Tag: obiceiuri Craciun

  • În satele din Dobrogea, magia Crăciunului începe cu pregătirile pentru marea sărbătoare

    În satele din Dobrogea, magia Crăciunului începe cu pregătirile pentru marea sărbătoare

    Crăciunul în satele din Dobrogea aducea cu el multe tradiții și obiceiuri, dar și o atmosferă de tihnă și de împlinire sufletească, pe vremea bunicilor și a străbunicilor noștri. Practic, toată suflarea satului aștepta marea sărbătoare, care coagula în jurul ei, întreaga comunitate.

    Crăciunul în satele din Dobrogea avea, în primul rând, o componentă religioasă

    Sărbătorile de iarnă aveau, în satele dobrogene, o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului. Nu lipseau însă nici elementele cu valență precreștină, printre care mascarea colindătorilor.

    Casele dobrogenilor urmau un tipar planimetric cu tindă mediană și două camere, odaia curată și cea de dormit. Locuințele erau acoperite cu stuf în zona Deltei Dunării sau cu olană, în partea centrală a regiunii.

    Gospodaria traditionala dobrogeana

    Odaia curată sau camera de oaspeți avea rolul de expunere a celor mai frumoase lucruri, care demonstrau nu neapărat bogăția, cât mai degrabă hărnicia femeilor respective, având în vedere că cele mai multe țesături erau realizate chiar în casă, la războiul de țesut.

    În camera curată, la colțul dinspre Răsărit se punea la icoană Crăciunelul, o coptură pregătită pentru animalele din gospodărie, dar și colacii pentru colindători sau osvarul la ucraineni. Acest colț devenea, practic, un fel de mic altar al casei respective, fiind sacralizat în perioada sărbătorilor”, a declarat pentru Discover Dobrogea cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

    Cum se pregăteau dobrogenii pentru întâmpinarea Crăciunului

    Dobrogea este recunoscută ca fiind un mozaic multietnic și multicultural, astfel că, pregătirea pentru sărbătoarea Crăciunului era diferită, în funcție de populație.

    casa-traditionala-lipoveneasca-jurilovca-restaurata-de-stefan-constantin

    ”Cu câteva zile înainte de marea sărbătoare a creștinismului avea loc primenirea casei, o curățenie generală realizată de gospodine. Apoi, urmau câteva elemente legate de pregătirea hranei. În primul rând sacrificiul ritualizat al porcului și pregătirea alimentelor pe care noi le considerăm acum tradiționale.

    În privința sacrificiului porcului, în trecut, datorită faptului că mijloacele de păstrare a cărnii erau mult diminuate față de ziua de astăzi, animalul era sacrificat cât mai aproape de Crăciun, de foarte multe ori chiar în Ajunul marii sărbători, bineînțeles urmând un anumit ritual.

    Acesta începea cu trasarea unui cerc, așa-zis magic, în jurul locului unde urma să aibă loc sacrificiul, apoi realizarea semnului crucii pe capul sau pe corpul porcului, după ce acesta a fost curățat și spălat pentru purificare și bineînțeles, Ignatul se încheia cu gustoasa pomană a porcului, o masă comunitară, obligatorie în toate cazurile în care are loc un sacrificiu”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

    Produse tradiționale și copturi rituale pregătite de Crăciun, în Dobrogea

    Cu câteva zile înainte de Crăciun, în satele din Dobrogea avea loc pregătirea colacilor și a altor copturi rituale, extrem de importante în viața tradițională.

    Crăciunelul era o coptură în formă de 8 sau care reprezenta o figură antropomorfă. El era agățat, atât la români, cât și la ucrainenii din Dobrogea în cui, lângă icoană, urmând ca de Bobotează să fie oferit animalelor, pentru sănătate și prosperitate.

    craciunel-preparat-de-Craciun-in-satele-din-Dobrogea-pentru-animalel-din-gospodarie

    Crăciunelul era destinat exclusiv animalelor din ogradă. El era înmuiat în aghiazma mare, realizată de Bobotează și oferit animalelor, pentru ca acestea să aibă mană, vacile să dea mult lapte și să nască viței sănătoși, practic, să meargă sporul în casă și în gospodărie.

