Discover Dobrogea

Tag: Metin Omer

Medgidia, primul oraș modern al Imperiului Otoman

Subiect de romane, o localitate care încă mai păstrează, vag, farmecul pe care îl avea în secolul al XIX-lea, Medgidia a fost primul oraș modern dezvoltat de Imperiul Otoman. Istoria așezării este foarte veche, fiind găsite urme încă din perioada paleolitică, însă modernizarea orașului Medgidia sau Kara-Su cum s-a mai numit, a început odată cu perioada otomană.

Medgidia sau Kara-Su era un important centru economic în Dobrogea

În urmă cu două secole, Medgidia era importantă din punct de vedere economic. Deoarece se afla la întretăierea unor importante artere comerciale, în oraș se făcea comerț cu grâne și animale.

”În perioada otomană, până în secolul al XIX-lea, așezarea apărea cu numele Kara-Su, și era un puternic centru economic. Se spune că în localitate se organiza de două ori pe an un târg, sub numele de Panaghir, care înseamnă iarmaroc. Chiar și acum se mai păstrează denumirea Dealul Panaghirului, pentru locul în care se desfășura târgul.

Kara-Su, care se traduce prin ”apă neagră”, este o denumire turcească și are legătură cu adevărul geografic al zonei. Numele se pare că a fost dat din cauza bălților care se formau ca urmare a inundațiilor provocate de apa curgătoare din această zonă, care se numea și ea Kara-Su și a coloritului specific al acestei ape”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara și la Universitatea Ovidius Constanța.

Medgidia, orașul fondat de sultanul otoman Abdul Medgid

Deși nu a ajuns niciodată în Dobrogea, sultanul Abdul Medgid i-a ajutat pe tătarii care au emigrat din Crimeea și a fondat localitatea Medgidia, care îi poartă și acum numele.

”Sultanul otoman Abdul Medgid, care avea și titlul de calif, ceea ce însemna că era liderul lumii musulmane, i-a ajutat să emigreze pe tătarii din Crimeea, care erau supuși presiunilor și acuzați de autoritățile țariste că ar fi colaborat cu armatele otomane și aliate otomanilor în Războiul Crimeei.

În acest proces de emigrare, sultanul otoman Abdul Medgid a decis să îi sprijine pe tătari. Una dintre formele prin care a făcut acest lucru a fost de a fonda o localitate și a le facilita așezarea în aceasta.

Este vorba despre vechea așezare Kara-Su, care, începând cu 2 septembrie 1856, când a fost emisă iradeaua sultanului Abdul Megdid, un act special în administrația otomană, s-a decis crearea de condiții și primirea refugiaților, emigranților din Crimeea.

Acesta este considerat actul fondator al orașului Medgidia, pentru că, începând din acel moment, așezarea Kara-Su a fost cunoscută cu denumirea de Medgidie sau Medgidia.

Important în acest act este că se cere, în mod detaliat, să se acorde atenție felului în care se va dezvolta așezarea. Se solicita ridicarea unei moschei în centru și lângă ea, a unei clădiri administrative. De asemenea, se specifica felul în care să fie dezvoltate străzile, care să fie drepte și perpendiculare.

Toată această atenție acordată detaliilor a făcut din Medgidia, «primul oraș modern din Imperiul Otoman», după cum afirma istoricul Kemal Karpat.

S-a cerut dezvoltarea de străzi perpendiculare, astfel că și astăzi dacă mergem în Medgidia vom observa că partea veche a orașului, zona în care se află Primăria, Moscheea Abdul Medgid și principalele clădiri, străzile sunt perpendiculare. Ele au fost ulterior tăiate de niște construcții începute în perioada comunistă, fie că vorbim despre blocurile ridicate în acea zonă sau de crearea piațetei din fața Primăriei Medgidia”, a precizat profesorul Metin Omer.

