Discover Dobrogea

Tag: Muntii Macinului

Bujorii din Dobrogea au devenit o atracție pentru turiști

Bujorii din Dobrogea, fie ei de stepă sau românești, sunt deja o atracție pentru mulți români. Zeci de persoane m-au întrebat, după ce am postat fotografii cu bujorii descoperiți în weekend-ul de 1 Mai pe traseele din Munții Măcinului, dacă au înflorit deja minunatele flori cu petale roșii și catifelate și unde le pot găsi. Numeroase familii și-au programat drumeții în Dobrogea, la jumătatea lunii mai, doar pentru a admira bujorii. De asemenea, există agenții de turism care organizează excursii în județul Tulcea, special pentru cei care doresc să vadă superbele flori roșii.

Bujorii din Dobrogea sunt plante rare, care trebuie să fie protejate

De stepă sau românești, bujorii din Dobrogea sunt plante rare, care nu trebuie rupte, ci doar admirate.

Bujorii de stepă au înroșit deja dealurile din județele Constanța și Tulcea și ne îmbie să facem drumeții pentru a-i căuta și admira.

În sudul județului Constanța au înflorit deja bujorii de stepă și îmbracă în straie colorate locurile pe care cresc.

Sunt plante foarte rare și protejate, astfel că NU trebuie să le rupem atunci când le observăm, cu atât mai mult cu cât se ofilesc foarte repede. Putem admira și fotografia, în schimb, bujorii de stepă, o specie deosebită, întâlnită pe dealurile Dobrogei, atât în județul Constanța, cât și în Tulcea.

În Constanța, bujorii de stepă pot fi văzuți și în Rezervația Naturală Hagieni, fiind foarte ușor de recunoscut. Planta are mai puține petale decât bujorul românesc, frunzele seamănă cu cele de mărar, însă culoarea florii este de un roșu aprins.

În Tulcea, bujorii de stepă îi putem vedea în Munții Măcinului, dar și pe dealurile din mai multe zone ale județului.

Bujorul de stepă aparține familiei Paeoniaceae și este o plantă ocrotită de lege, care NU trebuie distrusă.

Bujorul românesc, floarea națională a României, a înflorit deja pe dealurile însorite

În Dobrogea, bujorul românesc este denumit și bujorul dobrogean. În minivacanța de 1 Mai am căutat bujorii din Dobrogea și am găsit câțiva înfloriți, pe dealurile foarte însorite.

În Podișul Nord Dobrogean, bujorul românesc crește în rezervațiile naturale Fântâna Mare, Beidaud, Dealul Bujorului, Babadag-Codru, Enisala și altele.

Bujorul românesc este o specie importantă pentru Dobrogea și este menționată în Lista Roșie a Plantelor Superioare din România.

Astfel, este interzisă ruperea acestor flori, dar și schimbarea destinației utilității terenurilor pe care cresc bujorii și este încurajată conservarea habitatului acestora.

Bujorul românesc a devenit, prin lege, floarea națională a României, în ziua de 27 octombrie 2022. Legea prevede că va fi organizat anual un Festival al Bujorului și stabilește măsuri de protecție a rezervațiilor naturale de bujori, existente în țară.

Dincolo de aceste măsuri de promovare sau protejare a florii de bujor, legea are rolul de a facilita răspândirea și menținerea în conștiința publică a unui important element de identitate și mândrie națională.

În Dobrogea, Festivalul Bujorului este organizat de câțiva ani, în județul Tulcea, în localitatea Fântâna Mare, în care trăiește o importantă comunitate de ucraineni. Anul acesta, Festivalul Bujorului de la Fântâna Mare este programat pentru data de 13 mai.

May 4, 2023
12 atracții turistice din Dobrogea pe care trebuie să le vezi

Minunata regiune dintre Dunăre și Marea Neagră are o multitudine de locuri de vizitat, însă am ales 12 atracții turistice din Dobrogea, pe care orice turist ar trebui să le vadă. Județele Constanța și Tulcea sunt preferate, în special, pentru litoral și Delta Dunării, dar ele au mult mai multe atracții turistice interesante, pe care, din păcate, puțini oaspeți le vizitează.

Atracții turistice din Dobrogea – Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România

Una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Dobrogea, Cheile Dobrogei, le oferă vizitatorilor un peisaj spectaculos. Vechimea și importanța recifilor jurasici de vârstă paleozoică, sunt foarte apreciate de geologi.

Mulți iubitori de natură ajung la Cheile Dobrogei, iar această atracție turistică este impresionantă prin faptul că oferă un peisaj carstic uluitor, cu numeroase sectoare de chei, care au o vechime de aproape 2 milioane de ani.

Cheile Dobrogei au cel mai vechi sector de chei din România, dar și numeroase peșteri.

În cadrul sitului există două peșteri de mare importanță paleontologică și arheologică – Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

Masivul geologic Cheia este declarat din 1970 rezervație naturală protejată și este situat în nordul județului Constanța, în Podișul Casimcei, în apropierea localității Cheia.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea Histria, cel mai vechi oraș din România actuală

De pe lista de atracții turistice din Dobrogea, nu lipsește Cetatea Histria. Histria greco-romană, cel mai vechi oraș din România actuală, a funcționat neîntrerupt aproape 1300 de ani.

Denumirea Cetății Histria provine de la numele antic al fluviului Dunărea, Istros, cum îi spuneau grecii. Se spune că în perioada în care a fost întemeiată colonia milesiană la Histria, cursul Dunării era diferit. Unul din brațele sale, care astăzi este colmatat, trecea pe lângă Histria. Chiar și Herodot a localizat gura de vărsare a Dunării în apropiere de locul în care coloniștii din Milet fondaseră cetatea.

”Până când s-au configurat și construit Tomisul, Callatisul și Adamclisi, Histria deja avea o vechime apreciabilă.

La Histria, pe 60-67 de hectare cât a avut inițial acest oraș, se preconizează că au trăit, în primele secole de la fondarea cetății, aproximativ 25.000-30.000 de locuitori. Era un oraș excepțional, de cultură și civilizație grecească, inclusiv în perioada romană timpurie.

Arheologii au descoperit în incinta Cetății Histria, 5 biserici. Dintre acestea, cea mai importantă este basilica episcopală, construită în sec. VI d.Hr., în perioada împăratului Iustinian. În timpul cercetărilor arheologice, au fost găsite o serie de obiecte de cult în cele 5 biserici de la Histria.

Biserica îngropată de la Istria

În apropierea cetății, în satul Istria, turiștii pot vizita Biserica îngropată, un edificiu care are o vechime de 165 de ani și o arhitectură deosebită. Lăcașul de cult a fost construit după numeroase intervenții făcute de creștinii bulgari la autoritățile turcești de la Babadag. Pentru ridicarea bisericii au fost folosite soluții ingenioase de construcție la acea vreme, atât din punct de vedere arhitectural, cât și pentru a avea o acustică mai bună.

Lucrările la lăcașul de cult au început în anul 1857 și s-au încheiat trei ani mai târziu. Pardoseala frumosului edificiu vopsit în alb, se află la un metru sub pământ, iar pereții au o grosime de 90 cm.

Pentru a construi Biserica îngropată, piatra folosită a fost adusă de la zidurile Cetății Histria, care nu fusese descoperită la acea vreme de către arheologul Vasile Pârvan.

Deoarece Biserica îngropată de la Istria este unică, veche și foarte frumoasă, ea a fost inclusă pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță.

Edificiul a fost construit în formă de cruce, cu faţada în stil oriental turcesc, cu trei arcade.

Atracții turistice în Dobrogea – Cetatea Capidava

Pe lista de atracții turistice din Dobrogea este, desigur, Cetatea Capidava. Monumentul istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos.

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, care au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

”Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă ”cetatea de la cotitură”, însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Muzeul de la Topalu, cea mai valoroasă colecție de artă din mediul rural românesc

Situată pe malul Dunării, într-o zonă foarte pitorească din județul Constanța, comuna Topalu găzduiește Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă”, unde întâlnim cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc. Mulți turiști și constănțeni merg la Cetatea Capidava, dar puțini știu că, la 7 km de aceasta, există Muzeul de Artă din Topalu, unde pot admira o colecție foarte valoroasă de tablouri și sculpturi ce poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din România.

Colecția ”Dinu și Sevasta Vintilă” este formată din 228 de opere de pictură, sculptură și grafică, pe care doctorul Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960.

Muzeul ”Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu este singura instituție de artă din mediul rural din România, de acest fel. Aici sunt expuse 228 de lucrări originale de pictură și sculptură și cuprinde întreaga școală de pictură românească.

”Muzeul găzduiește opere ale celor mai importanți creatori români: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Paladi, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han și mulți alții. Avem și pictură contemporană, tablouri semnate de Ion Bițan, Crăciun, Almășan, Ciucurencu și Piliuță.

Mulți turiști ajung la Muzeul din Topalu din curiozitate și rămân plăcut surprinși să vadă un muzeu cu lucrări atât de valoroase, în mediul rural.