    Românii, dar și alte etnii, cu excepția rușilor lipoveni, pentru masa rituală din Ajunul Crăciunului realizau ”pelincile lui Isus” sau ”scutecele Domnului”, niște foi coapte pe plită, unse cu sirop făcut din apă și zahăr, peste care se presăra nucă.

    De asemenea, se preparau și ”turtele Maicii Domnului”, din foi subțiri, coapte, unse cu zahăr și presărate cu nucă pisată, care erau  împărțite ulterior pe o prescură sau pe un colac.

    Și aspectul legat de cultul morților este foarte important, pentru că se spune că în această perioadă, cerurile se redeschid, sufletele celor decedați urmând să revină pe Pământ și să petreacă marea sărbătoare alături de membrii în viață ai familiei. În anumite comunități se punea chiar un scaun separat, ce rămânea neocupat și veselă, iar respectivii credeau că urmau să fie folosite de persoanele care au revenit temporar în viața lor, din lumea de dincolo”, a povestit pentru Discover Dobrogea, cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

    Colindele se păstrează și azi în satele din Dobrogea

    Unele tradiții se păstrează la nivel intim, familial, altele au început să se dilueze în societatea de astăzi, pentru că modernismul și globalizarea își spun cuvântul.

    Obiceiul colindatului se păstrează foarte bine în satele din Dobrogea. În Dobrogea de Nord avem la români, câteva colinde pentru care sunt folosite măști. De exemplu, în zona Dăieni-Turcoaia, tinerii umblă cu iapa sau cu moși, la Măcin ei merg cu oleleul.

    La Luncavița și la Isaccea se colindă cu faimosul moșoi sau cu ceata de moșoi, iar la Rachelu se merge cu moșoaica. Pentru realizarea acestor măști se utilizează materiale naturale, precum tătăcuțele, care sunt înfrumusețate. Li se pun coarnele unui căprior sau ale unui berbec, iar mascatul respectiv dă și numele obiceiului din acea localitate, respectiv moșoiul, oleleul sau moșoaica.

    mosoiul-mosoaica-colinde-sate-Dobrogea-Luncavita

    Flăcăii merg în general cu colindul și păstrează acest obicei. La Luncavița s-a festivizat oarecum această tradiție și a devenit o defilare o moșoilor. În trecut exista un singur mascat, însă, în prezent, la Luncavița sunt vreo 12, iar personajele simbolizează lunile anului.

    În ceea ce privește colindele, în spațiul dobrogean regăsim 160 din cele 193 de colinde repertoriate de Monica Brătulescu. Dar există câteva tipuri inedite, de exemplu colindul în care apare motivul flăcăului cu oaste sau a voinicului trecând Dunărea sau a Maicii Domnului căutându-și fiul răpit de Iuda sau urmărirea cerbului”, am aflat de la cercetătorul Alexandru Chiselev.

    Pe vremuri, dobrogenii nu împodobeau bradul de Crăciun

    În mod tradițional, în casele din Dobrogea nu se împodobeau brazi de Crăciun. Aceștia au reprezentat un element de decor care a fost preluat ulterior, în primul rând în spațiul urban, apoi și în lumea satului. Pomul de Crăciun simbolizează trecerea unui an și venirea altuia, dar și faptul că totul se reînnoiește și întinerește.

    Craciunul in satele din Dobrogea

    Inițial, bradul de Crăciun era împodobit cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase. Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorațiunile în magazine și acele fermecătoare globuri de sticlă și așa a evoluat împodobirea brazilor.

    Cum își decorau dobrogenii casele, pentru a simți că că este Crăciunul

    ”În comunitățile de ucraineni, încă din Ajunul Crăciunului, aceștia adunau fân din căpițele din grădină și îl împrăștiau prin toate camerele casei. Prin acest gest, ei recreau staulul în care s-a născut Isus Christos, iar acest fân era ținut până de Bobotează, ulterior fiind oferit animalelor.

    În alte comunități, la icoană se așezau colacii și gutuile. Acestea erau printre puținele elemente de decor, care prefigurau marea sărbătoare”, a afirmat cercetătorul Alexandru Chiselev.

