Discover Dobrogea

Tag: Mina Altân Tepe

Liniile înguste de cale ferată au existat și în Dobrogea, fiind folosite pentru uz industrial

Liniile înguste de cale ferată sunt folosite în special în exploatările forestiere sau ca linii care deservesc complexele industriale. Deși ne-am aștepta mai puțin ca liniile cu ecartament îngust să fie construite și în Dobrogea, ele au existat în județul Tulcea, însă nu au aparținut rețelei naționale feroviare.

Liniile înguste de cale ferată au fost construite pe 3 trasee în județul Tulcea

„În Dobrogea, liniile înguste au fost folosite pentru uz industrial, de la începutul sec. XX. Una dintre liniile cu ecartament îngust a fost la Cariera Turcoaia, pe malul Dunării, fiind utilizată pentru transportul materialelor provenite din carieră, folosite la construcțiile hidrotehnice. Pentru remorcarea vagoneților încărcați cu piatră, la început se foloseau locomotivele cu abur.

Există și o carte poștală din 1905, ce ilustrează o locomotivă cu abur care trăgea niște vagoneți pe această linie îngustă. Linia pornea de la Cariera Turcoaia, până în Portul Turcoaia, de la Dunăre, unde piatra era încărcată în șlepuri și, mai târziu, în barje. Exploatarea se numea Iacobdeal, iar pe traseul liniei exista și un tunel. Urmele fostului traseu se mai pot vedea și astăzi”, aflăm de la directorul Muzeului CFR, Mircea Dorobanțu.

O altă linie îngustă a fost la Măcin, fiind folosită tot pentru a aproviziona cu piatră, construcțiile hidrotehnice de pe malurile Dunării.

Cea de-a treia linie cu ecartament îngust care a existat în Dobrogea, a avut un traseu care se racorda la linia Medgidia-Tulcea.

„La Baia Dobrogea era o linie îngustă, care mergea până la Mina de la Altân Tepe. Acolo era o exploatare de cupru, de unde se extrăgea minereul și se încărca în vagoane.

Linia îngustă a fost construită de către trupele germane de ocupație, în timpul Primului Război Mondial. Ecartamentul era de 0,60 m, iar linia avea o lungime de 21 km + 282 m și pornea din stația Hamangia (acum Baia Dobrogea) până la Mina de Cupru de la Altân Tepe.

Încă se mai vede buncărul de la Mina Altân Tepe, din județul Tulcea. Linia traversa prin spatele blocurilor, ocolea toată localitatea și avea un traseu foarte frumos, care mergea până la localitatea Ceamurlia de Sus, unde, din gara cu același nume, mai exista un racord la o carieră de piatră.

Din această linie se mai pot vedea rămășițele podețelor și ale traseului. După localitatea Ceamurlia de Sus, linia traversa șoseaua care merge către Altân Tepe și ruta urma pe o vale aproximativ perpendiculară pe traseul liniei Medgidia – Tulcea, în zona localității Baia Dobrogea. Linia îngustă traversa șoseaua Constanța – Tulcea și, unde este ieșirea din stația Baia Dobrogea, pe partea cu șoseaua erau remiza de locomotive și triajul unde erau ținute vagoanele de linie îngustă. Ultima dată, pe această linie îngustă au fost folosite locomotive hidraulice de 450 CP de tip L-45-H, făcute la Uzinele 23 August.

Locomotivele urcau vagoanele goale la Mina Altân Tepe și remorcau trenul încărcat cu minereu, până la Baia Dobrogea. Există și astăzi o rampă de piatră pe care vagoanele de cale îngustă erau împinse cu locomotiva pentru a fi descărcate. Aveau o estacadă și, de pe acesta, minereul se descărca din vagoanele de linie îngustă în cele de ecartament normal”, afirmă directorul Muzeului CFR, Mircea Dorobanțu.

Liniile cu ecartament îngust nu mai există în exploatare în Dobrogea, deoarece au fost desființate după anii ’90. Totuși, este foarte posibil ca fragmente din acestea să se mai afle sub pământ. Liniile au fost demontate, însă, la Ceamurlia de Sus mai pot fi văzute rămășițele stației și ale podurilor, aflăm dintr-un material realizat de CFR Infrastructură Constanța.

Fotografiile sunt realizate de Mircea Dorobanțu, directorul Muzeului CFR

September 1, 2023
Școala din Altân Tepe, cândva plină de copii, este acum o clădire părăsită care arată sinistru

Când vezi școala din Altân Tepe, este imposibil să nu-ți treacă prin minte cele mai urâte scenarii. O instituție de învățământ părăsită arată sinistru și te duce cu gândul, fie la un război, fie la accidentul nuclear de la Cernobîl. Desigur, din fericire, școala nu a fost desființată din aceste motive, dar imaginile cu clasele abandonate de 12 ani ți se întipăresc pe retină și este greu să accepți că astfel de lucruri se întâmplă.