Moscheea Abdul Medgid, lăcașul de cult construit în urmă cu 160 de ani

Impunătoare și în prezent, Moscheea Abdul Medgid era cea mai mare din Medgidia în 1860, când se spune că a fost inaugurată. Ea a fost ctitorită de sultanul al cărui nume îl poartă.
Sursa foto: Primăria Medgidia

”Moscheea Abdul Medgid a fost construită cu piatră de calcar, într-un stil clasic otoman. Se păstrează stâlpii originali care susțin tavanul, construiți din lemn de cedru adus din Liban, lemn care a rezistat până acum fără să fie afectat de carii, datorită unei tehnici speciale de tratare a lemnului.

În interior se păstrează și două lumânări imense, care se pare că sunt din perioada în care a fost construită moscheea. Piatra de temelie a fost pusă în 1856, pentru că se specifică acest lucru în iradeaua sultanului, dar se spune că a fost terminată prin 1860.

În curte, lângă moschee există și un loc pentru abluțiune, o zonă pentru spălarea rituală înainte de rugăciune”, a precizat pentru Discover Dobrogea, profesorul Metin Omer.

Foarte puține clădiri din perioada otomană au mai rămas în Medgidia

În Medgidia anului 1870 se spune că puteau fi văzute 25 de minarete. De altfel, populația musulmană, care era majoritară în oraș până în 1878, ajunsese la 20.000-30.000 de persoane în urma valurilor de migrare după Războiul Crimeei.

”Moscheea Abdul Medgid și hamam-ul sau baia turcească sunt printre puținele clădiri care au mai rămas din acea vreme. Rămășițele hamam-ului se află tot în apropierea moscheei.

Baia turcească a deservit și Seminarul musulman, care a fost parte a complexului construit în secolul al XIX-lea.

Hamam-ul s-a deteriorat în timp, mai ales că în perioada comunistă a avut niște destinații care au dus la deteriorarea lui. El a devenit spălătorie chimică și, la un moment dat, a fost chiar și un fel de uzină electrică.

Astăzi se mai păstrează o cupolă specifică arhitecturii islamice și mai pot fi văzute zonele prin care curgea apa. Accesul este mai dificil acum, dar din exterior poate fi văzută fosta baie turcească din Medgidia, situată la 200 de metri de moschee, în locul în care era și Seminarul musulman, din care nu a mai rămas nimic.

Din 25 de geamii care erau până în 1870 s-au mai păstrat 3 după 1878, dar tot timpul a rămas moscheea centrală, ctitorită de sultanul otoman Abdul Medgid”, povestește profesorul Metin Omer.

Podul peste valea Kara-Su, o construcție dorită de localnici

Când au sosit în Dobrogea emigranții din Crimeea, sultanul Abdul Medgid a dorit ca aceștia să fie conduși tot de un tătar, din respect pentru tradițiile și obiceiurile acestora. Astfel, Said Pașa a fost numit un fel de guvernator al regiunii.

”Atât Said Pașa, cât și urmașii săi, au avut foarte multe proprietăți și terenuri în regiune. Se pare că terenurile acestora se întindeau în zona orașului Medgidia, până spre Peștera și Cobadin. În orașul Medgidia locuința lui Muedin Bey a fost acolo unde se află acum Biblioteca Municipală.

De numele lui Said Pașa se leagă construirea unui pod peste valea Kara-Su, pentru că trebuia ca locuitorii să treacă și să aibă grijă de terenurile pe care le aveau în posesie.

Există o poveste potrivit căreia, Said Pașa i-a întrebat pe locuitorii Medgidiei dacă își doresc un spital, o moschee sau construirea unui pod.

Se pare că dorința locuitorilor a fost să fie construit un pod, lucru care s-a și realizat, iar construcția i-a purtat numele lui Said Pașa. Podul a rămas în picioare și a fost folosit până la sfârșitul secolului al XIX-lea. El era în zona vechii gări a orașului, clădire care a fost realizată de compania britanică, aceeași care a construit și calea ferată Cernavodă-Constanța.

