Discover Dobrogea

Tag: Padurea Letea

10 rezervații naturale din Dobrogea, excelente pentru excursii

10 rezervații naturale din Dobrogea am inclus în acest articol, deși sunt 74 în total, unele necunoscute chiar și de către de locuitorii din cele două județe, Constanța și Tulcea. Sunt atât de frumoase și interesante, încât, de multe ori nici nu merită să faci un drum până la munte pentru a te bucura de natură.

1. Munții Măcinului, una dintre cele 10 rezervații naturale din Dobrogea

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România. Ei sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand.

”Sunt zone întinse pe care cresc flori și există o specie de păr argintiu, pentru care Regina Maria a venit special cu invitații săi de onoare, consuli și diplomați.

Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, după o vizită a reginei Maria în anul 1926, iar în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

În acea vizită, Regina Maria a fost însoțită și de un farmacist, care îi oferea detalii legate de plantele rare din Munții Măcinului și astfel a aflat că unele dintre ele cresc doar în Dobrogea.

Dealul Consul este unul dintre cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Administrației Naționale Parcul Munții Măcinului, Viorel Roșca.

2. Rezervații naturale din Dobrogea – Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei

Rezervația naturală cea mai reprezentativă din județul Constanța este Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei. Cele două rezervații naturale din Dobrogea sunt oarecum legate una de cealaltă și sunt situate în Podișul Dobrogei Centrale, denumit și Podișul Casimcei.

”Gura Dobrogei este o arie protejată foarte importantă, de interes național, care are aproximativ 243 de hectare. Ea este situată în județul Constanța și a fost declarată arie protejată în anul 2007.

Rezervația este de interes floristic și faunistic, dar mai ales geologic, ea fiind alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi și, nu în ultimul rând, din numeroase peșteri.

La Gura Dobrogei sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam”, a declarat pentru Discover Dobrogea, conf. univ.dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Cheile Dobrogei protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare și au o altitudine medie de 86 de metri.

”Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică. Practic, aici au fost găsite primele urme ale dinozaurilor din România, Cheile Dobrogei fiind rocile cele mai vechi din țară.

Ele sunt săpate pe o lungime de aproape 2 kilometri de pârâul Visterna, un afluent al râului Casimcea, cea mai mare apă curgătoare din spațiul dobrogean. Vorbim de o zonă de vârf precambriană de aproape 2 milioane de ani.

Inițial, acele stânci aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri”, a precizat pentru Discover Dobrogea, profesorul Marius Lungu.

3. Rezervații naturale din Dobrogea – Delta Dunării, situl natural care a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării este una dintre cele mai importante rezervații naturale din Dobrogea și reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta.

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Pădurea Letea și Pădurea Caraorman sunt două rezervații naturale spectaculoase, din Delta Dunării.

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, vor să vadă dunele de nisip, copacii seculari, care au 400-500 de ani, iar cel mai bătrân are 780 de ani, dar și caii sălbăticiți.

Foto: ghidul de turism din Delta Dunării Mihai Călin

Pădurea Caraorman sau Pădurea Neagră, situată în zona de sud a grindului Caraorman, este monument al naturii din anul 1940, iar în 2000 a primit statutul de arie protejată. Este renumită pentru peisajele deosebite, pentru floră și stejarii de peste 400 de ani, iar punctul de interes este reprezentat de un copac foarte bătrân, denumit ”Stejarul îngenuncheat”.

4. Rezervația naturală Canaraua Fetii

În zona sud-vestică a Dobrogei, în județul Constanța, la ieșire din comuna Băneasa, în apropiere de Lipnița găsim, cumva ascunsă, Canaraua Fetii, care nu putea lipsi din articolul rezervații naturale din Dobrogea. Aceasta este situată într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion. Au apărut numeroase legende despre aceste locuri minunate, prin care se spune că a curs, cândva, Dunărea.

Drumul pietruit este frumos desenat printr-o pădure de stejari și goruni. Rezervația naturală începe de lângă balta Iormac, situată în apropiere de Băneasa și ajunge până în Bulgaria, unde a fost numită Suha Reka sau Râul Secat.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a funcționat între secolele IV-III d.Hr. În apropierea rezervației a fost construită, începând din 2011, Mânăstirea Sf. Gherman, unde mulți credincioși merg să se reculeagă prin rugăciune.

Versanții de la Canaraua Fetii reprezintă casa și locul de odihnă pentru mai multe specii de păsări. Printre cele mai ușor de observat sunt șorecarii și acvila de câmp. Arealul este un mediu propice pentru numeroase mamifere, dar și pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, care și-au dezvoltat habitatul în zonă, acesta fiind unul din elementele pentru care zona a fost declarată protejată.

5. Rezervația naturală ”Dealul Bujorului”

Întinsă pe o suprafață generoasă, de aproximativ 51 de hectare, Rezervația naturală Dealul Bujorului este în județul Tulcea, în zona central-nordică a Podișului Babadag, în apropierea satului Atmagea, comuna Ciucurova.

Primăvara, rezervația arată ca un adevărat paradis verde, din care nu lipsește specia de bujor românesc Paeonia peregrina, care figurează pe Lista Roșie a plantelor superioare din România, în categoria vulnerabil și rar, este ocrotit prin lege și declarat monument al naturii.

În Rezervația ”Dealul Bujorului” am văzut primăvara și câteva lalele vărgate, destul de rare în Dobrogea, motiv pentru care sunt protejate de lege.

În rezervație se poate ajunge, fie dinspre Atmagea, pe un drum agricol, fie dinspre localitatea Nicolae Bălcescu, pe un drum forestier.

6. Rezervația naturală Dumbrăveni

O altă rezervație de basm situată în județul Constanța este Dumbrăveni. Localitatea cu același nume se află la aproximativ 70 de km de orașul Constanța și are cel mai redus număr de locuitori din tot județul. La ultimul recensământ au fost înregistrate doar 552 de persoane.

Drumul spre comuna Dumbrăveni trece prin pădurea de foioase și este un adevărat spectacol. Rezervația Dumbrăveni, situată în zona de S-V a județului Constanța se întinde pe o suprafață de peste 2000 de hectare. Ea a fost declarată arie protejată, în anul 2007, fiind încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei.

La Dumbrăveni au fost descoperite două biserici rupestre, care au câteva încăperi și o galerie, cioplite în versantul de nord al stâncii calcaroase. Lăcașurile sunt atestate istoric în Evul Mediu Timpuriu. Arheologii care le-au cercetat, spun că bisericile rupestre de la Dumbrăveni sunt din secolele IX-X.

În cadrul săpăturilor de salvare din anul 1992, arheologii au descoperit într-unul dintre mormintele cercetate și o monedă din bronz, din secolul IV d.Hr., care constituie o dovadă privind existența în zonă a unei mici comunități paleocreștine.

Dumbrăveni este o rezervație extrem de frumoasă, în care poți petrece câteva ore în natură. La întoarcere, treceți prin localitatea Adamclisi, pentru a vizita Monumentul, cetatea și muzeul, care ne prezintă informații istorice foarte interesante și captivante.

7. Rezervația naturală Hagieni

Puțini constănțeni sau turiști au ajuns în Pădurea Hagieni. Rezervația naturală Pădurea Hagieni este situată în partea sud-estică a Podișului Dobrogei de Sud, la o distanță de aproximativ 10 kilometri de orașul Mangalia. Mărginită de localitățile Albești, Hagieni și Limanu, pădurea se întinde pe o suprafață de 586 de hectare, din care, pe 395 de hectare este rezervația propriu-zisă.

În aria protejată nu este permis accesul cu mașina, însă vizitatorii se pot plimba pe jos, pentru a se bucura de natură. Rezervația Hagieni are un traseu important de 2-3 ore și ajunge la Cazane, o zonă foarte frumoasă, cu un lac în interior. Acolo sunt și niște puțuri care alimentează cu apă orașul Mangalia.

Rezervația este foarte vastă, însă două trasee sunt accesibile pentru turiști. Primul este spre zona denumită Pănoiu, iar al doilea traseu trece prin centrul rezervației și este denumit zona Cazane, pentru că pe acele terenuri sunt trei gropi mai adânci, care seamănă cu niște cazane.

Pădurea Hagieni a fost declarată arie protejată, în anul 1970. Rezervația adăpostește 841 de specii de plante, dar și foarte multe specii de păsări și animale care nu se regăsesc în alte zone ale țării.

Cele mai reprezentative sunt pădurile de cărpiniță, păliur, scumpie, iasomie și ciumbriță. Există însă și specii de animale rare care își găsesc adăpostul la Hagieni, printre care broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, gușterul și șarpele rău.

În rezervație trăiesc, de asemenea, porci mistreți, fazani, căprioare, vulpi, șacali, iepuri și multe alte specii de animale și păsări.

8. Rezervația naturală Dunele marine de la Agigea

Dunele marine de la Agigea sunt singurele dune care au mai rămas pe tot litoralul românesc. Ele s-au păstrat pentru că au fost protejate, iar zona a primit statutul de rezervație a României. Nici măcar în Al Doilea Război Mondial, când Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, autoritățile nu au reușit să distrugă rezervația, deși intenționau să facă acest lucru.