Școala din Altân Tepe este, acum, lăsată în uitare

Pe vremuri nu foarte îndepărtate, la școala din Altân Tepe învățau 1200 de elevi. Acum, însă, când treci prin satul Mina Altân Tepe, și el aproape la fel de gol precum școala, vezi o instituție mare de învățământ, lăsată în paragină.

Prin clase și pe holuri sunt aruncate dosare, cataloage, caiete și jucării, care, până în anul 2010 erau folosite de elevi și de cadrele didactice. În bibliotecă sunt sute de cărți prăfuite pe rafturi, iar în laboratorul de biologie sunt împrăștiate insectare, borcane pentru experimente, eprubete și multe alte materiale didactice.

Acum, băncile în care învățau copiii sunt goale, distruse și pline de praf, lăsate în uitare, făcând parte, parcă, dintr-o altă viață.

Sunt imagini sinistre, într-o școală în care, până în urmă cu 12 ani, peste 1000 de elevi mergeau să învețe și ale căror voci se auzeau în clasele și pe holurile acum pustii.

În unele clase se mai poate vedea pe tablă ce au scris ultimii copii care au învățat acolo. Pentru o școală care a funcționat într-un sat, clădirea, sălile de clasă și laboratoarele erau foarte moderne.

Pe tablele negre au rămas mesajele de rămas bun ale elevilor, pe care le-au scris cu cretă la sfârșitul anului școlar, însă, probabil, ei nu știau că acea unitate se va închide.

La etaj, un morman de documente, jucării, cărți și caiete, toate împrăștiate pe hol te împiedică să înaintezi spre alte clase și te duc cu gândul la o clădire abandonată după război.Doar listele cu materiile pentru examenele pe care le-au dat elevii de clasa a VIII-a, care încă mai sunt afișate la avizierul din holul școlii îți dau un indiciu că școala s-a închis în anul 2010.

La școala din Altân Tepe, tinerii învățau și diferite meserii

La Școala din Altân Tepe veneau copii din toate localitățile învecinate și era și un grup școlar minier, în care tinerii învățau diferite meserii.

În prezent, cei 10-15 elevi din sat merg să învețe la școala din Stejarul, comuna de care aparține satul Mina Altân Tepe. În localitate este o singură grădiniță care mai funcționează și are 5-6 copii”, am aflat de la fostul maistru de la Mina Altân Tepe, Constantin Prodan. Aici găsiți un articol pe care l-am scris despre mărirea și decăderea satului Mina Altân Tepe.

În satul Mina Altân Tepe au mai rămas puțini localnici, majoritatea pensionari

Mina Altân Tepe sau ”Dealul de Aur” este un sat din județul Tulcea, odată înfloritor, care a mai rămas cu o mână de oameni cu amintiri frumoase. Vremurile în care la Altân Tepe se organizau baluri și tot felul de petreceri, copiii mergeau veseli la școală și minerii în subteran, au apus demult, iar acum, la intrarea în localitate ești întâmpinat de câțiva porci de la o fermă din zonă.

Până în anul 2003, când exploatarea minieră s-a închis, trăiau peste 3000 de persoane în satul Mina Altân Tepe. Acum, doar câțiva pensionari mai trăiesc cu nostalgia vieții frumoase din anii tinereții, satul pare părăsit, iar locuințele, în mare parte, au fost abandonate, la fel ca școala.

”Mina Altân Tepe a fost o localitate liniștită. Chiar dacă erau aici oameni adunați din diferite colțuri ale țării, nu erau scandaluri sau bătăi. Se organizau frecvent baluri, serate, nunți și toată lumea se distra. Acum, nu a mai rămas nimic din farmecul de odinioară. După ce s-a închis mina, majoritatea angajaților a emigrat către Italia, Franța, Marea Britanie. Unii au plecat și la Năvodari, în Constanța și în Moldova, de unde au venit. Din cei peste 400 de mineri, doar 9 au mai rămas în satul Mina Altân Tepe”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, maistrul Constantin Prodan.

Înconjurat de dealuri și păduri, satul Mina Altân Tepe este pitoresc, dar este foarte gol și trist. Dacă mina nu s-ar fi închis, cu siguranță era și acum o localitate prosperă, cu cea mai adâncă mină din țară și exploatația cu cel mai mult zăcământ de cupru din România. Ar fi fost o localitate cu o populație numeroasă, cu o școală nepărăsită și lăsată în paragină și în care ar fi învățat mulți copii, așa cum era până în 2010.