De altfel, construirea acestei căi ferate a contribuit la dezvoltarea Medgidiei și nu întâmplător s-a decis înființarea unei gări la Medgidia. Mai mult, în apropiere de gară s-au construit magazii de cereale, tocmai pentru că orașul era un centru important al comerțului cu grâne, iar primăvara și toamna se organizau târguri pentru vânzarea de grâne și animale, iar la târguri veneau chiar și judecătorii pentru a putea parafa mai repede tranzacțiile făcute la Medgidia”, am mai aflat de la prof. univ. Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara și la Universitatea Ovidius Constanța.

Orașul Medgidia, subiect de romane. Chiar și Jules Verne a scris despre Kara Su

De-a lungul timpului, orașul Medgidia i-a inspirat pe mai mulți scriitori. În romanul de aventuri ”Kéraban încăpățânatul”, Jules Verne și-a plimbat personajul principal și prin Kara-Su. Deoarece nu voia să plătească o taxă de trecere a podului care traversa Bosforul, Kéraban, un negustor turc din Istanbul a preferat să înconjoare Marea Neagră și a poposit astfel și la Medgidia.

”Orașul dobrogean apare și în scena unor romane naționale. Cel mai recent este al scriitorului Cristian Teodorescu, născut în Medgidia. El a publicat romanul «Medgidia orașul de apoi», în care am putea spune că localitatea nu este doar o scenă a romanului, ci și personaj, pentru că autorul prezintă într-un mod foarte pitoresc modul în care aceasta se transformă. Dintr-un oraș cosmopolit în perioada interbelică, Medgidia a început să decadă când regimul comunist i-a distrus toată această frumusețe. «I-au răpit aura», cum spune autorul.

Mai este scenă într-un roman interbelic, intitulat «Kara Su», denumirea veche a orașului Medgidia, scris de Ilie Valerian, care este pseudonimul scriitorului Valeriu Ionescu. Romanul a apărut prin 1936, iar subiectul principal este dragostea dintre o localnică tătăroaică și un inginer sosit de la București pentru a realiza niște lucrări la calea ferată. Este prezentată comunitatea musulmană din Medgidia, dar autorul scrie și despre celelalte etnii și, în general, despre viața din oraș”, am mai aflat de la profesorul Metin Omer.

Medgidia, un oraș al contrastelor

Deși are o istorie foarte veche și interesantă, Medgidia nu este un oraș atractiv pentru turiști. Clădirile impozante construite după 1878, devenite ulterior monumente de patrimoniu, sunt lăsate să se degradeze, în loc să fie restaurate.

Muzeul de Artă din Medgidia, un edificiu superb, este lăsat acum în paragină. Instituția de cultură a fost înființată în anul 1975, într-o clădire de patrimoniu, în onoarea celui mai mare pictor dobrogean, Lucian Grigorescu, născut în Medgidia. Restaurată la un moment dat, fațada clădirii a fost desfigurată prin montarea unei odioase tâmplării din termopan, interzisă la monumentele istorice.

Și Școala de fete, care a fost construită în anul 1879 este acum o clădire închisă, despre viitorul căreia nu se știe nimic.

Vechile străduțe ale orașului Medgidia încă mai păstrează parfumul de epocă și te transpun în secolul XX.

Dacă ajungeți în Medgidia mergeți și în cartierul vechi, unde puteți vedea o casă, monument istoric, pe frontonul căreia scrie numele fostului proprietar, Murad G. Ali și anul în care a fost construită, 1906. Murad Ali a fost consilier local la Medgidia, dar a avut proprietăți și în Constanța. Fosta locuință de pe strada Kemal Agi Amet arată deplorabil acum, după 115 ani de la ridicarea ei.

Se spune că în anul 1901, Medgidia era una dintre cele mai dezvoltate localități din Dobrogea și avea 36 de străzi, 10 hanuri și 7 hoteluri de mici dimensiuni. Până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, orașul avea foarte mulți oameni înstăriți, iar unele dintre construcțiile pe care aceștia le-au ridicat în urmă cu aproape un secol pot fi văzute și în prezent.

