Discover Dobrogea

Tag: Maria Magiru

Dublă lovitură pentru Muzeul de Artă Populară Constanța, după pensionarea directorului Maria Magiru

Maria Magiru este, la fel ca regretata Doina Păuleanu, o adevărată enciclopedie. Ea a realizat, din nimic, Muzeul de Artă Populară Constanța, încă din 1975 și, timp de o viață i-a îmbogățit permanent colecția cu numeroase obiecte de artă populară. Acum, instituția de cultură este foarte vizitată, deține peste 17.000 de piese reprezentative pentru România, dar și pentru etniile din Dobrogea, iar expozițiile permanente și tematice îi atrag frecvent pe constănțeni și pe turiști.

Maria Magiru va rămâne în istoria Constanței, însă Muzeul de Artă Populară este la mâna politicienilor

Astăzi a ieșit la pensie Maria Magiru, această legendă vie a etnografiei dobrogene, astfel că mulți colaboratori și admiratori ai activității dânsei au felicitat-o pentru bogata activitate și pentru piesele de colecție pe care le-a achiziționat pentru muzeu și le-a lăsat în urmă. În plus, doamna Magiru, din dragoste pentru etnografie și pentru Dobrogea și din dorința de a păstra inclusiv casele tradiționale din regiune, clădiri care se deteriorează, iar politicienilor nu le pasă de ele, a reușit să strămute o locuință foarte veche, în curtea Mănăstirii Dervent și a transfomat-o în muzeu.

Prima lovitură despre care vorbeam este plecarea din muzeu a celei care a creat instituția și a făcut-o să devină importantă pe harta atracțiilor turistice din Constanța.

Unii i-au adus astăzi flori doamnei Magiru, dar buchetele care au lipsit au fost chiar de la cei care ar fi trebuit să îi aprecieze munca, respectiv Primăria Constanța, în subordinea căreia s-a aflat timp de zeci de ani, instituția pe care a condus-o și Consiliul Județean Constanța, în subordinea căruia se află de la începutul acestui an.

A doua lovitură, una de grație aș spune, pe care a primit-o Muzeul de Artă Populară Constanța și implicit doamna etnografiei dobrogene, a fost numirea făcută de Consiliul Județean Constanța pentru cel care îi va lua locul, fără ca, măcar, dna Magiru să fie consultată sau întrebată. Un artist cu un CV neimpresionant, care are, ce-i drept, doctorat și este președinte al Uniunii Artiștilor Plastici Constanța, însă, nu are cunoștințele necesare pentru funcția în care a fost numit interimar. Artistul Florentin Sârbu nu este nici specialist, nici expert în etnografie, așa cum sunt toți managerii muzeelor de artă populară din țară.

Deși există un om foarte bine pregătit în muzeu, care a scris o carte dedicată etniei rușilor lipoveni și numeroase articole în reviste de specialitate, cu doctorat rezultat în urma mai multor ani de cercetare etnografică, lucrează de 25 de ani în instituția de cultură și are pregătirea necesară, o persoană care, în mod logic, ar fi trebuit să asigure interimatul, aceasta nu a fost luată în calcul, pentru că nu este susținută politic. Cu un CV extrem de generos, cu cercetare de teren realizată în majoritatea satelor dobrogene pe diferite teme etnografice, sute de interviuri date către presă, zeci de expoziții realizate în muzeu și pagini întregi de rezultate pe Google la simpla căutare ”Cerasela Dobrinescu”, specialistul, expertul pe patrimoniu dobrogean acreditat de Ministerul Culturii, Cerasela Dobrinescu, nu a fost în cărțile Consiliului Județean Constanța.

De altfel, nu este prima dată când, în Constanța, politicienii își bagă nasul într-un domeniu în care nu se pricep și strică imaginea instituțiilor de cultură. Teatrul Fantasio și Teatrul de Balet Oleg Danovski din Constanța sunt doar două exemple în acest sens. Gurile rele spun chiar că Muzeul de Artă Populară ar putea deveni doar o secție a Muzeului de Artă Constanța, lucru pe care nici măcar comuniștii nu l-au făcut. Trist, nu-i așa?

După fotbal și politică, probabil, mulți se vor pricepe acum și la etnografie, un domeniu care nu se învață în câteva zile sau în câțiva ani. Păcat, foarte păcat că s-au grăbit cei de la Consiliul Județean Constanța să își numească omul pe care l-au dorit și nu au vrut să permită continuarea a ceea ce Maria Magiru a construit în 48 de ani, de către un om pregătit de dânsa, cu multă răbdare, timp de 25 de ani.

