Mâncărurile din Delta Dunării sunt absolut delicioase. La Sf Gheorghe, de exemplu, nu există nicio masă fără pește. Acolo găsim aperitive din pește, mâncare din pește, dulciuri din pește, practic, cam totul este gătit cu pește.
Vă mai amintiți sloganul de pe vremea lui Ceaușescu: ”Nici o masă fără pește”? Ei bine, vedeam reclama pe multe blocuri sau în magazine și uram peștele pe vremea aceea. Evident, am crezut că este o glumă și că nimeni nu mănâncă vreodată pește la toate mesele. Ei, aș! Am aflat azi de la ghidul de turism în Delta Dunării, Eduard Acsente, că locuitorii din Sfântu Gheorghe, majoritatea pescari, au avut perioade în care nu consumau altceva pentru că nu aveau. Pește pe linie, dacă vă vine să credeți.
La Sf. Gheorghe se făceau prăjituri din sturion și plăcinte cu ficat de morun
”Au fost perioade în care ucrainenii din Sf. Gheorghe erau extrem de săraci și nu aveau ce mânca. Ciulinii și sturionul i-au scăpat pe mulți de la foamete, imediat după al doilea război mondial. Atunci, bunicii și părinții noștri mâncau doar ciulinii din deltă și pește. În special sturion, o specie pentru care este interzis pescuitul de 12 ani la noi și va mai fi prohibiție încă 3 ani.
Nu aveau ce altceva să pună pe masă, iar sturionul era principala sursă de hrană. Pregăteau din el tot felul de mâncăruri pentru a mai diversifica meniul, chiar dacă ingredientul principal era același. Au adaptat bucătăria în așa fel încât să satisfacă toate gusturile. Făceau plăcintă cu ficat de morun, tarte și prăjituri cu pește sau cu icre. Icrele negre se mâncau direct cu lingura, uneori nici nu aveau pâine pe care să le întindă. Cine aude acum, ar crede că trăiau pe picior mare, dar ei abia aveau după ce bea apă.
Atunci, probabil, localnicii au învățat să mănânce absolut totul, inclusiv măduva spinării de la sturion, nu aruncau nimic din el. Se consuma zilnic, la micul dejun, prânz și cină, iar femeile găteau din el ce nici nu-ți trece prin cap. Făceau inclusiv deserturi, prăjituri din pește, că aveau nevoie și de dulciuri.
Pentru că și-au adaptat rețetele în acele vremuri de foamete, multe dintre ele s-au păstrat până acum. Cum spuneam, este interzis pescuitul la sturion, dar până în urmă cu 13 ani, mama făcea multe deserturi din această specie de pește, în special de Crăciun și erau extraordinare. Îmi pregătea o plăcintă cu ficat de morun, care era o nebunie, ceva de neimaginat.”, își amintește Eddy și în timp ce îmi povestește, înghite în sec. Dacă sunteți curioși să aflați cum mâncau locuitorii deltei caviar, citiți acest articol.
Din 700 de pescari, au mai rămas doar 46 în Sf. Gheorghe
Poate că mulți l-ar invidia, dar nu era prea distractivă viața oamenilor din Delta Dunării. Eduard Acsente mi-a spus că era extrem de grea viața pescarilor și a familiilor lor. În perioada anilor 1970-1980, în Sf.Gheorghe erau vreo 700 de pescari, iar satul avea 2500-2800 de locuitori.
Acum, are doar 620 de locuitori și mai sunt 46 de pescari. El mi-a povestit că tatăl său, împreună cu mulți alți bărbați din sat plecau în fiecare noapte de duminică spre luni și se întorceau acasă abia sâmbăta după-amiaza. Toată zona de la Sulina până la Gura Portiței era împânzită cu foarte multe cabane de pescari.
”Pescuiau și duceau peștele la cherhana, era un întreg proces. Dormeau acolo pentru că aveau o grămadă de scule de pescuit. Marea este foarte capricioasă, aveau multe plase în apă, carmace, taliene, iar când începea furtuna ei erau mereu pregătiți să iasă imediat pe mare și să scoată sculele din apă, pentru că altfel erau distruse când se înrăutățea vremea.”
Pescarii câștigau și 20.000 de lei pe vremea lui Ceaușescu, dar nu aveau ce face cu ei
N-aveau AccuWeather pe vremea aceea să știe cum va fi vremea, nici telefoane mobile să țină legătura cu familia. Pentru a afla cum va fi timpul, pescarii aveau tot felul de semne pe care le urmăreau cu atenție, spune Eddy.
”Dacă cioara stă în vârful copacului o să fie cald, iar dacă ciorile se adună, se învârtesc în cerc și croncăne va fi frig și urmează furtuna. Brigadierul era cel mai înțelept dintre pescari, cel mai încercat. El cunoștea toate semnele și era cel mai în măsură să ia decizii. În perioada comunistă, pescarii nu plăteau o taxă, erau obligați să aducă peștele la cherhana și lucrau în acord global. Tata, de exemplu, câștiga 20.000 de lei pe lună, dar muncea extraordinar de mult.
Peștele îl dădea la stat și oricât pește prindea, mult sau puțin, primea banii pe el. Aducea întotdeauna acasă pește și icre, fără nici un fel de probleme. 15.000 de lei din cât câștiga intrau în bugetul familiei, iar 5000 erau FSN (fără știrea nevestei), că avea și el nevoi. Mai mergea din când în când câte un șpriț cu băieții, avea nevoie de bani și pentru sculele de pescuit, că le reînnoia permanent.
Toți pescarii făceau lucrurile astea. Se trăia bine în vremurile alea, aveam mobilă de nuc, de cireș, dar, cu toți banii aceia, nu ne bucuram. Aveam curent electric doar două ore pe zi în localitate, apă potabilă tot două ore. Aveam bani, dar nu aveam ce să facem cu ei. Nu trăiam în rai. În perioada aceea veneau toți actorii și activiștii de partid la Sf. Gheorghe pentru liniște, pește, natură, icre negre și pentru distracție.
Florin Piersic venea cu Angela Similea an de an, se spălau dintr-o sticlă de un litru cu apă pusă la soare la încălzit și nu făceau atâtea nazuri cum fac turiștii acum. Am devenit pretențioși, figuranți, vrem televizor, vrem duș și nu ne mai bucurăm de natură.”, își amintește cu drag Eddy de acele vremuri.
Am obținut de la Eduard Acsente foarte multe fotografii cu mâncăruri gătite în Sfântu Gheorghe de către soția sa Aniela, după rețetele vechi ale ucrainenilor ai căror străbunici s-au stabilit acolo. Tot de la el puteți afla unde mâncați cea mai bună saramură, cel mai gustos storceac sau alte bunătăți gătite cu drag de femeile din satul său.
Eddy are mereu poveștile la el, așa că îl voi mai descoase, pentru a afla multe alte obiceiuri ale cazacilor din Sf.Gheorghe. În plus, se apropie sărbătorile, iar tradițiile ucrainenilor din satul lui sunt atât de frumoase, încât ar fi păcat să le ratăm.
