Discover Dobrogea

Tag: patrimoniu cultural

GAL Delta Dunării le oferă copiilor o experiență creativă și autentică în cadrul unui atelier de împodobit ouă de Paște

Copiii de pe teritoriul GAL Delta Dunării sunt invitați să facă o călătorie în istoria tradițiilor pascale, joi, 25 aprilie 2024, de la ora 17:30, la Biblioteca din Mahmudia. Atelierul intitulat „În Lumea Ouălor Împodobite – Curs Festiv de Decorat Ouă pentru Juniori”, este organizat de către reprezentanții GAL Delta Dunării, în cadrul proiectului „TOM – Tradiții, obiceiuri și meșteșuguri”.

GAL Delta Dunării promovează patrimoniul cultural

Din dorința de a promova patrimoniul cultural, obiceiurile și tradițiile străvechi ale localnicilor din județul Tulcea, GAL Delta Dunării va organiza, în următoarea perioadă, mai multe ateliere pentru copii și adulți. Primul dintre acestea este cel în cadrul căruia, copiii sunt învățați să vopsească și să decoreze ouăle de Paște.

„Într-o lume a informatizării, a vitezei, a noului, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui popor încep să se piardă. Ele sunt asemenea unei vechi lăzi de zestre: cu toţii ştim că există, dar este acolo, în casa bunicilor de la ţară. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul, meșteșugurile și gastronomia, sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda trecerii timpului. Câţi dintre tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumuseţe de altfel, pe care le privesc cu dispreţ, spunând că sunt „de când era bunica fată ”? Câţi din tinerii de azi ascultă cu plăcere cântece populare?

Prin abordarea acestui proiect nu se dorește o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra acestor moșteniri, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor, o abordare diferită a unei teme deloc moderne. Proiectul „TOM – tradiții, obiceiuri, meșteșuguri” reprezintă o oportunitate de a acoperi necesitatea păstrării identității locale în zonele rurale și, totodată, conservarea tradițiilor, a obiceiurilor și meșteșugurilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Corina Popescu, reprezentant al Asociației GAL Delta Dunării.

Atelierul „În Lumea Ouălor Împodobite – Curs Festiv de Decorat Ouă pentru Juniori” le va oferi copiilor din Mahmudia și din localitățile învecinate, o experiență autentică și creativă, într-un cadru interactiv și plin de culoare.

Proiectul de cooperare „TOM – tradiții, obiceiuri, meșteșuguri” promovează necesitatea păstrării identității locale în zonele rurale din România și conservarea tradițiilor, obiceiurilor și meșteșugurilor locale românești.

April 23, 2024
”Drumul Cetăților”, un traseu turistic de o zi, în județul Tulcea

Turiștii pasionați de istorie și arheologie, dar și de drumeții pot face o excursie de o zi în județul Tulcea, pe traseul ”Drumul Cetăților”. Acesta are un caracter cultural și oferă posibilitatea cunoașterii a trei dintre cele mai importante situri arheologice din Dobrogea, amplasate într-un cadru natural unic, cu peisaje pitorești și cu numeroase povești istorice. Traseul turistic urmează ruta Babadag-Enisala-Jurilovca-Slava Rusă și este promovat de Grupul de Acțiune Locală GAL Razim.

Traseul „Drumul Cetăților” începe din orașul Babadag

Traseul ”Drumul Cetăților” pornește din ”Sinaia Dobrogei”, cum a fost numită localitatea Babadag, datorită așezării sale la poalele dealurilor împădurite Koiun-Baba, Sultan Tepe și Ianik Bair.

Orașul Babadag are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

Dealul cu sculpturi de la Babadag este o altă atracție turistică, mai puțin cunoscută de vizitatori. Povestea Platoului cu sculpturi este foarte interesantă. Am scris aici despre povestea sculpturilor abandonate de zeci de ani, pe dealul pe care se află Tabăra Babadag, un loc care le oferă vizitatorilor o frumoasă priveliște asupra orașului.

Orașul Babadag și zonele limitrofe reprezintă o zonă turistică unică, prin frumusețea, diversitatea, bogăția și varietatea numeroaselor rezervații naturale care se regăsesc în această zonă.

Pădurea Babadag își justifică statutul de rezervație naturală și areal protejat prin cea mai mare concentrație de specii de orhidee amenințate cu dispariția, întâlnite pe o suprafață restrânsă. Cele mai multe specii plante rare se întâlnesc în partea de sud a rezervației, în pădurea de stejar pufos.

Enisala, prima fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi este inclusă în traseul ”Drumul Cetăților”, deoarece, pe teritoriul său există un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea medievală Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei.

Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Bambola sau Pampulo.