Pe platforma Discover Dobrogea am scris, de-a lungul timpului, numeroase articole cu informații oferite de dr. Cerasela Dobrinescu, pe care, cu siguranță le-ați citit și le-ați apreciat, dar, până astăzi, scuzați-mi ignoranța, dar n-am auzit de artistul Florentin Sârbu și de activitatea dânsului, chiar dacă este președintele Uniunii Artiștilor Plastici din Constanța. Și aceasta, în condițiile în care îi cunosc pe mulți dintre artiștii constănțeni, iar finul meu, artistul Eusebio Spînu, fost președinte al UAP Constanța 1, o personalitate în domeniul ceramicii, m-a introdus în minunata lume a artiștilor plastici. Probabil, lucrările pe care dl Sârbu le realizează din ceramică sunt foarte apreciate de către publicul larg, însă, pregătirea pe care o are nu îl califică pentru funcția de director interimar al Muzeului de Artă Populară Constanța. Poate va fi reparată această greșeală la concursul care va fi organizat, deși este cam greu de crezut.

May 30, 2023
Muzeul de Artă Populară Constanța, primul Palat Comunal, un imobil cu povești frumoase

Despre clădirea care acum adăpostește Muzeul de Artă Populară Constanța au apărut multe legende de-a lungul celor 125 de ani de când a fost inaugurată. Monument istoric de arhitectură, imobilul a fost primul sediu al Primăriei Constanța, ”Palat Comunal”, cum se numea în 1896. Totuși, multă lume credea că este biserică și chiar se închina când ajungea în fața clădirii.

Muzeul de Artă Populară, sediul celei dintâi primării a Constanței

La 18 ani după Unirea Dobrogei cu România, în Constanța a fost inaugurat primul Palat Comunal, un sediu pentru autoritățile locale de la acea vreme.

”Amplasamentul imobilului a fost ales de la început pe un teren despre care se știa că prezintă condiții dificile de fundare.

Locul a fost studiat anterior pentru construcția catedralei orașului. Din documente rezultă că în zona cuprinsă între străzile Vasile Alecsandri și Karatzali a existat șanțul de apărare din exteriorul zidului de vest al vechii cetăți Tomis.

După distrugerea totală a cetății, în anul 1828, șanțul de apărare a intrat într-un proces lent și natural de astupare.

În perioada 1860-1880 șanțul a fost acoperit complet prin depuneri de moloz, gunoaie menajere, pământ rezultat din săparea fundațiilor altor construcții. Din analiza documentelor păstrate la Arhivele Statului rezultă că planurile pentru realizarea fundațiilor construcției au fost prevăzute inițial la 3 metri, dar la execuția săpăturilor s-a constatat că grosimea stratului de umplutură era mai mare și a fost suplimentat devizul pentru o adâncime de 6 metri a fundației.

Construcția, cu subsol, parter, etaj și mansardă a fost realizată între anii 1894-1896, fiind primul sediu al Primăriei Comunei Constanța.

Inaugurarea Palatului Comunal a avut loc în anul 1896, însă primăria nu a stat mult aici. Din anul 1906 în imobil a funcționat Direcția de Poștă și Telegraf, până în 1968, când statul comunist a construit Palatul Poștelor și Telefoanelor.

După 1970 clădirea a intrat în circuitul muzeal și de aici începe o întreagă istorie”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Mult timp s-a crezut că edificiul care găzduiește Muzeul de Artă Populară este biserică

Este o poveste foarte frumoasă legată de edificiul care găzduiește Muzeul de Artă Populară. Multă vreme s-a spus că, de fapt, acolo a fost construită o biserică, deoarece în spate are o cupolă, iar la intrare are coloane specifice lăcașurilor de cult. Potrivit zvonurilor, biserica nu a putut fi sfințită, astfel că a imobilul avut mai multe funcționalități de-a lungul timpului.

Este doar un mit, pentru că, efectiv, clădirea a fost prima primărie construită în Constanța de către arhitectul Ion Socolescu. Deoarece el a proiectat-o în stilul neoromânesc și a folosit elemente ecleziastice, aspectul acestora i-a determinat pe oameni să creadă că se construiește o biserică.