Tropaeum Traiani, monumentul dedicat lui Marte, zeul Războiului

Zona localității Adamclisi este deosebit de bogată în monumente arheologice. Pe drumul național Constanța-Ostrov, la 65 de kilometri de țărmul mării, se află localitatea Adamclisi, așezarea cu cea mai mare încărcătură arheologică de epocă romană de pe teritoriul României. Numele comunei Adamclisi este de origine turcă și se traduce ”biserica omului”, deoarece, când turcii au ajuns în zonă au crezut că edificiul este o biserică și au denumit astfel ruinele monumentului. Numele a fost preluat apoi și de așezarea din vecinătate.

Tropaeum Traiani, monumentul ridicat de Traian între anii 106-109, a fost dedicat lui Marte Răzbunătorul, în amintirea luptelor date la Adamclisi de armata romană condusă de Traian, împotriva geților și aliaților acestora. Este un edificiu impresionant, despre care Grigore Tocilescu, cel care a efectuat primele cercetări arheologice la Adamclisi, a spus despre monument că reprezintă „actul de naștere dăltuit în piatră, al poporului român“.

Construcția triumfală Tropaeum Traian reprezintă unul dintre cele mai importante monumente de artă provincială romană din toată zona lumii romane imperiale. A fost un simbol al Romei antice, care dorea, în acest mod, să impresioneze populația locală.

Autorul proiectului este considerat Apolodor din Damasc, un colaborator apropiat al lui Traian, arhitect care a participat la războaiele dacice. Tot el a realizat și drumul săpat în stânca de la Cazanele Dunării și podul de la Drobeta.

Mulți dintre cei care ajung la monumentul triumfal nu merg, din păcate și la Muzeul Tropaeum Traiani. Acesta are o construcție modernă și îți creează impesia că te afli într-o instituție de cultură din altă țară. Muzeul, situat în centrul localității Adamclisi a fost inaugurat în 1977, odată cu restaurarea monumentului triumfal.

Muzeul găzduiește și piesele descoperite în cetatea din apropiere. Aici se află soclul statuii împăratului Traian, cu inscripția datată din anul 116, ce-i numește pe locuitorii așezării ”Traianenses Tropaenses”.

Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din județul Constanța. Orașul roman fortificat, a fost unul dintre cele mai importante centre economice, politice și religioase din Dobrogea romană, în cadrul provinciilor Moesia Inferior și Scythia Minor.

Arheologii au descoperit în incinta cetății, soclul unei statui a împăratului Traian, din perioada de început a municipiului Tropaeum Traiani. Pe soclu se află o inscripție datată în anul 116, în care locuitorii cetății sunt menționați cu numele de ”Traianenses Tropaenses”. Cetatea a înflorit de la începuturile sale și a devenit un centru urban important.

Atracții turistice din Dobrogea – Cetatea medievală Enisala

Cetatea Enisala, Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste.

Localitatea Enisala din comuna Sarichioi include în limitele sale geografice un patrimoniu arheologic de excepție. Cetatea Enisala atrage atenția turiștilor, atât prin mărimea și soliditatea zidurilor, cât și prin frumusețea monumentului și poziția sa strategică.

Marcată de evenimentele trecutului, aflată în bătaia vânturilor, cetatea de la Enisala este azi un punct turistic deosebit în Dobrogea.

Cetatea Enisala sau Heracleea este o fortificație medievală, construită în anii 1300 în scop militar, defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și de pe uscat, de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării.

Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că ”cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”.

Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou sau așezare nouă.

Localității Enisala i-au fost atribuite însă și alte denumiri de-a lungul anilor. În urma analizei hărților de navigație din sec. XIII-XV, cercetătorii au identificat zona în care se află și cetatea medievală Enisala, ca purtând numele de Babola sau Pampulo.

Basilica Niculițel, monumentul paleocreștin unic în Europa

Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa. Descoperită în anul 1971, cripta martirică de secol IV este foarte frumos pusă în valoare, într-o clădire modernă, cu o pasarelă din sticlă și vitralii care îi înfățișează pe cei 4 martiri înhumați la Niculițel.

În urmă cu 50 de ani, Bazilica de la Niculițel era total îngropată în pământ, la o intersecție de drumuri de pe teritoriul comunei. Ploile torențiale din anul 1971 au scos la iveală cupola criptei martirice, care a fost îngropată secole de-a rândul.

Arheologul Victor Baumann s-a ocupat de săpăturile la bazilică, din anul 1971, când cripta a fost descoperită, până în 1994.

Declarată monument unic în Europa, Bazilica de la Niculițel este unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine.

Zidurile monumentului continuă sub casele și gospodăriile de alături. Se estimează că bazilica paleocreștină de la Niculițel avea peste 36 de metri, iar sub clădirea de protecție este păstrată o suprafață de 24 de metri lungime.

În clădirea reabilitată este amenajat un muzeu, iar mare parte din obiectele expuse în vitrine au fost descoperite în perimetrul bazilicii. Au fost găsite inclusiv monede, care însă nu sunt expuse în muzeul de la Niculițel.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, motiv pentru care au fost amenajate și marcate 18 trasee turistice, atât peisagistice, cât și tematice și pentru bicicliști.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand, care, în urma unei vizite, în anul 1926, au înființat, un an mai târziu, primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

Cetatea Argamum-Orgame și Capul Doloșman

Despre Cetatea Orgame-Argamum se spune că este primul oraș locuit din Dobrogea. Vechea fortăreață este situată în Jurilovca, localitatea înconjurată de lacurile Razim și Golovița și aflată la câteva vâsle distanță de Gura Portiței.

Deși se știe de peste 100 de ani, că Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai vechi așezări din România, există izvoare antice care atestă faptul că orașul Orgame a fost întemeiat de greci, între 670-660 î.Hr.

Coloniștii greci din Milet, cel mai important oraș-stat din Grecia acelor vremuri, au ajuns în zonă, fiind foarte probabil, primii care au întemeiat o colonie în tot bazinul Mării Negre și au ridicat orașul Orgame. Numele localității apare în lucrarea ”Periegesis”, a primului geograf al istoriei Occidentale, Hecateus din Milet.

”Izvoarele legate de Cetatea Argamum-Orgame sunt foarte puține. Nici cercetările arheologice nu sunt prea avansate, situl, care are aproape 100 de hectare este excavat în mică măsură, undeva la 15%, astfel că oricând pot apărea mai multe dovezi istorice”, a declarat pentru Discover Dobrogea, ghidul Ștefan Constantin.

Cetatea Orgame-Argamum a fost locuită aproape neîncetat timp de 1300 de ani.

Fortăreața este situată pe o faleză stâncoasă spectaculoasă, denumită Capul Doloșman.

Este cea mai înaltă faleză stâncoasă de pe litoralul românesc, se întinde pe aproape 3 kilometri și le oferă turiștilor o minunată perspectivă.

Faleza cretacică formată din gresii și calcare a cetății are înălțimea de 29 de metri, dar ea se continuă cu un deal foarte abrupt, care ajunge până la 56 de metri. Denumirea Doloșman are origine turcească și înseamnă ”Cap rău”.

Iacobdeal, lacul de smarald al Dobrogei, unic în Europa

Lacul Iacobdeal, Turcoaia sau ”La fântâna” cum mai este denumit, atrage, în fiecare an, foarte mulți turiști. Situat în județul Tulcea, în apropierea localității Turcoaia, lacul a devenit o atracție, atât datorită poziționării sale, cât și a culorii de smarald a apei.

Iacobdeal este un lac antropic, care are o adâncime de aproximativ 20 de metri. El s-a format într-o veche carieră de granit, care a fost exploatată în trecut și este înconjurat de pereți înalți, cu o textură frumoasă din granit.

”Dinamitarea uneia dintre galerii a făcut ca acea cuvetă lacustră să inunde lacul și astfel s-a creat Lacul Turcoaia sau Iacobdeal. Culoarea de smarald a lacului și limpezimea apei creează o imagine inedită”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Marius Lungu, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Lacul Iacobdeal seamănă cu un lac glaciar, deși se află la aproximativ 150-200 de metri altitudine. Acest lucru îl face să fie unic nu doar în România, ci și în toată Europa.

Foarte mulți turiști pasionați de natură care merg în Munții Măcinului poposesc, măcar pentru o noapte și la Lacul Iacobdeal cu corturile. Vara, apa acestuia este perfectă pentru scăldat, chiar dacă are o adâncime de aproximativ 20 de metri.

Cetatea Halmyris, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în Marea Neagră

Între numeroasele atracții turistice din Dobrogea se numără și Cetatea Halmyris, din județul Tulcea. Situată în antichitate între două lacuri sărate și în apropierea Mării Negre, Cetatea Halmyris de la Murighiol a fost denumită în trecut ”Sărătura”. În exteriorul cetății, la acea vreme, toate dealurile din jur erau împădurite și pe coasta lor până la Dunăre era așezarea civilă, căreia i se spunea ”Satul corăbierilor”. Acum, ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare așteaptă să fie cercetat și restaurat, deoarece a fost săpat doar în proporție de 20-25%.

Fortăreața este datată din secolul VI î.Chr. Primii care au construit cetatea au fost geto-dacii și au locuit în ea până în secolul I î.Chr. Denumirea geto-dacă a cetății era Talamonium.

Din sec. I î.Chr. până în sec. II d.Chr. au locuit grecii în cetate, după ce au ocupat Pontul Euxin și au denumit-o Halmyris.

