Discover Dobrogea

Tag: muzeul de istorie si arheologie

Astăzi este ziua Constanței, orașul al cărui nume datează din secolul al IV-lea

Ziua Constanței este sărbătorită, în fiecare an, de Sfinții Constantin și Elena. Constantiana, Kiustendje sau Constanța sunt doar câteva dintre denumirile pe care anticul oraș le-a avut de-a lungul timpului. La mulți ani tuturor, de ziua numelui! La mulți ani, Constanța!

Ziua Constanței – de la Constantiana la Constanța, un drum lung de multe secole

„De ziua Constanței, dar nu numai acum, ne putem aminti că denumirea orașului Constanța are, cel mai probabil, o strânsă legătură cu dinastia lui Constantin cel Mare. În primul rând prin fiul său, împăratul Constantius II, care încă de la începutul domniei, în 337, a avut în domeniul său Scythia Minor, împreună cu toată dioceza Traciei și cu tot Orientul și, ulterior, a condus singur întregul Imperiu Roman”, a declarat pentru Discover Dobrogea, managerul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Aurel Motototolea.

Specialiștii apreciază că numai de la un nume ca al lui Constantin cel Mare puteau deriva toponimicele Constantiana și Constantia. Este foarte probabil ca el să fi contribuit într-un mod hotărâtor la perfectarea fortificațiilor tomitane și să fi meritat astfel cinstea ca orașul de la malul mării să poarte numele său. Ziua Constanței are legătură cu aceste personaje care au rămas în istoria orașului.

Constantiana, cartierul ridicat de Constantin cel Mare în cinstea surorii sale

Unii istorici spun că denumirea orașului Constanța ar putea proveni de la Iulia Flavia Constanția, sora vitregă a lui Constantin cel Mare.

„În secolul al IV-lea, după Edictul de la Milano, când creștinismul începe să fie tolerat în Imperiul Roman, în 313, mulți creștini au venit în Tomis și s-au stabilit în orașul de la malul Mării Negre, care a devenit din ce în ce mai mare.

S-a înființat un cartier, iar Constantin cel Mare, în cinstea surorii sale, l-a denumit Constantiana. Tomis, fosta denumire a orașului s-a pierdut în timp, iar numele cartierului Constantiana s-a extins în vechea metropolă. Acum, ziua Constanței este sărbătorită în fiecare an de Constantin și Elena”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Aurel Mototolea, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Constanța și împărăteasa Constantia sanctificată de biserică

Ziua Constanței nu este sărbătorită întâmplător pe 21 mai. Istoricul Radu Vulpe apreciază că singura variantă pe care am putea-o lua în considerație pentru o eventuală explicare a toponimicului Constanța este Flavia Maxima Constantia. Ea era fiica lui Constantius II, născută în anul 362, soția împăratului Grațian din 375, decedată în 383. Nu fiindcă ar fi avut o intervenție specială la Tomis, ci pentru că, spre deosebire de alte personaje imperiale feminine, această împărăteasă, sanctificată de biserică, n-a fost ariană, ci o foarte pioasă ortodoxă.

”Cum în acerbele divergențe teologice din sec. IV, clerul tomitan a înclinat hotărât spre ortodoxia lui Atanasie, s-ar fi putut ca memoria ei, ca a unei sfinte imperiale, să se fi bucurat de un cult deosebit în metropola pontică și ca o bazilică de frunte din cartier să-i fi purtat hramul. De unde apoi, extinderea numelui său la întregul cartier și apoi la oraș” scria istoricul Radu Vulpe.

Tomis, Kiustendje, Constanța

Tomisul a fost întemeiat în secolul al VI-lea î.Hr. Mulți istorici spun că denumirea orașului vine de la o combinație de cuvinte grecești din vocabularul vechi și are legătură cu locul stâncos, cu stânca ascuțită, așa cum se vedea acest promontoriu de pe corăbiile care se apropiau de oraș.