April 11, 2022
Mina Altân Tepe, satul ai cărui localnici trăiesc doar din amintirile frumoase

Mina Altân Tepe sau ”Dealul de Aur” este un sat din județul Tulcea, odată înfloritor, care a mai rămas cu o mână de oameni cu amintiri frumoase. Vremurile în care la Altân Tepe se organizau baluri și tot felul de petreceri, copiii mergeau veseli la școală și minerii în subteran, au apus demult. Acum, doar câțiva pensionari mai trăiesc cu nostalgia vieții frumoase din anii tinereții, satul pare părăsit, iar locuințele, în mare parte, au fost abandonate.

Mina Altân Tepe, era exploatarea cu cel mai mult zăcământ de cupru din țară

Este imposibil să îți dai seama că în sat a existat o mină, dacă localnicii nu ar confirma acest lucru și nu ar oferi, puținilor vizitatori, câteva indicii. Gara, vagonetele, șina de cale ferată, toate sunt istorie și nu mai există în localitate. Cele 3 intrări în exploatare au fost blocate, iar foștii angajați au plecat, care încotro, iar satul a rămas aproape pustiu. Am avut norocul să îl găsim pe Constantin Prodan, fost maistru în Mina Altân Tepe, care a povestit pentru Discover Dobrogea cum era satul în vremurile lui bune. ”Am lucrat în Mina Altân Tepe de la 20 de ani până la 45, când am ieșit la pensie, adică din 1970 până în 1995, iar în anul 2003, mina s-a închis.

Au fost 3 puțuri, existau o gară și o cale ferată, care au dispărut între timp, iar vagoanele erau încărcate cu minereu și mergeau până la flotația de la Baia.

Până prin anul 1975 lucram 6 ore pe zi, apoi au venit mulți membri de partid și au spus să muncim 8 ore și să facem o producție suplimentară.

Mina Altân Tepe a avut 1000 de angajați, dintre care 440 în subteran. Eu eram maistru și aveam 80 de mineri în subordine pe schimb.

În fiecare abataj aveam 2500-3000 de tone de minereu. Cupru se scotea cel mult 1200 de tone pe an.

Era mult cupru. Minereul este complex, din el fac parte sterilul, fierul, sulful, cuprul. Nu le vedea nimeni ca atare.

De la noi din mină pleca minereul brut și era dus la flotație la Baia, unde era măcinat în moară și separat pe sortimente. Fierul era trimis la Galați, cuprul îl predam la topitoria de la Zlatna sau de la Baia Mare și apoi era trimis la Făgăraș, la Brăila sau la USAS Năvodari, iar noi primeam, în schimb, dinamită. Era un circuit închis și nu ieșeam niciodată în pierdere.

În Mina Altân Tepe este cel mai mult zăcământ de cupru din țară”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, maistrul Constantin Prodan.

”Dealul de Aur” este doar un mit, în realitate era foarte puțin metal prețios

Deși turcii au denumit localitatea ”Dealul de Aur”, în Mina Altân Tepe s-a găsit puțin metal prețios.

”Aici era foarte puțin aur, nu ca în Apuseni. Dacă într-un an aveam 130.000 de tone de minereu, maximum 5 kg era aur. El se obținea la Zlatna sau la Baia Mare, după ce se realiza tot fluxul tehnologic”, a precizat pentru Discover Dobrogea maistrul Constantin Prodan de la Mina Altân Tepe.

În Mina Altân Tepe mai este minereu pentru 200 de ani

Mina s-a închis, dar minereu încă mai este, am aflat de la domnul Prodan.

”Minereu cred că mai este pentru 200 de ani în Mina Altân Tepe. Noi am exploatat doar puțul vertical, care cobora până la 770 de metri. Minereul brut coboară pe 3 felii, lentilele 1, 2 și 3, plus corpurile noi necunoscute.

Dacă nu cădea regimul și se termina puțul central în 1994-1995 cum era prevăzut, ajungea până la 1270 de metri și depășeam Mina Anina, care era la 1225 de metri. Astfel, Mina Altân Tepe devenea cea mai adâncă din țară.

Noi deja începusem să facem rampa de transport minereu prin subteran de la Mina Altân Tepe la flotația de la Baia, nu se mai transporta cu vagoanele sau cu rabele, ci pleca prin subteran.

Mina nu s-a desființat deoarece nu mai erau oameni în subteran, ci pentru că politica românească este să închidem tot și să cumpărăm de la alții. La fel ca orice mină din lumea aceasta, și cea de la Altân Tepe a fost subvenționată, în sensul că statul băga doi lei și scotea un leu”, spune cu regret Constantin Prodan.

Condițiile de muncă erau foarte bune pentru mineri și salariile mari

Majoritatea angajaților din mină erau din zonă, din localitățile Stejarul, Alecsandri, dar au venit și din Moldova, Ardeal și alte zone ale țării.

”Era foarte bine când lucram ca miner, nu am avut probleme. Salariile erau foarte bune, iar dacă făceam planul luam cam 1000 de euro pe lună în banii de acum.