Curtinele, turnurile și contraforturile fortificației, parțial conservate, au permis reconstituirea formei inițiale a monumentului. Acesta era apărat spre sud-est și est de ziduri masive, groase de 3 metri, cu o înălțime ce altădată atingea 6-7 m și de turnuri poligonale, hexagonale, regulat dispuse în jurul incintei. Spre nord-nord-est se continuă zidul masiv, flancat de două turnuri patrulatere și către vest, ultima parte a curtinei, mergând pe buza prăpastiei, este sprijinită pe un imens bastion.

La baza Cetății Enisala, săpăturile arheologice au scos la iveală sute de complexe arheologice, majoritatea funerare, așezări neolitice sau din prima Epocă a fierului.

În satul Enisala se poate vizita și Gospodăria țărănească conservată in situ, o adevărată sinteză a arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei de la începutul secolului al XX-lea. Realizată din lut, piatră, lemn și stuf, aceasta se integrează armonios peisajului local.

În apropiere se află biserica Sf. Treime, ridicată în perioada 1890-1904, care prezintă un iconostas pictat la începutul secolului XX de către Rafael Mateef, un prolific zugrav de biserici.

Orgame-Argamum, a doua fortăreață de pe traseul ”Drumul Cetăților”

Traseul ”Drumul Cetăților” continuă spre Cetatea Orgame-Argamum, despre care se spune că a fost primul oraș locuit din Dobrogea. Fortăreața este situată în Jurilovca, localitate întemeiată de lipoveni, la începutul sec. al XIX-lea, fondatorul acesteia fiind Jurilca. Localitatea este situată pe malul Lacului Razim și are un mic port, un punct de plecare important spre alte zone turistice, astfel că este denumită și ”Poarta Razimului”.

Cetatea Orgame-Argamum, situată la aproximativ 7 km de comuna Jurilovca, pe faleza stâncoasă a Capului Doloșman și este cel mai important obiectiv cultural al zonei.

Potrivit izvoarelor antice, orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Chr. Coloniștii greci din Milet, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice.

Vasile Pârvan a identificat situl de la Capul Doloșman ca fiind Orgame, la începutul secolului XX. Deocamdată, în situl de la Capul Doloșman nu s-a găsit nici o inscripție sau un alt izvor cu numele Orgame, astfel că toate dovezile sunt cumva indirecte.

Acum, însă, nu mai este nici un dubiu pentru specialiști că Orgame este actuala Cetate Argamum.

Cetatea Ibida de la Slava Rusă încheie traseul ”Drumul Cetăților”

De la Jurilovca, se continuă traseul spre Slava Rusă, trecând prin localitățile Lunca și Ceamurlia de Jos, urmând Valea Slavelor. Este un drum frumos, cu dealuri acoperite de păduri, cu peisaje inedite și locuri umbroase.

Înconjurată de dealurile satului Slava Rusă din județul Tulcea, Cetatea Ibida se întindea în sec. IV pe o suprafață de 24 de hectare, fiind cea mai mare fortificație din Dobrogea, după Tomis. Acum, peste 60% din suprafața cetății care avea 24 de turnuri și 3 porți este acoperită de satul Slava Rusă.

Istoricii și arheologii apreciază că Ibida sau Libida era de 4 ori mai mare decât Cetatea Histria și de două ori mai mare față de Tropaeum Traiani.

”Fortificația de la Slava Rusă a intrat în literatura de specialitate în 1875, iar pe la 1898, inginerul Pamfil Polonic face un prim-plan al cetății și spune că avea ziduri și turnuri colosale.

El a identificat 24 de turnuri și 3 porți, două dintre ele numite impropriu porți, pentru că sunt locurile prin care râul Slava intra și respectiv ieșea din cetate. Ibida este singura fortificație din Dobrogea străbătută de un râu. Suprafața este împărțită în două părți aproximativ egale.

Latura de nord a cetății intră în sat, laturile de est și sud sunt sub actualele ulițe ale localității Slava Rusă, iar sub unul dintre dealuri a fost descoperită o fortificație anexă”, a declarat pentru Discover Dobrogea, arheologul Dorel Paraschiv, șef de șantier de la Cetatea Ibida.

Zona cetății Ibida este foarte bogată în vestigii și are reprezentate toate perioadele istorice, de la paleolitic până la evul mediu. Arheologii au descoperit sticlărie, un tezaur de monede de argint, care poate fi văzut la Muzeul de Istorie din Tulcea, accesorii vestimentare, fibule, catarame, bijuterii, inele, cercei și multe alte obiecte.

La Ibida au fost descoperite și două basilici.

În zona Slava Rusă-Slava Cercheză, vechile tradiții creștine au fost continuate de comunitățile de lipoveni, ale căror biserici sunt răspândite pe teritoriul celor două sate. Două dintre cele mai reprezentative biserici din Slava Rusă, sunt Uspenia și Vovedenia, ambele cu mănăstiri în incintă. Cele două obiective pot face parte dintr-un circuit cultural-religios.