Denumirea Constantiana, cu prescurtarea sa Constantia se pare că a fost folosită pentru oraș încă din secolul al VI-lea. Câteva veacuri i s-a spus Kiustenge, varianta turcească a cuvântului Constantia. Ion Adam preciza că: „Orașul Constanța s-a strâmtorat sub turci, de a ajuns la urmă un sătuc sărac și necunoscut, pervertindu-și numele în Kiustenge, pentru ca după 1878, dar definitiv de data aceasta, orașul să își redobândească numele medieval, Constanța.”

Constanța era un biet sat în ruină în 1850

„În 1850 Kustendje nici nu ocupa întreg spațiul peninsular, fiind doar un biet sat în ruină. 20-30 de case din chirpici sau piatră, o geamie pe locul actualei moschei regale, maidane cu bălării, pustietate, ruină, atâta tot. Populația era formată din câteva familii de turci, tătari, cerchezi, greci, bulgari, găgăuzi și alte nații.

Românii erau foarte puțini, în special ciobani veniți cu turmele lor, pentru pășunile minunate de pe câmpiile dobrogene”, i-a povestit un bătrân locuitor al urbei, ziaristului I.N.Duployen în perioada interbelică.

În secolul XIX Constanța avea doar două străzi

Deși pare greu de crezut, în anul 1850 Constanța avea doar două străzi. Mahmudie Socacgi, strada Traian de astăzi și Sultan Hamam Socacgi, denumită ulterior Carol, iar acum B-dul Tomis. Strada Mircea nu exista încă, ”s-a tăiat” pe urmă și se numea Soliman Kapou Socacgi.

”Ele erau denumite străzi, dar nu aveau trotuar sau pavaj, nici lumină sau asfalt. Erau un fel de drum de pământ cu gropi și movilițe, cu praf și băltoace, cu ciulini și scaieți pe margini, ba chiar și pe mijlocul drumului și câini flămânzi peste tot” scrie criticul de artă Doina Păuleanu în cartea sa ”Peninsula misterioasă, o incursiune în istoriile Constanței”.

Toate casele răzlețe erau înconjurate cu garduri din tizic, pământ nears sau cele pretențioase cu piatră nerostuită, blocuri ciudate din piatră, de toate formele și mărimile, pusele unele peste altele, fără simetrie, fără preocupare estetică. Acum, situația este cu totul alta, iar de ziua Constanței vorbim frumos despre orașul de la malul mării.

Piața Ovidiu, un maidan cu două magazine și câteva cafenele

Pieței publice, acum Piața Ovidiu, năpădită de bălării sălbatice, i se spunea meydan, cuvânt care explică, legându-ne o dată în plus de porțile Orientului, etimologia cuvântului care îi corespunde în limba română. Pe acest maidan se găseau, la 15 septembrie 1862, magazinul lui Ferhad, fiul lui Koca Ahmed și magazinul lui Ali, fiul lui Yunus. Într-o altă parte exista un teren fără stăpân și într-o alta o cafenea. Acum, de Ziua Constanței, putem bea cafele oriunde prin centrul vechi al orașului.

”Pe atunci, Piața Ovidiu era un maidan pe care se aflau câteva cafenele joase, murdare, cu podele de lemn învechit. Toată lumea umbla pe aici cu fes pe cap, cu cealmale, șalvari, ilici, ghiubele și alte soiuri de îmbrăcăminte, pe care le vedem astăzi doar prin cărți de istorie sau relicve în muzee de antichități”, scria I.N. Duployen.

El a precizat că nici grecii și bulgarii nu se deosebeau la port de ceilalți, numai românii stricau acest mediu ambiant. Ciobanii veniți de peste Dunăre cu oile erau obiect de curiozitate, cu pletele lungi, căciuli imense, sarici și cojoace lățoase pe umeri.