Cu siguranță, Medgidia ar putea deveni un oraș turistic, dacă toate monumentele istorice din oraș, care au povești foarte interesante, ar fi puse în valoare.

December 18, 2021
Babadag, orașul cu multe legende, al cărui nume este mai vechi decât Imperiul Otoman

Orașul Babadag este situat între dealuri ce poartă nume turcești și are o istorie foarte veche și interesantă. Numele localității, în traducere ”Muntele Tatălui” este mai vechi decât Imperiul Otoman, astfel că s-au păstrat numeroase povești din acele vremuri. Când mergem spre Tulcea, de regulă trecem în grabă prin frumosul oraș Babadag, fără să știm că are atracții turistice și legende captivante.

Babadag, prima așezare a turcilor în Europa

Denumirea localității Babadag este legată de sosirea turcilor și a turkmenilor pre-otomani pe acest teritoriu, fiind astfel mai veche decât Imperiul Otoman.

”Putem spune că Babadag este, din această perspectivă, prima așezare a turcilor în Europa. Specialiștii vorbesc despre trecerea turcilor otomani în Rumelia, în Balcani, în sec. al XIV-lea, odată cu cucerirea peninsulei Gallipoli.

Totuși, turcii selciucizi s-au stabilit în Babadag încă din sec. al XIII-lea, în anul 1260. Este foarte important de precizat, faptul că s-au stabilit într-un mod pașnic, ei fiind așezați în această zonă de către împăratul bizantin”, a declarat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea Hacettepe din Ankara și la Universitatea Ovidius Constanța.

Babadag, locul de legendă în care a trăit Sari Saltuk

Babadag este un cuvânt format din doi termeni turcești, ”baba”, care înseamnă tată și ”dag”, în traducere deal sau munte, asfel că i se mai spune și ”Muntele Tatălui”.

”Denumirea localității are legătură cu faptul că aceasta este împrejmuită de dealuri. ”Baba” are legătură cu un personaj, despre care legendele au îmbinat realitatea cu fantasticul.

Sari Saltuk Baba, a fost cel care i-a condus pe primii turci care s-au așezat în acest teritoriu. De fapt, denumirea orașului se referă la așezarea lui Sari Saltuk în Babadag.

Există și o legendă, pentru că în apropierea unuia dintre dealurile care înconjoară orașul Babadag, dealul sudic, există un mormânt al lui Koyun Baba. Acesta a devenit și un fel de loc de pelerinaj de-a lungul timpului și are o legătură cu Sari Saltuk, în sensul în care acesta ar fi contribuit, la un moment dat, la găsirea mormântului pierdut al lui Sari Saltuk”, am aflat de la prof. dr. Metin Omer.

Orașul Babadag, centru cultural în Imperiul Otoman

Babadag este un oraș care, în perioada Otomană a avut un loc foarte important. O bună perioadă de timp a fost un centru cultural în Imperiul Otoman, o zonă în care s-au așezat personalități din birocrația otomană, iar începând din sec. al XVII-lea a fost un punct strategic foarte important.

”Orașul Babadag a fost fondat de turcii selciucizi, fiind apoi revalorificat în perioada otomană. Dobrogea a fost cucerită de otomani începând cu 1417, dar dezvoltarea orașului și transformarea lui într-un centru cultural este legată de sultanul Baiazid al II-lea, care, în campania sa împotriva Moldovei, în urma căreia a cuceri Cetatea Chilia și Cetatea Albă, a poposit la Babadag.

Legenda spune că a avut un vis în care i s-a arătat Sari Saltuk și i-a spus că va câștiga această bătălie pentru care se pregătea, dar că apoi trebuie să îi reconstruiască mormântul.

Astfel, la întoarcerea victorioasă din campanie, Baiazid al II-lea a descoperit mormântul și a descoperit mausoleul lui Sari Saltuk, mausoleu care există și astăzi, undeva la câteva străzi distanță de moscheea Gazi Ali Pașa.