În zonă se poate vizita și o moară de vânt, simbol al arhitecturii populare, o construcție de lemn de la începutul secolului XX.

De la Slava Rusă se pot realiza excursii cu bicicleta sau cu mașina spre rezervația naturală Pădurea Babadag-Codru, Pădurea Topolog și spre Complexul Lagunar Razim-Sinoe.

Pe traseul ”Drumul Cetăților”, turiștii pot face popasuri la numeroasele pensiuni și cherhanale din zonă, unde pot mânca produse tradiționale preparate din pește proaspăt, de către localnici.

September 23, 2022
În zona peninsulară a Constanței afli o poveste la fiecare pas

Zona peninsulară este singurul loc din Constanța care te transpune, fără niciun fel de artificiu, într-un alt secol. Aici, poți visa cu ochii deschiși în timp ce afli legende cu împărați, regi și regine. În centrul vechi, nu te surprinde nici măcar prezența vreunei doamne care se plimbă printre străduțele înguste într-o elegantă rochie cu crinolină, în timp ce ține o umbrelă cu o broderie delicată în mână, pentru a se feri de soare. Turiștii, dar și constănțenii sunt încântați să afle poveștile galeriilor rămase din perioada romană, care împânzesc toată Peninsula sau pe cele ale monumentelor istorice, în care au locuit numeroase personalități. Poveștile din bătrâna Cetate Tomis și imobilele ridicate în secolele trecute de greci, englezi, armeni sau turci, practic, formează un puzzle extrem de interesant, fără de care, Constanța și-ar pierde farmecul și ar fi foarte săracă.

Piața Ovidiu, locul de pornire pentru un tur prin zona peninsulară a Constanței

Centrul vechi reprezintă patrimoniul cultural al Constanței, fiind înțesat cu numeroase monumente care au o istorie minunată. Dacă intrăm în Piața Ovidiu, suntem înconjurați de clădiri emblematice, cu povești extraordinare. Construite cu cel puțin 100 de ani în urmă, ele ascund multe legende care ne ajută să reconstituim istoria Constanței, așa cum era ea în urmă cu un veac.

Un tur ghidat prin zona veche nu ocolește strada Titulescu și casele ei de poveste, urmată de B-dul Elisabeta, unde poate fi admirată statuia lui Anghel Saligny, ctitorul Portului Constanța, care își veghează creațiile.

Casele Ion Jalea sau Cănănău, sediul Arhiepiscopiei Tomisului și parcul arheologic din dreptul Catedralei, în care s-au găsit cele mai vechi dovezi ale grecilor în orașul Tomis în secolele VI-V î.Ch sau Cazinoul, reprezintă atracții ale căror detalii pot fi studiate minute întregi și despre care ghizii știu multe povești, spune publicistul Cristian Cealera. Turiștii grăbiți, pot opta pentru un tur de două ore prin zona peninsulară a Constanței, iar cei care doresc să vadă și muzeele și să nu rateze absolut nimic, ar trebui să aibă 4 ore la dispoziție.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, un monument emblematic

Construit cu destinația de Palat comunal, deoarece Constanța era la acea vreme comună urbană, imobilul care veghează Piața Ovidiu a fost terminat în anul 1921. Clădirea a funcționat până în 1977 ca primărie, după care a devenit sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Puțini știu însă faptul că arhitectul impozantului imobil este Victor G. Ștefănescu, cel care a contribuit și la proiectarea Moscheei Carol I, alături de Gogu Constantinescu. Ștefănescu a avut o contribuție și la Palatul Regal, unde s-au succedat mai mulți arhitecți, printre care Gogu Constantinescu și Daniel Renard, cel care a realizat planurile pentru Cazinoul din Constanța, a precizat pentru Discover Dobrogea publicistul Cristian Cealera. El spune că la acea vreme erau câțiva arhitecți la modă, foarte valoroși, care mergeau pe stilul neo-românesc, care îmbină elementele locale românești, cu arta bizantină și cu stilul brâncovenesc, o combinație cu iz oriental. Interesant este că Ștefănescu a construit atât Catedrala de la Alba Iulia, un lăcaș de cult specific ortodoxismului românesc, unde a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, dar în același timp a proiectat și Moscheea, pe care Regele Carol I a dedicat-o în 1910 enoriașilor musulmani din Dobrogea.

Strada Titulescu și bijuteriile ei arhitecturale

Liniștită și cu acel parfum de Belle Epoque, strada Nicolae Titulescu le oferă vizitatorilor adevărate bijuterii arhitecturale și istorii foarte interesante. Denumită inițial strada Elenă, apoi Lascăr Catargiu, acum poartă numele diplomatului Nicolae Titulescu. Se numea strada Elenă, pentru că au locuit acolo foarte mulți greci. După Primul și după al Doilea Război Mondial s-a înregistrat însă un exod și au plecat din Constanța foarte mulți oameni veniți din toate colțurile Europei. Inițial, pe strada Elenă acolo au fost foarte multe case de greci, iar după aceea au apărut și alte minorități, afirmă publicistul Cristian Cealera. De fapt, orașul Constanța, în plină dezvoltare după Primul Război Mondial era cosmopolit, așa cum este și astăzi, dar, datorită afacerilor, a tranzacțiilor comerciale extrem de importante care se derulau aici, se înregistra un aflux important de străini.