Orașul Constanța a început să se dezvolte în 1858

Înflorirea propriu-zisă a Constanței datează cam de pe la 1858-1860, când sultanul a concesionat unei companii englezești exploatarea portului și construirea liniei ferate Cernavodă-Constanța, iar de atunci a început să vină multă lume în oraș.

Ingineri englezi, mecanici germani, zidari italieni, muncitori armeni, greci, tătari, turci, lipoveni, bulgari, ruși umpluseră micul oraș. Întrucât aceștia aveau nevoie de adăposturi s-au ridicat numeroase case și construcții din piatră, dintre care unele, cele de pe strada Traian, în care administrația avea birourile, iar inginerii englezi locuințele, mai sunt și astăzi în picioare.

„Orașul Constanța și-a schimbat mult înfățișarea, dar niciodată istoria acestuia nu va fi uitată. OMD Mamaia-Contstanța promovează atât orașul de la malul mării, cât și stațiunea care a devenit faimoasă printre turiștii români și străini, încă de la inaugurare, din anul 1906.”, a precizat pentru Discover Dobrogea, George Măndilă, reprezentantul legal al OMD Mamaia-Constanța.

La mulți ani, Constanța! La mulți ani, constănțeni! La mulți ani sărbătoriților de astăzi!

May 21, 2024
Ziua Regalității este marcată la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța organizează mai multe evenimente dedicate zilei de 10 Mai – Ziua Regalității. În fiecare an în România este marcată la acceastă dată Ziua Regalităţii, legiferată drept sărbătoare naţională de către Camera Deputaţilor, în aprilie 2015.

Evenimente culturale organizate la Constanța, de Ziua Regalității

Ziua Regalităţii are o triplă semnificaţie legată de istoria României şi, în particular, de Regele Carol I: la 10 mai 1866 Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus în fața Parlamentului României jurământul de credință, fiind încoronat Principe al României, cu numele Carol I. Un alt eveniment marcant al istoriei noastre naționale a fost proclamarea de către Principele Carol I, la 10 mai 1877, a Independenței României, cucerită ulterior de țara noastră pe câmpul de luptă în timpul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878. În fine, cea de-a treia semnificație a acestei zile este legată de proclamarea țării noastre ca Regat, la 10 mai 1881, Carol I devenind astfel primul rege al României.

”De Ziua Regalității, MINA Constanța a pregătit o serie de evenimente culturale dedicate Regalității și rolului pe care l-a avut în crearea statului național român modern și în desăvârșirea unității statale. Astfel, miercuri 10 mai 2023, ora 17.00, va avea loc vernisajul Expoziției Regalitatea și Dobrogea, un demers cultural organizat de Asociația Filateliștilor „Tomis“ Constanța, în colaborare cu MINA Constanța și sub patronajul Consiliul Județean Constanța.

Vernisajul va fi urmat de lansarea nr. 6 (136) al revistei „Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică“ (aprilie-mai 2023), ocazie cu care invitații vor avea posibilitatea să dezbată și să afle cum este reflectată imaginea Regalității în cartofilia și filatelia de epocă.

În continuarea evenimentului, începând cu ora 18.00, la etajul II al muzeului se va realiza deschiderea oficială a Expoziției itinerante „Serbările Încoronării (1922-2022)“, un demers expozițional de excepție organizat de Muzeul Național Cotroceni în colaborare cu instituția noastră, în calitate de gazdă.

Vă învităm să fiți alături de noi și de reprezentanții Asociației Filateliștilor „Tomis“ Constanța, la această manifestare culturală menită a marca semnificațiile profunde ale Zilei Regalității!”, precizează reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, într-un comunicat de presă.