El a înființat și o fundație pioasă, căreia i-a adăugat câteva băi publice, hammam-uri, o medresă – o școală, contribuind astfel la dezvoltarea orașului.

Mai târziu, începând cu sec. al XVII-lea, când în urma schimbărilor geo-politice, Imperiul Otoman începe să piardă în fața Marilor Puteri și în mod special ca urmare a politicii Imperiului Rus de a coborî spre apele calde și de a ajunge la Istanbul, Babadagul devine un centru militar foarte important.

S-a instalat aici un comandant de oști, s-a construit o cetate în apropiere de oraș, lucru care a dus la decăderea orașului din punct de vedere cultural, dar din punct de vedere economic continuă să prospere, până în 1877-1878.

În urma Războiului Ruso-Otoman, Dobrogea a intrat între granițele românești și a devenit parte a statului român modern, astfel că a început un proces de emigrare a populației turce, care până atunci era majoritară în localitate”, spune prof. univ. Metin Omer.

În județul Tulcea trăia cea mai numeroasă comunitate de musulmani din Dobrogea

Dacă ne uităm astăzi pe harta Dobrogei, observăm că în județul Constanța sunt cele mai mari comunități de turci și tătari din regiune. Nu la fel au stat lucrurile, însă, în trecut, când în județul Tulcea se înregistra cea mai mare populație de musulmani.

”Zona de nord a Dobrogei a fost mult mai populată cu musulmani și aproape toate localitățile din județul Tulcea aveau o populație importantă de turci.

Acest lucru poate fi sesizat și din denumirile vechi ale localităților, doar că cei din nordul Dobrogei, din județul Tulcea, au fost și primii care au ales să părăsească regiunea.

Plecarea lor nu a fost întâmplătoare și are legătură cu trecutul acestor populații. Cei mai mulți erau tătari sosiți din Crimeea și veniseră în urma presiunilor la care erau supuși în Imperiul Rus.

În timpul Războiului Ruso-Otoman, armata rusă a trecut prin Dobrogea, iar ostașii s-au gândit că vor avea aceeași soartă pe care o avuseseră și în Crimeea, astfel că au ales să părăsească regiunea, în 1878”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

Atracții turistice în orașul Babadag

Orașul Babadag are câteva atracții turistice interesante, care merită să fie vizitate. Chiar dacă vă grăbiți, incursiunea prin oraș nu durează mai mult de o oră, dar, dacă acum cunoașteți câteva povestiri despre localitate, atracțiile vor prezenta un interes mai mare. Este vorba despre Moscheea Gazi Ali Pașa, Muzeul de Artă Orientală și Mausoleul în care este înmormântat Gazi Ali Pașa, toate situate în apropiere una față de cealaltă.

Moscheea Gazi Ali Pașa, unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România

”Moscheea este importantă, în primul rând pentru că a fost fondată de Gazi Ali Pașa. Ea atrage privirile prin arhitectura sa deosebită. Moscheea Gazi Ali Pașa are un stil tipic otoman, fiind o clădire dreptunghiulară cu un minaret înalt de 21 de metri, construit din piatră și cărămidă.

Moscheea Gazi Ali Pașa este unul dintre cele mai vestite lăcașuri musulmane de cult din România.

Marele istoric Kemal Karpat, care era născut în apropiere de Babadag, povestește în memoriile sale că în cele două mari zile de sărbătoare ale musulmanilor, Kurban Bayram– sărbătoarea sacrificiului și Ramazan Bairam– sărbătoarea care încununează zilele de post, luna Ramadanului, musulmanii din satele din împrejurimi veneau la rugăciune la moscheea Gazi Ali Pașa.

Ei aveau un respect față de această moschee și mergeau în semn de omagiu pentru cel care a fondat-o și cei care au contribuit la întreținerea ei de-a lungul timpului”, a precizat pentru Discover Dobrogea, prof. univ. Metin Omer.

