Discover Dobrogea

Tag: muzeu Topalu

Colecția de tablouri de la Topalu rămâne în patrimoniul comunei și în administrarea Muzeului de Artă Constanța

După 14 ani de procese, Muzeul de Artă din Constanța a câștigat definitiv procesul privind litigiul pentru colecția tablouri de la Topalu, din cadrul Muzeului ”Dinu și Sevasta Vintilă”, anunță cu bucurie directorul instituției de cultură, Lelia Rus Pîrvan.

Colecția de tablouri de la Topalu va rămâne acolo unde a vrut cel care a donat lucrările de artă

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale.

Deși lucrările de artă au fost donate Muzeului din Topalu de către doctorul Dinu Vintilă, fiul acestuia, Mario Vintilă, a contestat deținerea colecției de către muzeu și a solicitat revocarea donației estimată la câteva milioane de euro.

”Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus definitiv, pe 24.02.2022, respingerea acțiunii formulate de reclamantul Mario Vintilă. De asemenea, Curtea de Apel Galați a dispus anterior, pe 7 iunie 2021, în cel de-al patrulea ciclu procesual, respingerea apelului formulat de către apelantul-reclamant Vintilă Mario, fiind astfel menținută sentința civilă nr. 1621/27.03.2012, pronunțată de Tribunalul Constanța. Încrederea pe care am avut-o mereu și o avem în justiție ne-a fost confirmată încă o dată.

Mulțumim experților și tuturor persoanelor publice care au susținut pe parcursul a aproape 14 ani eforturile instituției noastre de a apăra acest patrimoniu extraordinar pe care avem posibilitatea să îl prezentăm în continuare iubitorilor de artă”, a declarat directorul Muzeului de Artă Constanța, Lelia Rus Pîrvan.

Colecția de tablouri de la Topalu cuprinde lucrări ale multor pictori români renumiți

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici, în sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Un muzeu valoros, în casa părintească a doctorului Vintilă din comuna Topalu

Casa părintească a doctorului Vintilă, în care a fost amenajat Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, a fost formată inițial din 7 camere. Deoarece lucrările strânse de medic sunt numeroase, de-a lungul anilor au fost făcute extinderi, astfel că muzeul a ajuns să aibă 13 camere de expoziție.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Doctorul Vintilă a fost colecționar de artă din perioada studenției

Pasionat de artă încă din tinerețe, doctorul Gheorghe Vintilă l-a cunoscut pe sculptorul Oscar Han. Artistul i-a oferit foarte multe informații despre pictură, l-a îndrumat ce să colecționeze și l-a însoțit la fiecare achiziție. În felul acesta, doctorul Dinu Vintilă a reușit să cunoască ”grupul celor 4”: Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și sculptorul Oscar Han, grup care a pictat și sculptat mult și în Dobrogea, la Balcic.

”În felul acesta, doctorul Vintilă a reușit să adune o mare colecție formată din 18 lucrări Tonitza, Șirato și Dimitrescu. De la Tonitza a cumpărat tablouri cu specific dobrogean, pentru că și-a dorit ca lucrările să aibă culori calde, nuanțe discrete, dar a vrut și portrete de turci și de tătari.
După aceea, l-a cunoscut pe pictorul Theodor Pallady și a reușit să adune și de la el un număr impresionant de lucrări.

Tot cunoscând pictorii din acea perioadă, Gheorghe Vintilă a strâns 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care, în 1960 le-a donat. Singura dorință pentru a lăsa comunității această mare colecție, a fost să fie înmormântat aici, în curtea muzeului.

În 1978, când a încetat din viață, nu i s-a putut îndeplini această dorință, dar, după 1990, noi l-am adus și este înhumat în curtea muzeului, lângă bustul realizat de sculptorul Oscar Han, cel mai bun prieten al său”, a precizat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Maria Buzatu.

February 26, 2022
Topalu, comuna cu cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” este amenajat în Topalu, în fosta casă a familiei

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul de Artă de la Topalu este amenajat în casa părintească a răposatului medic, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților și a comunei sale natale.

”În această casă s-a născut doctorul Gheorghe Vintilă. Părinții săi au fost primii învățători ai comunei, cei care au construit și prima școală. Donația a fost făcută în anul 1960.

Casa a fost renovată în acel an, pentru că era folosită de localnici. Doctorul Vintilă s-a mutat în București, împreună cu părinții, în 1914, iar aceștia au fost inițiatorii Școlii de băieți ”Alexandru Vlahuță”.