Pe actuala stradă Titulescu erau foarte multe case ale grecilor, dar și locuințe ale armenilor, evreilor și ale altor naționalități care trăiau în Constanța. Publicistul Cristian Cealera spune că există discuții legate de casa lui Taylor, vicepreședintele comunității evreiești în acea perioadă, o locuință în stil art-nouveau cu elemente grecești, situată pe partea dreaptă când intri pe Titulescu. Se spune că pe locul acela a existat Hotel Metropol, iar în 1864 Alexandru Ioan Cuza, venit la Constanța pentru a se îmbarca spre Constantinopol a petrecut în acel imobil câteva ore împreună cu o delegație venită din București. Cum spuneam, fiecare loc ne oferă câte un indiciu foarte interesant și la fiecare pas este o clădire care îți spune o poveste.

Imobilele cu parfum de epocă, din centrul vechi al Constanței

Casa Hrisicos

Fost hotel și restaurant cu bucătărie internațională, Casa Hrisicos a fost ridicată în 1900 și a atras numeroase personalități.

Restaurantul acesteia era un loc de întâlnire pentru cunoscuții scriitori I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă sau Barbu Ştefănescu Delavrancea, în secolul al XIX-lea. Fiecare stradă pe care pornim din piața în care tronează statuia lui Ovidiu, are propriile povești și clădiri de patrimoniu cu o istorie fabuloasă.

Casa cu lei

După Cazinoul din Constanța, Casa cu lei este unul dintre cele mai cunoscute imobile din zona peninsulară. Deși unii critici au afirmat că este un kitsch, stilul eclectic în care este construită casa a atras mereu privirea trecătorilor.

Cele patru coloane spectaculoase, pe care este amplasat câte un leu impozant sculptat în piatră, dar și numeroasele decorațiuni îi oferă originalitate clădirii. Construită pentru negustorul armean Dicran Emirzian, casa a fost inclusiv sediu de bancă și restaurant celebru, însă a avut și numeroși chiriași în perioada în care era naționalizată.

Casa Embiricos

Casa Embiricos are și ea o poveste extraordinară. La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei frați din insula Andros din Grecia, al căror nume de familie era Embiricos au venit în România și au făcut școli comerciale. Ei aveau un unchi la Brăila, oraș în care pe vremea aceea era un port foarte important și au început să facă afaceri foarte bănoase în România. În 1921, frații Mihail și Leonidas Embiricos reușesc să construiască în Piața Ovidiu din Constanța, impresionanta clădire de birouri care le purta numele.

Astfel, de la Constanța puteai să îți iei între 1921 și 1940 bilete pentru cursele transatlantice Constanța-New-York, a precizat pentru Discover Dobrogea publicistul Cristian Cealera. Astăzi nu ne vine să credem când auzim acest lucru, iar Casa Embiricos, care avea afaceri și birouri în toată Europa, deținea 3 transatlantice care făceau navigau pe spre America și retur. Casa Embiricos era absolut impresionantă. În anii 1920 acolo erau birourile, care aveau lifturi și o intrare monumentală. Practic, puteai să achiziționezi de acolo tot felul de servicii, nu doar bilete pentru cursele transatlantice. Le-a mers foarte bine celor doi frați, iar în 1940 au ales să vândă acea clădire. Ea are decorațiuni și detalii absolut incredibile, însă, anii în care a fost naționalizată și-au pus amprenta pe clădire, care a devenit o ruină și urmează să fie reabilitată.

Diversitatea de culturi din Constanța a avut o influență majoră asupra arhitecturii clădirilor din zona peninsulară, în perioada în care au fost construite. Practic, este o poveste de oraș, în care calci pe istorie la propriu, iar mix-ul său de culturi, religii și arhitecturi este unic în lume. Din păcate, multe dintre ele au fost distruse în perioada naționalizării, iar acum se află într-o avansată stare de deteriorare, iar câteva dintre ele urmează să fie reabilitate.