Muzeul de Artă Orientală din Babadag

Muzeul de Artă Orientală se află în spatele moscheei Gazi Ali Pașa și se afla în reabilitare în luna martie, când am ajuns acolo.

”Muzeul de Artă Orientală de la Babadag este important, pentru că se află în clădirea în care Gazi Ali Pașa a fondat în 1610 o medresă, un seminar musulman în care se pregăteau imamii și profesorii de limba turcă.

La muzeu sunt obiecte care țin de viața de zi cu zi a comunității turce, tot ceea ce înseamnă obiecte de uz casnic și religios.

Este un loc bun în care ne putem face o idee cu privire la ce însemna, pentru că astăzi tradițiile se pierd ușor, viața de zi cu zi a comunității turce din Babadag și chiar din toată Dobrogea”, a declarat prof. univ. Metin Omer.

Mausoleul Gazi Ali Pașa

Gazi Ali Pașa a fost înmormântat lângă moscheea pe care a fondat-o, iar mausoleul în care acesta își duce odihna veșnică poate fi văzut și astăzi.

”Acesta este situat între moschee și casa în care trăiește imamul comunității, iar clădirea de lângă moschee este cea în care a existat caravanseraiul, am aflat de la prof. univ. Metin Omer.

Mausoleul lui Sari Saltuk Baba

La câteva străzi de Moscheea Gazi Ali Pașa, turiștii pot vedea mausoleul lui Sari Saltuk Baba, care a trăit între anii 1199-1298. Sari Saltuk a fost trimis în Anatolia și apoi în Dobrogea, împreună cu 700 de ostași din Horasan, pentru răspândirea religiei islamice.

”Pe cale mistică îndeosebi și pe căile toleranței și evlaviei propagate de curentul mistic Bektași, Sari Saltuk i-a influențat pe nemusulmani și a contribuit în mare măsură la răspândirea religiei islamice în Balcani.

Atat in Dobrogra, cat si la nivel national, rezervatia cuprinde una dintre cele mai mari concentratii de specii amenintate cu disparitia cum sunt numeroare specii de orhidee.

Odata cu infiintarea rezervatiei s-a urmarit si conservarea anumitor asociatii forestiere unice in zona Dobrogei reprezentate in special de arbori de ce au peste 100 de ani.

Vegetatia ierboasa este reprezentata de pajistile de cimbrisor, pajistile de negara, sadina, paius stepic, precum si pajistile de pir crestat. Vegetatia lemnoasa este caracterizata de specii precum sleaul dobrogean de culme si sleaul cu stejar brumariu.

A câștigat afecțiunea nemusulmanilor, a întreținut dialoguri foarte frumoase cu aceștia și astfel, de secole, musulmanii și nemusulmanii au trăit în pace și liniște în Dobrogea” scrie pe plăcuța amplasată la intrarea în mausoleu.

Rezervația naturală Pădurea Babadag

O altă atracție, cunoscută de foarte multă lume, este pădurea Babadag. Rezervația naturală pădurea Babadag este frumoasă în orice anotimp. Aria protejată are o floră și o faună bogată și diversificată, păduri de foioase, arbori care depășesc vârsta de 100 de ani și specii de orhidee pe cale de dispariție. Vegetația ierboasă este reprezentată de pajiștile de cimbrișor, pir crestat și paius stepic.

În rezervație își au habitatul broasca țestoasă dobrogeană, șarpele balaur, vipera cu corn, dar și multe păsări care cuibăresc în zonă. Important este ca atunci când facem o drumeție prin rezervație să nu rupem florile și să păstrăm curățenia.

May 25, 2021
Hagieni, satul tătarilor din Dobrogea care au călătorit la Mecca

Numele localităților ne oferă adesea, informații despre motivul pentru care au fost înființate sau poate avea legătură cu anumite caracteristici ale lor. Hagieni, satul tătarilor din sudul județului Constanța are o istorie veche de aproape două secole. Acum, este o localitate aproape uitată din Dobrogea, însă, prin legendele și tradițiile păstrate de localnici ar putea deveni o atracție turistică.