Dunele marine de la Agigea reprezintă habitatul dominant care era, în urmă cu 100 de ani, pe aproape tot litoralul românesc.

”La Agigea sunt singurele dune care au rămas pe țărmul românesc al Mării Negre, exceptând Delta Dunării, unde este un alt tip de dune, formate în combinație foarte mare cu nisipul adus de fluviu.

Aici, este vorba de niște dune instalate pe un substrat dur, calcaros. Sunt dune marine, fără aluviuni prea mari din partea Dunării. Ele sunt singurele care au mai rămas, pentru că restul litoralului s-a transformat în plaje, au apărut pensiuni, hoteluri și tot felul de alte lucruri. Dunele de la Agigea au fost protejate.

Mai întâi, au fost îngrădite de către prof. Ioan Borcea, prin 1925-1926, iar în 1938 au primit statutul de Rezervație a României”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

Stațiunea de cercetare de la Agigea este destul de veche și e cunoscută în întreaga țară, pentru că a fost înființată în anul 1926, acum aproape 100 de ani. Este prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră, astfel că are o popularitate foarte mare, mai ales în rândul biologilor.

Rezervația este vizitată atât de către constănțeni, cât și de turiști. Ei vin aici în special primăvara, vara și toamna, pentru a vedea atât stațiunea, cât și dunele marine de la Agigea. Este una din primele rezervații din România și singura din țară în care pot fi observate dunele marine de nisip, am mai aflat de la directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

9. Rezervația Allah Bair sau ”Dealul lui Dumnezeu”

Rezervația Allah Bair le oferă constănțenilor care se gândesc să dea o fugă la munte, o alternativă minunată pentru petrecerea unei zile în natură, dar și turiștilor care ajung în zonă și vor să viziteze un loc deosebit. Sute de specii de plante, animale și păsări, peisajele încântătoare, canioanele spectaculoase săpate în loess, traseele interesante printre rocile de vârstă cretacică și jurasică, toate fac din această rezervație naturală situată pe raza comunei constănțene Crucea, o destinație care nu trebuie ratată de amatorii de drumeții și iubitorii de frumos.

Rezervația Allah Bair, arie protejată Natura 2000, se află în comuna Crucea, în zona satului Băltăgești și se întinde printre văile denumite de localnici Saragea Dere și Satișkioi Dere.

Comuna Crucea se află în partea centrală a Dobrogei, în nordul Podișului Dorobanțu, unde relieful este dominat de ”Dealul Înșiratelor”. Ramificațiile acestui deal au direcția de la vest la est. Este numit așa, pentru că pe coama lui sunt înlănțuite mai multe movile, cu înălțimea maximă de 200 de metri.

Dealul Allah Bair este cel mai înalt din județul Constanța și are o altitudine de 205 metri, pe care o atinge în vârful Saragea Iuiuk. Este minunat să pășești pe rocile de vârstă cretacică și jurasică și să găsești eșantioane formate prin depunerea cochiliilor și a exoscheletelor unor animale marine nevertebrate, în urmă cu aproximativ 20-30 de milioane de ani.

Versantul vestic al dealului Allah Bair este străbătut de canioane spectaculoase săpate în loess, care permit dezvoltarea unei vegetații specific, dar sunt și locuri ideale pentru numeroase specii de păsări, printre care minunatele prigorii și dumbrăvence.

Cel mai mare canion a fost denumit de localnici ”Valea adâncă”, fiind o râpă foarte frumoasă, dar, în acealși timp și periculoasă, deoarece malul se poate surpa dacă de apropiem prea mult de ea.
Cele peste 322 de specii de plante identificate în rezervaţie reprezintă un adevărat tezaur floristic de interes ştiinţific. Printre speciile rare și ocrotite se numără clopoţelul dobrogean, fetica, migdalul pitic și dediţeii.

10. Rezervația naturală Enisala

Mulți turiști ajung în fiecare an la Cetatea Enisala, însă puțini știu că în zonă există și Rezervația naturală Enisala. Aceasta are o suprafață de aproape 58 de hectare și este situată pe teritoriul administrativ al comunei Sarichioi.

Rezervația Enisala este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. De asemenea, aceasta ne oferă un punct de perspectivă unic în România, deoarece putem observa aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea, respectiv stâncării, stepe petrofile și de loess, Lacul Babadag și laguna Razim, cu vegetație tipică de zone umede, Insula Popina și chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră.

Valoarea peisagistică a Rezervației naturale Enisala este sporită de prezența ruinelor Cetății Heracleea, acum denumită Enisala, dar și de existența unor mici grote neexploatate turistic.

Este important să știm că într-o rezervație naturală nu se fac grătare și nu avem voie să rupem plantele, dacă dorim să se bucure de ele și copiii sau nepoții noștri. Într-o arie protejată, putem să facem însă drumeții în natură, să respirăm aer curat și să petrecem o zi în liniște, departe de lumea dezlănțuită din orașe, însă nu trebuie să lăsăm deșeuri în urma noastră, ci doar să ne bucurăm de natură și să respectăm mediul înconjurător.

August 3, 2022
Caii de la Letea, o atracție pentru turiștii care ajung în Delta Dunării

Caii de la Letea au și ei poveștile lor, mai vesele sau mai triste, iar turiștii care ajung în Delta Dunării vor să le afle. Există foarte multe discuții în contradictoriu despre caii de la Letea. Unii spun că sunt sălbatici, alții că sunt domestici, unii afirmă că acei cai sunt acolo de sute de ani, alții că au fost abandonați în perioada comunistă.

Caii de la Letea sunt cai sălbăticiți

Despre caii de la Letea se spune că fac parte din categoria celor sălbăticiți, chiar dacă genetic nu s-a dovedit câți cromozomi au.

”Din punct de vedere genetic sunt 3 feluri de cai pe această planetă. Sunt cei sălbatici, care erau în pericol de a dispărea, dar s-au mai găsit câteva exemplare Przewalski într-o grădină zoologică din Cehia prin 1910.

În urmă cu 30 de ani a început un proiect uriaș de repopulare și reproducere, pentru că în Mongolia, locul de unde proveneau ei, nu mai exista niciunul. În momentul de față sunt 400-500 de exemplare de cai sălbatici în Mongolia.

Din punct de vedere genetic, caii sălbatici au 64 de cromozomi, iar cei domestici au 62 de cromozomi.

Mai sunt caii sălbăticiți, care au strămoși domestici, cum sunt toți ceilalți cai din lume, precum mustangii din America, Bramby din Australia, Conic din Spania”, a declarat pentru Discover Dobrogea reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

La Letea sunt în prezent aproximativ 500 de cai

Turiștii care merg pe traseul mai lung spre Pădurea Letea au șanse mai mari să vadă caii sălbăticiți. Ei pot fi observați când pasc liniștiți sau când aleargă pe pajiștile generoase de la marginea pădurii.

”În acest moment sunt aproximativ 500 de cai la Letea și o să îi numărăm în această primăvară din nou. Ei sunt sănătoși, iar durata medie de viață a cailor de acolo, este cam de 12-13 ani.

Din monitorizarea pe care am făcut-o putem spune că iepele și armăsarii sunt în proporție aproximativ egală la Letea.

Povestea potrivit căreia ar exista 3000 de cai la Letea este în funcție de persoanele cu care stai de vorbă. Și acum, dacă întrebi pe cineva ai cui sunt caii din pădure ți se va spune că sunt ai nimănui.

Nimeni nu recunoaște că aparțin cuiva, deoarece sunt amenzi pentru cei care își lasă animalele să pășuneze în păduri. Dacă, în schimb, vine un abator să întrebe ai cui sunt caii, pentru a fi duși la tăiat, atunci toți au proprietari, pentru că abatorul plătește”, am aflat de la Kuki Bărbuceanu, reprezentantul Asociației ARCA.

Letea, localitatea cu cei mai mulți cai sălbăticiți

Caii de la Letea sunt cei mai numeroși din toată zona Deltei Dunării.

”Acum 3 ani am numărat în Pădurea Caraorman aproximativ 160 de cai și mai sunt câteva grupuri răzlețe prin alte zone, dar, cei mai mulți sunt concentrați pe grindul Letea, în zonele ”câmpul nemților” și în bazinele dinspre est, în funcție de sezon.

De exemplu, există niște bazine în zone secate prin îndiguirile făcute în perioada comunistă, pentru a fi date agriculturii. Acolo, localnicii plantează lucernă și ce mai au nevoie pentru animalele din gospodărie.

Toamna trecută, după ce locuitorii din Letea au strâns recoltele din bazinele respective, caii sălbăticiți au intrat acolo și au mâncat ce au mai găsit. Apoi, s-au retras pe ”câmpul nemților”, unde găsesc adăpost prin pădurea dintre Letea și Cardon”, spune Kuki Bărbuceanu.