September 11, 2019
O casă veche din Jurilovca alină dorul unui cuplu de fotografi, de copilăria la țară, la bunici

Sunt tineri, mereu pe drumuri cu diverse proiecte, fotografi foarte căutați, dar simt tot mai acut nevoia de a se retrage într-o zonă liniștită. Viața la oraș a devenit obositoare pentru ei, ca un carusel care nu se mai oprește și din care vor cu orice preț să coboare. Dragostea pentru tradiții și pentru viața simplă de la țară, care le-a fost insuflată de bunici încă de când erau copii, le-a ghidat pașii către Jurilovca, o localitate de ruși lipoveni, din județul Tulcea. Acolo, Daniela și Marian Sterea au găsit anul trecut, după 9 luni de căutări, casa visurilor lor. O reabilitează cu multă răbdare, o iubesc ca pe un copil și vor să-i ofere tot ce este mai bun, fără să îi modifice personalitatea. De fapt, este o poveste frumoasă despre dragostea a doi tineri pentru tradiții și pentru clădirile de patrimoniu, despre întoarcerea lor la bucuriile simple oferite în copilărie în casa bunicilor și despre promovarea obiceiurilor rușilor lipoveni din Dobrogea.

Lumea este pusă pe fugă și pe făcut mulți bani, dar uită să trăiască

După 10 ani de muncă asiduă și alergătură permanentă, s-a produs un declic și fotograful Marian Sterea și-a dat seama că pierde esențialul. A conștientizat că viața are și bucurii, dar sunt altele decât puținele momente de liniște pe care și le oferă.

Și-a amintit că iubește caii, că-i place să meargă prin iarbă cu tălpile goale și să se plimbe prin pădure cântând la caval. Constanța nu-i oferă însă aceste plăceri astfel că, treptat, a descoperit Dobrogea, tot căutând locuri noi pentru ședințele foto pe care le realizează. Fiind îndrăgostiți de tradiții și de mediul rural, încă din vremea în care își petreceau vacanțele la bunici, Dana și Marian au hotărât că este timpul să își caute o casă la țară.

”Am ajuns la faza în care nu ne mai place gălăgia, haosul, nu ne mai plac oamenii agitați. Lumea este pusă pe fugă și pe făcut bani, tot mai mulți bani, dar uită să trăiască. Astfel, mi-am dat seama că viața se duce repede, că au trecut 10 ani de când muncim în permanență și nu ne alegem cu nimic. Aproape m-am speriat la un moment dat și m-am gândit că mie îmi plac alte lucruri. Iubesc natura, caii, sunt pescar amator, am un caval și îmi place să cânt la acest instrument prin pădure. Aici, în Constanța, nu pot face asta, ar spune toți că sunt nebun dacă ies în fața blocului și cânt la caval. Totul este mai simplu la țară. Voi fi în continuare fotograf de evenimente, dar voi trăi o viață mai liniștită”, a declarat pentru Discover Dobrogea fotograful Marian Sterea.

Familia Sterea a ales Jurilovca și casa ei seculară, verde smarald

Daniela și Marian trăiesc la oraș, dar o părticică din ei a rămas la țară, deoarece acolo au petrecut vacanțele copilăriei și cele mai frumoase momente din viață. Așa se face că, după îndelungi căutări au găsit anul trecut o casă de vânzare, pe care este imposibil să nu o remarci dacă treci prin Jurilovca. S-au îndrăgostit la prima vedere de locuința cu o istorie îndelungată, de 126 de ani, cu fațada îmbrăcată în lemn verde smarald, decorată cu ornamente sculptate. După ce au cumpărat-o au început să facă proiectele de reabilitare, împreună cu o echipă de arhitecți și constructori. Este o casă lungă cât un vagon de tren, cu 7 camere prin care se trece dintr-una în cealaltă și la final se ajunge într-o magazie. Ea va fi refăcută, fără să fie modificată însă arhitectura originală, la care proprietarii țin foarte mult.

Daniela și Marian merg la Jurilovca cel puțin o dată pe săptămână. Ei spun că sunt zile în care ajung la casă fără niciun motiv, doar pentru că le este dragă. Le place mult să se implice în noul lor proiect și au început chiar să recondiționeze singuri mobilierul vechi. Imobilul a fost construit în 1893, iar superba fațadă din lemn vopsit în culoarea verde, specifică rușilor lipoveni, a fost montată în anul 1957, spune Marian Sterea. Ei au cumpărat imobilul care are o vechime de mai bine de un secol, cu tot ce era în el.

Astfel, au găsit două paturi de aproape 90 de ani și alte două realizate în 1956, albume foto în care apar familiile ce au locuit în acea casă și chiar o saună veche, ”bania” cum îi spun lipovenii. Sauna este o anexă lângă corpul mare de casă, încălzită cu focul făcut în soba din altă cameră, alăturată.

Au păstrat inclusiv lămpile vechi și afumate, cu care odinioară proprietarii locuinței își luminau odăile.

Comunitatea de ruși lipoveni de la Jurilovca i-a acceptat repede pe cei doi constănțeni

Deși se spune despre ruși lipoveni că au o comunitate închisă, în care intri cu greu, Marian și Daniela Sterea s-au împrietenit foarte repede cu localnicii din Jurilovca. Primul pas pentru cunoașterea acestor oameni, a fost o vizită la biserica din localitate. Marian a intrat în biserica de rit vechi a rușilor lipoveni, a făcut poze acolo, iar localnicii au fost extaziați când au văzut acele cadre frumoase.

