cu toți banii aceia, nu ne bucuram. Aveam curent electric doar două ore pe zi în localitate, apă potabilă tot două ore. Aveam bani, dar nu aveam ce să facem cu ei. Nu trăiam în rai. În perioada aceea veneau toți actorii și activiștii de partid la Sf. Gheorghe pentru liniște, pește, natură, icre negre și pentru distracție.

Florin Piersic venea cu Angela Similea an de an, se spălau dintr-o sticlă de un litru cu apă pusă la soare la încălzit și nu făceau atâtea nazuri cum fac turiștii acum. Am devenit pretențioși, figuranți, vrem televizor, vrem duș și nu ne mai bucurăm de natură.”, își amintește cu drag Eddy de acele vremuri.

Am obținut de la Eduard Acsente foarte multe fotografii cu mâncăruri gătite în Sfântu Gheorghe de către soția sa Aniela, după rețetele vechi ale ucrainenilor ai căror străbunici s-au stabilit acolo. Tot de la el puteți afla unde mâncați cea mai bună saramură, cel mai gustos storceac sau alte bunătăți gătite cu drag de femeile din satul său.

Eddy are mereu poveștile la el, așa că îl voi mai descoase, pentru a afla multe alte obiceiuri ale cazacilor din Sf.Gheorghe. În plus, se apropie sărbătorile, iar tradițiile ucrainenilor din satul lui sunt atât de frumoase, încât ar fi păcat să le ratăm.

Fotografii realizate de Aniela Acsente.

November 21, 2018