Povestea cailor de la Letea este veche de câteva secole

Mulți dintre turiștii care ajung în Delta Dunării vor să vadă caii de la Letea și să le afle povestea, pentru că acolo întotdeauna au existat mai mulți sau mai puțini cai. Chiar și Dimitrie Cantemir scria în ”Descriptio Moldaviae”, la începutul secolului al XVIII-lea, că hergheliile de cai sălbatici zburdau din timpuri străvechi în sudul Moldovei până în Delta Dunării.

”După toate aparențele, caii sălbatici care împânzeau zona de sud a Moldovei, de la stepa Bugeacului până în Delta Dunării, erau considerați inclusiv de cotropitorii tătari sau otomani drept niște cai remarcabili, aceștia depunând mari eforturi să îi domesticească pe unii dintre ei, considerând că, fiind mici și iuți, ar avea un avantaj clar la război, în fața dușmanilor” scria Dimitrie Cantemir despre prima migrație tătărească din sec. al XIII-lea.

”Armatele otomane au lăsat în urmă mulți cai în zonele acestea, pentru că se deplasau doar călare. Acești cai s-au adaptat și au început să se înmulțească.

Deja, prin sec. XVII veneau magnații ruși care încercau să prindă armăsari pentru a-i împerechea cu iepele lor arăboaice. Ei considerau că acești cai erau foarte rezistenți și viguroși, deoarece trăiau liberi și au reușit să se adapteze.

Prin anul 1958, la prima colectivizare, în România au fost omorâți aproape toți caii. La Letea, însă, a fost destul de greu să fie omorâți, deoarece este o suprafață foarte mare.

În plus, la acea vreme pădurea Letea nu avea garduri cum are acum, iar caii se ascundeau și erau prinși foarte greu, astfel că au reușit să rămână în viață în acea zonă.

După 90, când s-au desființat CAP-urile, oamenii au primit caii înapoi, iar cei care nu au avut ce să facă cu ei, i-au lăsat liberi și s-au înmulțit”, a precizat pentru Discover Dobrogea Kuki Bărbuceanu.

În iernile grele, caii de la Letea mor dacă nu au apă și hrană

Iarna 2009-2010 a fost foarte grea pentru caii de la Letea, astfel că mulți dintre ei și-au pierdut viața. Timp de aproape două săptămâni s-a înregistrat un ger de -15 grade și zăpadă de 30-40 de centimetri. Atunci, caii nu au mai găsit apă și mâncare și au murit aproape 300 dintre ei.

”Pe vremea aceea, autoritățile spuneau că sunt vreo 3000 de cai. I-am numărat în primăvara anului 2010 și erau 700 de cai. A fost o numărătoare științifică, făcută din avion, peste toată pădurea și tot grindul Letea, care este cuprins puțin la nord de Sulina până în nord la Periprava și din Canalul Chilia în partea de est, până în partea de vest în Lacul Merhei și canalele adiacente. Sunt aproximativ 10.000 de hectare acolo, nu vorbim doar de pădurea Letea.

Caii preferă, în general, mâncarea verde. Dacă este o zăpadă de câțiva centimetri se descurcă fără probleme, mănâncă ”la copită” cum se spune, dau cu copita în zăpadă și găsesc dedesubt vegetația pe care o preferă. Avem situații în care noi le împrăștiem lucernă pe câmp și nu sunt foarte interesați de ea.

În cazul în care apare o iarnă grea, suntem pregătiți să intervenim și să salvăm cât mai mulți. Probabil că exemplarele bătrâne și bolnave vor ceda, dar cei sănătoși vor rămâne.

După dezastrul din 2010 Asociația ARCA a făcut provizii de baloți de lucernă și de fân pentru iarnă. Din punct de vedere al hranei îi putem ajuta.

Problema mare la cai nu este atât mâncarea, cât lipsa apei. Noroc că până acum nu am mai avut o iarnă grea și canalele nu au înghețat tun, pentru o perioadă atât de lungă.

Când sunt temperaturi de până în -10 grade, caii și vacile pot sparge gheața cu copita și găsesc apă, însă, dacă temperaturile sunt mai scăzute, situația devine mai dificilă.

Suntem pregătiți în fiecare iarnă, am cumpărat niște drujbe performante, cu lame foarte lungi, pentru a putea tăia gheața și intervenim dacă este nevoie”, afirmă reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

Caii de la Letea au povești vesele, dar și triste

Când mergem într-o excursie în Pădurea Letea în calitate de turiști vedem doar lucrurile frumoase, lucru care este cât se poate de firesc. Totuși, caii de la Letea nu au doar zile bune, din păcate.

”Cel mai mult m-au impresionat, în sens negativ, caii care fuseseră prinși de oameni, deoarece unii localnici îi folosesc atunci când au nevoie de animale, pentru cărat turiștii sau tot felul de activități.

Caii scapă sau li se dă drumul și îi găsim în pădure cu lanțuri de gât, care sunt deja încarnate. Avem câteva imagini reprezentative îngrozitoare, cu lanțuri la picioare, care le creează răni, cu funii de 10-20 de metri pe care le cărau după ei și la un moment dat s-au încurcat și s-au înfășurat după un copac și au rămas acolo.

La câteva astfel de cazuri noi am fost pe fază și am salvat caii respectivi sau ni s-au semnalat situațiile și am intervenit.

O amintire plăcută însă, avem cu un mânz foarte drăguț. El fusese lovit la un picior și se rătăcise de mama lui și de grupul din care făcea parte.

Am găsit mânzul, care avea cam două săptămâni și l-am tratat, apoi i-am căutat grupul și l-am redat mamei lui. Momentul respectiv a fost foarte emoționant si avem tot filmul pe pagina noastră de Facebook Letea wild horses. Am fost foarte fericiți după această acțiune, dar și mânzul era încântat că și-a găsit mama”, povestește Kuki Bărbuceanu, reprezentantul Asociației ARCA.

Membrii Asociației ARCA au grijă de caii de la Letea

Despre caii de la Letea s-au scris multe articole în anul 2011, când niște întreprinzători s-au gândit să-i prindă și să-i ducă la abator. Reprezentanții Asociației ARCA au oprit acel transport ilegal și au întors caii la Letea, în habitatul lor natural.

”După 2011 nu au mai existat situații în care caii de la Letea să fie duși la abator. Legal, ei nu pot fi duși în momentul acesta la abator, pentru că nu poți duce un animal neidentificat, despre a cărui soartă și istorie nu știi nimic, pentru că poate fi bolnav.

Această lege se aplică în cazul fiecărui animal, nu doar pentru cai. Ca să fie identificați, caii trebuie să aibă un proprietar. Și chiar dacă au un proprietar, condițiile de transport sunt foarte drastice.

Potrivit regulamentului european, într-un transport nu pot fi băgați mai mult de 17-18 cai pe anumite criterii.

Ca să vii cu un tir și să iei 17 cai de la Letea, apoi să îl pui pe gabară te costă transportul și toată acțiunea, mai mult decât te costă carnea pentru care primești bani de la abator, ba chiar mai vii de acasă cu mai bine de 1000 de euro.

Regulamentul acesta de transport mai spune un lucru interesant și anume caii neîmblânziți, care nu pot fi conduși de căpăstru, care sunt agitați, nu pot fi transportați în număr mai mare de 4 pe un transport, deoarece se consideră că sunt nervoși și se pot lua la bătaie între ei. Astfel, transportul acestor cai nu reprezintă o afacere pentru cei care vor să îi transporte la abator”, am aflat de la Kuki Bărbuceanu.

Asociația ARCA vaccinează anual caii de la Letea, pentru a ține sub control numărul acestora

Caii de la Letea rod trunchiul copacilor seculari și produc pagube pe timpul iernii în pădurea protejată, motiv pentru care aceasta a fost împrejmuită cu un gard.

Totuși, nu au putut fi scoși toți caii din rezervație și unii au rămas în Pădurea Letea. Pentru a reduce numărul animalelor, reprezentanții Asociației ARCA au demarat un program de control al reproducției cailor, astfel încât aceștia să nu se mai înmulțească excesiv și numărul lor să fie ținut sub control.

”Erau foarte mulți cai și ne-am gândit ce putem face pentru ca numărul lor să nu mai reprezinte o presiune pentru pădure, pentru habitatul din care făceau ei parte.

Din acel moment am început să ne luptăm pentru a fi lăsați de reprezentanții Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării și am demarat un program de control al reproducției acestor cai.

După câțiva ani buni de schimbat guvernatori în Delta Dunării am reușit și am implementat acest proiect după anul 2011. Din toată populația de cai de la Letea, aproape jumătate sunt iepe și jumătate armăsari, astfel că noi facem aproximativ 250 de vaccinuri pe an, în fiecare iarnă.

Caii sunt sănătoși, iar acest vaccin este reversibil, dacă nu îl mai facem, iepele intră din nou în călduri, se înmulțesc și dau naștere la mânji, nu există pericolul să dispară la un moment dat toți caii de acolo”, a declarat pentru Discover Dobrogea, reprezentantul Asociației ARCA, Kuki Bărbuceanu.