Doctorul și-a continuat studiile și, din 1920, când era student a început să achiziționeze lucrări de pictură, aceasta fiind o pasiune a lui”, a declarat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Maria Buzatu de la Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu.

La Muzeul din Topalu sunt expuse lucrări ale pictorilor români renumiți

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Doctorul Vintilă a fost colecționar de artă din perioada studenției

Pasionat de artă încă din tinerețe, doctorul Gheorghe Vintilă l-a cunoscut pe sculptorul Oscar Han. Artistul i-a oferit foarte multe informații despre pictură, l-a îndrumat ce să colecționeze și l-a însoțit la fiecare achiziție. În felul acesta, doctorul Dinu Vintilă a reușit să cunoască ”grupul celor 4”: Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și sculptorul Oscar Han, grup care a pictat și sculptat mult și în Dobrogea, la Balcic.

”În felul acesta, doctorul Vintilă a reușit să adune o mare colecție formată din 18 lucrări Tonitza, Șirato și Dimitrescu. De la Tonitza a cumpărat tablouri cu specific dobrogean, pentru că și-a dorit ca lucrările să aibă culori calde, nuanțe discrete, dar a vrut și portrete de turci și de tătari.

După aceea, l-a cunoscut pe pictorul Theodor Pallady și a reușit să adune și de la el un număr impresionant de lucrări.

Tot cunoscând pictorii din acea perioadă, Gheorghe Vintilă a strâns 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care, în 1960 le-a donat. Singura dorință pentru a lăsa comunității această mare colecție, a fost să fie înmormântat aici, în curtea muzeului.

În 1978, când a încetat din viață, nu i s-a putut îndeplini această dorință, dar, după 1990, noi l-am adus și este înhumat în curtea muzeului, lângă bustul realizat de sculptorul Oscar Han, cel mai bun prieten al său”, a precizat pentru Discover Dobrogea, muzeograful Maria Buzatu.

”I-am promis doctorului Vintilă că voi avea grijă de muzeu”, spune Maria Buzatu, muzeograf de 50 de ani la Topalu

Muzeograful Maria Buzatu este de 50 de ani administratorul instituției de cultură de la Topalu.

”I-am promis doctorului Vintilă că mă voi avea grijă de această colecție, atât cât voi putea. Am lucrat și fără bani, pentru că mă despart foarte greu de aceste tablouri, aici a fost copilăria mea, aici a fost tot, copiii mei au crescut aici. M-a rugat să îi îngrijesc lucrările, pentru că este munca lui de 40 de ani.

L-am cunoscut personal pe doctorul Vintilă. Îmi povestea întotdeauna despre grupul în care se învârtea, despre pictorii, de artiștii pe care îi cunoștea.

El a profesat ca medic la București, la Eforia Spitalelor, a fost și directorul Maternității din Pucioasa și după pensionare a lucrat la secția Ion Jalea din Constanța. El venea des să viziteze comuna și stătea câte 10 zile vara, la muzeu. Era respectat de toată lumea, pentru că aici și-a terminat școala primară.

După ce s-a pensionat, doctorul a donat 50 de opere și pentru Muzeul de Artă Constanța. Muzeul de la Topalu s-a înființat în 1960, iar Muzeul de Artă Constanța a fost deschis în anul 1961.

El a donat și Constanței 50 de tablouri, pentru că noi, din acel an, am devenit o secție a Muzeului de Artă Constanța. În total, aproape 300 de opere de pictură colecționate de doctorul Vintilă de-a lungul a 40 de ani au fost donate celor două muzee.

La Topalu, el a donat și 32 de lucrări de grafică, dar ele nu pot fi expuse, pentru că sunt foarte sensibile la lumină. Ar trebui să avem o cameră semi-luminată, dar pentru că nu există, noi acoperim geamul și le expunem timp de 3 luni, o dată la 3 ani, pentru a fi totuși expuse.

După pensionarea sa, din anul 1968 până în 1978 când a încetat din viață, doctorul Vintilă a lucrat ca muzeograf la secția Ion Jalea din Constanța, bineînțeles suplinit. Atunci l-am cunoscut eu și pot spune că era un om bun și generos”, povestește muzeograful Maria Buzatu.

Muzeul de Artă Constanța se judecă de 12 ani pentru a păstra donația făcută de dr. Vintilă

Pentru colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, Muzeul de Artă Constanța se judecă de 12 ani cu Mario Vintilă, cel care a contestat deținerea colecției de către muzeu și a solicitat revocarea donației. Curtea de Apel Galați a decis ieri, ca operele de artă, a căror valoare este estimată la câteva milioane de euro, să rămână la Muzeul din Topalu.