Cetatea Halmyris era ultimul castru militar roman la vărsarea Dunării în mare. În sec. II d.Chr. după ce au ocupat romanii Dacia, ulterior Dacia Pontică, Dobrogea, ei au făcut limes-ul Imperiului Roman de-a lungul Dunării, până în Germania, nordul Franței și nordul Spaniei, au reconstruit cetățile grecești și au făcut castre militare. Ei au folosit denumirea latină a cetății, Salmourus.

Ultima perioadă de locuire a cetății a fost romano-bizantină, între sec. IV și VII d. Chr., până aproape de anii 600. Bizantinii, care vorbeau greaca și latina, au revenit la vechea denumire a fortăreței, Halmyris”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Anca Ivanov, supraveghetor la Cetatea Halmyris.

Pe drumul spre Poarta de Nord a Cetății Halmyris pot fi văzute ruinele unei basilici creștine timpurii. Edificiul a fost construit în prima jumătate a sec. IV p.Chr. după 324, când Constantin a devenit singurul conducător al Imperiului Roman.

În august 2001 a fost descoperită în interiorul Cetății Halmyris o bazilică paleocreștină construită la jumătatea sec. IV, după creștinarea Imperiului Bizantin, după Constantin cel Mare.

Sub altarul ei s-a descoperit o criptă, în care au fost descoperite moaștele a doi martiri, preotul Epictet și monahul Astion.

Lângă basilică se află termele romane, băile particulare ale castrului, dar și barăci care găzduiau o parte a garnizoanei de la Halmyris.

January 6, 2023
10 rezervații naturale din Dobrogea, excelente pentru excursii

10 rezervații naturale din Dobrogea am inclus în acest articol, deși sunt 74 în total, unele necunoscute chiar și de către de locuitorii din cele două județe, Constanța și Tulcea. Sunt atât de frumoase și interesante, încât, de multe ori nici nu merită să faci un drum până la munte pentru a te bucura de natură.

1. Munții Măcinului, una dintre cele 10 rezervații naturale din Dobrogea

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România. Ei sunt situați în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică. Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand.

”Sunt zone întinse pe care cresc flori și există o specie de păr argintiu, pentru care Regina Maria a venit special cu invitații săi de onoare, consuli și diplomați.

Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, după o vizită a reginei Maria în anul 1926, iar în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România.

Este vorba despre Rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

În acea vizită, Regina Maria a fost însoțită și de un farmacist, care îi oferea detalii legate de plantele rare din Munții Măcinului și astfel a aflat că unele dintre ele cresc doar în Dobrogea.

Dealul Consul este unul dintre cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Administrației Naționale Parcul Munții Măcinului, Viorel Roșca.

2. Rezervații naturale din Dobrogea – Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei

Rezervația naturală cea mai reprezentativă din județul Constanța este Gura Dobrogei-Cheile Dobrogei. Cele două rezervații naturale din Dobrogea sunt oarecum legate una de cealaltă și sunt situate în Podișul Dobrogei Centrale, denumit și Podișul Casimcei.

”Gura Dobrogei este o arie protejată foarte importantă, de interes național, care are aproximativ 243 de hectare. Ea este situată în județul Constanța și a fost declarată arie protejată în anul 2007.

Rezervația este de interes floristic și faunistic, dar mai ales geologic, ea fiind alcătuită din stânci calcaroase foarte vechi, de vârstă jurasică, din cheiuri și maluri de văi și, nu în ultimul rând, din numeroase peșteri.

La Gura Dobrogei sunt mai mult de 10 peșteri, însă două dintre ele sunt mai mari și mai cunoscute. Este vorba de Peștera Gura Dobrogei sau Peștera Liliecilor și Peștera La Adam”, a declarat pentru Discover Dobrogea, conf. univ.dr. la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din cadrul Universității Ovidius Constanța, Marius Lungu.

Cheile Dobrogei protejează o suprafață de aproximativ 11.000 de hectare și au o altitudine medie de 86 de metri.

”Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifilor jurasici de vârstă paleozoică. Practic, aici au fost găsite primele urme ale dinozaurilor din România, Cheile Dobrogei fiind rocile cele mai vechi din țară.

Ele sunt săpate pe o lungime de aproape 2 kilometri de pârâul Visterna, un afluent al râului Casimcea, cea mai mare apă curgătoare din spațiul dobrogean. Vorbim de o zonă de vârf precambriană de aproape 2 milioane de ani.

Inițial, acele stânci aveau peste 1000 de metri înălțime, însă agenții externi, apa, vântul, apele curgătoare le-au erodat continuu, până au ajuns la înălțimea actuală, de puțin peste 100 de metri”, a precizat pentru Discover Dobrogea, profesorul Marius Lungu.

3. Rezervații naturale din Dobrogea – Delta Dunării, situl natural care a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991

Cuprinsă între cele trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, Delta Dunării este una dintre cele mai importante rezervații naturale din Dobrogea și reprezintă o atracție unică și deosebită pentru turiștii de pe toată planeta.

Unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei, Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 de hectare. Este imposibil să nu te îndrăgostești de acest muzeu viu al biodiversității, care are 30 de tipuri de ecosisteme, 130 de specii de pește și 360 de specii de păsări.

Pentru iubitorii de natură, delta este un adevărat Rai pe pământ. Ei pot admira dansul stolurilor de înaripate, dar și flora care creează peisaje de vis, pe care nici cei mai iscusiți artiști nu le pot reproduce.

Cel mai important însă este faptul că vizitatorii trebuie să conștientizeze că se află într-o rezervație naturală, să aibă grijă de natură și să îi respecte regulile, astfel încât să păstrăm această zonă minunată și pentru generațiile care vor urma.

Pădurea Letea și Pădurea Caraorman sunt două rezervații naturale spectaculoase, din Delta Dunării.

Mulți dintre turiștii care ajung în Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, vor să vadă dunele de nisip, copacii seculari, care au 400-500 de ani, iar cel mai bătrân are 780 de ani, dar și caii sălbăticiți.

Foto: ghidul de turism din Delta Dunării Mihai Călin

Pădurea Caraorman sau Pădurea Neagră, situată în zona de sud a grindului Caraorman, este monument al naturii din anul 1940, iar în 2000 a primit statutul de arie protejată. Este renumită pentru peisajele deosebite, pentru floră și stejarii de peste 400 de ani, iar punctul de interes este reprezentat de un copac foarte bătrân, denumit ”Stejarul îngenuncheat”.

4. Rezervația naturală Canaraua Fetii

În zona sud-vestică a Dobrogei, în județul Constanța, la ieșire din comuna Băneasa, în apropiere de Lipnița găsim, cumva ascunsă, Canaraua Fetii, care nu putea lipsi din articolul rezervații naturale din Dobrogea. Aceasta este situată într-o zonă spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion. Au apărut numeroase legende despre aceste locuri minunate, prin care se spune că a curs, cândva, Dunărea.

Drumul pietruit este frumos desenat printr-o pădure de stejari și goruni. Rezervația naturală începe de lângă balta Iormac, situată în apropiere de Băneasa și ajunge până în Bulgaria, unde a fost numită Suha Reka sau Râul Secat.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a funcționat între secolele IV-III d.Hr. În apropierea rezervației a fost construită, începând din 2011, Mânăstirea Sf. Gherman, unde mulți credincioși merg să se reculeagă prin rugăciune.

Versanții de la Canaraua Fetii reprezintă casa și locul de odihnă pentru mai multe specii de păsări. Printre cele mai ușor de observat sunt șorecarii și acvila de câmp. Arealul este un mediu propice pentru numeroase mamifere, dar și pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, care și-au dezvoltat habitatul în zonă, acesta fiind unul din elementele pentru care zona a fost declarată protejată.

5. Rezervația naturală ”Dealul Bujorului”

Întinsă pe o suprafață generoasă, de aproximativ 51 de hectare, Rezervația naturală Dealul Bujorului este în județul Tulcea, în zona central-nordică a Podișului Babadag, în apropierea satului Atmagea, comuna Ciucurova.

Primăvara, rezervația arată ca un adevărat paradis verde, din care nu lipsește specia de bujor românesc Paeonia peregrina, care figurează pe Lista Roșie a plantelor superioare din România, în categoria vulnerabil și rar, este ocrotit prin lege și declarat monument al naturii.

În Rezervația ”Dealul Bujorului” am văzut primăvara și câteva lalele vărgate, destul de rare în Dobrogea, motiv pentru care sunt protejate de lege.

În rezervație se poate ajunge, fie dinspre Atmagea, pe un drum agricol, fie dinspre localitatea Nicolae Bălcescu, pe un drum forestier.

6. Rezervația naturală Dumbrăveni

O altă rezervație de basm situată în județul Constanța este Dumbrăveni. Localitatea cu același nume se află la aproximativ 70 de km de orașul Constanța și are cel mai redus număr de locuitori din tot județul. La ultimul recensământ au fost înregistrate doar 552 de persoane.

Drumul spre comuna Dumbrăveni trece prin pădurea de foioase și este un adevărat spectacol. Rezervația Dumbrăveni, situată în zona de S-V a județului Constanța se întinde pe o suprafață de peste 2000 de hectare. Ea a fost declarată arie protejată, în anul 2007, fiind încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei.