Caii de la Letea au devenit celebri, iar pentru turiștii care ajung în Delta Dunării și merg să viziteze Pădurea Letea, ei reprezintă o atracție.

April 15, 2021
Pădurea Letea, rezervația apărută pe nisipul rămas după retragerea Mării Negre

Pădurea Letea este o atracție turistică de neratat pentru vizitatorii care ajung în Delta Dunării. Este uluitor să vezi cum plantele cresc pe nisipul rămas după retragerea Mării Negre și s-au adaptat pentru a supraviețui pe un sol nisipos. Caii sălbatici, flora și fauna din cea mai veche rezervație naturală din România, îi atrag pe turiștii români și pe cei străini, deopotrivă.

Dunele de nisip din Pădurea Letea, migrau, pe vremuri, dintr-o parte în alta

Pădurea Letea a luat naștere în urmă cu aproximativ 6000 de ani, după ce s-au retras apele Mării Negre. Nu este o pădure obișnuită, pentru că, în loc de pământ, plantele cresc pe nisip de fund de mare.

Toată zona protejată a Pădurii Letea este formată pe fâșii de copaci. Localnicii le numesc hasmaci, o denumire veche, probabil dată de turci, din vremea în care Dobrogea era pașalâc turcesc. În locul pe care se află dunele de nisip sunt mai mulți hasmaci, zone cu numeroși copaci.

Deoarece s-a format vegetație pe dunele de nisip, acestea sunt mult mai stabile și nu se mai mișcă dintr-o parte în alta, așa cum se întâmpla în trecut. Un localnic, ghid pentru turiști povestește că, în urmă cu zeci de ani, dunele erau plimbătoare, în funcție de direcția din care sufla vântul. Astfel, locuitorii din satul Cardon se mai trezeau cu dunele în curte, când bătea vântul mai tare.

Povestea cailor sălbatici din Pădurea Letea

Mulți turiști care ajung în Pădurea Letea doresc să vadă, pe lângă dunele de nisip și stejarii seculari, celebrii cai sălbatici. Nu întotdeauna pot fi observați, pentru că lor nu le pasă de ceea ce vor vizitatorii și se plimbă pe cele 6000 de hectare ale rezervației.

Specialiștii apreciază că sunt aproximativ 2000 de cai sălbăticiți în zona Letea. Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o boală care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele.

Caii s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.

La începutul lunii martie am avut bucuria să vedem mulți cai în afara zonei protejate a rezervației, în timp ce mergeam pe traseul mai lung, cel cu mașina, pe grinduri. Adulți sau mânji, caii pășteau cuminți pe pajiști ori se alergau pe câmpurile generoase, ce le oferă toată libertatea de care au nevoie.

Zona protejată a Pădurii Letea, care are aproximativ 3000 de hectare a fost împrejmuită cu un gard, pentru a fi scoși caii sălbatici din interiorul ei.

Și aceasta, deoarece iarna, când caii nu au ce mânca, ei mușcă scoarța copacilor, iar aceasta se usucă de la aerul sărat și copacii mor. Totuși, fiind foarte mulți cai, nu s-a reușit scoaterea tuturor din zona protejată.

Primăvara, pădurea este verde și plină de lăcrămioare și bujori

Cei mai mulți turiști ajung vara, în Pădurea Letea. Localnicii spun însă că rezervația protejată este spectaculoasă primăvara, în lunile aprilie-mai. La sfârșitul lunii aprilie înfloresc lăcrămioarele și bujorii, iar toată pădurea înverzește și miroase a flori.

Cea mai renumită plantă din Pădurea Letea este liana greacă. Aceasta se cațără pe copacii de sute de ani, cu ramuri întortocheate și îți creează impresia că te afli într-o pădure tropicală.

Stejarii seculari, o altă atracție pentru turiștii care ajung în Pădurea Letea

Stejarii seculari din Pădurea Letea, reprezintă o altă atracție pentru turiști. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani, însă doar doi dintre acești copaci mai pot fi văzuți de vizitatori în cadrul traseelor turistice.

Este interesant faptul că rădăcinile copacilor din Pădurea Letea sunt orientate spre lateral, ele nu merg în jos.

În general, în rezervație sunt pomi de luncă, plopi, brazi și stejari, care s-au adaptat la condițiile oferite în pădurea cu sol nisipos și au rădăcină de suprafață, pentru că pânza freatică este foarte aproape de nivelul solului.

Tocmai de aceea, ei nu au rezistență foarte mare la vânturile puternice și la intemperii, astfel că mulți dintre ei sunt rupți și căzuți. Chiar și așa însă, nu se intervine asupra lor, ei sunt lăsați așa, pentru ca solul să devină mai fertil.

În Pădurea Letea sunt două trasee pentru turiști

În zona strict protejată din pădurea Letea există două trasee. Unul se face cu mașina prin afara zonei protejate și se intră pe jos în pădure, iar pentru al doilea, accesul se poate face cu căruța trasă de cai.

Cea mai solicitată de către turiști este plimbarea cu căruța, deoarece drumul trece prin pădure și peisajul este mult mai pitoresc. În plus, traseul cu căruța este mai scurt și durează cam o oră și jumătate, în timp ce traseul cu mașina, care se face pe grindurile din afara pădurii, durează 3 ore.

Fiecare traseu însă, are avantaje și dezavantaje. Pe traseul lung, cel cu mașina, pot fi văzuți mai mulți cai.

O plimbare cu căruța prin Pădurea Letea costă 20 de lei. La un moment dat, turiștii coboară din căruță și merg pe jos, prin superba pădure, până la dunele de nisip, unde pot vedea multe specii de plante și păsări.

În orice anotimp alegeți să vizitați Pădurea Letea, spectacolul oferit de natură este extraordinar. Important este să o protejăm, pentru ca această minune a naturii să poată fi vizitată și de copiii sau nepoții noștri, cu aceeași bucurie pe care rezervația ne-o asigură și nouă.

Unde este Letea?

Letea este o localitate situată în nord-estul județului Tulcea, în Delta Dunării, pe grindul Letea, la 102 de km de orașul Tulcea. Ea aparține de comuna C.A.Rosetti, care are în componență 4 sate. Sfiștofca și Periprava, locuite de ruși lipoveni, Cardon, un cătun în care locuiesc ucraineni și bulgari și Letea, care este un sat de ucraineni. În comuna C.A.Rosetti trăiesc mulți moldoveni veniți în transhumanță cu oile din Moldova și din Republica Moldova.

Pădurea Letea este frumoasă în orice anotimp, dar este spectaculoasă primăvara și toamna, când caii pasc liniștiți pe pajiști, florile ne încântă privirea cu multitudinea de culori, țânțarii nu ne mai deranjează, iar căldura nu este copleșitoare. O excursie în Pădurea Letea este o experiență deosebită, la finalul căreia veți avea telefonul plin de fotografii.

March 15, 2021
Delta Dunării – 5 locuri de poveste pe care trebuie să le vizitezi

Delta Dunării este atât de spectaculoasă, încât mulți turiști străini care o vizitează plâng când văd spectacolele unice oferite de natură. Este extraordinar să observi de aproape păsările în habitatul lor natural și ai impresia că ești într-un basm, când te plimbi cu barca sau caiacul pe canale, printre nuferii albi și galbeni care decorează rezervația.

Delta Dunării, un muzeu viu al biodiversității

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pelicani, lebede, egrete, cormorani, pescăruși și multe alte specii vei surprinde în timp ce zboară sau când își fac siesta.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Delta Dunării se află la o intersecție de 5 căi aeriene de migrație a păsărilor, iar anul trecut au poposit pentru prima dată 10 păsări flamingo, în zona Sacalin.

Sulina, singurul oraș din Rezervația Biosfera Delta Dunării

Puțini dintre cei care ajung în Delta Dunării știu că Sulina este singurul oraș din interiorul rezervației. În Sulina trăiesc în prezent 14 minorități, însă în vremurile ei de glorie, după anul 1860, se spune că a reușit să strângă între 24 și 32 de nații care au conviețuit în bună-pace și înțelegere.

Ca așezare, orașul Sulina datează de aproximativ 2700 de ani, dar primele izvoare există din 950, din perioada Împăratului bizantin Constantin Porfirogenet.

Un obiectiv interesant în Sulina este cimitirul multiconfesional, unde sunt înmormântați foști localnici de 7 confesiuni, din 22 de țări. Cimitirul din Sulina prezintă, practic, istoria tăcută a orașului.

Deși este un oraș în care nu s-au făcut investiții, mulți turiști români și străini revin în fiecare vară, pentru că se îndrăgostesc de farmecul locului, de istoria orașului, de mâncarea tradițională și de obiectivele pe care le pot vizita.

