Baklavalele și sarayliile sunt adevărate delicatese, pe care toată lumea le savurează cu plăcere. Se spune că nimeni nu face saraylii – dizme cum le spun turcii, mai bune decât musulmanii și, probabil, așa este. Într-o gospodărie tradițională turcească din Cobadin, am văzut cum se prepară sarayliile, iar doamna Mustafa Mirem mi-a dezvăluit și rețeta, cu toate secretele ei, astfel că, oricine dorește să încerce, poate face dizme.
Sarayliile – dizme – nu se prepară greu, dar trebuie să știi să întinzi foile
Pe o măsuță rotundă, cu picioare scurte, așezată pe un scaun la fel de mic, Mirem Mustafa a pregătit, cu multă dragoste și migală, sarayliile cele mai bune pe care le-am mâncat până acum. Foarte fragede, dar în același timp crocante și bine însiropate, sarayliile făcute de turcoaice, nu se compară cu cele cumpărate din comerț.
După ce a întins aproape toate foile, le-a presărat cu nucă și apoi le-a rulat pe vergea, Mirem Mustafa a aprins focul la cuptorul vechi, în care a copt bunătățile.
Când avea copiii mici, ea punea la cuptor câte 5 tăvi de saraylii și pâine, pentru că erau mai gustoase pregătite astfel.
”Pentru o tavă de dizme este nevoie de 7 linguri de ulei, 7 linguri de iaurt, 1 ou, făină cât cuprinde, un vârf de cuțit de sare și zahăr vanilinat.
Consistența trebuie să fie potrivită, precum lobul urechii, să nu se lipească de degete. Dacă este prea tare nu poți să întinzi foaia, iar dacă este prea moale, se lipește de vergea.
Se formează biluțe mici, cât un gălbenuș de ou și se întind în foi subțiri. Nuca se macină fin, se amestecă cu zahărul și se presară peste fiecare foaie.
Foile întinse se învârtesc pe vergea, se strâng și se încrețesc. Dacă sunt prea mari se taie în două, dacă nu, se lasă întregi. Se aranjează în tavă, se presară cu ulei și se bagă la cuptor, până se rumenesc.
Între timp, se pregătește un sirop din 600 ml apă și 1 kg de zahăr, felii și zeamă de lămâie, să nu se zaharisească. Siropul trebuie să fiarbă până când stă pe unghie și nu curge”, a precizat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.
Sarayliile și baklavalele se prepară aproximativ la fel
Sarayliile se înrudesc, cumva, cu baklavalele, însă diferă forma și consistența siropului de zahăr. Doamna Mirem Mustafa spune că a făcut pentru prima dată dizme, după ce s-a căsătorit, când a avut primul copil. De atunci, a făcut, probabil, sute de tăvi de saraylii, pentru a le oferi celor dragi, ceva dulce și tradițional, de sărbători.
”Pentru saraylii și baklavale, ingredientele sunt aceleași. Diferența este că baklavalele se fac cu 3 foi, puse una peste alta, fără nimic între ele.
Se împăturesc precum batistele, iar după ce le tai în 4, se pune o jumătate de miez de nucă în interior și se formează un pătrat. Siropul pentru baclavale se face la fel ca cel pentru sarailii, dar se fierbe puțin mai mult, să fie mai gros.
Acestea sunt dulciurile care se fac la orice sărbătoare”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.
Legenda sarayliei a apărut în Dobrogea
Lângă frumosul cuptor tradițional, vechi de câteva zeci de ani, al doamnei Mirem Mustafa, am aflat legenda sarayliei, de la președintele Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun.
”Legenda sarayliei a apărut în timpul unei vizite în România, a caravanei sultanului Abdul Medgid, fondatorul orașului Medgidia. Potrivit legendei, caravana regală s-a oprit prin toate orașele mari de la acea vreme și a împărțit bunătăți din Turcia.
În Turcia nu există cuvântul saraylie, acesta fiind spus de români, în legătură cu baklavaua de acea formă, care a fost adusă de sarayul turcesc. Pornind de la saray, românii au numit desertul saraylie și așa i-a rămas numele în Dobrogea.
În Turcia, sarayliei i se spune kurma baklavasî, în tip ce turcii din România o numesc ghelin boazî sau ghelin gheotla, care înseamnă esofagul miresei, pentru că saraylia are forma unui esofag.
Aici, în Cobadin ele se numesc dyzme, pentru că sunt înșiruite, iar tătarii le spun bogârdak.
Se spune că baklavaua este o invenție a Curții Regale Otomane. În secolul al IX-lea a apărut moara de vânt, la Sistan, aproape de Afganistan și s-a produs făina foarte fină. Perșii au inventat atunci aluatul din mai multe foi subțiri. În secolul al XIII-lea, sultanul a adus bucătari de pretutindeni, care au experimentat mai multe rețete de deserturi, printre care și baklavaua de astăzi. Tot atunci a apărut și înghețata cu maraș.
Cea mai veche înregistrare otomană a baklavalei turcești se află în caietele de bucătărie ale Palatului Topkapi din perioada Fatih. Conform acestei înregistrări, baklavaua a fost coaptă în palat, în anul 1473.
Când spunem că la Techirghiol se organizează Festivalul Sarayliei, spunem în română, pentru că este o denumire din România”, a povestit pentru Discover Dobrogea, la președintele Comisiei de Tineret a Uniunii Democrate Turce din România, Osman Harun.
Cobadin, o comună în care comunitatea de turci este foarte unită
Cobadin este o comună din județul Constanța, în care majoritatea locuitorilor sunt români, dar, în care există și o comunitate importantă de turci, mulți veniți, în urmă cu mulți ani, din satul Fântâna Mare.
”Sunt membră a Uniunii Democrate Turce filiala Cobadin. Locuiesc în Cobadin, județul Constanța din martie, 1957. Era destul de mare și atunci Cobadinul, dar ulterior s-a mai întins.
Eu locuiesc în cartierul de turci. Puțin mai încolo sunt tătari și turci, români și alte etnii, dar la noi s-a nimerit să fim doar turci care au venit de la Fântâna Mare.
Ne-am mutat aici, pentru că acolo nu aveam școală, dispensar, primărie, era un sat uitat de lume, așa cum este și acum.
Sunt mai atașată de Fântâna Mare, pentru că acolo m-am născut, acolo am copilărit. Cobadinul era mai frumos înainte, pentru că erau locuri de muncă, iar acum s-au desființat. Pe vremuri, Cobadin era o comună înfloritoare și se situa pe primul loc pe țară la agricultură, la zootehnie, iar acum toate întreprinderile s-au închis și tinerii au plecat din comună”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, doamna Mirem Mustafa.