May 9, 2023
Arheologia subacvatică va scoate la lumină artefactele din Marea Negră

Dobrogea, regiunea cu cele mai multe vestigii arheologice din România îi fascinează atât pe turiștii români și străini, cât și pe cercetătorii care, prin arheologia subacvatică scot la lumină artefactele din Marea Neagră. Cu orașele-port Histria, Tomis și Callatis, era o zonă importantă din punct de vedere comercial și economic în bazinul Mării Negre, din antichitate până în perioada medievală. Practic, în orice localitate din Dobrogea pot fi descoperite artefacte și urmele locuirii antice sau preistorice. Arheologia subacvatică, un domeniu relativ nou la noi în țară, poate oferi informații relevante, care să acopere anumite goluri din istoria noastră. Ce descoperiri fac cercetătorii care se scufundă în adâncurile mării pentru a găsi urme ale civilizației antice, a dezvăluit pentru Discover Dobrogea, Cătălin Dobrinescu, arheolog la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, atestat UNESCO pentru arheologie subacvatică.

Arheologia subacvatică, un domeniu prea puțin explorat

Primii pași în arheologia subacvatică s-au făcut în urmă cu 50 de ani. Arheologul Cătălin Dobrinescu a declarat pentru Discover Dobrogea, că totul a pornit de la Marina Militară. ”Comandorul Constantin Scarlat a fost primul care a încercat să găsească, să analizeze și să înregistreze artefactele submerse în zona portului de la Mangalia, a portului antic, în zona inundată a Callatisului. El a făcut în urmă cu jumătate de secol primele schițe, a adunat cele dintâi materiale submerse și a încercat să creeze chiar un birou de arheologie subacvatică. A fost mai greu în vremurile acelea, iar activitatea, nu știu din ce motiv, a fost întreruptă”, a afirmat Cătălin Dobrinescu.

Pasionat de istorie și implicit de arheologie, Cătălin Dobrinescu povestește că în 2016 s-a hotărât să înființeze, împreună cu colegii din Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța un birou de arheologie subacvatică. ”Biroul are 6 specialiști în arheologie clasică și în preistorie și am început de atunci să pregătim oameni caresă învețe tainele scufundării, iar apoi să urmeze cursuri și să se atesteze în acest domeniu în centrul UNESCO din Croația. Până acum suntem 3 și este primul birou înființat oficial în România, dar era normal să existe la Constanța așa ceva. Din 2016 până în prezent avem cam 100 de kilometri pătrați scanați în Marea Neagră și am strâns date legate de vestigii, pe toată această suprafață. Este un prim pas. Practic, de la nimic, în trei ani am reușit să aflăm ceva legat de zona aceasta a mării, de la Vadu către Mangalia. Suprafețele sunt extrem de mici, dar este un pas înainte. Avem oameni pregătiți și o parte din echipamente”, a precizat pentru Discover Dobrogea, arheologul Cătălin Dobrinescu.

Arhelogia subacvatică, o pasiune pentru cercetătorii constănțeni

Deși se face arheologie de peste 140 de ani în Dobrogea și avem multe informații despre artefactele de pe uscat, știm prea puține lucruri despre vestigiile din mare. Acest lucru l-a determinat pe arheologul Cătălin Dobrinescu să se specializeze în domeniul arheologiei subacvatice. Născut în Constanța, Cătălin Dobrinescu a fost fascinat de mic de istoria din zonă, astfel că a vrut să afle ce vestigii sunt ascunse în adâncurile mării. Experiența a căpătat-o în străinătate și abia apoi a înființat un departament de arheologie subacvatică la Muzeul de Istorie din Constanța.

”Am început în 2008 în Sicilia, la Institutul de Arheologie Subacvatică italian, apoi în Croația, la Institutul din Zadar și Biroul UNESCO de acolo. Am mai făcut un training de pregătire în 2012 în Malta, cu Asociația Arheologilor Subacvatici Europeni. Având această experiență, am spus că putem să demarăm și noi în Marea Neagră lucrările de arheologie subacvatică. România este semnatara Convenției UNESCO de la Paris din 2001, iar Constanța, deși este oraș port cu ieșire la mare, are multe informații despre artefactele de pe uscat. Pe de altă parte însă, cunoaștem prea puține lucruri despre vestigiile din mare. E un moment acum, în care cercetarea poate să se îndrepte și către zona acesta subacvatică, astfel încât să aflăm date importante, care să acopere anumite goluri din istoria noastră”, a precizat arheologul Cătălin Dobrinescu.