Hagieni, satul înființat în perioada otomană

Hagieni este un sat caracteristic pentru Dobrogea, o localitate care a fost înființată în perioada otomană, special pentru tătarii așezați pe aceste meleaguri. Profesorul universitar Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea ”Hacettepe” din Ankara, cercetător științific la Universitatea Ovidius Constanța a declarat pentru Discover Dobrogea, că localitatea Hagieni a fost înființată în anul 1824. El spune că este foarte probabil ca acest sat să fi apărut în perioada emigrărilor din zona Peninsulei Crimeea, locul de origine al tătarilor.

”De altfel, cei mai mulți membri ai comunității tătare din România au sosit în Dobrogea odată cu emigrările care au început în anul 1783, când a fost anexat Hanatul Crimeei de către Imperiul Rus. De atunci, până pe la 1878, de fiecare dată în urma unui război ruso-otoman, valuri importante de tătari au sosit în Dobrogea, unde au fost instalați de autoritățile otomane”, a precizat doctorul în istorie Metin Omer.

Hagieni, satul hagiilor stabiliți în Dobrogea

Este foarte interesantă proveniența denumirii satului Hagieni, al cărui nume era Hagilar sau “Hacılar”, cum se scrie în tătărește. Ambele variante provin de la cuvântul hagiu, care era folosit pentru musulmanii care au efectuat pelerinajul la Mecca. Astfel, profesorul Metin Omer spune că însăși denumirea localității ne sugerează că așezarea a fost una în care erau foarte mulți credincioși care au călătorit la Mecca. În plus, el spune că în satul Hagieni locuiau oameni înstăriți, deoarece nu oricine își permitea să meargă la Kaaba.

”Islamul are 5 stâlpi, potrivit cărora musulmanul trebuie să își mărturisească credința, pentru că el crede doar în Allah, să efectueze cele 5 rugăciuni zilnice, să dea zecheatul sau dania celor săraci, să țină postul, iar ultimul stâlp este pelerinajul. Dacă toate sunt obligatorii, în privința călătoriei la Mecca, potrivit credinței islamice, doar musulmanii care își permit să meargă la Kaaba trebuie să îndeplinească această cerință. Ei bine, asta ne arată că în Hagieni, locuitorii care au populat prima dată localitatea erau oameni destul de înstăriți”, am mai aflat de la doctorul în istorie Metin Omer.

În Hagieni a mai rămas o singură geamie

Hagieni încă păstrează urme ale unei comunități prospere. Din păcate, astăzi vorbim doar de urme, spune cu regret profesorul Metin Omer.

”A mai rămas în picioare geamia din Hagieni, care este o construcție interesantă, o geamie tipică, din piatră, specifică geamiilor dobrogene. Deși este construită în 1903, cu siguranță ea nu a fost prima geamie, pentru că satul Hagieni a apărut în 1824. Cu siguranță au fost și alte geamii, pentru că era o caracteristică în satele dobrogene unde existau comunități importante de musulmani, ca geamia principală să se numească ”giuma geami” (Cuma Camii) sau geamia de vineri, pentru că în această zi, musulmanii efectuează rugăciunea în comunitate și este nevoie de o clădire mai mare, restul geamiilor fiind de cartier. Cu siguranță geamia care a rămas astăzi în picioare este geamia principală, celelalte dispărând în timp”, mi-a declarat profesorul Metin Omer.

Cândva un sat prosper, Hagieni este acum un sătuc uitat de lume

Singurul recensământ din care putem afla numărul tătarilor care locuiau în satul Hagieni este cel din 1930. Potrivit informațiilor furnizate de atunci, aflăm că trăiau 398 de tătari în localitate. Totuși, aceste date nu sunt relevante, deoarece începând din 1878 foarte mulți musulmani au ales să părăsească Dobrogea pentru a se așeza în Imperiul Otoman, devenit apoi Republica Turcia. Se știe că doar în perioada interbelică au plecat din Dobrogea aproximativ 115.000 de turci și tătari și s-au stabilit în Turcia.