La Dumbrăveni au fost descoperite două biserici rupestre, care au câteva încăperi și o galerie, cioplite în versantul de nord al stâncii calcaroase. Lăcașurile sunt atestate istoric în Evul Mediu Timpuriu. Arheologii care le-au cercetat, spun că bisericile rupestre de la Dumbrăveni sunt din secolele IX-X.

În cadrul săpăturilor de salvare din anul 1992, arheologii au descoperit într-unul dintre mormintele cercetate și o monedă din bronz, din secolul IV d.Hr., care constituie o dovadă privind existența în zonă a unei mici comunități paleocreștine.

Dumbrăveni este o rezervație extrem de frumoasă, în care poți petrece câteva ore în natură. La întoarcere, treceți prin localitatea Adamclisi, pentru a vizita Monumentul, cetatea și muzeul, care ne prezintă informații istorice foarte interesante și captivante.

7. Rezervația naturală Hagieni

Puțini constănțeni sau turiști au ajuns în Pădurea Hagieni. Rezervația naturală Pădurea Hagieni este situată în partea sud-estică a Podișului Dobrogei de Sud, la o distanță de aproximativ 10 kilometri de orașul Mangalia. Mărginită de localitățile Albești, Hagieni și Limanu, pădurea se întinde pe o suprafață de 586 de hectare, din care, pe 395 de hectare este rezervația propriu-zisă.

În aria protejată nu este permis accesul cu mașina, însă vizitatorii se pot plimba pe jos, pentru a se bucura de natură. Rezervația Hagieni are un traseu important de 2-3 ore și ajunge la Cazane, o zonă foarte frumoasă, cu un lac în interior. Acolo sunt și niște puțuri care alimentează cu apă orașul Mangalia.

Rezervația este foarte vastă, însă două trasee sunt accesibile pentru turiști. Primul este spre zona denumită Pănoiu, iar al doilea traseu trece prin centrul rezervației și este denumit zona Cazane, pentru că pe acele terenuri sunt trei gropi mai adânci, care seamănă cu niște cazane.

Pădurea Hagieni a fost declarată arie protejată, în anul 1970. Rezervația adăpostește 841 de specii de plante, dar și foarte multe specii de păsări și animale care nu se regăsesc în alte zone ale țării.

Cele mai reprezentative sunt pădurile de cărpiniță, păliur, scumpie, iasomie și ciumbriță. Există însă și specii de animale rare care își găsesc adăpostul la Hagieni, printre care broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, gușterul și șarpele rău.

În rezervație trăiesc, de asemenea, porci mistreți, fazani, căprioare, vulpi, șacali, iepuri și multe alte specii de animale și păsări.

8. Rezervația naturală Dunele marine de la Agigea

Dunele marine de la Agigea sunt singurele dune care au mai rămas pe tot litoralul românesc. Ele s-au păstrat pentru că au fost protejate, iar zona a primit statutul de rezervație a României. Nici măcar în Al Doilea Război Mondial, când Ministerul de Război dorea să construiască la Agigea un sistem de apărare, autoritățile nu au reușit să distrugă rezervația, deși intenționau să facă acest lucru.

Dunele marine de la Agigea reprezintă habitatul dominant care era, în urmă cu 100 de ani, pe aproape tot litoralul românesc.

”La Agigea sunt singurele dune care au rămas pe țărmul românesc al Mării Negre, exceptând Delta Dunării, unde este un alt tip de dune, formate în combinație foarte mare cu nisipul adus de fluviu.

Aici, este vorba de niște dune instalate pe un substrat dur, calcaros. Sunt dune marine, fără aluviuni prea mari din partea Dunării. Ele sunt singurele care au mai rămas, pentru că restul litoralului s-a transformat în plaje, au apărut pensiuni, hoteluri și tot felul de alte lucruri. Dunele de la Agigea au fost protejate.

Mai întâi, au fost îngrădite de către prof. Ioan Borcea, prin 1925-1926, iar în 1938 au primit statutul de Rezervație a României”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Stațiunii Biologice Marine ”Prof. Dr. Ioan Borcea” de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

Stațiunea de cercetare de la Agigea este destul de veche și e cunoscută în întreaga țară, pentru că a fost înființată în anul 1926, acum aproape 100 de ani. Este prima Stațiune de Cercetare a Mării Negre din țara noastră, astfel că are o popularitate foarte mare, mai ales în rândul biologilor.

Rezervația este vizitată atât de către constănțeni, cât și de turiști. Ei vin aici în special primăvara, vara și toamna, pentru a vedea atât stațiunea, cât și dunele marine de la Agigea. Este una din primele rezervații din România și singura din țară în care pot fi observate dunele marine de nisip, am mai aflat de la directorul Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, Emanuel-Ștefan Baltag.

9. Rezervația Allah Bair sau ”Dealul lui Dumnezeu”

Rezervația Allah Bair le oferă constănțenilor care se gândesc să dea o fugă la munte, o alternativă minunată pentru petrecerea unei zile în natură, dar și turiștilor care ajung în zonă și vor să viziteze un loc deosebit. Sute de specii de plante, animale și păsări, peisajele încântătoare, canioanele spectaculoase săpate în loess, traseele interesante printre rocile de vârstă cretacică și jurasică, toate fac din această rezervație naturală situată pe raza comunei constănțene Crucea, o destinație care nu trebuie ratată de amatorii de drumeții și iubitorii de frumos.

Rezervația Allah Bair, arie protejată Natura 2000, se află în comuna Crucea, în zona satului Băltăgești și se întinde printre văile denumite de localnici Saragea Dere și Satișkioi Dere.

Comuna Crucea se află în partea centrală a Dobrogei, în nordul Podișului Dorobanțu, unde relieful este dominat de ”Dealul Înșiratelor”. Ramificațiile acestui deal au direcția de la vest la est. Este numit așa, pentru că pe coama lui sunt înlănțuite mai multe movile, cu înălțimea maximă de 200 de metri.

Dealul Allah Bair este cel mai înalt din județul Constanța și are o altitudine de 205 metri, pe care o atinge în vârful Saragea Iuiuk. Este minunat să pășești pe rocile de vârstă cretacică și jurasică și să găsești eșantioane formate prin depunerea cochiliilor și a exoscheletelor unor animale marine nevertebrate, în urmă cu aproximativ 20-30 de milioane de ani.

Versantul vestic al dealului Allah Bair este străbătut de canioane spectaculoase săpate în loess, care permit dezvoltarea unei vegetații specific, dar sunt și locuri ideale pentru numeroase specii de păsări, printre care minunatele prigorii și dumbrăvence.

Cel mai mare canion a fost denumit de localnici ”Valea adâncă”, fiind o râpă foarte frumoasă, dar, în acealși timp și periculoasă, deoarece malul se poate surpa dacă de apropiem prea mult de ea.
Cele peste 322 de specii de plante identificate în rezervaţie reprezintă un adevărat tezaur floristic de interes ştiinţific. Printre speciile rare și ocrotite se numără clopoţelul dobrogean, fetica, migdalul pitic și dediţeii.

10. Rezervația naturală Enisala

Mulți turiști ajung în fiecare an la Cetatea Enisala, însă puțini știu că în zonă există și Rezervația naturală Enisala. Aceasta are o suprafață de aproape 58 de hectare și este situată pe teritoriul administrativ al comunei Sarichioi.

Rezervația Enisala este reprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. De asemenea, aceasta ne oferă un punct de perspectivă unic în România, deoarece putem observa aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea, respectiv stâncării, stepe petrofile și de loess, Lacul Babadag și laguna Razim, cu vegetație tipică de zone umede, Insula Popina și chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră.

Valoarea peisagistică a Rezervației naturale Enisala este sporită de prezența ruinelor Cetății Heracleea, acum denumită Enisala, dar și de existența unor mici grote neexploatate turistic.

Este important să știm că într-o rezervație naturală nu se fac grătare și nu avem voie să rupem plantele, dacă dorim să se bucure de ele și copiii sau nepoții noștri. Într-o arie protejată, putem să facem însă drumeții în natură, să respirăm aer curat și să petrecem o zi în liniște, departe de lumea dezlănțuită din orașe, însă nu trebuie să lăsăm deșeuri în urma noastră, ci doar să ne bucurăm de natură și să respectăm mediul înconjurător.

August 3, 2022
Poveștile Măcinului, trasee pitorești și încărcate de istorie

Poveștile Măcinului sunt extraordinare, iar traseele din munții hercinici din Dobrogea ne prezintă un spectacol uluitor, în orice anotimp. Peste 1200 de specii de plante cresc în rezervație și ne încântă sufletul, în acest sezon, cu minunatele lor forme și culori. Pentru a completa atmosfera de basm, cei mai vechi munți din România au strâns, de-a lungul anilor, povești interesante, care îi captivează pe turiști.

Poveștile Măcinului sunt descoperite de vizitatorii care ajung în Dobrogea

Turiștii sunt atrași atât de peisajele spectaculoase oferite de Munții Măcinului, dar și de poveștile lor. Tocmai de aceea, unul dintre cele 18 trasee se numește ”Poveștile Măcinului”.

Poveștile Măcinului este un traseu care are 4 km și se poate face în două ore, cu plecare din localitatea Greci. Pe această rută se pot vedea eșantioane reprezentative din mai multe tipuri de habitate, de ecosisteme din zona Munților Măcin.