Vestigiile din portul antic îngropate de lucrările pentru Portul Constanța

Arheologii constănțeni au descoperit în zona din fața Cazinoului foarte multe vestigii și artefacte antice. Împrăștiate la câteva mile de Cazino, cercetătorii au găsit în larg ancore, fusuri de coloană, fragmente de amforă și multe alte obiecte foarte vechi.

”Una din dezamăgirile noastre este faptul că portul antic al orașului Tomis este betonat acum. Lucrările pentru construcția Portului Constanța au fost începute de Anghel Saligny în urmă cu mai bine de 100 de ani și din păcate cercetările nu se mai pot face pentru portul antic decât de pe uscat, nu și în apă. În schimb, în zona din fața Cazinoului am găsit foarte multe artefacte antice. Despre o parte dintre acestea am aflat de la scafandrii amatori. Constantin Scarlat le-a menționat și el, pe unele însă, le-am descoperit noi. Nisipul astupă și dezvelește de-a lungul timpului aceste vestigii. Sunt câteva epave, iar pe una dintre ele, aflată la două mile în largul Cazinoului am reușit să o datăm din perioada otomană. În bazinul de la Cazino am reușit să găsim două amfore, pe care le-am și prezentat la Congresul Internațional al Mării Negre, care a avut loc în urmă cu doi ani în Constanța. Sunt amfore din perioada romano-bizantină din secolul al V-lea, amfore de vin, probabil încărcate pe un vas care s-a scufundat undeva până la intrarea în Portul Constanța, în dreptul Cazinoului de astăzi”, spune arheologul Cătălin Dobrinescu.

Artefactele găsite sunt lăsate în mare, ele nu pot fi conservate deocamdată

De la arheologul Cătălin Dobrinescu am aflat că au fost găsite în mare, inclusiv ancore romane din piatră și ancore medievale. Toate aceste obiecte au fost lăsate însă în apă, pentru că ridicarea lor implică mai multe etape. ”Ele trebuie înregistrate, desenate pe loc, există o serie de proceduri.

Practic, noi nu suntem căutători de comori, încercăm să facem cercetare și asta presupune o muncă specializată. Oameni avem, am început să cercetăm, dar pe lângă operațiunile acestea arheologice urmează partea a doua, ce constă în conservarea și restaurarea pieselor descoperite. Tocmai de aceea, trebuie să trimitem la specializare la Centrul UNESCO unul dintre cercetători, care să învețe cum se restaurează obiectele pe care le scoatem din mare. Ele trebuie tratate și conservate, iar abia apoi pot fi expuse. Pentru că, dacă le scoți din apă, ele trebuie să treacă printr-un amplu și minuțios proces de desalinizare, uscare și restaurare, care la noi nu se practică la standardele internaționale actuale”, a mai precizat arheologul Cătălin Dobrinescu.

Partea scufundată a orașului antic Callatis, o prioritate pentru cercetători

Partea scufundată a vechiului oraș Callatis și activitatea portuară antică de acolo vor fi cercetate anul viitor de către arheologii constănțeni. Cătălin Dobrinescu speră să identifice și să înregistreze pentru Mangalia, împreună cu echipa sa, o parte din ce se mai păstrează din zona scufundată a orașului antic.