Plajele din Sulina sunt curate și mai puțin aglomerate decât cele de pe litoralul românesc. Familiile preferă să meargă în vacanță la Sulina, deoarece plaja este foarte lată, cu nisip extrem de fin, iar apa mării nu se adâncește abrupt, fiind sigură pentru copii. Să nu vă mirați dacă vedeți vite pe plajă sau în apa mării, pentru că acolo este habitatul lor, dar sunt pașnice și reprezintă un motiv de amuzament pentru turiști.

Sulina este port la Dunăre și la Marea Neagră, iar cei care ajung aici împușcă doi iepuri deodată. Turiștii care aleg Sulina pentru a-și petrece vacanța, au Delta Dunării aproape și pot ajunge repede în Pădurea Letea, singura pădure subtropicală așezată pe dune de nisip marin, deoarece pe locul pe care se află era marea, în urmă cu 6000 de ani.

Pădurea Letea, povestea nemuritoare din Delta Dunării

Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării, reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante, animale, păsări, insecte, amfibieni, crustacee, reptile, melci și moluște, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali, a declarat pentru Discover Dobrogea ghidul de turism Mihai Călin.

Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și, în general, al iubitorilor de natură.Peste 5500 de specii de plante, animale și păsări există în zonă, astfel că aceasta reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și în general, al iubitorilor de natură.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbatici. În cea mai veche rezervație naturală din România, există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin
Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Indiferent că vorbim despre turiștii români sau străini, toți rămân impresionați de stejarii seculari din Pădurea Letea. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani.

Sunt două trasee pentru turiști: cel cu mașina, mai lung, care merge aproape de localitatea Periprava. Acesta, însă, nu trece efectiv prin pădure, deoarece se merge pe grinduri.

Spectacolul naturii ne este oferit de traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Să nu uităm de lianele care ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana grecească și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Insula K, insula păsărilor din Delta Dunării

Insula K este o zonă de habitat natural, un fel de patrie a păsărilor. Ghidul de turism Mihai Călin spune că foarte multe specii cuibăresc acolo și au deja puii mari.

Fotografie realizată de ghidul de turism Mihai Călin

Insula K, este situată la 8 kilometri de orașul Sulina și reprezintă cel mai tânăr pământ din România. Practic, ea este împărțită în două, între România și Ucraina, iar granițele dintre cele două state sunt la o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Zeci de specii de păsări cuibăresc pe Insula K. De la Mihai Călin am aflat că este vorba, printre altele, de colonii de pelicani, egrete, sitari de mal și de nisip, piciorongi, ciocîntors, nagâț, prundăraș de țărm, chire de mare și de baltă, călifari, lebede, cormorani, țigănuși, lopătari, stârci, pescăruși cu capul negru, pescăruș pontic, pescăruș mediteranean, asiatic, râzător sau cel cu obrazul alb.

Fotografie realizată de Mihai Călin, ghid de turism

Insula K sau insula păsărilor este un loc spectaculos, o limbă de pământ în apropiere de Sulina, pe care doar păsările au acces. A fost numită Insula K, pentru că, inițial, avea forma literei K, însă acum seamănă cu o paranteză.

Accesul pe Insula K este interzis, deoarece este importantă protejarea noilor generații de păsări. Habitatul zburătoarelor este amenințat de prezența oamenilor care coboară pe insulă și pun mâna pe ouăle păsărilor și pe puii acestora, motiv pentru care părinții nu îi mai recunosc și îi abandonează.

Mila 23, satul de lipoveni din inima Deltei Dunării

Mila 23 ne oferă imaginea arhaică a unui sat tradițional pescăresc, simplu și fără pretenții, așa cum doar în Delta Dunării mai putem găsi. Mulți români nu au ajuns acolo, dar au auzit despre localitatea în care s-a născut campionul olimpic și mondial Ivan Patzaichin, dar și alți sportivi care au obținut numeroase medalii olimpice la caiac și canoe.

Localitatea a fost denumită ”Mila 23”, deoarece așa se numea mila marină din zonă, care marca distanța până la brațul vechi Sulina. Satul reprezintă un punct de atracție pentru pescarii care ajung în Delta Dunării. Casele localnicilor sunt tradiționale, realizate din chirpici, văruite cu alb, cu acoperișul din stuf și vopsite cu renumitul albastru lipovenesc, iar la poartă îi așteaptă mândre, bărcile pescărești.

Mila 23 este un sat din comuna Crișan, județul Tulcea, care are aproximativ 450 de locuitori, majoritatea ruși lipoveni, dar și români și ucraineni.

Satul Mila 23 este înconjurat de canale cu pesiaje de basm, dar și de numeroase lacuri, printre care Ligheanca, Lighenețu, Trei Iezere, Bogdaproste, Bazila sau Obretinu Mare, care adăpostesc multe păsări.

Sfântu Gheorghe, localitatea care și-a păstrat farmecul deltaic

O altă localitate de pescari din Delta Dunării, cu o frumusețe aparte este Sfântu Gheorghe. Printre casele vechi și tradiționale, multe dintre ele părăsite, au apărut pensiuni, deoarece zona s-a dezvoltat turistic.

Una dintre atracțiile importante de la Sfântu Gheorghe este plaja sălbatică, acoperită cu nisip foarte fin. De aici, turiștii pot observa cum Dunărea se varsă în Marea Neagră, astfel că apa nu este sărată, ca pe litoral, ci mai mult dulce, din cauza cantității mari care se revarsă din fluviu.

Turiștii care ajung la Sfântu Gheorghe, nu au timp să se plictisească. Localnicii din zonă organizează numeroase excursii, iar mâncărurile din pește pe care aceștia le pregătesc sunt pur și simplu delicioase.

Brațul Sfântu Gheorghe este cel mai vechi dintre cele 3 brațe ale Dunării, iar navigația pe el este de interes local. Cursul său sinuos se desfășoară pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului.

Motivele pentru care merită vizitată Delta Dunării

Delta Dunării este un adevărat paradis natural, care adună sute de specii de păsări sălbatice, de plante și pești. Delta reprezintă o importantă atracție pentru turiștii din toată lumea, fiind cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa și singura rezervație a biosferei din lume.

Primăvara, fotografi din numeroase țări ajung în Delta Dunării să urmărească fenomenul migrației păsărilor din țările calde.

De asemenea, Delta Dunării le oferă vizitatorilor experiențe culinare deosebite, fiind locul în care peștele se gătește în mii de feluri.

Și pentru pescari, delta reprezintă un loc de poveste, în care pasionații de pescuit reușesc să facă niște capuri impresionante, atât la Mila 23, cât și pe canalul Crișan, la Holbina sau în multe alte locuri.

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta. Nu ratați o plimbare cu barca sau cu caiacul, în compania ghidului de turism Ionuț Călin. O astfel de experiență reprezintă o adevărată plăcere, iar toți cei care vizitează minunile din deltă în compania lui Ionuț vor pleca acasă cu un bagaj impresionant de cunoștințe.

În ultimii trei ani, de când este promovată de Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Delta Dunării a devenit preferata turiștilor din România și este foarte probabil ca și în 2021 această destinație să rămână regina turismului din țara noastră, deoarece au început deja să se facă multe rezervări.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Ne poți scrie într-un comentariu, ce ți-a plăcut în mod deosebit în Delta Dunării și ce anume te face să revii în această rezervație de poveste.

January 7, 2021
Mirajul Deltei Dunării îi atrage ca un magnet pe turiști

Delta Dunării este un loc magic, pe care, odată ce l-ai vizitat, îți dorești să îl revezi. În orice anotimp ai merge, mirajul Deltei Dunării te atrage, fie pentru peisajele spectaculoase sau ospitalitatea gazdelor, fie pentru preparatele tradiționale pregătite cu mult suflet de către gospodine și tradițiile care încă se mai păstrează. Simplitatea oamenilor, natura care te înconjoară oriunde te-ai afla, luciul apelor pe care se reflectă plantele de pe mal și nenumăratele specii de păsări pe care le poți observa fără cel mai mic efort, fac din Delta Dunării raiul iubitorilor de liniște, natură sau de mâncăruri tradiționale.

Zeci de prieteni au petrecut anul acesta cel puțin o minivacanță în județul Tulcea, după ce au citit articolele publicate pe Discover Dobrogea și au văzut fotografiile realizate de noi între apele generoase ale Dunării sau ale lacurilor din deltă. S-au întors plăcut impresionați de bogățiile din Delta Dunării și de experiențele deosebite de care au avut parte, cu atât mai mult cu cât au ales o astfel de vacanță pentru prima dată. Și-au promis că vor reveni pe tărâmurile magice ale deltei și au regretat că nu le-au vizitat până acum.

Mirajul Deltei Dunării a atras zeci de mii de turiști

Parcă niciodată Delta Dunării nu a fost mai căutată ca acum. A devenit un must-see, iar voucerele de vacanță le oferă multor turiști oportunitatea de a vizita această lume de basm, la care înainte doar visau.

Promovarea pe care o face de mai bine de un an Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării le dezvăluie românilor, dar și potențialilor turiști străini, obiectivele pe care n-ar trebui să le rateze dacă ajung în județul Tulcea. Astfel, rezultatele eforturilor făcute de echipa AMDTDD au dovedit tuturor că o destinație bine promovată poate înregistra o creștere spectaculoasă de 77% a numărului de turiști, într-un singur an.