De atunci s-au legat toate lucrurile și cuplul de fotografi a fost acceptat în comunitate, a început să îi cunoască pe locuitori și a fost chemat la diferite familii din Sarichioi și din Jurilovca pentru a imortaliza diverse evenimente.

”Lipovenesc”, proiectul familiei Sterea de promovare a Dobrogei de Nord

După ce a cumpărat casa de la Jurilovca, Marian Sterea și-a dorit să promoveze zona. De atunci, el arată lumii tradițiile și obiceiurile rușilor lipoveni, pe pagina ”Lipovenesc” pe care a creat-o pe Instagram și Facebook.

”M-am gândit că ar fi păcat ca toate acele poze frumoase să rămână într-un folder la mine în calculator și am început să le fac publice pe rețelele sociale. ”Lipovenesc” nu este doar despre lipoveni, ci despre Delta Dunării și despre Dobrogea, în general. Când plec spre Tulcea îmi iau de fiecare dată și un aparat foto și n-am cum să nu găsesc ceva frumos de fotografiat pe drum. Dobrogea este superbă, își schimbă cromatica, își modifică stările de la o săptămână la alta, ba are flori, ba grâul e verde, apoi se preschimbă în galben, mai apare și lavanda, apoi floarea soarelui sau porumbul. Am spus că ar fi păcat, dacă tot sunt fotograf, să nu promovez această zonă cât pot de mult. Mi-am convis deja câțiva prieteni fotografi să își cumpere case în Dobrogea de Nord și au început să caute locuințe vechi și frumoase. Mi-ar plăcea ca lumea să înceapă să conștientizeze că în Dobrogea sunt multe tradiții care nu trebuie lăsate uitării. Tocmai de aceea m-au atras rușii lipoveni, ei au în Jurilovca o comunitate foarte unită, care păstrează obiceiurile vechi și își învață copiii că trebuie să le ducă mai departe”, a precizat pentru Discover Dobrogea, fotograful Marian Sterea.

”Vreau ca Jurilovca să devină un fel de Viscri”

Marian Sterea spune că a ales Jurilovca pentru potențialul enorm pe care îl are, pentru diversitatea zonelor de relief, pentru ușurința cu care ajungi acolo cu mașina dar și la Marea Neagră, Gura Portiței fiind la o distanță de 20 de minute cu barca. El își dorește ca Jurilovca să devină un fel de Viscri și să îi inspire pe localnicii din zonă.

”Sunt niște sate atât de frumoase și pline de verdeață în Dobrogea de Nord, încât ai impresia că ai ajuns în Neamț. La Visterna sau la Sarichioi, dacă o iei în stânga spre Măcin, toate satele sunt pitorești. Sunt necosmetizate, dar au potențial. Nu mi-aș dori nici să devină comerciale și să văd o shaormerie la Mila 23 sau să pună termopane la geamuri și să își piardă tot farmecul aceste locuri în care obiceiurile încă se mai păstrează. Lucrurile încep însă să se schimbe, treptat și în mediul rural. Un bătrân îmi spunea: ”Păi ce, noi suntem săraci să mai punem stuf pe casă?” Nu este vorba de sărăcie, ci de păstrarea arhitecturii caselor tradiționale din Dobrogea. În plus, stuful este cel mai scump acoperiș momentan, meșterii se găsesc greu, dar oamenii au început să perceapă altfel lucrurile. Apar acoperișuri din țiglă metalică, deși nu au nicio legătură cu arhitectura zonei”, spune fotograful Marian Sterea, care a precizat că el va folosi tradiționalul stuf pentru acoperișul casei. El afirmă că l-au atras satele de ruși lipoveni pentru că sunt foarte ordonate și seamănă cu localitățile săsești din Bucovina, cu străzi și trotuare late și cu multe flori în fața caselor.

Planuri noi pentru o casă veche

Un grajd cu doi cai, o capră, două, trei oi, cu alte cuvinte însuflețirea frumoasei case de la Jurilovca este unul dintre planurile familiei Sterea pentru anul ce urmează.