    În satele din Delta Dunării, fiecare etnie se pregătea în mod diferit pentru Crăciun

    Localnicii din Delta Dunării nu mâncau doar pește de Crăciun. Ei creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește.

    Salata scrumbie Delta Dunarii

    La Sfântu Gheorghe, de exemplu, de pe masa de Crăciun nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.

    La rușii lipoveni nu se făceau în Ajunul Crăciunului anumite specialități culinare și nu aveau loc întâlniri. Ei țineau un post negru, urmând ca abia de Crăciun, după slujbă, să stea la masă.

    În schimb, la ucraineni, în Ajun de Crăciun avea loc o cină rituală, numită Vecera, pentru care se pregăteau 12 feluri de mâncare de post, din care nu lipseau cucheaua, o fiertură de grâu îndulcită, osvarul, compotul din fructe uscate și fel de fel de plăcinte, chiar și o pampușcă, un fel de turtă mică, crestată astfel încât să creeze imaginea unui soare.

    craciunul-in-satele-din-dobrogea-colaci-pentru-colindatori-in-dobrogea

    Credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian.

    Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

    În prezent, datorită căsătoriilor mixte, asistăm la o dublare a sărbătorilor în foarte multe familii se sărbătorește și pe nou, dar sărbătorile sunt punctate și pe stil vechi, pe 6 ianuarie.

    Pe vremuri, darurile de Crăciun erau simbolice

    Darurile de Crăciun că erau mai mult simbolice, în satele dobrogene. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.

    ”Toate acestea mergeau pe ideea reciprocității darului, colindătorul oferă prin urările sale bunăstare gospodăriei, iar gazdele trebuie să ofere la rândul lor, în schimb, un colac și diverse produse pe care acestea, chiar dacă nu le aveau la îndemână, le pregăteau cu mare drag.

    De exemplu, în satul Letea, pentru colindătorii de Crăciun se pregăteau 80 de colaci mici și vreo 12 colaci mari pentru ceata de colindători de la biserică. Femeile lucrau cu trudă în acea perioadă.

    copturi-rituale-in-satele-din-dobrogea-de-Craciun

    Spre surprinderea și bucuria mea, în anul 2019 când am participat la sărbătorile de Crăciun pe vechi, în satul Letea, cele două cete de colindători strânseseră fiecare, în jur de 50 de colaci.

    Aceștia se înșiră pe un băț foarte lung, pe o prăjină și sunt expuși în fața tuturor, deoarece este un motiv de mândrie cu două valențe. Pe de o parte, ei demonstrează la câte case au reușit să colinde, iar pe de altă parte, arată cât de harnice au fost gospodinele în realizarea acelor colaci”, spune cercetătorul Alexandru Chiselev, din cadrul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

    Fotografiile ne-au fost oferite de Alexandru Chiselev, cercetător la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea.

    Sărbători cu multe bucurii vă dorim!

  • La Mănăstirea Strunga, maicile așteaptă Crăciunul cu post, rugăciuni și fapte bune

    La Mănăstirea Strunga, maicile așteaptă Crăciunul cu post, rugăciuni și fapte bune

    Într-o vale înconjurată de dealuri, la poalele cărora se întinde balta Oltina, este situată Mănăstirea Strunga. Lăcașul de cult, în care viețuiesc 16 măicuțe și părintele Visarion, poartă numele satului pe teritoriul căruia a fost întemeiat. Localitatea a fost părăsită în urmă cu aproximativ 40 de ani, iar în 2005, Maica Filareta a ridicat în această pustietate plină de ciulini și șerpi, o frumoasă mănăstire. Acum, maicile și părintele Visarion așteaptă cu bucurie sărbătoarea de Crăciun, dar și pe colindătorii care vestesc Nașterea Domnului.

    Obiceiurile de Crăciun la Mănăstirea Strunga sunt diferite de cele din casele localnicilor

    Am ajuns în Săptămâna Mare la Mănăstirea Strunga și am aflat care sunt obiceiurile măicuțelor, înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului.

    mănăstirea-strunga-oltina-constanta”La noi în mănăstire obiceiurile sunt mai aparte față de cele din casele gospodarilor. În primul rând, noi punem pe primul loc rugăciunea, pravila zilnică.