”Este un moment de mare bucurie pentru mine, pentru colegii mei, pentru iubitorii de artă și toți cei care au trecut măcar o dată pragul muzeului nostru.

În fond, este vorba de o bucățică din istoria culturală a acestei țări, care va încânta generații de acum înainte, este un fragment din cea mai strălucită etapă a picturii și artei românești, un dar neprețuit pe care doctorul Vintilă l-a făcut acestei comune și acestei țări și pentru care trebuie să ne luptăm în așa fel încât acesta să rămână intact”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Constanța, Lelia Rus Pîrvan.

Un muzeu valoros, în casa părintească a doctorului Vintilă din comuna Topalu

Casa părintească a doctorului Vintilă, în care a fost amenajat Muzeul de Artă ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu, a fost formată inițial din 7 camere. Deoarece lucrările strânse de medic sunt numeroase, de-a lungul anilor au fost făcute extinderi, astfel că muzeul a ajuns să aibă 13 camere de expoziție.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

June 8, 2021
Călătorului îi stă bine cu Dobrogea. Poveștile lunii martie

Călătorului îi stă bine cu Dobrogea, iar poveștile lunii martie păstrează parfumul florilor de primăvară din pădurile dobrogene, ne plimbă prin Topalu, unde este o importantă colecție de tablouri și, chiar puțin mai departe, la Cetatea Capidava.

Poveștile lunii martie. De două ori primăvară

În martie primăvara începe de două ori: o dată calendaristic și apoi astronomic, la echinocțiu. Luna zeului Marte era considerată de romani ca o lună propice pentru începerea războaielor pentru cucerirea de noi teritorii și lărgire a granițelor imperiului.

Azi, locuitorii Dobrogei așteaptă Mărțișorul, numele popular al acestei luni, pentru începerea activităților agricole. Ei curăță livezile și grădinile și se pregătesc pentru noul an agrar. Dar, în același timp, o așteaptă și pentru a-și desfăta privirile la apariția covoarelor de ghiocei, brândușe și toporași peste tot, prin Dobrogea.

Un altfel de alb

Miresmele pădurii dobrogene de început de martie sunt imposibil de egalat, poate doar luna mai când înflorește peste tot liliacul sălbatic, să le poată concura. Efervescența cu care pădurea întâmpină primele raze de soare este incredibilă, culorile cu care se împodobește, insectele trezite din hibernare, totul renaște într-o nouă și totuși veche rațiune de a fi.

Am privit acest spectacol prin pădurile de lângă Niculițel sau Valea Teilor, care te întâmpinau cu aromele ghioceilor răsăriți printre frunzele anului trecut: noul și vechiul într-o coabitare perfecta, unul fiind suport pentru celălalt, prelungind la infinit povestea. Un altfel de alb, diferit de cel sticlos și rece al zăpezii, un alb înmiresmat care îți amintește că e vremea pentru planuri noi, pentru plimbări și descoperiri.

Martie însorit la Fântânița

Poate cea mai apropiată rezervație silvică de Constanța, Fântânița de la Murfatlar își desfășoară la începutul primăverii toată panoplia de flori sălbatice pe suprafața sa impresionantă de 82 de hectare. Ocrotită oficial de lege din 1962, rezervația adăpostește specii variate de arbori și arbuști: stejarul pufos, stejarul balcanic, scumpia, arțarul tătăresc sau stejarul brumăriu, cârpinița și jugastrul.

Panta calcaroasă și abruptă, încălzită de soarele lui Marte, scoate la iveală primele flori, specifice vegetației de stepă: muscari, ceapa ciorii, rușcute sau delicatele myosotis, nu-mă-uita în denumire populară, totul pe acordurile zumzăitoare ale albinelor. Din nou, ca și în alte locuri, ne-am fi dorit să nu găsim urmele greu degradabile ale celor care au vizitat înaintea noastră rezervația.

Altfel de culori

Am rezervat o zi mai răcoroasă de martie pentru a ne bucura (din nou) de un tezaur cultural inegalabil, de ceea ce reprezintă cel mai mare muzeu de artă din mediul rural din Europa, colecția de lucrări de la Topalu.

Vom dedica un articol separat acestei colecții, pentru că ea merită pomenită și vizitată ori de câte ori avem nevoie de frumos. Ei bine, undeva, pe malul drept al Dunării, ne așteaptă cele 228 de lucrări de pictură și sculptură românească modernă, donate comunei sale de baștină, în anul 1960, de către medicul Gheorghe Vintilă, unicul fiu al soților Dinu și Sevasta Vintilă, învățătorii brașoveni care, odată stabiliți la Topalu, au înființat prima școală din localitate, instruind zeci de generații și oferindu-le astfel șansa unei vieți mai bune.