Interesant este faptul că asociația nu și-a propus să dezvolte turismul în mod haotic, doar de dragul de a atrage vizitatori. Este promovat un produs turistic integrat, bazat pe elemente de multiculturalitate, tradiții, meșteșuguri, gastronomie locală și biodiversitate, un turism lent, de vizitare, practicat de vizitatori educați, care știu de ce aleg destinația Delta Dunării. Sunt zeci de localități în județul Tulcea, fiecare cu farmecul și cu tradițiile ei, dar voi doar câteva dintre ele.

Sulina, o poveste de oraș

Fiind situată între ape, Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România, astfel că se poate ajunge doar pe calea apei. Farurile din Sulina, istoria orașului, sediul Comisiunii Europene, bisericile vechi, cimitirul multietnic, în care există parcele pentru 6 culte religioase, plaja cu cel mai fin nisip, marea lină și curată, liniștea și mâncărurile delicioase îi atrag pe turiștii români și străini în vechiul orășel cosmopolit.

Este o adevărată plăcere să prinzi răsăritul pe plaja din Sulina și să privești apusul, printre catargele vaselor ancorate pe Dunăre, de pe terasa pensiunii Perla. Practic, Sulina este o poveste de oraș, despre care puteți afla mai multe informații din articolele pe care Discover Dobrogea le-a publicat deja.

Letea, satul dintre ape

Dacă ajungeți în Delta Dunării, o excursie în satul Letea v-ar plăcea nespus. O localitate în care populația este formată în exclusivitate din ucraineni, oameni primitori și gata să vă arate frumusețile locului. Ei au căruțele pregătite, caii țesălați și îngrijiți, iar o astfel de plimbare prin Pădurea Letea durează două, trei ore.

Spectacolul naturii ne este oferit de localnici pe traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Mulți dintre turiștii care ajung în cea mai veche rezervație naturală din România, vor să vadă, pe lângă dunele de nisip și copacii seculari, caii sălbăticiți. Dacă tot ați ajuns la Letea, rugați-l la întoarcere pe căruțaș să vă plimbe puțin prin sat și să vă arate casele tradiționale, cu acoperiș din stuf, pereții albi și tocurile geamurilor vopsite cu albastru.

Iar dacă între timp vi se face foame, nu ocoliți terasa ”La coana Viorica”, unde puteți mânca produse tradiționale pescărești, pregătite ”cu mult suflet” de doamna Viorica.

La Sarichioi, rușii lipoveni păstrează de secole tradițiile

Situată pe malul lacului Razim, localitatea Sarichioi are un farmec aparte. Acolo locuiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din țară, care își respectă tradițiile cu sfințenie. Este imposibil să nu remarci multitudinea de flori pe care localnicii gospodari le au în fața curților.

Cele două biserici lipovenești de rit vechi din Sarichioi situate pe malul lacului își înalță semețe cupolele spre cer și cheamă în fiecare duminică și de sărbători pe credincioși la slujbă.

Unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din apropiere este Cetatea medievală Enisala, situată la 7 kilometri de Sarichioi.

Jurilovca și istoria ei

La mică distanță de Sarichioi se află comuna Jurilovca, despre care se spune că are cea mai mare comunitate de pescari din Delta Dunării. Înconjurată de lacurile Razim și Golovița și la câteva vâsle distanță de Gura Portiței, Jurilovca este o localitate unică în Dobrogea, dar mai puțin cunoscută de turiști.

Extrem de bogată în vestigii istorice, Jurilovca merită vizitată. Panorama uluitoare pe care o puteți vedea de pe Capul Doloșman și poveștile istorice despre fortăreața greco-romană Argamum relatate de ghizii din zonă, vor reprezenta cu siguranță o experiență deosebită.

Sfântu Gheorghe, satul pescăresc de haholi

Plaja sălbatică, pensiunile cochete de pe malul Dunării și numeroasele evenimente organizate în localitate, îi atrag pe turiști la Sfântu Gheorghe. Pe vremuri era un sat cu peste 700 de pescari, însă acum acesta este numărul total de persoane, români, lipoveni și ucraineni care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe.

Localnicii sunt învățați cu turiștii și le oferă mâncăruri pescărești, plimbări pe canalele Dunării și muzică tradițională.

Peștele este gătit în mii de feluri în Delta Dunării

Localnicii din Delta Dunării și Dobrogea de Nord sunt foarte inventivi. Când singurul produs pe care îl au gospodinele la îndemână este peștele, se adaptează și gătesc din el ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte.

Borș de pește, tocană, musaca, chiftele, saramură, zacuscă pește pane, umplut, scordolea, prăjit, marinat, uscat, în tarte sau plăcinte, în sarmale ori ardei umpluți, pe varză sau pe grătar, peștele nu lipsește de pe masa locuitorilor din deltă. Iar turiștii apreciază foarte mult gastronomia deltaică, deoarece doar în județul Tulcea pot gusta astfel de delicatese.

Despre localitățile din Delta Dunării, obiceiurile și tradițiile oamenilor de acolo vom mai scrie multe articole interesante. Dacă le apreciați, vă așteptăm să intrați în comunitatea de cititori, printr-un like pe pagina noastră de Facebook, Discover Dobrogea. Vă mulțumim!

August 17, 2019
Letea, satul în care trăiesc mai mulți cai decât oameni

Letea este unul dintre puținele sate deltaice în care este păstrată arhitectura tradițională. Localitatea parcă este desprinsă din poveștile copilăriei noastre. Casele au tencuială albastră și garduri vopsite cu aceeași culoare, acoperișul locuințelor este din stuf, iar pomii fructiferi nu lipsesc din curte. Principalul mijloc de transport este căruța trasă de cai, iar satul îți creează impresia că te-ai întors în timp cu cel puțin un secol. De la primii pași pe care îi faci în Letea după ce cobori din barcă te surprinde faptul că drumurile nu sunt asfaltate și în multe locuri nisipul ia locul pământului. Oriunde mergi prin sat, ai impresia că te afli pe plajă. Nisipul extrem de fin, pe care îl vedem atât pe străduțele din sat cât și pe dunele din Pădurea Letea, este format din scoică marină. Cel mai probabil, el este adus în localitate de pe dunele din pădure, de vânturile puternice care suflă iarna. Puțini oameni mai trăiesc în Letea, astfel că au ajuns să fie depășiți numeric de caii sălbăticiți care însuflețesc localitatea și atrag turiștii în zonă.

Ucrainenii din Letea sunt oameni primitori

Populația din satul Letea este formată din ucraineni. Localnicii se plâng că au rămas prea puțini și își doresc să se întoarcă în localitate, cei care au plecat din țară. Dacă te plimbi pe ulițe, vezi multe case părăsite, unele dintre ele aflate în paragină, semn că foștii proprietari nu au mai dat demult pe acasă. Învățați cu turiștii, localnicii sunt primitori și îi primesc pe oaspeți cum se cuvine.

Sătenii știu că miile de vizitatori care ajung în localitatea lor au nevoie să fie ospătați și plimbați prin pădure cu căruța, astfel că îi primesc cu multă căldură și le oferă tot ce este mai bun. Vizitatorii sunt întâmpinați cu muzică tradițională ucraineană, astfel încât experiența lor să fie mai interesantă și încărcată de simboluri.

Peste 400 de cai și 300 de oameni trăiesc în Letea

Există multe informații despre caii din Letea. Unii spun că ar fi aproximativ 3000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea. Pe de altă parte însă, guvernatorul Administrației Rezervația Biosfera Delta Dunării, Cătălin Țibuleac afirmă că în Pădurea Letea sunt în prezent 440 de cai sălbăticiți.

Zona este vizitată atât de turiștii români, cât și de cei străini, pentru că este singura din Europa care oferă o astfel de atracție. Practic, dacă te plimbi prin Letea vei vedea mai mulți cai decât oameni, aceștia din urmă fiind puțin peste 300.

Mâncăruri tradiționale ucrainene la Letea

Doamna Viorica Maxim este cea care le oferă mâncare tradițională, tuturor turiștilor care ajung înfometați la Letea. De aproape 8 ani și-a deschis un restaurant, iar vizitatorii pot degusta produsele din Delta Dunării, gătite pe vatră, ca acasă la străbunica.

În timp ce borșul de pește fierbe în tihnă în ceaunul așezat pe focul de lemne, gospodinele din bucătărie pregătesc icrele, saramura, mămăliga și peștele prăjit, astfel încât nimic să nu lipsească de pe masa oaspeților. Există însă alternative și pentru cei care nu consumă pește. Lor li se pregătește o friptură delicioasă de pui, de lângă care nu lipsesc cartofii prăjiți.