    Acum este o săptămână mai specială, Săptămâna Mare, înaintea sărbătorii Nașterii Mântuitorului și avem slujbe de zi și de noapte.

    Sfânta Liturghie începe noaptea, de la ora 23.30 până la ora 02.00-03.00, iar ziua avem Pravila de zi.

    La Mânăstirea Strunga suntem 16 maici și părintele nostru Visarion, dornic de slujire și foarte apropiat de cei din jur, de fiii duhovnicești, de pelerinii care vin pe la noi.

    manastirea-strunga-oltina-judet-constantaÎncepem să ne pregătim pentru sărbători. În Săptămâna Mare, în primul rând ne îngrijim ca biserica cea mare și bisericuța mică, paraclisul să fie într-o ordine impecabilă.

    Așteptăm cea mai frumoasă sărbătoare pregătind lăcașul de cult, dar și biserica dinăuntrul nostru, ieslea din inima noastră, o pregătim să fie curată, primenită, să-l primim pe Mântuitor. Și aceasta înseamnă să uităm toate gândurile rele, să înfrumusețăm casa sufletului nostru cu fapte bune, să fim alături de cei necăjiți, să mergem să cercetăm familiile care sunt într-o situație materială mai critică.

    Deja am început această cercetare de săptămâna trecută. Am mers pe la casele unde am știut că sunt copii necăjiți și le-am dus produse alimentare și haine pe care le-am căpătat și noi de la cei milostivi, care au știut să împartă firimitura de pâine cu Hristos, pe aceste vremuri grele”, a afirmat Maica Filareta pentru Discover Dobrogea.

    Maicile de la Mănăstirea Strunga aduc Crăciunul și în casele familiilor de altă etnie

    În ziua de astăzi, chiar și musulmanii sărbătoresc, în felul lor, Crăciunul, iar copiii de orice etnie se bucură când văd un brad împodobit și primesc daruri. Impresionată de micuții care cerșeau în fața unui magazin, Maica Filareta a decis în urmă cu câțiva ani să le ofere cadouri de Crăciun, tuturor copiilor sărmani, nu doar celor de religie ortodoxă.

    ”Am cercetat și familii de altă etnie, chiar dacă nu sunt ortodocși. Am mers în satul Făurei, unde sunt doar 8 familii de români ortodocși, restul sunt de religie musulmană.

    Am pornit această cercetare, deoarece, cu ani în urmă am mers la magazin în Băneasa să fac cumpărături pentru a merge la școlile din comuna Oltina și din împrejurimi și să duc la copii, împreună cu maicile și cu părintele, daruri pentru Crăciun.

    Acolo erau niște copilași care cerșeau și au spus: «La noi, Moș Crăciun a noastră nu a duce nimic». Atunci, m-am întors și i-am întrebat de unde sunt. Ei mi-au răspuns și am mers la domnul primar de pe vremea aceea și am întrebat câți copii sunt la școala din Făurei. Mi-a spus atunci că erau 134 de copii, plus câțiva la grădiniță și le-am făcut pachețele și celor de religie musulmană, bineînțeles, fără obiectele religioase, adică o cărticică de rugăciuni și ce le-am mai oferit noi copiilor ortodocși.

    Și, de atunci, în fiecare an mergem și îi cercetăm și este o mare bucurie pentru ei. Ce m-a bucurat cel mai mult este că, după ce le-am dat darurile, tocmai erau în fața școlii și au spus: «Nu vrei să cântăm la tine un colind, doamna maica?». Le-am spus da, deși mă întrebam ce colind pot cânta ei. Mi-au cântat «Astăzi s-a născut Hristos», dar jucau în ritmul lor, erau niște fetițe îmbrăcate cu șalvari și cântau în felul lor, că am rămas uimită.

    I-am întrebat de unde știu colindele și au spus că le-au învățat la ei și la televizorul lor. Ei ascultau colindele românești și asta m-a bucurat cel mai mult.

    Când am fost săptămâna trecută să le duc daruri m-am dus seara. Felul cum mi-au mulțumit, spunând «bogdaproste», mulțumirea creștinească și «Doamne Ajută» m-a bucurat foarte mult.