Fără să spunem vorbe mari, lucrările colecției doctorului Vintilă, colecție pe care a început-o timid la recomandarea bunului său prieten Oscar Han, pot concura cu lucrările oricărui muzeu de artă din Europa care găzduiește opere similare din punctul de vedere al orizontului temporal în care acestea au fost realizate.

Arta românească de sfârșit de secol XIX și început de secol XX se ridică la nivelul exigențelor artei europene a timpului iar reprezentanții săi prezenți și la Topalu – Tonitza, Pallady, Luchian, Grigorescu, Dimitrescu, Șirato, Oscar Han, Paciurea, Medrea au studiat arta la instituții prestigioase de pe bătrânul continent.

Când treci pragul muzeului de la Topalu, ai parte de surpriza de a găsi între zidurile casei familiei Vintilă un univers tăcut, încremenit pentru totdeauna în tușele colorate de pe pânze sau în bronzul sculpturilor, un univers artistic care vorbește despre o Românie în care arta și cultura erau omagiate.

Dobrogea e amplu reprezentată în colecția de la Topalu, atât cea de la nord cât și cea de la sud de Dunăre, din Balcicul atât de iubit de Regina Maria. Peisajul ei prăfuit și toropit de căldura verilor secetoase e redat în nuanțe de ocru, spart ici-colo de chipurile tătăroaicelor imortalizate de Dărăscu sau de culorile peisajelor urbane ale lui Șirato, Petrașcu sau Dimitrescu.

Pe malul Dunării, la Capidava

Pe drumul de întoarcere de la muzeu te întâmpină, la doar câțiva kilometri distanță, Capidava, cetatea de la cotitură, acesta fiind sensul toponimului în limba geților. Așezată strategic, după cucerirea romană, Capidava se constituie parte din șirul castrelor dunărene ridicate în provincia Moesia Inferior de legiunile romane pentru a stabiliza și supraveghea linia de graniță, alături de Durostorum, Sucidava, Carsium, Noviodunum, Troesmis, Aegyssys sau Halmyris, toate aflate pe linia Istrosului, până la vărsarea sa în mare.

Cetatea oferă și azi, ca și în antichitate, o priveliște impresionantă asupra fluviului care o însoțește în parcursul său de-a lungul veacurilor iar împrejurimile sunt la fel de ofertante. Și chiar dacă în martie e totul desfrunzit, acest lucru ne-a oferit posibilitatea de a admira dansul săltat al stolurilor de pițigoi în pâlcurile de copaci de pe mal. Din tufișurile din apropiere, probabil cu gânduri necurate, o vulpe le urmărea și ea îndeaproape mișcările. Astfel realizăm că e de ajuns și un popas de câteva zeci de minute oriunde în Dobrogea pentru a te determina să îți propui să revii.

Banca galbenă

În multele preumblări prin Dobrogea, din goana mașinii vezi câte un loc la care nu te oprești în momentul respectiv dar pe care îl marchezi undeva în memorie și la care îți propui să te oprești la următoarea călătorie. Așa era și locul pe care l-am numit ”la banca galbenă”. Îl observasem din toamna trecută pe drumul dintre Ciucurova și Nicolae Bălcescu.

Șoseaua șerpuiește între dealurile împădurite dintre cele două localități, peisajul dobrogean se dezvăluie la fiecare cotitură mai frumos iar la un moment dat, pe partea stângă răsare absolut neașteptat, la câteva zeci de metri de drum, o bancă galbenă, probabil plantată acolo de cineva care a dorit să marcheze priveliștea care se deschide la poalele unuia dintre dealuri.

Căutând acum locul pe hartă, observ că e chiar marcată în Google Maps ca fiind ”the yellow bench” și are chiar și două review-uri. 🙂 Nu e o zonă cu vreun obiectiv turistic în apropiere, e doar un loc frumos de undeva din Dobrogea, pe care cineva l-a îndrăgit îndeajuns cât să îl personalizeze.

Banca galbenă putea fi așezată în multe locuri din Dobrogea și poate nu ar strica să se repete experimentul, să ne determine astfel să ne abatem din drum și să stăm preț de câteva minute să admirăm ținutul în care ne-am născut.

La sfârșit călduros de martie, încheindu-ne periplul lunar prin Dobrogea, oprim în sfârșit la banca galbenă, aflată acum în plin soare. Ne așezăm să așteptăm aici un aprilie care promite să fie la fel de însorit și de plin de povești.

March 31, 2021