Marian vrea să construiască și o moară pe care să o amplaseze în curtea sa de aproape 5000 de metri, deoarece în Dobrogea erau pe vremuri aproximativ 700 de mori, care se încadrau excelent în peisaj, iar acum mai există doar două. Un alt proiect la care Marian se gândește deja, este realizarea unui eveniment în toamna anului 2020, intitulat ”Povestea mustului”. Nu mai are vie pe moșie, deoarece era bătrână, dar și-a propus să organizeze o astfel de manifestare, după ce a descoperit în magazia casei multe obiecte folosite la prepararea mustului. Le păstrează și le recondiționează, dar este convins că alți proprietari ar fi pus pe foc butoaiele vechi, zdrobitorul de struguri, teascul sau linul. Vom da de știre când va fi organizată serbarea câmpenească, cu muzică tradițională și oameni iubitori de obiceiuri, în curtea casei cu fațadă din lemn verde smarald, de la la Jurilovca. Până una, alta, Marian se mândrește că socrii săi îl susțin în acest proiect, iar tatăl Danei, proaspăt pensionar, spune că acolo a redescoperit viața. Familia Sterea a precizat că se va retrage treptat spre Jurilovca, până când va învăța să facă diferența între sat și oraș și își va dori să stea mai mult la țară.

July 12, 2019
Biserica-Catolică Sfântul Anton a fost ridicată după un concert caritabil patronat de Regina Maria

Biserica-Catolică Sfântul Anton din Constanța are o poveste foarte interesantă. Clădirea are onorabila vârstă de 81 de ani și se ține foarte bine, chiar dacă a fost construită în doar nouă luni. Parohul, Iacob Ieronim, cel care slujește în prezent în construcția bazilicală inspirată din arhitectura romană este o gazdă foarte primitoare. El vorbește cu plăcere despre ctitorul lăcașului de cult, icoanele din biserică și despre fostul episcop al Tomisului, Sfântul Bretanion. Situată în centrul vechi al orașului Constanța, biserica face parte din ”octogonul confesional”. Pentru cei care nu au aflat încă, în zona Peninsulară a Constanței sunt 8 lăcașuri de cult diferite, ce reprezintă religiile: islamică, mozaică, greco-catolică, ortodoxă și armeană, o adevărată atracție pentru turiștii care ajung în centrul istoric.

Biserica-Catolică Sfântul Anton a fost construită în 9 luni

Biserica-Catolică din Constanța este dedicată Sfântului Anton de Padova, marele făcător de minuni, invocat de catolici, ortodocși, protestanți, musulmani sau hinduși, spune monseniorul Iacob Ieronim. Actualul lăcaș de cult a fost construit în anul 1938, dar interesant este faptul că în acel loc au mai existat inițial două biserici.

Prima a fost zidită în perioada Imperiului Otoman, când sultanul le-a dat catolicilor nemți, austrieci, olandezi și români, o palmă de pământ să își facă o casă de rugăciune. După Războiul de Independență s-a făcut o bisericuță, iar în 1938, cu un an înainte de cel de-al Doilea Război Mondial s-a construit Biserica Catolică. Deși este impozantă, lucrările au durat 9 luni. Ele au început în aprilie, după Paște, iar în decembrie 1938 a avut loc prima slujbă în biserică.

Regina Maria a patronat concertul caritabil pentru strângerea de fonduri

Ctitorul Bisericii Catolice ”Sfântul Anton” din Constanța a fost un preot local din localitatea Mihail Kogălniceanu, părintele Emanoil Kreis, un foarte bun manager, a precizat monseniorul Iacob Ieronim. Kreis, un preot de origine germană, a organizat un concert de binefacere cu donații, pentru a reuși să strângă banii necesari ridicării lăcașului de cult. El a convins-o pe Regina Maria să patroneze concertul și a adus o solistă de la Scala din Milano. Spectacolul a fost organizat în Cazinoul din Constanța, pe care l-a închiriat pentru acel eveniment important, în cadrul căruia s-au încasat sume frumoase și a putut ridica biserica.

Părintele Ieronim spune că există și acum documentele originale cu donațiile făcute de diferite instituții, de la Banca Centrală filiala Constanța până la Fabrica de Var din Valu lui Traian. Erau acțiuni curajoase, dar legale, cu aprobare de la fisc și de la ministere.

Un altar în formă de bar și multe icoane la Biserica Sf. Anton

”Catolicii, când intră în biserică, prima dată au gândul, mintea și inima la Hristos și îl salută. Abia apoi merg pe la sfinți și la icoane, așa au fost educați. Întâi salută stăpânul și după aceea pe servitori”, spune monseniorul Iacob Ieronim. De la el am aflat că altarul Bisericii Sfântul Anton este construit recent, în 1984. Este realizat în formă de bar, însă materialul și dimensiunile nu se potrivesc foarte bine cu arhitectura lăcașului de cult. Foarte frumoase sunt însă altarele laterale, realizate sub formă de sarcofag, deoarece ele conțin moaște din trupul sfinților.