    Am mers și în Băneasa la niște familii necăjite și le-am dus alimente, iar la copilași daruri de Crăciun. Am mers cam prin toate împrejurimile acestor meleaguri”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Maica Filareta de la Mânăstirea Strunga.

    În Săptămâna Mare, la Mănăstirea Strunga se prepară mâncăruri ușoare de post

    În această ultimă săptămână de post, la Mănăstirea Strunga se prepară mâncăruri puțin mai ușoare, iar colindătorii sunt așteptați cu dulciuri și covrigi.

    ”De exemplu, astăzi am avut la masă o ciorbă de zarzavat și pilaf cu salată, pentru că avem în serele noastre salată și ceapă verde. O să pregătim pentru mâine niște cartofi fierți în coaja lor, cine dorește îi poate servi cu usturoi și facem o ciorbă de zarzavat mai simplă.

    colindatori-la-manastirea-strunga-oltinaPentru cetele de colindători pe care le așteptăm săptămâna aceasta am pregătit sărmăluțe de post, șnițele de post din soia cu piure de cartofi și tradiționalul șir de covrigi care se oferă responsabilului grupului de colindători, fructe și dulciuri. Covrigii sunt cumpărați din zona mea natală, zona Muscelului”, am mai aflat de la Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga.

    La Mănăstirea Strunga nu se mănâncă niciodată produse din carne

    Atât de Crăciun, cât și cu ocazia celorlalte sărbători sau în zilele în care nu se ține post, la Mănăstirea Strunga nu se mănâncă produse din carne. Tradiția lăcașului de cult este să se consume doar lactate și pește, situație întâlnită la toate mănăstirile din zonă.

    ”Noi facem de Crăciun și la celelalte sărbători, doar preparate din pește: ciorbă de perișoare de pește, plachie, pește la grătar, pește prăjit cu mujdei de usturoi și mămăliguță caldă.

    Facem salată de boeuf fără carne, drob din ciuperci, frigănele din legume, iar tradiționalele sărmăluțe le facem cu ciuperci, nu cu carne, ca să fie și la noi masa bogată, pentru că așteptăm pelerini la mănăstire. Prin fiecare pelerin considerăm că a venit Hristos la noi și a bătut la poarta noastră și se cade să îl primim creștinește.

    Pregătim și «Scutecele Mântuitorului», acele foițe subțiri precum foile de plăcintă, care se coc pe plită, se însiropează cu apă cu zahăr și coajă de lămâie și se presară cu nucă pisată și zahăr. Acestea se împart în Ajunul Crăciunului.

    Aici, toți pelerinii care vin, în orice zi bat la poarta mănăstirii, noi îi așezăm la masă și îi ospătăm din puținul pe care îl avem. Avem 100 de locuri de cazare, îl primim pe Hristos la noi și nu cerem nimic, nicio recompensă. Ne bucurăm că lumea îl caută pe Hristos.

    colindatori-manastirea-strunga-oltina-judet-constantaPe colindători îi primim cu foarte multă dragoste creștinească și cu bucurie și apreciem colindele tradiționale românești.

    La Oltina sunt câteva colinde speciale: «Colinde de fată», «Colinde de băiat», «Colinde pentru urare la casa gospodarilor» sau «Colindul special pentru preot».

    colindatori-la-manastirea-strunga-oltinaAșteptăm colindătorii de la Oltina, pentru că în fiecare an vin copiii de la școală, chiar și unii tineri, dar primim colindători din tot județul”, a mai spus Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga.

    Maica Filareta ne dorește să avem ”bucurii cât cuprinde zarea”

    Maica Filareta le transmite credincioșilor să nu uite tradițiile și colindele românești.

    ”Chiar dacă vremurile sunt un pic mai grele, să avem nădejde că bunul Dumnezeu și Maica Domnului nu ne lasă niciodată, dacă ne rugăm cu trăire și cu iubirea aproapelui. Să aducă Dumnezeu în casele și în inimile fiecăruia, bucurii cât cuprinde zarea, pentru că zarea nu are margini. Le dorim tuturor pace și liniște sufletească și îi îmbrățișăm cu toată dragostea creștinească”, este urarea pe care a făcut-o Maica Filareta de la Mănăstirea Strunga, pentru toți credincioșii.