Astfel, au apărut și legende despre această clădire. Unii spuneau că imobilul trebuia să fie biserică, însă lăcașul de cult nu a putut fi sfințit pentru că au fost găsiți doi îndrăgostiți care pângăriseră spațiul. Potrivit altei legende, un muncitor a căzut de pe schele și a murit în timpul lucrărilor de construire, iar destinația clădirii a fost schimbată, deoarece se considera că acest incident va purta ghinion viitoarei biserici.

”Elementele constructive și decorative la care a apelat arhitectul Ion Socolescu erau specifice construcțiilor tradiționale și edificiilor de cult. Alternarea pe fațade a brâielor de cărămidă cu tencuiala o făcea să semene cu o biserică.

La sfârșitul anului 1975, când clădirea a devenit sediul Muzeului de Artă Populară, eu am asistat la momente în care foarte multă lume trecea prin dreptul clădirii și se oprea să se închine.

Sigur că existau la această vreme și legende potrivit cărora clădirea trebuia să fie o biserică, însă ele au fost demontate ulterior”, a povestit pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Fosta sală de ședințe are tavanul pictat în stil bizantin

Pe lângă arhitectura deosebită a clădirii care adăpostește Muzeul de Artă Populară Constanța, un alt element interesant este regăsit la etaj, în sala cu tavanul pictat.

”Când s-a terminat construcția, în anul 1896, primăria a semnat un contract cu pictorul August Pérrier, care a avut sarcina să zugrăvească plafonul sălii de ședințe de la etaj.

El l-a pictat și l-a decorat cu ornamente parțial aurite și cu o bordură specifică stilului bizantin”, am mai aflat de la directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

În Constanța trebuia să fie realizat Muzeul Istoriei Partidului Comunist Român

În anul 1972, autoritățile doreau să înființeze în Constanța un Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român, în sediul Muzeului de Artă Populară.

„Proiectul privind organizarea unui Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român nu a durat mult.

Se făcuse tematica, s-a lucrat la reparația și recompartimentarea clădirii în perioada 1972-1974 și au venit cei de la Comitetul Central pentru a vedea în ce stadiu se află lucrările.

Adrian Rădulescu îi conducea spre muzeu și cineva din CC a spus că imobilul seamănă cu o biserică. Oaspeților de la București li s-a spus legenda potrivit căreia clădirea trebuia să fie biserică, dar că a fost schimbată destinația acesteia.

Politicianul nici nu a vrut să mai intre în clădire și a spus: ”Păi cum, tovarășu, noi facem un Muzeu de Istorie a Partidului Comunist Român într-o fostă biserică?”. Astfel, muzeul nu a mai fost amenajat în acest spațiu.

Apoi, când au mers în Piața Ovidiu și au văzut clădirea primăriei, actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, ei au spus că aceea este cea mai potrivită clădire pentru proiectul pe care îl aveau”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Clădirea de patrimoniu nu a mai fost restaurată din 1989

Monumentul istoric a fost restaurat de două ori, după cutremurele din 1977 și 1986. De 31 de ani însă, nu au mai fost realizate lucrări de reabilitare, iar clădirea are numeroase fisuri și a început să se deterioreze.

După fiecare cutremur, clădirea a fost restaurată. Dacă nu s-ar fi intervenit în structura ei de rezistență în anii 1972-1974, când au fost realizate circuitele pentru săli, poate că ea nu ar fi suferit la cutremure.

”Prima dată, clădirea a fost serios afectată după cutremurul din 1977. A existat un proiect de reparații și s-au făcut lucrări de consolidare. Dar, cel mai mult, clădirea a fost afectată după cutremurul din anul 1986, când am fost evacuați și s-au făcut lucrări de reparații capitale, aproape doi ani și jumătate, din 1987 până în vara lui 1989.

Pentru prima dată, atunci s-a făcut o expertiză tehnică a imobilului. Fiind construită pe un teren de umplutură, acesta s-a tasat cu timpul, iar clădirea a a avut de suferit. Au contribuit la degradarea ei și reparațiile care s-au realizat pentru pavarea străzilor Alecsandri și Karatzali.

Existau serioase probleme și la fundație, pentru că apa pluvială nu era dirijată prin niște burlane de evacuare, iar cărămida aparentă care constituia curtea muzeului mergea până lângă zidurile clădirii.