Vinul rece le este adus turiștilor însetați în carafe aburite, iar țuica este oferită înainte de masă, pentru mai multă poftă de mâncare. Restaurantul este un fel de foișor, amenajat tradițional, cu acoperiș din stuf și lemne vopsite în albastru, astfel încât nimeni să nu uite că se află în Delta Dunării.

În Letea, casele nu sunt făcute din chirpici

Animalele sunt mai multe decât oamenii și nisipul în cantități mai mari decât pământul, în satul Letea. În aceste condiții, localnicii nu și-au făcut casele din chirpici, deoarece nu există suficient pământ în localitate, spune ghidul de turism Ionuț Călin. El a precizat că locuințele sunt construite pe structură din lemn de stejar sau salcâm, iar pereții sunt realizați din împletitură de stuf, care este un foarte bun izolator termic. Un alt material folosit pentru finisarea pereților este balega de cal, care în Letea se află din abundență.

Geamurile locuințelor sunt mici, iar tâmplăria este vopsită cu albastru, culoarea specifică în satele din Delta Dunării. Nu lipsesc mușcatele de diferite culori de la geamuri, care aduc o pată de culoare locuințelor tradiționale.

Cu căruța prin Pădurea Letea

Toți turiștii care ajung în Letea vor să viziteze celebra pădure protejată. Ei sunt urcați în căruțele localnicilor și plimbați prin sat, apoi prin rezervația naturală unică în Europa și cea mai veche din România.

În Pădurea Letea nu există grămezi de pet-uri, iar ucrainenii care transportă vizitatorii au un coș de gunoi în căruță, pentru a descuraja aruncarea deșeurilor pe jos. Traseul prin pădure este doar pentru căruțe și pentru biciclete sau se poate merge pe jos.

Cu atelajele se parcurg aproximativ doi kilometri prin pădure, apoi traseul se face pe jos de către turiști, până la dunele de nisip. Taxa pe care Romsilva o percepe pentru intrarea în rezervația naturală protejată este de 5 lei. Localnicii le arată turiștilor atât caii, cât și potecile înguste pe care aceștia merg în șir indian prin pădure până la sursa de apă, atunci când este secetă și pădurea nu este inundată, caz în care pădurea poate fi vizitată și cu barca.

Letea, cel mai mare grind din Delta Dunării

Letea este cel mai mare grind marin din Delta Dunării, spune ghidul de turism Ionuț Călin. El a precizat că grindul nisipos s-a format în urmă cu peste 10.000 de ani, pentru că de atunci a început și formarea deltei.

Grindul Letea face parte din cordonul litoral inițial de formare a deltei, format din grindurile Crasnicol, Caraorman, Letea și Jibrieni, ultimul aflându-se în Ucraina.

Deoarece pe terenul pe care se află în prezent Grindul Letea era înainte marea, nisipul este foarte fin, din scoică marină.

Stejarii seculari din Pădurea Letea îi impresionează pe vizitatori

Toți cei care ajung în Letea, turiști români sau străini, vor să vadă spectacolul oferit de natură în mirifica pădure din localitate. Plimbarea cu căruța trasă de cai prin pădure le oferă experiențe noi celor care nu au mai încercat acest mijloc de transport.

În Pădurea Letea există un stejar de peste 780 de ani în zona Hazmacu Mare, care nu se află însă pe traseul turistic, astfel că nu poate fi văzut. Putem observa însă, un alt stejar foarte bătrân, care are aproximativ 500 de ani. El face eforturi să mai trăiască, iar în primăvară i-a căzut cea mai mare creangă pe care o avea.

Acum mai vegetează foarte puțin și mai are doar câteva crengi mici. În plus, lianele care au crescut în zona protejată, ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana greacă și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Caii sălbăticiți din Letea, o atracție pentru turiști

Pe lângă dunele de nisip și pădurea seculară, turiștii care ajung la Letea sunt atrași de caii sălbăticiți. În urmă cu câțiva ani erau peste 2000 de cai în cea mai veche rezervație naturală din România, însă acum nu sunt mai mult de 440 de exemplare, spune guvernatorul Deltei Dunării, Cătălin Țibuleac.

Caii au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei trăiesc liberi prin pădure și au devenit atracție turistică

Letea, o zonă rurală adorată de turiști

Turiștii străini sunt fascinați de Delta Dunării și de Pădurea Letea. Ei apreciază foarte mult bogățiile pe care le avem, spune ghidul de turism Ionuț Călin. În pădure există o varietate mare de plante crescute natural, care o fac specială. Pădurea nu este compactă, ea este formată din hazmace (din lb. turcă – fâșii de pădure). Pentru combaterea deșertificării, în ultimii ani au fost plantate în rezervație aproximativ 50 de hectare de teren cu plop alb sau cu alte specii.

În Letea, vizitatorii ajung doar primăvara, vara și toamna. Acolo merg și mulți turiști străini pentru a vedea caii, care sunt unici în Europa. Practic, Letea este o localitate în care vizitatorii sunt în trecere, nu prea înnoptează acolo. În sat sunt doar două pensiuni, iar localnicilor le este greu să asigure cazarea turiștilor, pentru că nu există apă curentă și canalizare. Ei iau apa din puțuri cu apă sărată. Apa potabilă poate fi găsită pe o singură stradă din localitate și este adusă de săteni o dată sau de două ori pe săptămână, pentru gătit și băut, cu bidoanele, cu căruțele sau cu tractoarele, fiecare cu ce are. Nu este ușoară viața în Letea, dar pentru turiștii veniți din marile aglomerări urbane, pare interesantă.

ARBDD protejează biodiversitatea

Guvernatorul Administrației Rezervația Biosfera Delta Dunării, Cătălin Țibuleac spune că face tot posibilul pentru protejarea biodiversității. El consideră că trebuie să fie asigurată o dezvoltare economico-socială durabilă și sustenabilă, în relație cu natura, astfel încât să nu ajungem să avem o deltă frumoasă cu un gard mare în jurul ei.

”ARBDD are 5 comisariate pe tot teritoriul Biorezervației Delta Dunării și distanțele reprezintă o problemă. Va fi implementat un proiect cu fonduri europene, care va permite monitorizarea activităților desfășurate în deltă, într-o proporție de 70-80%. Astfel, vor fi monitorizate șalupele, calitatea apei, vor exista radare și sisteme cu infraroșu. Pe de altă parte, în dispecerat vor fi vizualizate șalupele din deltă, se va ști ale cui sunt și pentru ce tip de activitate sunt autorizate. În prezent, pot fi controlate de către ARBDD atât viteza cu care se circulă pe brațe și canale, cât și activitățile de cazare care se desfășoară. Trebuie schimbat regulamentul de urbanism vizavi de modul în care trebuie să se construiască în Delta Dunării. Schimbarea va scădea presiunea pentru dezvoltarea necontrolată a spațiilor de cazare în zona deltei și va permite vizitarea pe anumite trasee bine definite, în perimetrul localităților turistice din deltă în care ajung vizitatori, astefl că planul de urbanism va avea o destinație specială”, a precizat guvernatorul Deltei Dunării, Cătălin Țibuleac.

Județul Tulcea, promovat cum nu a fost niciodată

Frumusețile din Delta Dunării și din Dobrogea de Nord, parcă nu au fost promovate nicicând mai mult decât acum. Neobosiți, reprezentanții Asociațiației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării organizează nenumărate infotripuri, astfel încât potențialii turiști să afle de la jurnaliștii și bloggerii români și străini, ce atracții îi așteaptă în raiul apelor.

Prin prezentarea atracțiilor din deltă, a meșteșugurilor practicate de localnici și a gastronomiei deltaice, care nu s-a schimbat în ultimul secol, reprezentanții AMDTDD au reușit să atragă în ultimul an foarte mulți vizitatori, pentru care Delta Dunării nu reprezenta o zonă atractivă, spune directorul executiv al asociației, Nicoleta Alexe.

Ea a precizat că este aproape imposibil ca în această perioadă să mai găsești cazare la o pensiune sau la un hotel din deltă, pentru că gradul de ocupare este de peste 90%. Nicoleta Alexe afirmă că este foarte bine că oamenii au acces în Pădurea Letea, deoarece este un loc foarte interesant din punct de vedere botanic, dar nu trebuie să uităm că ea trebuie protejată.

Trei trasee de vizitare în Pădurea Letea

În zona Pădurii Letea au fost organizate de către ARBDD trei trasee de vizitare, amplasate în zona tampon și parțial în aria strict protejată. Accesul pe traseele turistice este permis în perioada 1 mai – 30 septembrie, între orele 09.00-16.00 de marți până duminică, cu excepția zilelor de luni, când este închis.

Traseul 1 – Hașmacul lui Ivancenco este primul tronson, de aproximativ 2000 de metri. El se parcurge pe jos sau cu căruțele cu cai, iar pe o porțiune de 200 de metri se merge exclusiv pe jos.

Traseul 2 – Târla Popii se parcurge cu atelajele adecvate pe o distanță de 1500 de metri, iar pe tronsonul final, de 300 de metri se merge exclusiv pe jos.

Traseul 3 – Hașmacul Mare – este cel care poate fi parcurs doar pe jos de către vizitatori.