”În timpul drumeției pe traseul tematic, treci de la brâul de pădure iubitoare de umiditate aflat baza munților, prin păduri balcanice, cu stejari și cu mojdrean și apoi ajungi la sâmbovina dobrogeană, mai rară și endemică pentru Dobrogea.

Pe drum, apare deodată zona de stâncă și tufărișuri și apoi se ivesc creste ascuțite, în care vezi răsărind din stânca granitică niște candele cu flori minunate, streliția albe și două specii de merinana, aflată pe lista roșie europeană.

Sunt tot felul de specii viu colorate, care atrag astfel insectele, pentru a face polenizarea. În Rezervația Munții Măcinului există o bogăție de insecte, peste 1436 de specii, dar și peste 1200 de specii de plante.

Pe traseul ”Poveștile Măcinului” nu poți să nu remarci paleta viu colorată a plantelor.

Observăm cu ușurință ciucușoara de stâncă, de un galben intens, care răsare dintre stânci”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Viorel Roșca, directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului.

Munții Măcinului, cei mai vechi munți din România

Munții Măcinului s-au format în urmă cu 300-400 de milioane de ani, ca rezultat al orogenezei hercinice.

Specialiștii apreciază că, inițial, cei mai vechi munți din România au avut înălțimea de aproape 3000 de metri și au făcut parte din lanțul muntos care străbătea Europa de la vest la est.

Acum, cel mai înalt punct este Vârful Țuțuiatu, care are o altitudine de 467 de metri.

Traseul ”Poveștile Măcinului” și rezervația științifică Moroianu

Traseul ”Poveștile Măcinului” trece prin vecinătatea rezervației științifice Moroianu. Moroianu era un fel de cetate, cu un perete abrupt, pe care îl putem vedea și acum. Ea se află într-o vale adâncă, deoarece aceasta este caracteristica Munților Măcinului, ei au văi adânci și creste ascuțite.

Pe vremuri, dobrogenii se ascundeau în pădurea deasă și erau greu de găsit de către tătarii și apoi de turcii care au ajuns în Dobrogea.

Moroianu era o cetate naturală și acolo s-au întâmplat multe lucruri, dar armonia dintre om și natură în Dobrogea este perfectă.

Pietrele Mariei pot fi văzute pe traseul ”Poveștile Măcinului”

Pietrele Mariei pot fi observate pe traseul ”Poveștile Măcinului”. Din punct de vedere științific, Pietrele Mariei reprezintă un fenomen de aplatizare în eroziunea care a existat între două mari plăci, partea dinspre Turcoaia și cea dinspre Luncavița-Măcin, cu diferență de 200 de milioane de ani între ele și reprezintă o mărturie foarte importantă a orogenezei hercinice.

Potrivit poveștilor transmise din tată în fiu, în zona Greci a trăit o dobrogeancă pe care o chema Maria. Ea a refuzat să fie soția unui agă turc și nu a dorit să își schimbe religia, astfel că a fost sacrificată, într-o procesiune publică, pentru faptele sale de nesupunere.

În Munții Măcinului sunt locuri de poveste, cu numeroase legende

Legendele nu lipsesc din locurile frumoase pe care le întâlnim pe traseele din Munții Măcinului. Poveștile Măcinului ne dezvăluie întâmplări cu haiduci, fete frumoase sau întâmplări magice.

”În apropiere de Cerna există peștera lui Terente, fugarul care să coboare pe stânci. Se spune că peștera lui Terente are o galerie până la Turcoaia. Se intra pe la Cerna și în 4 km în linie dreaptă se ajungea la Turcoaia. Am găsit și acolo mai multe intrări și urmează să facem cercetări, împreună cu reprezentanții Institutului de Speologie din România.

O altă legendă este despre podul lui Gherghișan, fugarul din perioada interbelică și haiducii care au trăit în zonă. Acolo este și valea Glonțului, acolo unde a fost prins și rănit acest haiduc. În Dobrogea, ca urmare a tumultului istoric pe care l-a cunoscut acest ținut, legendele sunt multe și frumoase. În plus, ele sunt îmbinate cu poveștile pe care ni le transmit plantele și animalele din componența faunistică.

Fântâna de leac este unul dintre primele trasee înființate de noi la înființarea Administrației Parcul Național Munții Măcinului, în anul 2004.

La troița amenajată acolo, picură o apă cristalină și în vremurile cele mai secetoase, ca niște lacrimi de sfințenie și puritate.

Se spune că acolo, o fată care orbise, spălându-se și rugându-se la Maica Domnului și-a recăpătat vederea. De aceea și acum, oamenii care vin la mânăstirea Izvorul Tămăduirii, construită în imediata vecinătate a Parcului Național, merg acolo cu sfințenie și iau apă în sticle.

Într-adevăr, are și un gust deosebit, o puritate și o limpezime nemaipomenită, dar poți fi și influențat sufletește de această poveste. Chiar dacă nu ar avea puteri deosebite, această apă tot este apreciată, mai ales după ce mergi pe traseul Culmea Pricopanului și cobori la Fântâna de leac, după ce bei din pumn sau din paharul de acolo apă, simți că te furnică tot trupul și simți că îți iei vlaga din străfundul Munților Măcin.

Sunt multe povești frumoase! În Munții Măcinului avem doar 6 cursuri de apă pâraie foarte subțiri, din care se alimentează foarte multe viețuitoare, cum este ”regina de uscat”, broasca țestoasă dobrogeană”, a povestit pentru Discover Dobrogea, Viorel Roșca, directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului.

Primele două rezervații naturale din România au fost în Munții Măcinului

Nici Casa Regală a României nu este exclusă din poveștile Măcinului, deoarece inclusiv Regina Maria a vizitat cei mai vechi munți din țară. În primăvara anului 1926, în luna mai, Regina Maria a mers să picteze în Munții Măcinului, fiind însoțită de consuli și diplomați.

Regina a fost încântată de două zone deosebite, pădurea de păr argintiu din zona Niculițel și Dealul Consul sau fostul Deal Cinel. Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, iar la un an după vizita reginei, în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România, rezervația Consul sau a Regelui Ferdinand sau a Dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

18 trasee și peste 1200 de specii de plante sunt în Munții Măcinului

Pe cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului, turiștii pot vedea foarte multe plante. Pe fiecare traseu sunt peisaje și flori diferite, care spun în mod diferit poveștile Măcinului. Sunt peste 1200 de specii de plante, astfel că toți vizitatorii apreciază că au ajuns într-un colț mirific de rai.

Peisajul de basm din Munții Măcinului este completat și de plantele foarte rare care cresc aici. Laleaua pestriţă poate fi admirată primăvara în câteva zone din Dobrogea. Este o floare protejată de lege și se află pe lista plantelor pe cale de dispariție, de aceea, cei care o găsesc nu trebuie să o rupă.

În curând vor înflori și bujorii, iar în Munții Măcinului sunt două specii. Una este cea comună, bujorul românesc, dar se întâlnește și bujorul de stepă, care este rar și protejat.

Important este ca în drumețiile noastre să nu călcăm pe aceste plante și să nu le rupem, pentru ca ele să reziste peste ani și să se bucure de frumusețea lor și copiii sau nepoții noștri.

Traseele cu încărcătură istorică din Munții Măcinului

În Munții Măcinului sunt 10 trasee peisagistice și 6 tematice, astfel că fiecare turist își poate alege ruta, în orice sezon, în funcție de ceea ce dorește să vadă în mod special.

Pe traseul tematic Niculițel, vedem cimitirul roman, iar de la releu avem o panoramă a lacurilor și localitatea se vede ca un fel de amfiteatru, ca o veche cetate.

Traseul Dinogeția le oferă turiștilor acces la cetățile din nordul județului Tulcea, care au și ele multe legende. Pe ruta Celic Dere-Carasan Teke, drumeții pot vedea cetatea getică de pe vârful Edirlen, care făcea legătura dintre cetatea Aegyssus și cetățile din nord, Noviodunum și Dinogeția. Este plin de istorie acest traseu.

Un alt traseu încărcat de istorie este Troesmis, cu acces din localitatea Turcoaia, care include cetatea daco-romană cu același nume. Fortăreața, fost oraș maiestuos și înfloritor în secolul I, ne dezvăluie acum vestigii arheologice importante.

Orice traseu alegeți să vizitați în această primăvară veți descoperi că poveștile Măcinului sunt captivante. În plus, veți fi încântați de culorile și peisajele spectaculoase pe care Munții Măcinului ni le oferă cu generozitate. Drumeție plăcută!

May 4, 2021
Primele rezervații naturale din România au fost declarate în Dobrogea, după o vizită a Reginei Maria

În Munții Măcinului au fost declarate primele două rezervații naturale din țară, după ce Regina Maria le-a vizitat și s-a declarat fermecată de tărâmul de basm de acolo și de vegetația din zonă. Dealul Consul și zona Niculițel, prin paleta diversificată a componentei floristice ne încântă și acum sufletul și reprezintă o minunată alternativă pentru petrecerea timpului liber în natură.