S-a făcut un alt proiect și s-au betonat de jur-împrejur zidurile și de atunci nu am mai avut probleme la fundație cu umiditatea și cu igrasia. Astfel, am putut organiza la subsolul clădirii, o parte din depozitele de metal, ceramică și lemn, în spații dotate cu aparate speciale de ventilație, care asigură temperatura și umiditatea cerute conform legii conservării patrimoniului cultural național”, spune directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Viața satului dobrogean este prezentată la Muzeul de Artă Populară Constanța

Muzeul de Artă Populară Constanța a strâns, de-a lungul anilor, 17.000 de piese reprezentative pentru România, dar și pentru etniile din Dobrogea. La parterul instituției de cultură există un spațiu în care se realizează expoziții temporare cu tematică dobrogeană.

De asemenea, există în muzeu o expoziție permanentă, în care vizitatorii pot vedea toate genurile creației populare, de la ceramică, lemn și metal, până la textile, costume, podoabe și mobilier țărănesc din toate provinciile istorice.

”Am început cercetarea etnografică prin sate, în 1972-1973, pentru că aveam nevoie de colecții noi în muzeu. Am luat la picior toate satele din Dobrogea și am început, pe lângă cercetare, să facem achiziția de obiecte care să reflecte viața tradițională, materială și spirituală a țăranului.

Am adunat, până în 1980, colecțiile pentru etnografia dobrogeană, care ajunseseră la vreo 4500 de piese. Aveam un material foarte valoros și important, pentru că, pentru prima dată descoperisem pe tărâm dobrogean ceea ce era specific românilor care trăiseră aici și înainte de realipirea Dobrogei din 1878, dar și după această perioadă.

În paralel, cercetarea a cuprins și celelalte etnii care erau în Dobrogea, turci, tătari, bulgari, ruși lipoveni, greci, armeni sau evrei. Până în anul 1980 aveam o colecție bogată, variată și reprezentativă, specifică zonei Dobrogei.

Cea mai frumoasă amintire pe care o am, este de când am reușit să deschidem, în 1976, prima expoziție intitulată ”Arta populară din Dobrogea”. Atunci, am grupat în muzeu tot ceea ce adunasem de pe teren, toate obiectele”, am mai aflat de la directorul muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Dacă ajungeți în Centrul Vechi al Constanței merită să vizitați și Muzeul de Artă Populară. Veți avea ocazia să studiați atât exponatele, cât și arhitectura acestui monument istoric ridicat în urmă cu 125 de ani.

September 3, 2021
O casă tradițională dobrogeană spune povestea satelor din Dobrogea, la Mănăstirea Dervent

O casă tradițională dobrogeană, veche de peste un secol și cu o arhitectură foarte frumoasă, a fost strămutată la Mănăstirea Dervent, pentru a spune povestea satelor din Dobrogea. Locuința țărănească autentică reprezintă punctul de pornire pentru realizarea Muzeului Satului Dobrogean, un proiect care își propune să salveze patrimoniul material și spiritual, înainte ca acesta să rămână doar în amintirea localnicilor din Dobrogea.

Casa tradițională dobrogeană a fost strămutată la Mănăstirea Dervent

Pe o suprafață generoasă de gazon, în spatele stăreției de la Mănăstirea Dervent a fost strămutată o casă tradițională dobrogeană, veche de 126 de ani. Locuințele autentice din Dobrogea au devenit tot mai rare, deoarece fie au fost abandonate, fie se află într-o stare avansată de degradare deoarece nu au mai fost reabilitate. Casele din Dobrogea au un specific al lor.

”Când făceam cercetarea etnografică în Dobrogea, pentru alcătuirea colecțiilor de artă populară dobrogeană, întotdeauna mă fascinau casele și auzeam discuții că sunt orientale, că nu sunt românești. Astfel, am început să mă ocup de arhitectura caselor din Dobrogea și am avut alături de mine, mari profesori universitari și specialiști în arhitectură, care au fost atrași la Constanța.

Am ales Oltina, pentru că de acolo am achiziționat cele mai multe piese românești care ilustrează etnografia Dobrogei. Oltina a fost menționată pentru prima dată într-o scriere turcească, în 1573. Era o comună românească, foarte bine definită. În Oltina mă simțeam ca acasă, într-o Dobroge frumoasă, românească.

Casa pe care am hotărât să o strămutăm la Mănăstirea Dervent este o locuință de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar reprezentativă pentru toată partea Dunării, pentru toate localitățile din acea regiune.

Este o casă cu prispă, foișor, tindă, cu două camere, dar și cu beci. Am reușit să o cumpărăm în anul 2004 cu ajutorul starețului Mănăstirii Dervent, care a spus că acest muzeu trebuie făcut pentru românismul din Dobrogea.