”Avem în acest sens, un protocol cu Institutul Național al Patrimoniului, astfel că împreună cu specialiștii de acolo vom pune pe plan și vom înregistra zona scufundată din Mangalia. De asemenea, încercăm să vedem ce se mai păstrează din activitatea portuară antică, în zona de sud Mangalia – 2Mai”, a mai spus arheologul Cătălin Dobrinescu. El a precizat că, în principal, până acum biroul s-a ocupat de înregistrarea și identificarea artefactelor submerse în zonele Vadu, Constanța și Tuzla. Următorul pas este să se îndrepte mai mult către sud, spre Mangalia – 2 Mai – Limanu – Vama Veche, unde există un potențial mai mare, iar înnisiparea este mai mică.

Amfore, ancore și epavele din Marea Neagră

Multe artefacte care au legătură cu istoria maritimă a Dobrogei, au fost descoperite cercetătorii biroului de arheologie subacvatică din Constanța. Cătălin Dobrinescu spune că s-a bucurat foarte mult când a găsit amforele și ancorele din zona Cazinoului, împreună cu colegii săi. Mai mult decât atât, ei au reușit să le introducă în circuitul științific, astfel că ele atestă partea de comerț maritim a orașului Tomis cu zona asiatică.

”Toate aceste vestigii istorice sunt înregistrate și fotografiate direct in situ și apoi prezentate la congresul internațional De asemenea, există epave din al Doilea Război Mondial foarte interesante, submarine și nave militare. Practic toate au importanța lor și sunt legate de istoria maritimă a orașului nostru. Ele au fost găsite la diverse adâncimi, dar să nu ne închipuim că Marea Neagră, platforma noastră continentală este un cimitir de nave. S-au mai întâmplat și accidente navale, iar noi căutăm relicvele rămase în urma dezastrelor antice și medievale, pe care le identificăm, le cercetăm și le protejăm”, a mai spus arheologul Cătălin Dobrinescu.

Întins pe o suprafață de 72 de hectare în zona Peninsulară, orașul antic Tomis poate fi introdus, alături de alte vestigii istorice din Dobrogea, într-un circuit turistic. Turismul cultural nu a reprezentat o prioritate pentru această regiune, chiar dacă vizitatorii care ajung în zona veche a Constanței sunt încântați să descopere farmecul, vechimea, istoria și poveștile care condimentează singurul oraș din țară care a avut o locuire continuă timp de 2000 de ani. În plus, arheologia subacvatică, un domeniu relativ nou în Romania, încearcă să rezolve puzzle-lul încurcat al istoriei și să găsească piesele lipsă ale acestuia.

November 23, 2019
”Comunismul în Dobrogea”, o expoziție care îți dă fiori reci pe șira spinării

”Comunismul în Dobrogea” este o expoziție permanentă în cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța. În ultimii ani au apărut tot mai mulți nostalgici care plâng după perioada comunistă. Este o caracteristică a naturii noastre umane să uităm tot ce a fost rău în trecut și să ne amintim doar lucrurile bune. Sunt mulți tineri care, deși nu au trăit în vremurile României totalitariste, au aflat de la bunici și părinți, că în acele timpuri oricine avea un loc de muncă și o locuință, iar acum tânjesc după acel regim. Vârstnicii uită însă să le povestească despre cozile la care stăteau ore întregi pentru ouă sau carne și alte produsele alimentare de strictă necesitate. Ei omit să le transmită nepoților sau copiilor că pâinea, făina, uleiul și zahărul se dădeau pe cartelă, că stăteai la cozi nesfârșite pentru o butelie pe care o primeai doar o dată pe lună sau de frigul din apartamente.

Comunisml în Dobrogea era despre cozi la diferite produse și oameni nemulțumiți

Nu vom uita niciodată cozile la care stăteam ore întregi. De cele mai multe ori nici nu conta că se vindeau ouă, carne sau portocale, lumea se așeza la rând, indiferent de vremea de afară. Alimentarele, deși aveau spații generoase, erau aproape goale. Oferta magazinelor era atât de redusă, încât aveai de ales, fără să stai la cozi interminabile, între conserve de legume, halva, pește congelat și brânză topită.