Cimitirul musulman din Hagieni este o poveste în sine

Astăzi au mai rămas aproximativ 80 de tătari în Hagieni și ne arată cât de mult s-a redus numărul musulmanilor din această așezare. Scăderea se poate observa și dacă privim cimitirul musulman din Hagieni, spune profesorul Metin Omer.

El precizează că, în apropierea cimitirului putem observa cât vedem cu ochii, urme de piatră. Sunt pietrele de mormânt, care arată că a fost o așezare importantă, cu mulți locuitori, dar, din păcate, ele nu mai sunt întreținute, afirmă cu tristețe doctorul în istorie Metin Omer.

”Încă un indiciu care ne arată că a locuit o comunitate înstărită în Hagieni, este că există pietre de mormânt care au capetele lucrate într-un anume fel. Era o tradiție încă din perioada otomană, care s-a mai păstrat câțiva ani după aceea, dar astăzi s-a pierdut. Potrivit acesteia, pietrele de mormânt reflectau statutul social și sexul celui care era îngropat. Astfel, cineva care fusese imam, avea un fel de turban pe piatră, cine a fost învățător avea un fes pe mormânt. Erau destul de multe astfel de pietre de mormânt în urmă cu câțiva ani în Hagieni, astăzi, probabil că ele au mai dispărut, pentru că timpul nu iartă”, mi-a spus profesorul Metin Omer.

Tabia tătărească, un fel de cazarmă otomană la Hagieni

Importanța pe care satul Hagieni a avut-o în urmă cu aproape 200 de ani, în perioada otomană, este dată și de existența unei cazărmi. Profesorul Metin Omer spune că există în apropierea satului un deal, care se numește ”tabia tătărească”.

”Tabia erau un fel de cazărmi otomane, construite în apropiere de graniță sau lângă obiectivele militare importante. Cea de la Hagieni este una din pământ, nu neapărat cea mai sofisticată tabie construită de otomani, precum cea de la Silistra.

Totuși, faptul că satul Hagieni se afla pe un drum pe lângă care treceau armatele otomane în expedițiile lor spre nord și faptul că au existat destul de multe războaie ruso-otomane, mai ales în sec. al XIX-lea, unele date chiar pe teritoriul dobrogean, ne determină să credem că Hagieni a fost considerat un punct strategic important, dacă s-a ales acolo construirea unei tabii, chiar dacă ea nu era foarte complexă”, am mai aflat de la doctorul în istorie Metin Omer.

Trecutul imperial al Dobrogei ar putea valorificat într-un tur istoric

La istorie stăm bine, cu turismul nu prea ne descurcăm. În Dobrogea există multe legende, dar nu știm să punem în valoare multiculturalitatea și trecutul imperial al acestei regiuni. Un tur istoric, prin care turiștii și localnicii să afle poveștile din perioada Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin și apoi din timpul Imperiului Otoman, ar fi cu siguranță un proiect de succes pentru Dobrogea.

Traseele istorice și gastronomice ar putea atrage o nouă categorie de vizitatori în județele Constanța și Tulcea. Atât la Hagieni, cât și în multe alte localități există comunități importante de musulmani, dar și ale altor 18 etnii, în cadrul cărora se păstrează tradițiile de câteva secole, iar turiștii ar putea fi fascinați să afle legendele acestor locuri cu o istorie bogată, dar, din păcate, uitate în timp. Dacă mergi spre Mangalia și ajungi de curiozitate la Hagieni, nu rata nici Pădurea Hagieni, o adevărată oază de verdeață în sudul litoralului.

Fotografiile ne-au fost oferite de profesorul universitar Metin Omer, doctor în istorie la Universitatea ”Hacettepe” din Ankara, cercetător științific la Universitatea Ovidius Constanța.

May 28, 2020