Mănăstirea Dervent a finanțat achiziționarea casei tradiționale, cu o sumă care s-a ridicat la acea vreme la 100.000 de lei. Dacă nu o cumpăram atunci, casa se prăbușea, pentru că fusese construită în 1890-1895.

Muriseră toți bătrânii, urmașii erau la Constanța sau la București și acea casă tradițională dobrogeană nu îi interesa. Am reușit să o achiziționăm și să o strămutăm la Oltina, bucată cu bucată.

Am avut sprijinul multor arhitecți, ingineri constructori, care erau pensionari și s-au alăturat proiectului nostru, au fost cu noi la Oltina, am demontat casa și am dus-o la Mănăstirea Dervent”, a declarat pentru Discover Dobrogea directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Mutarea unei case vechi, un proces anevoios

Mutarea unei case pe cale să se dărâme nu este o operațiune prea simplă. Totul a fost ambalat în pachete, care au fost numerotate.

”Am început cu acoperișul, care era din olană și parte din el era distrus. Am reușit să salvăm o parte din olană și din lemnăria de la pod, stâlpii de la prispă, uși și ferestre. Zidăria era din chirpici și la demolare a cedat, s-a fărâmițat.

Zidăria casei avea o înălțime cam de un metru și jumătate și parțial, această piatră din Dobrogea a cedat. Am dus totul la Mănăstirea Dervent și am început să ne facem calcule, pentru a ști ce ne lipsește când începem să o montăm și cum înlocuim elementele deteriorate.

Pentru refacerea temeliei din piatră ne-am dus la carierele din Dobrogea. Cea mai grea problemă a fost să găsim echipe care să facă chirpicii, pentru că, fiind făcuți în urmă cu peste 100 ani, nimeni nu știa rețeta folosită atunci. Cred că am stricat vreo trei, patru rânduri de chirpici, până am reușit să îi facem cum erau odinioară. Casa a fost ridicată și este acum o frumusețe”, povestește cercetătorul Maria Magiru.

Casa tradițională dobrogeană are o arhitectură interioară specifică

Pentru casa tradițională dobrogeană strămutată de la Oltina la Mănăstirea Dervent s-a încercat păstrarea arhitecturii exterioare și interioare. Inclusiv cromatica ferestrelor a fost păstrată.

”Cel mai mult mi-a luat, după ce am montat-o, arhitectura interiorului casei. Pentru că în Dobrogea sunt specifice anumite elemente de arhitectură interioară, a trebuit să reconstituim patul din pământ bătut, în două camere.

De asemenea, nu au fost omise nici soba oarbă și soba cu plită, elemente nelipsite din casele tradiționale dobrogene.

Am amenajat inclusiv camera curată, în care, întotdeauna, țăranii aveau cele mai frumoase țesături. În camera curată, cei care aveau puterea își cumpărau de la târg un pat cu tăblii, niște piese excepționale, vechi de 100 de ani. De asemenea, toți aveau în casă lada de zestre.

Pe vremea aceea circulau și prin satele Dobrogei ”lădari” din Brașov, care vindeau lăzi de zestre pictate. Ele erau cumpărate de dobrogeni și așezate în camera curată. În aceste lăzi își puneau țesăturile cele mai de preț”, am aflat de la directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Refacerea interiorului țărănesc a fost o altă provocare

Nici aranjarea casei cu țesături și obiecte tradiționale nu a fost un lucru simplu de realizat. Pentru refacerea interiorului țărănesc la casa tradițională dobrogeană era nevoie de lucruri originale, vechi de peste un secol.

”Apoi, problema a fost cum aranjăm casa, cum găsim țesături pe care să le punem înăuntru și să refacem interiorul țărănesc. Într-o discuție pe care am avut-o cu părintele stareț, ideea a fost ca, după slujbele de la biserică să facă un apel către toți localnicii să îi roage să aducă la mănăstire, lucrurile vechi pe care le mai aveau în casă.

De la țesături, paturi, mașini de cusut vechi, lăzi de zestre, ustensile de industrie casnică textilă.

Cam într-un an, tot subsolul clădirii administrative de la Mănăstirea Dervent s-a umplut cu obiecte. Țăranii au răspuns cu mare entuziasm, bucuroși că, în sfârșit, o casă tradițională va fi transformată în muzeu, în zona lor.