Mâncarea era gratuită la cantină pe un schimb, când intrai în subteran, echipamentul era oferit de stat și aveam 30 de zile lucrătoare de concediu în fiecare an.

Au fost vremuri bune, statul ne dădea și câte un apartament”, afirmă cu nostalgie Constantin Prodan. El a precizat că locuiește în Constanța, dar merge în weekend-uri la Mina Altân Tepe, unde are o locuință și o grădină, în care îi place să lucreze.

Din cei peste 400 de mineri, doar 9 au mai rămas în satul Mina Altân Tepe

După ce s-a închis mina, majoritatea angajaților a emigrat către Italia, Franța, Marea Britanie. Unii au plecat și la Năvodari, în Constanța și în Moldova, de unde au venit mulți.

”Din toți cei care au fost în subteran, acum mai sunt în Altân Tepe doar 9 bărbați. În total, sunt cam 270 de persoane în prezent, în Altân Tepe. Cei mai mulți sunt pensionari, iar populația fiind îmbătrânită, avem foarte puțini copii în sat”, am aflat de la maistrul Constantin Prodan.

Școala din satul Mina Altân Tepe este desființată și arată ca după război

Pe vremuri, la școala din satul Mina Altân Tepe învățau 1200 de elevi, dar în 2010 aceasta s-a închis.

Am intrat pentru prima dată într-o unitate de învățământ părăsită și pot spune că arată ca după război.

Peste tot sunt aruncate dosare, caiete sau jucării, în bibliotecă sunt sute de cărți pe rafturi, iar în laboratorul de biologie sunt împrăștiate insectare, borcane pentru experimente și eprubete.

În unele clase se mai poate vedea pe tablă ce au scris ultimii copii, iar pe holuri există la avizier listele cu materiile pentru examenele pe care le-au dat elevii de clasa a VIII-a în anul 2010.

La Școala Mina Altân Tepe veneau copii din toate localitățile învecinate și era și un grup școlar minier, în care tinerii învățau diferite meserii.

În prezent, cei 10-15 elevi din sat merg să învețe la școala din Stejarul, comuna de care aparține satul Mina Altân Tepe. În localitate este o singură grădiniță care mai funcționează și are 5-6 copii”, a afirmat maistrul Constantin Prodan.

În satul Mina Altân Tepe, apartamentele sunt goale, iar casele au fost părăsite

Până în anul 2003 când exploatarea minieră s-a închis, trăiau peste 3000 de persoane în satul Mina Altân Tepe.

Acum, apartamentele sunt ocupate în proporție de 15-20%, pentru că mulți au plecat și le-au părăsit.

Pe străzi se plimbă găini, cocoși și porci, iar multe case sunt gata să se dărâme.

”Au rămas doar câțiva oameni în sat, mai mult femei bătrâne. Pe vremuri eu lucram aici la abator, aveam și cinematograf, acum chiar și școala este părăsită.

Nu avem absolut nimic în comună, nici poștă, nici dispensar, nici medic, nimic. Abia acum ne-a pus și nouă microbuz, că nu am avut.

Pentru doctor mergem la Stejarul, dar mai degrabă îmi cumpăr medicamentele fără gratuitate decât să bat drumul până acolo și să dau bani pe autobuz.

Și la Beidaud avem medic, iar asistenta este de la Stejarul. Nici nu știu ce program are doctorul, într-un an am fost o singură dată la medic, în toamnă, când am făcut vaccinul antigripal, deși am multe probleme de sănătate.

Tot așa pustiu este și de sărbători, că suntem puțini în localitate. Este tare greu, avem un singur magazin și de acolo luăm ce ne dă.

Aveam 18 ani când am venit aici și m-am căsătorit cu un miner, acum am 65 de ani. Soțul meu a murit la doi ani după ce s-a pensionat”, a povestit o doamnă care a venit să vadă ce facem în curtea școlii.

Mina Altân Tepe a fost un sat în care oamenii se distrau, însă, acum, puținii locuitori își amintesc cu nostalgie de acele vremuri

”Mina Altân Tepe a fost o localitate liniștită. Chiar dacă erau aici oameni adunați din diferite colțuri ale țării, nu erau scandaluri sau bătăi. Se organizau frecvent baluri, serate, nunți și toată lumea se distra. Acum, nu a mai rămas nimic din farmecul de odinioară”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, maistrul Constantin Prodan.

Înconjurat de dealuri și păduri, satul Mina Altân Tepe este pitoresc, dar este foarte gol și trist. Dacă mina nu s-ar fi închis, cu siguranță era și acum o localitate prosperă, cu cea mai adâncă mină din țară și exploatația cu cel mai mult zăcământ de cupru din România.

April 18, 2021