    Părintele Visarion de la Mânăstirea Strunga ne urează Crăciun fericit

    Părintele Visarion are doar 26 de ani și spune că și-a dorit de când era copil să se dedice bisericii, deși nu a avut preoți în familie.

    parintele-visarion-manastirea-strunga-oltina”Mi-au plăcut de mic slujbele și Dumnezeu a rânduit să fiu preot în Dobrogea. Îi invit la Mănăstirea Strunga pe credincioșii care au nevoie de liniște și de rugăciune, dar și pe cei care doresc să se spovedească, pentru că, doar astfel, păcatul zboară, nu mai rămâne în suflet. Omul când se spovedește are al doilea botez, iar sufletul renaște pentru viața de zi cu zi”, a precizat pentru Discover Dobrogea, părintele Visarion de la Mănăstirea Strunga.

    De asemenea, părintele Visarion ne-a făcut tuturor o urare, cu ocazia sărbătorii Crăciunului.

    manastirea-strunga-oltina-constanta”Fie ca Lumina care va răsări la Betleem-ul Ierusalimului să vă răsară în suflet și în casă! Deschideți ușa sufletului, să se nască Hristos în sufletele voastre! Pace, bucurie și Crăciun fericit!” le urează tuturor, părintele Visarion de la Mănăstirea Strunga.

  • Tradiții și obiceiuri de Crăciun, în Dobrogea

    Tradiții și obiceiuri de Crăciun, în Dobrogea

    Crăciunul este magic, chiar și copiii știu acest lucru. Nici nu ar putea fi altfel, pentru că această sărbătoare celebrează nașterea, iubirea, familia și generozitatea. Practic, tot ce este mai bun și mai frumos în noi, iese la lumină de Crăciun. În Dobrogea, la fel ca în restul țării, aceasta este perioada în care întâlnim cele mai multe obiceiuri populare, în care este implicată întreaga comunitate.

    Casele erau împodobite cu ștergare, nu cu luminițe și beteală

    Pare greu de crezut, dar în lumea satului dobrogean, împodobirea în mod festiv a casei însemna etalarea lucrurilor de preț. Țăranii nu aveau brad cu luminițe, nici globuri sau beteală. Dar casa era curată lună și decorată în mod tradițional, cum știau gospodinele mai bine. „Exista obiceiul pregătirii casei, iar în camera curată erau expuse cele mai frumoase obiecte de decor pe care le aveau gospodarii.

    Gospodaria traditionala dobrogeana

    Pe colțul cu patul era așezată cea mai frumoasă scoarță și faimoasele țesături tradiționale dobrogene, realizate din borangic. Pe masă se întindea cea mai arătoasă față de masă din borangic. Acesta era țesută cu motivul viței de vie, care ține de cultul creștin sau cu motivul tradițional din Dobrogea, ruja sau trandafirul. Colțul cu icoana era și el împodobit, în special dacă se găsea o icoană reprezentând nașterea Mântuitorului Isus. Este acea icoană cu care vine și preotul satului să anunțe ajunul Crăciunului, în gospodăriile țărănești. Alături de icoană era etalat un ștergar din borangic”, a declarat pentru Discover Dobrogea muzeograful Ioana Tompe de la Muzeul de Artă Populară Constanța.

    12 zile încărcate de spiritualitate

    În lumea satului tradițional, niciuna dintre sărbători nu are atât de multe obiceiuri populare care să angreneze întreaga comunitate, așa cum sunt Crăciunul și Anul Nou. Și aceasta, pentru că cele 12 zile care încep cu ajunul Crăciunului și se termină la Bobotează sunt încărcate de foarte multă spiritualitate, spune muzeograful Ioana Tompe.

    traditii-craciun-dobrogea-colinde-obiceiuri

    Sunt numeroase manifestări care pregătesc nu numai spațiul interior al casei, dar este purificat și spațiul interior al fiecăruia dintre membrii comunității, prin postul pe care îl țin. În plus, în ajunul Crăciunului, copiii colindau cu „Bună dimineața la Moș Ajun” sau „Foaie verde portocală”. Cei mici mergeau dimineața din casă în casă, pentru a vesti sărbătoarea. Ei cereau întotdeauna daruri, care, în mod tradițional erau nuci, mere și covrigi.