Primele rezervații naturale din România au fost în Munții Măcinului

Natura se dezvăluie într-un mod aparte în Munții Măcinului, astfel că această zonă din județul Tulcea a fost apreciată chiar și de Regina Maria și de Regele Ferdinand.

”Sunt zone întinse pe care cresc flori și există o specie de păr argintiu, pentru care Regina Maria a venit special cu invitații săi de onoare, consuli și diplomați, să picteze.

Prima rezervație naturală a fost declarată în România, de către Regina Maria. Ea a fost încântată de două zone deosebite din Munții Măcinului, pădurea de păr argintiu din zona Niculițel și dealul Consul sau fostul deal Cinel.

Ele au fost propuse să devină rezervații naturale, după o vizită a reginei Maria în anul 1926, iar în mai 1927, de Ziua Regelui s-a dat ordinul prin care s-au înființat primele două rezervații din România. Este vorba despre rezervația Consul, denumită și rezervația Regelui Ferdinand sau a dealului Cinel și Rezervația de păr argintiu de la Niculițel.

În acea vizită, Regina Maria a fost însoțită și de un farmacist, care îi oferea detalii legate de plantele rare din Munții Măcinului și astfel a aflat că unele dintre ele cresc doar în Dobrogea.

Dealul Consul este unul dintre cele 18 trasee amenajate în Munții Măcinului”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Administrației Naționale Parcul Munții Măcinului, Viorel Roșca.

În Munții Măcinului este o permanentă primăvară

Peste 1200 de specii de plante care cresc în Munții Măcinului îi atrag pe vizitatori în frumoasa zonă din județul Tulcea. În această perioadă au apărut deja viorelele, toporașii, brândușele galbene și vărgate, iar pădurea a devenit tot mai colorată.

”Pe cele 18 trasee pe care le-am amenajat în Munții Măcinului, turiștii pot vedea foarte multe plante. Pe fiecare traseu ai un peisaj diferit, iar componenta floristică este complementară față de traseul pe care l-ai vizitat anterior.

Pe traseul ”Dealul cu drum”, care merge din comuna Greci, până în satul Nifon, poți vedea viorele, toporași și două specii de ghiocei. Dacă mergi în zona Edirlen, mai spre nord, la Carasan-Teke și mânăstirea Celic Dere vei vedea poieni întinse cu lalele pestrițe, dar și garofița de stâncă și clopoțelul dobrogean, descoperit pentru prima dată în această zonă.

Paleta este foarte bogată și la tot pasul poți vedea numeroase specii de plante, în acest colț mirific de rai”, spune Viorel Roșca.

Parcul Național Munții Măcinului, rezervație naturală de interes național

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România, ca rezultat al orogenezei hercinice. Ei sunt situați în sud-estul țării, în nord-vestul Dobrogei, în județul Tulcea, între Valea Dunării, Valea Luncaviței și zona Cerna-Horia.

Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată de interes național și a fost declarată Rezervație a Biosferei în anul 1998. Aici se întâlnesc specii foarte rare de plante și este singurul parc național din țară care protejează suprafețe mari de vegetație stepică.

Originalitatea peisajului este dată atât de formațiunile mari din granit, cât și de contrastul între vegetația forestieră și pajiștile stepice.

Munții Măcinului reprezintă două continente, în miniatură

Botaniști importanți din întreaga lume au făcut cercetări și explorări în Munții Măcinului. Biodiversitatea și interferența climatică a acestor munți au determinat o varietate specifică, unică în Europa.

”Practic, Munții Măcinului reprezintă o sinteză în miniatură a două continente, Europa și Asia. Avem influența sarmatică de secetă, dar și pe cea central-europeană, marină, iar această eterogenitate climatică a dus ca, la tot pasul, să avem, ca într-un laborator așezate diverse crâmpeie de habitate. Acestea, în mod normal, se găsesc atât prin Europa, cât și în Anatolia, Iran, China sau Africa.

Caracterul reprezentativ al acestor munţi la nivel naţional este conferit de existenţa a trei etaje de vegetaţie caracteristice pentru Podişul Dobrogei, constituite din pădurile mezofile de foioase balcanice, pădurile xeroterme submediteraneene şi silvostepă cu păduri submediteraneene”, afirmă Viorel Roșca.

Acum, în Munții Măcinului, vizitatorii pot vedea brândușe, violete, viorele, toporași și alte plante de primăvară. În curând vor înflori bujorii și lalelele, astfel că traseele turistice vor prinde culoare și devin mai atrăgătoare pentru cei care vor să întâlnească primăvara în natură, la ea acasă.

March 25, 2021
În Munții Măcinului sunt 6 trasee noi pentru turiștii dornici de drumeții

Munții Măcinului ne oferă în orice anotimp peisaje spectaculoase, iar acum vom avea un motiv în plus să facem drumeții în Nordul Dobrogei, pentru că au fost amenajate 6 trasee noi. Toate au un grad redus de dificultate și sunt deja marcate, astfel încât vizitatorii să nu se rătăcească.

6 trasee noi în Munții Măcinului, pentru iubitorii de plimbări în natură

În Dobrogea de Nord nu există extrasezon, iar posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt multiple. Drumețiile pe cărările șerpuite ale Munților Măcinului sunt foarte tentante chiar și în această iarnă, mai ales pentru cei care sunt curioși să vadă cele 6 trasee noi.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

”Am amenajat 6 trasee noi anul acesta în Munții Măcinului, pentru că un potențial turistic mai mare decât în Dobrogea, nu cred că există în alt colț al țării sau al Europei.

Este vorba de traseele peisagistice Cocoș-Sarica și Dealul Consul, prima rezervație din țara noastră, iubită și declarată de Regina Maria în 1927.

Un alt traseu este Troesmis, cu acces din localitatea Turcoaia, care include cetatea cu același nume. Fortăreața, fost oraș maiestuos și înfloritor în secolul I, ne dezvăluie acum vestigii arheologice importante.

De asemenea, am mai omologat traseul tematic Niculițel, care are o lungime de 9 km și poate fi parcurs în 3 ore.

Traseul Poteca Priopcei este important pentru geologie. El este interesant pentru toți vizitatorii, deoarece aceștia pot observa 36 de familii de roci. Noi am încercat să surprindem vizitatorii în zona Boldea, unde sunt înălțimi de 300-400 de metri, iar locul arată ca un amfiteatru, cu plăcuțe pe care turiștii găsesc informațiile necesare și descrierea rocilor pe care le văd. Vechimea acestora este de cel puțin 450 de milioane de ani, pentru cele din orogeneza veche a munților hercinici. Ele sunt dezvăluite de natură ca într-un laborator și arată extraordinar.

Am înființat, marcat și omologat acest traseu de geologie împreună cu colegii mei, pentru că ne-am gândit că suntem foarte norocoși să avem aceste bogății în Dobrogea. La poalele traseului Poteca Priopcei este o zonă în care sunt curenți ascendenți, unde anual vin să se inițieze în arta utilizării parapantelor, pasionați de la școlile din Târgu-Mureș și Cluj.

Traseul tematic Dinogeția, marcat și omologat tot anul acesta, include o altă cetate veche, la limanul din zona Garvăn-Luncavița. Am mai omologat și un traseu de legătură între Dealul cu Drum, primul nostru traseu turistic din zona Munților Măcin și drumul spre Vârful Țuțuiatu”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Țuțuiatu, cel mai înalt vârf din Dobrogea

Vârful Țuțuiatu are o înălțime de 467 de metri, astfel că ne putem gândi că poate fi un deal. Totuși, el este un munte cu o creastă ascuțită, de la care îi vine și numele.

”Aici, pe lângă granit, sunt numeroase familii de roci, care se pot observa la suprafață. Sunt niște spații în care răsar, din acest granit din zona Țuțuiatu, flori intens colorate, de stâncă, precum ciucușoara de stâncă sau campanula romanica, acel clopoțel mov, dobrogean, descoperit de Săvulescu în 1895 și multe alte plante endemice pentru Dobrogea”, am mai aflat de la Viorel Roșca.

În Munții Măcinului sunt acum 18 trasee turistice

În Munții Măcinului sunt concentrate cele mai multe trasee turistice marcate, din toată Dobrogea. Astfel, turiștii pot alege dintre cele 18 trasee, unul mai interesant decât altul. În funcție de preferințe, vizitatorii pot merge la pas, călare sau cu bicicleta.

”Avem 10 trasee peisagistice și 6 tematice, care au asigurată o infrastructură specifică de promovare, unde există panouri și plăcuțe de informare cu informații bine sintetizate, astfel că înțelegi unde te afli, chiar și fără ghid.

Un alt traseu este pentru biciclete. El are o lungime de 270 de kilometri și merge de la Măcin până la Horia. Lungimea aceasta este dată și de cele 10 segmente, pentru că, de la marginea parcului poți intra pe 10 trasee secundare, străbătând creasta Munților Măcin. Sunt zone extraordinare, iar traseul de cicloturism are o dificultate medie, dar peisajul este încântător.

Al 18-lea traseu este în zona Cerna, are o lungime de 13 km și destinat celor interesați de turismul ecvestru”, a precizat directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Sfinxul dobrogean din Munții Măcinului

”Ne întreba cineva de ce am înființat atâtea trasee. I-am răspuns că avem atâtea daruri de la Dumnezeu și de la natură, încât cea mai bună măsură de protecție este cunoașterea. Ne dorim să facem cunoscute aceste bogății, tuturor iubitorilor de natură și de frumos și să le prezentăm locurile de poveste descoperite în Munții Măcinului.