Fotografie realizată de Marian Sterea

În Biserica Sf Anton se află icoana Sfântului Bretanion, fost episcop al Tomisului, care în 369 l-a înfruntat pe împăratul armean Flavius Valens. Acesta venea dintr-o bătălie cu goții de la Isaccea, se întorcea la Constantinopol și a trecut pe la Tomis. În drumul său s-a întâlnit cu episcopul Bretanion care i-a spus să se oprească și apoi i-a întors spatele. Bretanion a plătit cu exilul pentru curajul său, după moda timpului, a precizat monseniorul Ieronim. O altă icoană îi înfățișează pe Sfinții Epictet și Astion, primii martiri certificați arheologic ai acestor meleaguri. Moaștele lor sunt în Cetatea antică Halmyris, de la Murighiol și au fost descoperite în anul 2001. Tot în Biserica Sfântul Anton există și icoana ”Stella Maris” realizată din mozaic dar și o candelă care arde pentru marinari, astfel încât ei să se întoarcă sănătoși la familiile lor. În orice biserică din port există o icoană ”Stella Maris”, spune preotul Iacob Ieronim.

O placă de marmură care amintește de exodul polonezilor pe litoralul românesc în perioada 1980-1989 este expusă lângă altar. În fiecare vară, zeci de mii de polonezi veneau pe litoral și mergeau duminica la Biserica Catolică din Constanța, deoarece ei sunt catolici. Când a fost ales un conațional de-al lor Papă, Ioan Paul al II-lea, ei au găsit de cuviință să pună un semn, un memorial în biserica Sf. Anton, spune monseniorul Ieronim. Tot în lăcașul de cult în care el slujește se află și o statuie a Maicii Domnului foarte frumoasă, o operă stuflesser în lemn, donată de soția consulului Franței în 1880.

Sfântul Anton, o biserică bazilicală caracteristică perioadei creștinismului timpuriu

Biserica Sfântul Anton este din secolul XX, dar reia tipologia spațială bazilicală și este construită într-o perioadă în care exista o anumită filieră romantică în arhitectură, prin care se recuperau stiluri de mult timp dispărute, a afirmat managerul Institutul Național al Patrimoniului Ștefan Bâlici. El spune că tipul acesta de biserică bazilicală este caracteristic pentru perioada creștinismului timpuriu. Primele lăcașuri de cult care au apărut odată ce creștinismul a devenit religie tolerată și apoi religie oficială a Imperiului Roman, erau de tipul bazilical. Ele aveau mai multe nave paralele. Spațiul împărțit prin coloane sau pile de zidărie era împărțit în nave paralele, nava mediană și cele laterale. Tot specific pentru spațiul bazilical este specific faptul că navele laterale sunt mai joase, iar nava mediană este mai înaltă și iluminată prin ferestre la partea superioară, am aflat de la managerul Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici.

În Biserica Sfântul Anton putem avea contact direct cu antichitatea

Biserica Catolică Sfântul Anton este de inspirație romanică și reprezintă un loc în care putem avea contact direct cu antichitatea, afirmă arhitectul Ștefan Bâlici. El spune că există o legătură spirituală cu primele biserici creștine care au apărut pe teritoriul actual al țării noastre, care se găsesc în Dobrogea. Sunt peste 30 de biserici paleocreștine care au fost descoperite arheologic, printre care și cea de la Murighiol, Halmyris, unde au fost martirizați Epictet și Astion.

”Aici este o referință dublă, la arhitectura occidentală catolică de la începuturi, din perioada romanică și la arhitectura paleocreștină. Nu prea avem în țară ocazia să vedem astăzi un spațiu bazilical de felul acesta întreg, este o experiență interesantă din punct de vedere arhitectural. Realizarea ei este foarte frumoasă, proporțiile sunt bune, cu detalii de arhitectură bine realizate. Neobișnuit este faptul că e netencuită în interior, probabil pentru că nu a fost terminată niciodată. Rozasa, fereastra circulară, cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii este specifică pentru arhitectura occidentală, mai degrabă gotică. Este o fuziune de elemente și de inspirații pentru realizarea bisericii”, a precizat arhitectul Ștefan Bâlici.

Biserica Catolică din Constanța, la fel ca alte 7 lăcașuri de cult ce formează ”octogonul confesional” din zona Peninsulară a orașului poate fi vizitată de turiștii care doresc să se roage și să vadă o arhitectură deosebită. De altfel, toate lăcașurile de cult din zona istorică a Constanței sunt incluse pe lista atracțiilor turistice alături de alte monumente istorice și reprezintă un punct de interes pentru vizitatorii care ajung la mare și sunt atrași de istorie și cultură.

Dacă ajungeți în centrul vechi din Constanța sau din alte orașe ale țării, dacă vă plac imobilele istorice și vreți să contribuiți la păstrarea identității culturale, puteți trage un semnal de alarmă astfel încât monumentele arhitecturale de patrimoniu să fie permanent în atenția tuturor și să se găsească resurse pentru reabilitarea lor. Intrați în comunitatea on-line #cronicaridigitali, postați pe rețelele de socializare fotografii frumoase și duceți mesajul mai departe, demonstrând astfel că vă pasă de imobilele de patrimoniu.

May 14, 2019