    Chiti-Mitii și Raza soarelui, colinde tradiționale în Dobrogea

    În Dobrogea există două colinde tradiționale atestate de peste un secol, la Rasova și la Oltina, am aflat tot de la muzeograful Ioana Tompe. Este vorba de „Raza soarelui” și de „Chiti-Mitii”, care  se mai păstrează chiar și în zilele noastre în aceste localități.

    traditii-de-craciun-dobrogea

    Acesta din urmă are o denumire care ne duce cu gândul la desenele animate. Dacă sunteți curioși, acesta este textul original: ”Chiti-mitii după sac/ Zgârii ochii la colac/ Dați colacu și hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai frumoasă/ Și slănina mai gustoasă”. Tot în ajun se colindă și cu ”Florile dalbe” și cu ”Steaua”, pentru a vesti Nașterea Domnului.

    Cetele mici și cetele mari de colindători

    În Dobrogea, copiii cântă în dimineața de Ajun, iar flăcăii colindau după-amiaza. În unele sate, bătaia clopotului ce anunța sfârșitul slujbei de la biserică era semnalul că tinerii pot vesti Nașterea Domnului, în timp ce în alte localități cetele mari colindau de seara până în zorii zilei de Crăciun. Alături de colindele cunoscute în toată țara, „Astă seară-i seară mare” sau „Deschide ușa creștine”, există și colinde la cerere, care se cântau pe plan local. Există foarte multe diferențe între zonele etnografice. Este vorba despre colinde specializate pe meserii sau pe poziții sociale, am aflat de la muzeograful Ioana Tompe.

    Colindele specializate

    Ceata mare începea colindul în Ajunul Crăciunului de la casa preotului. Exista un text referitor la activitatea preotului satului și la harul cu care el adună creștinii în jurul bisericii din localitate. Erau, de asemenea, „colinde pentru feciorii plecați în armată”, cântate în casele în care existau băieți care își făceau stagiul militar. Un alt colind cântat la cerere era cel „de fată mare”.

    Colindatori

    „În momentul în care se intra în casa gospodarului, colindătorii întrebau gazdele ce anume să cânte, în afară de „Astă seară-i seară mare” și „Deschide ușa creștine”, lucru care astăzi nu se mai întâmplă. Gazda indica un anumit tip de colind, fie pentru fata mare, care urma să se mărite, fie pentru tinerii căsătoriți sau pentru copilul mic. Acestea sunt colinde specializate care astăzi nu se mai întâlnesc”, a precizat pentru Discover Dobrogea muzeograful Ioana Tompe.

    Colindele pentru pescari, ciobani sau vânători

    În mediul rural exista colindul generalizat, pentru gospodari. El lăuda vrednicia gospodarului, implicarea lui în activitățile comunității, dar elogia și vrednicia femeii care ține gospodăria curată și consolidată. De asemenea, existau colinde pentru diferite activități în care erau angajate gazdele respective: colindul de cioban, colindul de pescar, de vânător și așa mai departe. Nu era ca în ziua de astăzi, un text simplu, era un repertoriu care se practica în funcție de gospodăria care era colindată.

    „Acum, aceste manifestări tradiționale nu se mai realizează în mediul rural, chiar dacă ele aduceau tihnă, spor și ordine în lumea satului. Manifestările acestea au trecut din sfera tradiționalului în cea a spectacolului și se fac la căminele culturale din mediul rural dar și în mediul urban, care promovează aceste obiceiuri tradiționale, însă, doar sub forma spectacolului. Nu mai există întrunirea cetei, învățarea colindelor și colindatul gospodarilor în funcție de statutul social și de preocupări”, spune muzeograful Ioana Tompe.

    Vestimentația tradițională a colindătorilor

    Colindătorii cetei mari aveau o anumită ținută când mergeau să vestească Nașterea Domnului. În Dobrogea, deși a existat un port popular tradițional, se folosea mai mult în cadrul sărbătorilor legate de nuntă. Ceata de colindători era compusă numai din flăcăi, iar vestimentația lor era axată pe culori închise. Pantalonul era din lână de culoare închisă, iar haina din postav. Pe dedesubt se purta cămașa din lână, iar pe cap căciula din astrahan. Ca accesorii speciale, colindătorii nu aveau decât o bâtă, în vârful căreia fixau primul colac pe care îl primeau drept dar. Căciulile flăcăilor în satele dobrogene erau împodobite cu coronițe din flori nemuritoare sau din hârtie creponată, pentru că fiecare fecior își avea logodnica în sat. Astfel, când ajungeau să colinde la casa iubitelor lor, ei primeau o coroniță din flori colorate, pe care o purtau la căciulă.