Chiar și pentru lapte sau iaurt stăteai la rând. Iar posibilitățile de distracție erau atât de limitate, încât sunt convinsă că tinerii din ziua de astăzi nu și-ar dori să meargă în câteva discoteci învechite să bea doar votcă, Pepsi și Brifcor.

Fără curent electric și căldură, cu alimente de maximă necesitate pe cartelă

Oricine dorește să își aducă aminte de realitățile acelor vremuri, poate face o vizită la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, unde există o expoziție permanentă, intitulată ”Comunismul în Dobrogea”. Este o incursiune în trecut, care îți dă fiori reci pe șira spinării.

Acolo, pot fi văzute tradiționalele lămpi cu gaz, folosite de toată lumea când se întrerupea curentul și la care elevii își făceau temele. Energia electrică era întreruptă frecvent pentru că se făcea economie, dar faptul că nu era lumină, nu reprezenta o scuză pentru copii să nu își facă temele.

Inclusiv cartelele fără de care nu îți puteai cumpăra pâine, zahăr, ulei și făină, sunt expuse în expoziția de la MINAC. Calculele comuniștilor erau foarte simple, o persoană trebuia să mănânce o jumătate de pâine pe zi, astfel că, noi, care eram 3 persoane, primeam o pâine și jumătate zilnic. Dacă nu aveai bani suficienți, puteai cumpăra și câte un sfert de pâine, era o practică uzuală și un lucru foarte normal la acea vreme. Tacâmurile de pui și celebrii ”adidași” de porc erau delicatese. Se găsesc și acum, dar nu mai au aceeași trecere ca în comunism.

Românii s-au adaptat și au creat o rețea în care făceau schimb de mărfuri

Chiar și pentru lapte și iaurt, care se găsesc acum pe toate drumurile, se stătea la coadă cu noaptea-n cap. Totuși, nu a murit nimeni de foame pe vremea lui Ceaușescu. Se crease un sistem, o rețea prin care oamenii făceau schimb de mărfuri. Fiecare avea ceva de oferit, care le trebuia altora. De exemplu, cei care lucrau la tipografie le dădeau hârtie celor de la ICIL și primeau în schimb smântână, unt și înghețată sau de la vecinii care lucrau la abator primeau carne ori mușchi țigănesc și se considerau norocoși. Pentru a se descurca, mulți erau nevoiți să fure câte ceva de la locul de muncă.

Era greu să îți procuri haine care să-ți fie pe plac, dar constănțenii erau cumva privilegiați. Ei puteau cumpăra de la navigatori bluejeans, bluze, dulciuri, aparate și casete video pe care le foloseau cu mare atenție, să nu cumva să afle poliția. Îmi amintesc că mai vedeam reclame la diferite produse pe casetele video înregistrate de navigatori în voiaje și mă uitam la ele ca la OZN-uri.

Expoziția de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța nu trebuie ratată. Vizitatorii pot afla multe lucruri uitate despre evoluția politică, economică și culturală a Dobrogei dintre anii 1945-1989, pot vedea cum arăta o celulă de la Penitenciarul Jilava, imagini ale Gulagului comunist în Dobrogea și obiecte din viața cotidiană din perioada totalitaristă.

Uniformele din vremea comunistă, expuse la expoziția ”Comunismul în Dobrogea”

De ani buni există discuții despre introducerea uniformelor obligatorii în unitățile de învățământ. Dacă vă luați copiii la expoziția inedită de la muzeu, vor vedea uniformele şcolare de altădată, care erau purtate atât la grădiniță, cât și în școala generală și la liceu.

Este un bun prilej să ne amintim și noi de cămaşa portocalie, şorţul albastru şi basca de şoim al patriei, de rochiţa pepită şi sorţul albastru cu volane sau de sarafanul bleumarin pe care îl purtau fetele în liceu.