Pentru vizitarea Pădurii Letea, turiștii sunt obligați să plătească anticipat la personalul silvic responsabil din zonă, un tarif de vizitare de 5 lei pe zi. Pe biletul de intrare se completează și numărul permisului de acces în Biorezervația Delta Dunării, eliberat de ARBDD.

Atât explorarea pădurii, cât și plimbarea cu barca și ulterior cu căruța până în zona protejată sunt experiențe pe care turiștii nu le au zilnic, tocmai de aceea ele reprezintă o atracție care nu trebuie ratată când ajungem în Delta Dunării.

July 28, 2019
Pădurea Letea, povestea nemuritoare din Delta Dunării

Pădurea Letea este o adevărată poveste, pe care merită să o ”citești” dacă ajungi în Delta Dunării. Ne amintește de basmele din copilărie. Știți voi, acelea în care erau descriși copacii fermecați, pe care ni-i imaginam în fel și chip. Stejari de sute de ani cu ramuri întortocheate, liane, dune de nisip, cai sălbatici și mii de specii de păsări, toate creează un peisaj exotic și uluitor.

Prin grinduri și canale, de la Sulina spre Pădurea Letea

Pornind din Portul Sulina, traseul până la Pădurea Letea are o distanță de aproximativ 30 de kilometri. Dacă aveți norocul să îl găsiți liber pe ghidul de turism Mihai Călin, plimbarea cu barca va fi o plăcere, iar informațiile pe care el le oferă sunt foarte prețioase. Câteva dintre ele se regăsesc în acest articol, dar drumul este lung, iar Mihai are multe lucruri să vă spună. De la Sulina, se merge cu barca printr-o zonă mai sărăcăcioasă în vegetație, pentru că este foarte aproape de mare. Se trece prin Canalul Cordon litoral de Nord, apoi se intră în Canalul Cardon.

Acolo este o fostă gârlă, Canalul Bărbosu îi zice, despre care, localnicii spun că inițial a fost săpat de lipoveni sau de ucraineni, ”excavatoare cu barbă”, cum erau denumiți pe vremuri. Pe traseu se trece de la vegetația sărăcăcioasă, la o zonă cu vegetație de stepă, apoi în cea de grinduri maritime, în zona de grinduri fluvio-maritime, urmată de o zonă cu plauri, acele insule plutitoare care se mișcă pe canal în funcție de modul în care bate vântul sau curentul, ori chiar de la valurile produse de barcă. Într-un final se ajunge în satul Letea și se vizitează pădurea strict protejată.

Cu căruța trasă de cai, prin Pădurea Letea

Excursiile în Pădurea Letea se fac cu mașinile până la poartă. Da, până la poartă, deoarece pădurea este împrejmuită cu gard de sârmă ghimpată, pentru a fi protejată de caii sălbatici, care mănâncă scoarța copacilor și lăstarii acestora. Apoi, urmează distracția pentru cei care nu s-au mai plimbat cu căruțele trase de cai.

Traseul este de 8 kilometri, timp în care putem admira peisajele de vis și să ne imaginăm cum se plimbau strămoșii noștri. De la coborârea din căruță, se parcurge pe jos un kilometru până la dunele de nisip. În tot acest timp, ghidul de turism Mihai Călin ne explică istoria acestei atracții turistice, un loc spectaculos din Delta Dunării. De la el am aflat că Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante și animale, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali. Peste 5500 de specii de plante și animale există în zonă și reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și în general, al iubitorilor de natură, spune ghidul de turism Mihai Călin. Fotografii de păsări spun că ajung în rai, când au prilejul să vadă și să fotografieze berzele negre, foarte rare dealtfel, vulturi codalbi, lopătari, țigănuși, eretele mici și mari, stârcul mare, stârcul roșu, galben, pitic sau pe cel de noapte, privighetori, sticleți, caprimulg, buha, ciocănitoarea pestriță, vânturelul roșu sau cel de seară, gaia sură, gaia neagră, șorecari, șoimul încălțat, eretele de stuf, uliganul pescar, dumbrăvencele, prigorii, ciocănitorile și multe, multe alte specii de păsări.

Pădurea Letea a luat locul mării

În urmă cu 6000 de ani, în locul în care se află acum Pădurea Letea era marea. Tocmai de aceea sunt și multe dune de nisip. Cele mai înalte dune de acolo, au ajuns la un moment dat la 22 de metri, povestește Mihai Călin. Și aceasta, din cauza vântului, care le spulberă pe timpul iernii.

Dunele sunt formate din scoică marină, iar nisipul este alb și extrem de fin. Un nisip numai bun de pus în clepsidră, cum spune Mihai Călin. Deoarece pe dune nu există vegetație, pe timpul verii temperatura crește uneori până la 60 de grade. Tocmai de aceea este indicată pentru această excursie o ținută de drumeție. Dacă faci imprudența să porți papuci vara și își iese piciorul din ei, faci bășici instantaneu, spune ghidul de turism Mihai Călin.

O singură plantă, ”Cârcelul de nisip”, ephedra distachya după denumirea lui științifică, are rădăcină sub formă de rizomi s-a adaptat și crește pe dune, astfel că le stabilizează cumva și coboară până la apă. Această plantă face la sfârșitul lunii iunie niște fructe roșii care seamănă cu murele și au gust de pepene roșu. Dunele se înroșesc de la acele fructe, care sunt comestibile și evident, foarte gustoase, afirmă Mihai Călin.

Caii sălbatici din Pădurea Letea

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, vor să vadă, pe lângă dune și copacii seculari, caii sălbatici. În cea mai veche rezervație naturală din România, există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți.

Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă, fie pentru că nu mai aveau cu ce să îi hrănească, fie după ce a fost declarată ”anemia infecțioasă”, o afecțiune care i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.

Stejarii seculari, atracția turiștilor

Indiferent că vorbim despre turiștii români sau străini, toți rămân impresionați de stejarii seculari din Pădurea Letea. Unul dintre ei are peste 780 de ani, alții au 400-500 de ani. Doar doi dintre acești copaci mai pot fi văzuți de vizitatori în cadrul traseelor turistice.

Sunt două trasee pentru turiști: cel cu mașina, mai lung, care merge aproape de localitatea Periprava. Acesta însă, nu trece efectiv prin pădure, deoarece se merge pe grinduri. Spectacolul naturii ne este oferit de traseul rustic, cel cu căruța trasă de cai, care îi încântă pe toți cei care îl aleg. Să nu uităm de lianele care ne dau impresia că ne aflăm în junglă. Ele s-au întins prin toată pădurea și sunt de mai multe feluri: vița de vie sălbatică, liana greacă și curpenul de pădure și pot avea chiar și o lungime de 25 de metri.

Jacques-Yves Cousteau a făcut cercetări în Delta Dunării

Jacques-Yves Cousteau a făcut cercetări timp de 6 luni în Delta Dunării cu o echipă de peste 30 de persoane, prin anii 1990-1991. În urma studiilor pe care le-au făcut, pădurea Letea a intrat în patrimoniul UNESCO și a fost înființată Administrația Rezervația Biosferei Delta Dunării. Ulterior au fost aduse multe specii de plante, pe care specialiștii le-au cultivat în Pădurea Letea, pe nisip. Ghidul de turism Mihai Călin spune că pepiniera de pini a fost cultivată în pădure în 1977-1978, în urma probelor de sol luate de acolo. Copacii s-au aclimatizat și acum este o mare pădure de pini la Letea. De la ghidul Mihai Călin am aflat că sunt și duzi pe nisipul de la Letea.

Pădurea nu este compactă, așa cum sunt pădurile de deal. Există fâșii de copaci și dune de nisip longitudinale, orientate de la nord la sud, în sensul în care s-a retras marea. De asemenea, sunt și dune circulare, care au rămas ca niște valuri congelate, ne povestește ghidul Mihai Călin. Marea s-a retras și au rămas dunele foarte mari, care pot fi văzute în pădure.

Unde este Letea?

Letea este o localitate situată în nord-estul județului Tulcea, în Delta Dunării, pe grindul Letea, la 102 de km de orașul Tulcea. Ea aparține de comuna C.A.Rosetti, care are în componență 4 sate. Sfiștofca și Periprava, locuite de ruși lipoveni, Cardon, un cătun în care locuiesc ucraineni și bulgari și Letea, care este un sat de ucraineni. În comuna C.A.RosettI trăiesc mulți moldoveni veniți în transhumanță cu oile din Moldova și din Republica Moldova.

Pădurea Letea este frumoasă în orice anotimp, dar este spectaculoasă primăvara și toamna, când caii pasc liniștiți pe pajiști, florile ne încântă privirea cu multitudinea de culori, țânțarii nu ne mai deranjează, iar căldura nu este copleșitoare. O excursie în Pădurea Letea este o experiență deosebită, la finalul căreia veți avea telefonul plin de fotografii.

Fotografiile sunt realizate de ghidul de turism Mihai Călin.

June 6, 2019