    Fetele nu colindau niciodată în cetele mari

    Dacă acum, atât fetele cât și băieții merg cu colindul, în trecut fetelor și femeilor le era interzis să colinde în cetele mari. Acesta era un atribut al masculinității. Lor le era îngăduit să colinde doar la ceata mică, dacă aveau vârsta de până la 8-9 ani. „Chiar și la jocurile cu mascați, unde apar personaje feminine, cum este mireasa sau țiganca, în spatele celor costumați în personaje feminine erau întotdeauna bărbați. Era, de fapt, o activitate inițiatică, pe care aceștia o desfășurau înaintea momentului colindării”, am mai aflat de la muzeograful Ioana Tompe.

    Bradul se împodobește în Ajunul Crăciunului

    Tradițional, bradul se împodobește în Ajunul Crăciunului. Chiar și în legendele și poveștile pentru copii scrie că bradul este împodobit înaintea sărbătorii, pentru ca Moș Crăciun să lase darurile sub el. Este un alt obicei care a apus, probabil pentru că marile magazine împodobesc pomul cu mult timp înainte de începerea sărbătorilor de iarnă din motive comerciale, iar noi, ne grăbim, la rândul nostru.

    Bradul de Craciun

    „În mod tradițional, în casele dobrogene nu existau pomi de Crăciun. Asta și pentru că în zonă era foarte greu să găsești brazi și era și mai greu să îi cumperi din cele câteva târguri din mediul urban. Astfel, bradul de Crăciun a fost cunoscut mai mult în casele orășenilor și a avut o evoluție în timp. S-a pornit de la împodobirea lui cu ornamente realizate tradițional, conuri de brad, nuci îmbrăcate în staniol, beteală confecționată acasă din hârtie creponată sau glase. Obligatoriu în vârful bradului de Crăciun era instalată steaua, care face trimitere la steaua care a condus cei trei magi către locul nașterii lui Isus. Apoi au apărut decorurile din magazine, acele fermecătoare globuri de sticlă și așa au evoluat împodobirea brazilor”, a precizat Ioana Tompe.

    Masa de Crăciun

    În ziua de Crăciun, cea mai mare bucurie este reunirea familiei în jurul mesei. Masa de Crăciun este locul care reunește în mod fericit toți membrii, unii chiar plecați foarte departe, dar care se întorc acasă de sărbători. Toată familia participă la masa de Crăciun, unde sunt servite bucate tradiționale preparate din porcul sacrificat în ziua de Ignat. În zilele următoare încep vizitele la nași și la fini.

    Salata boeuf nu este o rețetă tradițioanală

    În mod tradițional, preparatele din carne de porc sunt nelipsite de pe masa de Crăciun. În mediul tradițional era foarte bine delimitat postul alimentar, când era interzisă cu desăvârșire consumarea alimentelor pe bază de carne sau lactate. Astfel, de Paște se mânca doar carne de miel și de Crăciun numai preparate pe bază de carne de porc. Acum, în vremurile moderne au fost introduse foarte multe rețete. „Citeam zilele acestea că se pune un accent deosebit pe salata de boeuf, care, este prezentată ca fiind o rețetă tradițională pe masa de Crăciun a românului. Ei bine, nu este o rețetă tradițională, ea provine din bucătăria franțuzească și este un atribut al mediului orășenesc, care își îmbogățea masa de Crăciun cu fel de fel de preparate din bucătăria interanțională. Însă, pe masa tradițională a satului românesc existau cârnații, slănina, toba, caltaboșii, lebărul, friptura, sarmalele, cozonacul și colacii”, spune muzeograful Ioana Tompe de la Muzeul de Artă Populară Constanța.

    Discover Dobrogea vă urează sărbători cu multe bucurii!