De exemplu, există un loc în care avem și noi Sfinxul nostru, Sfinxul dobrogean. În zona Culmii Pricopanului peisajul este absolut încântător, iar acolo poate fi observată o rocă sculptată natural, care, privită dintr-un anumit unghi îți dă impresia că este un uriaș care veghează toată Culmea Pricopanului”, am mai aflat de la Viorel Roșca.

Ținututuri de basm, în Dobrogea de Nord

Zona Edirlen-Carasan-Teke, între Celic Dere și Trestenic este spectaculoasă din punct de vedere floristic. Acolo, cercetătorii au identificat peste 1200 de specii de plante.

”Este o specie de bujor de stepă, nu cel cu frunze late, românesc, ci acela adaptat la condițiile climatice deosebite din Dobrogea, cu frunze filiforme, foarte subțiri, pentru a nu pierde planta apă în perioadele extreme. Să ai un astfel de covor de bujori în primăvară, în lunile aprilie-mai, împreună cu alte specii minunate, din care aș aminti părul argintiu sau gorunul balcanic, mojdreanul, teiul argintiu, carpenul, tufărișurile cu păducel și migdal pitic, care acoperă dealurile din Dobrogea, este o adevărată minune. De asemenea, sunt zone întregi cu o specie de cununiță de stâncă, care dau o imagine extraordinară a stepei ponto-sarmatice din Dobrogea”, afirmă directorul APNMM, Viorel Roșca.

Iarna, Munții Măcinului arată ca Făgărașul în miniatură

Dealurile din Dobrogea și Munții Măcinului, arată, ca peisaj, ca Făgărașul în miniatură. Chiar dacă înălțimea munților este de până în 500 de metri, alternanța bruscă dintre vârfurile semețe cu creste ascuțite și văile adânci, oferă un peisaj extraordinar. Iarna, când ninge sau toamna târziu, când se așterne covorul de frunze ruginii, panorama este splendidă.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

”Iarna, zona este la fel de frumoasă ca la munte, în ceea ce privește biodiversitatea și peisajul, chiar dacă noi avem mai puțină zăpadă decât acolo.

Munții Măcinului sunt extraordinari și iarna, pentru că există niște curenți ascendenți deosebiți. De aceea avem și o multitudine de specii de păsări răpitoare. Sunt 141 de specii de păsări, dintre care 13 cuibăresc în Munții Măcinului, deși, în literatura de specialitate sunt date ca specii de pasaj, care se odihnesc și pleacă mai departe. Nu este așa, ele au găsit un teritoriu atât de bogat în ceea ce privește liniștea și abundența de hrană și un lanț trofic atât de bine închegat, încât au rămas și cuibăresc aici.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

De exemplu, viesparul este întâlnit într-un număr foarte mare, la fel și eretele sur, eretele alb, ciuful de câmp, eretele vânăt, vulturul codalb, specii care sunt la ele acasă în Dobrogea și fac acele rotocoale în văzduh, parcă te îmbie să vii și să îți fie gazde.

Foto: Administrația Parcul Național Munții Măcinului

Iarna am văzut foarte multe pisici sălbatice, care s-au înmulțit în zonă, iar toamna am observat jderii de piatră”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Directorul Administrației Parcul Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Spectacolul peisagistic este minunat în toate sezoanele în rezervațiile naturale din Dobrogea, iar traseele turistice sunt la îndemâna oricui, aceasta fiind, de fapt, frumusețea lor. Este adevărat, există și turiști care vor să urce cu mașina pe munte sau să găsească un popas, ori să facă un grătar în Munții Măcinului și sunt dezamăgiți când află că acolo pot face doar drumeții. Munții Măcinului, prin geomorfologia lor și-au făcut drum singuri și au, la distanță foarte mică, abrupturi și diferențe de nivel, care îți permit să mergi doar la pas, pe poteci marcate și șerpuite.

December 22, 2020
Covoare albe de ghiocei decorează pădurile din Dobrogea

Fragili și delicați, frumoșii ghiocei și-au făcut deja aparția în pădurile din Dobrogea. Simbol al primăverii, al speranței și purității, plăpânzii ghiocei ne încântă la începutul fiecărui an cu prezența lor. Puțini dintre noi știu însă că ghiocelul din pădurile dobrogene este o specie protejată, iar specialiștii ne sfătuiesc să ne bucurăm de aceste minuni ale naturii, fără să le rupem. Dacă iubim aceste plante care s-au adaptat să trăiască în condiții extreme, le putem admira, mirosi și fotografia, fără să le distrugem.

O explozie de ghiocei în pădurile din Dobrogea

Am ajuns în weekend în pădurile Babadag și Niculițel, în căutarea primăverii. Am găsit-o! Și-a făcut debutul timid, iar ghioceii sunt primii ei vestitori. Temperaturile generoase i-au încurajat să răsară și să înfrumusețeze pădurile dobrogene.

Directorul general al Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca a declarat pentru Discover Dobrogea că le recomandă vizitatorilor și tuturor iubitorilor de natură care ajung în zonele protejate în care există în această perioadă ghiocei, să îi ia cu ei doar în minte și în fotografii. El ne sfătuiește să nu îi rupem, pentru că se ofilesc repede, iar dacă sunt smulși cu tot cu bulb nu vor mai crește în anii următori. Este important să conștientizăm că aceste specii trebuie protejate, dacă vrem ca și copiii sau nepoții noștri să se bucure de frumusețea unor plante precum ghiocelul cu frunze îndoite, bujorul de stepă, brebeneii sau brândușele.

Ghiocelul cu frunze îndoite, o specie rară în Tulcea

Ghiocelul cu frunze îndoite sau Galanthus plicatus după numele lui științific, îl găsim numai în Tulcea. El a apărut deja în zonele Babadag, Ciucurova, Greci, Niculițel, Luncavița și Cerna și poate fi recunoscut după cele două cute longitudinale pe care le are pe frunze. O altă caracteristică a ghiocelului cu fruze îndoite este pata verde pe care o are pe segmentele interne ale florii, care pornește de la bază. Directorul APNMM Viorel Roșca ne-a precizat că această specie s-a adaptat la condițiile extreme din Dobrogea, cu puține precipitații, umiditate scăzută și temperaturi ridicate.

El s-a aclimatizat în această regiune aridă și se găsește în sud-estul României, până în Crimeea. Ghioceii din Dobrogea sunt diferiți ca aspect morfologic și din punct de vedere științific de alte specii ale acestei plante. Structura lor ne indică niște condiții extreme de vegetație, a mai precizat Viorel Roșca. Ghioceii cu frunzele îndoite din Dobrogea trebuie să fie protejați, deoarece ei nu trăiesc în alte zone ale țării. Pentru a se adapta, ei au suferit anumite adaptări morfologice.

Ghioceii, cadoul de la Dumnezeu

În nordul Dobrogei se află cea mai mare rezervaţie de ghiocei din România. Multe din pădurile dobrogene sunt arii protejate și adăpostesc zeci de specii rare. Este importantă protecția ghioceilor, deoarece ei reprezintă un element de biodiversitate unic în România, iar ghiocelul cu frunze îndoite se găsește doar în Dobrogea și în Crimeea. Bucuria este să privim aceste flori, să le mirosim, nu să le rupem, ne transmite directorul Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

El spune că ghioceii sunt un cadou pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, pe care ar trebui să îl iubim mai mult și să îl protejăm. Și aceasta, cu atât mai mult, cu cât ghiocelul dobrogean se află pe lista roșie europeană a speciilor periclitate. Situl de la Babadag este înscris pe lista Natura 2000, care reuneşte ariile naturale protejate de importanţă naţională şi europeană.

În România există 3 specii de ghiocei

În România există 3 specii de ghiocei: ghiocelul grecesc, ghiocelul comun și ghiocelul cu frunze îndoite, am aflat tot de la specialistul Viorel Roșca. Ghiocelul grecesc (Galanthus elwesii) este o specie iubitoare de căldură, care se găsește în Grecia și în zona de sud a României: Tulcea, Caraș-Severin, Vrancea. El poate fi observat în zonele mai aride și cu climat mai blând.

Valentin Ciuraru, pasionat de flora dobrogeană ne-a precizat că Galanthus elwesii se găsește și în sudul județului Constanța, în pădurile Hagieni, Albești, Dumbrăveni și Dobromir. Ghiocelul comun (Galanthus nivalis) crește din nordul Franței până în sudul Greciei, dar și la noi. El nu poate fi văzut însă în Dobrogea. Ghiocelul cu frunze îndoite (Galanthus plicatus) poate fi admirat doar în Tulcea. El crește în zonele Babadag, Ciucurova, Greci, Niculițel, Luncavița și Cerna și poate fi recunoscut după cele două cute longitudinale pe care le are pe frunze.

Dobrogea, o zonă spectaculoasă

Multe plante sunt protejate în Parcul Național Munții Măcinului și în alte zone din Dobrogea. Specialiștii monitorizează 73 de specii rare, vulnerabile și periclitate, din care 27 de specii sunt endemice, plante care trăiesc doar în Dobrogea, am mai aflat de la specialistul Viorel Roșca.