Împreună cu restauratorii și conservatorii din Muzeul de Artă Populară Constanța am lucrat cot la cot și am reușit să reconstituim interiorul casei, astfel că acum, când merg la acel muzeu, caut în fiecare colț să văd dacă lipsește ceva, dacă mi-a scăpat ceva, dar constat că totul este făcut perfect”, a afirmat directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Casa tradițională dobrogeană de la Dervent are și o anexă gospodărească

Pentru ca acea casă tradițională dobrogeană, strămutată la Mănăstirea Dervent, să respecte arhitectura tradițională, a fost construită inclusiv o anexă gospodărească, care era nelipsită din satele dobrogene.

”Am realizat construcția unei anexe gospodărești tip șopron, cu stâlpi din lemn și acoperiș de olană, pentru depozitarea unor piese masive din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța.
De fapt, aceste piese au făcut parte din expoziția permanentă a Muzeului Viei și Vinului de la Murfatlar, care s-a desființat și am luat obiectele de acolo. Acestea erau piese foarte mari, de patrimoniu, din categoria tezaur.

Erau tot felul de utilaje pentru producerea vinului: teascuri, diferite instrumente care erau folosite la zdrobirea strugurilor și la obținerea vinului.
Pentru a transporta aceste piese foarte mari, am apelat tot la starețul Mănăstirii Dervent, care a venit cu un grup de călugări la Murfatlar și am demontat piesă cu piesă. Unele aveau o înălțime de 8 metri.

Le-am dus la mănăstire și am gândit extinderea acestei gospodării cu această anexă, care a fost finalizată. Casa tradițională dobrogeană poate fi admirată de turiștii care merg la Mănăstirea Dervent”, spune directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Muzeul Satului de la Dervent trebuie să cuprindă și alte tipuri de case tradiționale dobrogene

Proiectul ”Muzeul Satului Dobrogean” nu se încheie, însă, aici. Deoarece în Dobrogea existau 5-6 tipuri de case numai la români, ideea este să fie strămutate la Mănăstirea Dervent și alte case tradiționale dobrogene.

”Aș vrea să strămut la Mănăstirea Dervent și a doua casă tradițională, pentru că în Dobrogea existau 5-6 tipuri de case numai la români.
Făcând teren prin județul Constanța, am descoperit între Canlia și Izvoarele, localitate care înainte se numea Pârjoaia, o fântână veche de peste 100 de ani, realizată din piatră dobrogeană, calcar sedimentar cu scoici din zona Carierei de piatră de la Grârlița.

O fântână superbă, cu doi stâlpi din piatră și o arcadă cu inscripție referitoare la meșterii care au ridicat-o și la anul construcției, 1904. Era în mijlocul unei localități părăsite. Am luat-o de acolo și am dus-o la Mănăstirea Dervent și avem totul pregătit în momentul de față, pentru a o monta și a completa Muzeul Satului Dobrogean.

Există și un plan de extindere a Muzeului Satului de la Dervent, deoarece este mult mai amplă cercetarea etnografică pe care am făcut-o în tot Sudul Dobrogei și parțial în Nordul Dobrogei.

Este păcat ca această cercetare să rămână fără să fie pusă în practică. Când vom vorbi, peste câțiva ani, despre istoria Dobrogei, va trebui să avem dovezi clare despre arhitectura tradițională”, a declarat pentru Discover Dobrogea, directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru.

Muzeul Satului Dobrogean, la Mănăstirea Dervent

Muzeul Satului Dobrogean este la Mănăstirea Dervent, în vecinătatea comunei Ostrov. Acolo, în spatele stăreției este amplasată casa tradițională dobrogeană, veche de aproximativ 130 de ani, strămutată din comuna Oltina.

Ea reprezintă punctul de plecare pentru Muzeul Satului Dobrogean, un proiect pe care l-a început directorul Muzeului de Artă Populară Constanța, Maria Magiru, în colaborare cu starețul locașului monahal, Andrei Tudor.

”Muzeul Satului Dobrogean a avut la bază zeci de ani de cercetare etnografică privind arhitectura tradițională din Dobrogea, pentru că cercetarea etnografică în Dobrogea a început după anul 1970 și a cunoscut în evoluția sa, etape importante.

Au fost alcătuite colecțiile de artă populară dobrogeană, ce au constituit nucleul Muzeului de Artă Populară, deschis la Constanța în 1975. Astfel, au fost salvate dovezi de cultură materială și spirituală de pe pământul dobrogean, din dorința de a salva Dobrogea”, a mai spus Maria Magiru.

May 11, 2021