Nu au fost uitate nici accesoriile acelor vremuri: insignele elevilor, cravata de şoim al patriei sau pionier, gulerul alb scrobit, bentiţa, sandalele şi şosete albe. Inclusiv jocurile cu care ne delectam când eram copii, ”Piticot”, ”Marocco” ori ”Nu te supăra frate” sunt expuse în cadrul expoziției.

Televizoarele alb-negru aveau mai mult rol decorativ

Chiar dacă orele de program TV erau reduse la 3-4 ore pe zi, în perioada comunistă, cu toții aveam televizoare. Este adevărat, erau mai mult pe post de decor, probabil de aceea erau acoperite cu un milieu croșetat și aveau pe ele un bibelou, de multe ori un pește din sticlă. Le puteți vedea pe toate într-un loc special destinat, în care este prezentată o cameră din acele timpuri.

Parcă exista un șablon pentru amenajarea locuințelor, când intrai într-un apartament știai deja ce urmează să vezi. Mobilierul era aproape identic în toate casele, bibelourile erau aceleași, stilul în care erau decorate încăperile era similar în secolul trecut, doar artiștii sau cei care erau inspirați să treacă pe la ”Fondul plastic” reușeau să spargă cumva banalitatea locuințelor tradiționale.

Deținuții politic au suferit enorm în vremea comunismului

Nici cei peste 2000 de deținuți politic, care au murit când s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră, nu au fost uitați de organizatorii expoziției. Ni se amintește că Dobrogea a fost folosită de comuniști drept lagăr de exterminare pentru cei care își permiteau să aibă libertate de gândire, despre care se spunea că sunt dușmani ai regimului. Multe dintre realizările infrastructurii din Dobrogea, realizate după 1948 au la bază teroarea şi crima. În Constanţa, de exemplu, Spitalul Județean, Sala Sporturilor și stadionul Farul, sunt operele muncii forţate a deţinuţilor politic.

Cum arăta o celulă de detenție și în ce condiții se muncea la Canalul Dunăre-Marea Neagră, cu roaba și cu târnăcopul, puteți vedea în cadrul expoziției de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța. După o astfel de vizită, probabil, ne vom reaminti realitățile acelor vremuri și nu vom mai plânge după ele.

Îmi amintesc că eram în clasa a VIII-a când s-a inaugurat, în mai 1984, Canalul Dunăre-Marea Neagră. Mergeam zilnic la repetiții pe un stadion improvizat și ridicam la un semnal niște plăcuțe care formau diferite tablouri, la vederea cărora s-au bucurat dictatorii Elena și Nicolae Ceaușescu. Pentru ei nu a contat că în cele două lagăre de concentrare, oamenii erau torturați și ținuți flămânzi, în barăci neîncălzite, treziți cu noaptea în cap și trimiși în marș, câțiva kilometri până la locul de muncă, indiferent de vreme, că bolile făceau ravagii printre deținuți și erau bătuți până la epuizare și tratați în mod inuman. Acestea sunt lucruri pe care nu trebuie să le uite cei care își amintesc doar de realizările din perioada comunistă.

Am sperat că ne va fi mai bine, dar încă așteptăm luminița

Este adevărat, după 1989 am avut așteptări foarte mari. Speram că în locul blocurilor gri, ca niște cutii de chibrituri, vor apărea arhitecturi spectaculoase, că vom avea școli și spitale noi și moderne. Multe lucruri mi-am imaginat, însă, am senzația că toată această perioadă de democrație a fost doar o prea lungă noapte polară pe care am dormit-o, nu că am trăit 29 de ani, în care mai mult s-a distrus decât s-a construit. Dar cel mai important lucru este să nu permitem nimănui să ne întoarcă la acele vremuri, să nu-i lăsăm pe politicieni să ne limiteze libertatea de exprimare, să ne cunoaștem și să ne cerem drepturile, pentru că acestui popor îi ajunge cât a trăit în comunism.

November 4, 2018