Printre acestea, el a enumerat: clopoțelul dobrogean, brebenelul, brândușa galben-aurie, garofița pitică dobrogeană de stâncă, irisul, stânjenelul de stâncă sau cimbrișorul dobrogean.

Tot aici s-au adaptat și două specii de bujor: bujorul românesc sau comun cum i se mai spune și bujorul de stepă, care poate fi văzut în zonele limitrofe pădurii. El nu este bogat în petale, deoarece este nevoit să trăiască în condiții vitrege.

Primăvara, un spectacol de culori în pădurile din Dobrogea

O explozie de culori și parfumuri întâlnim primăvara în rezervațiile naturale din Dobrogea. Ghiocei, brândușe, bujori, garofițe, iriși, stânjenei sau clopoței, toate ne atrag privirile și ne încântă cu frumusețea lor. Speciile din Dobrogea sunt adaptate în mii de ani să trăiască în condițiile vitrege din această regiune.

Ele au colori vii pentru a atrage insectele, astfel că Dobrogea este și patria insectelor. Există un lanț trofic funcțional, cum nu este în nicio zonă a Europei, spune directorul general al Administrației Parcului Național Munții Măcinului, Viorel Roșca.

Pe de altă parte, el afirmă că protejarea lor ține de conștiința și respectul fiecăruia pentru natură, de educația primită acasă și de exemplele din familie. Dacă ne dorim să nu dispară în timp aceste plante fragile și deosebit de frumoase, ar trebui să îi descurajăm pe cei care le rup și le vând în apropierea pădurilor. Doar când nu vor mai exista cumpărători, ghioceii și alte specii protejate nu vor mai fi rupte pentru a fi comercializate.

February 3, 2020
Coșia de la Cerna, un obicei străvechi cu întreceri de cai la poalele Munților Măcinului

Dacă participi la ”Coșia”, întrecerea de cai pe care bulgarii o organizau în urmă cu un secol la Cerna, ai impresia că te întorci în timp. Încercați să vă imaginați mirosul de iarbă proaspăt cosită, copiii veseli de toate vârstele îmbrăcați în costume populare, caii nerăbdători să participe la competiție, care dau din copite și ridică praful pe drumurile de țărână. Tabloul este completat de silueta Munților Măcinului, la poalele cărora se desfășoară evenimentul. Este un amalgam de senzații și lucruri noi, cu care cei din mediul urban nu sunt obișnuiți.

Coșia de la Cerna, o tradiție veche de un secol

Coșia, pentru cei care nu știu, reprezintă o întrecere între cai. Este o tradiție străveche reînviată în anul 2013 de Asociația Altona, mi-a declarat președintele Andreia Tanur. Ea spune că serbarea aceasta nu a mai fost practicată din anul 1940, de când bulgarii au plecat din sat, deoarece a avut loc schimbul de populație din Cadrilater, dintre România și Bulgaria.

De la Andreia Tanur am aflat că Asociația Altona a reluat această sărbătoare împreună cu Primăria Cerna, deoarece promovează tradițiile satului. În localitate locuiesc aproximativ 600 de meglenoromâni dar au mai rămas și bulgari, astfel că toate obiceiurile străvechi sunt readuse în atenția localnicilor.

16 cai s-au întrecut pe ulițele comunei Cerna

Coșia a ajuns anul acesta la a VII-a ediție și au participat 16 cai. Primarul comunei Cerna, Petre Sopu spune că întrecerea de cai datează din anul 1920. Ea a fost practicată timp de 20 de ani de către bulgarii care săteau la acea vreme în sat. Din păcate însă, această tradiție nu a mai continuat după întoarcerea lor în țara natală, dar s-a reluat în 2013 și pe an ce trece sunt mai mulți participanți.

Anul acesta au ajuns la Cerna posesori de cai din Brăila, dar și din localități din județele Constanța și Tulcea. Cei 16 cai participanți la competiție au alergat în trei etape, iar primii doi clasați s-au întrecut pentru a putea fi stabilit câștigătorul. Traseul a fost de aproximativ un kilometru și jumătate.

Atmosfera tradițională a fost asigurată la Coșie de 5 ansambluri de copii

Copiii din Tulcea și Brăila au participat cu bucurie la această sărbătoare. Ei s-au jucat, au cântat și au dansat pe scena amenajată și le-a plăcut să ia parte la evenimentul care a redevenit tradițional.

La spectacolul folcloric care a precedat întrecerea de cai au participat 5 ansambluri de copii, printre care și ”Altona”, condus de Andreia Tanur.

Au ajuns la Cerna și elevi de la ansamblul ”Mușețeanca” din Brăila, ”Vulturul” din Vrancea, ”Ivușca” de la Carcaliu și ”Drăguța Siliștea” din Turcoaia. În pauză, micuții au mâncat vată de zahăr și au asistat la întrecerea de cai.

Munții Măcinului, apreciați de vizitatorii pasionați de turismul ecvestru

Sărbătoarea Coșia se înscrie în calendarul de evenimente din județul Tulcea, care promovează tradiția, meșteșugurile și multiculturalitatea. Acest eveniment urmărește prezervarea și continuarea obiceiurilor minorității bulgare din Tulcea, la care se alătură comunitățile română, meglenoromână și aromână din zonă.

”Coșia are loc în Cerna, o localitate din Tulcea situată lângă Munții Măcinului, pe care nu o cunoaște multă lume. Zona Munții Măcinului dezvoltă un produs care promovează turismul ecvestru și cel pe cărările montane. Este o poveste întregită de partea de tradiții și de gastronomie. Și aceasta, deoarece în localitatea Greci există produse tradiționale atestate precum plăcinta dobrogeană. Importante pentru turiștii care ajung în Dobrogea de Nord și pun accent pe partea ecumenică sunt și mănăstirile Celic-Dere, Cocoș și Saon. Vin foarte mulți oaspeți în partea continentală a județului Tulcea, vizitatori care caută un altfel de turism. La Măcin, în localitatea Greci sau Luncavița este foarte apreciat turismul ecvestru. Există o serie de evenimente care atrag motocicliștii preocupați de protecția mediului. Ei au recondiționat fântânile din zonă, respectă natura și nu provoacă dezastre. Munții Măcinului, nefiind înalți, permit o escaladare mult mai facilă, iar familiile cu copii care caută un altfel de turism montan îi adoră”, mi-a declarat președintele Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin Țibuleac.

Alexandra Maxim, singura fată care a participat ”Coșia” din Cerna

Pe lângă cei 15 bărbați care au participat la Coșie s-a numărat și o domnișoară. Alexandra Maxim iubește animalele și are propriul ei cal, care are deja 5 ani și pe care îl crește de când era mic. Ea s-a clasat pe locul III la competiția de astăzi, dar mi-a spus că anul trecut a obținut locul II.

Își pregătește calul pentru cursele de viteză făcând antrenamente cu el pe câmpurile din Cerna. Vorbește cu drag despre calul ei și spune că are un ritual zilnic, care constă în spălarea cu un șampon special pentru cai și țesălare. Alexandra mi-a zis că este destul de costisitoare întreținerea animalului ei preferat, dar îl iubește foarte mult și acest aspect nu mai contează.

O franțuzoaică a ajuns la Coșia din Cerna, tocmai de la Paris

Au participat la ”Coșia” de la Cerna sute de oameni, dar n-a fost dificil să remarc în mulțime o doamnă mulatră, care se bucura că este acolo împreună cu fetița ei. Vorbește foarte puțin româna, pentru că este căsătorită cu un fost localnic din Cerna.

El s-a stabilit la Paris, s-a căsătorit cu o franțuzoaică și au împreună o fetiță. Au venit în vacanță la părinții lui, iar soției îi plac foarte mult zona și tradițiile și adoră să facă drumeții în Munții Măcinului.

Munții Măcinului preferați pentru turismul ecvestru

Turiștii care ajung în Munții Măcinului vor să se plimbe cu caii pe diferite trasee. Marian Birca, ranger la Parcul Național Munții Măcinului spune că vin foarte mulți turiști străini și români care practică turismul ecvestru.

Ei sunt încântați că se pot plimba cu caii pe traseele din munți și vin în zonă pentru excursii de o zi, chiar dacă sunt cazați pe litoralul românesc sau în Delta Dunării.

O astfel de experiență poate fi practicată chiar și de cei care nu au mai călărit niciodată. Marian Birca spune că turiștii se acomodează timp de 10 minute cu calul în manej, după care pleacă pe munte, însoțiți de un ghid. Există un traseu de două ore și altul de cinci ore, însă mulți îl preferă pe cel mai scurt, deoarece sunt începători și obosesc repede. Prețul pentru această aventură este de 30 de lei pe oră, iar grupul format din 5 sau 7 persoane achită 110 lei pentru ghid. Caii sunt foarte cuminți și ascultători și nu creează probleme.

Sunt numerose atracții și posibilități de divertisment în Dobrogea de Nord, însă mulți nu au aflat de ele, deoarece sunt insuficient promovate. Despre multe alte locuri frumoase din județul Tulcea veți citi și în articolele următoare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori Discover Dobrogea, printr-un Like pe pagina noastră de Facebook.

May 17, 2019