Tag: lipoveni

  • La Jurilovca, rețetele tradiționale se transmit de la o generație la alta, să nu se piardă

    La Jurilovca, rețetele tradiționale se transmit de la o generație la alta, să nu se piardă

    O călătorie gastronomică prin Jurilovca, localitate de pescari lipoveni, îți oferă posibilitatea să descoperi tradiții și rețete pe care localnicii le păstrează și le transmit de la o generație la alta. La Jurilovca, mâncărurile tradiționale sunt făcute, în general, din pește, un produs pe care gospodinele îl pregătesc în toate felurile.

    Borșul pescăresc, mâncarea tradițională a lipovenilor din Jurilovca

    Borșul pescăresc sau borșul lipovenesc, este o mâncare tradițională în Jurilovca. În Delta Dunării, comunitățile de lipoveni sunt preponderent alcătuite din pescari, iar peștele reprezintă resursa locală de hrană.

    preparate-din-peste-bors-de-peste-holbina-trei-bibani

    ”Borșul lipovenesc este mâncarea pe care pescarii o preparau în barcă. Erau expediții mai lungi, în care pescarii plecau dimineața și se întorceau seara și își asigurau masa de prânz direct în barcă.

    Și acum se mai practică lucrul acesta și aprind focul direct în barcă, pentru a face borșul. Ei nu se tem că poate lua foc barca, pentru că, spun pescarii, este apă de jur împrejur, nu se poate întâmpla nimic.

    Borșul pescăresc care se prepară în barcă este simplu, cu câteva legume aruncate în oală și cu peștele foarte proaspăt, pe care pescarii îl curăță în barcă. Ei adaugă niște sare și oțet și este un prânz foarte bogat. Pescarii mănâncă acest borș de pește cu pâșka, o pâine ca o lipie mai groasă, care se face în tigăi mai mari.

    bors-pescaresc-de-peste-bors-lipovenesc-jurilovca-mancare-traditionala

    Borșul pescăresc nu se făcea cu anumite tipuri de pește, pentru că era folosit cel pe care îl prindeau pescarii. Ei știu foarte bine că cel mai bun gust îl are peștele proaspăt și trebuie să fie mai multe sortimente de pește, 3 sau chiar 5. Cu cât se folosesc mai multe specii de pește, cu atât borșul este mai gustos.

    În Jurilovca am observat că mai mult bărbații prepară borșul pescăresc, pentru că ei sunt cei care știu foarte bine cum se prinde peștele, care este gustul lui, cum își schimbă peștele gustul atunci când este fiert sau preparat la plită.

    Deși nu se prepară cu borșul acela acru din tărâțe, se numește borș, pentru că denumirea vine de la borsh din limba slavă. Lipovenii sunt un grup etnic slav și atunci, foarte multe dintre cuvintele din vocabularul lor provin din țara de origine.

    Pentru popoarele slave, borșul este orice mâncare care are zeamă: ciorbă de varză, supă, borșul de pește, chiar dacă nu folosim lichidul acela acru cu care se acrește ciorba”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Gentilia Zenovei-Balaban.

    Rețeta de proțap de pește pe pat de cartofi, o delicatesă inventată de gospodinele din Jurilovca

    Într-o superbă bucătărie tradițională, pe care Pensiunea ”La Lipoveni” din Jurilovca a păstrat-o așa cum era pe vremuri, Evghenia Turcu a gătit pentru Discover Dobrogea, proțap de caras pe pat de cartofi. Pe un cuptor din pământ, prevăzut și cu plită, așa cum rar mai vezi prin satele dobrogene, doamna Jeni a gătit rețeta lipovenească, în timp ce ne povestea cum era viața în Jurilovca, atunci când dânsa era copil.

    reteta-protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-eugenia-turcu-jurilovca-reteta-traditionala

    ”Ținând cont că locuim în apropierea Deltei Dunării, într-o zonă de pescari, facem proțap de pește pe pat de cartofi. Rețeta o știu de la părinții mei. Când eram copil, seara, gospodinele se adunau în fața porții și fiecare povestea ce a gătit.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-din-jurilovca

    Sunt folosiți și cartofii, deoarece, pe moment, peștele este sățios, dar nu ține de foame și o gospodină de la Jurilovca, s-a gândit, în urmă cu 60 de ani, să pună peștele peste un strat de cartofi. Au experimentat și celelalte vecine rețeta și a fost acceptată în comunitate”, a precizat pentru Discover Dobrogea, Jeni Turcu, localnică din Jurilovca.

    Deși ne-a dezvăluit rețeta, am stat alături de doamna Turcu atunci când a pregătit deliciosul preparat și, desigur, am realizat multe fotografii.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-jurilovca-lipoveni-jeni-turcu

    Mai întâi se curăță de solzi peștele, care poate fi plătică, caras sau crap. Îi spunem proțap, deoarece peștele este despicat pe șira spinării, nu pe burtă, ca de obicei și se întinde peste patul de cartofi.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca-jeni-turcu

    Ceapa, morcovii și cartofii se călesc în ulei până se rumenesc puțin, iar peste ele se pune peștele.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Deasupra se adaugă ardei, roșii, usturoi, rondele de ciușcă și ce mai dorește fiecare. Când este aproape gata, noi mai punem și puțin sos de roșii, să aibă un gust mai bun. Se poate pune la cuptor sau în tuci, direct pe plită. Orice mâncare gătită pe plită este delicioasă.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Scavarotka (tava rotundă) pe care o folosim pentru rețeta de proțap de pește pe pat de cartofi are peste 100 de ani. Ea este din tuci și nu o dau pe 100 de vase yena, pentru că o am de la mama și mâncarea gătită în această tavă este mai gustoasă. Dacă fac carasul în scavarotka are un gust mai dulce și mai bun. În scavarotka fac și pește, și plăcinte, și kașnik, de toate. Deserturile le facem în special iarna, la cuptor – duhovka.

    protap-de-peste-pe-pat-de-cartofi-reteta-traditionala-lipoveneasca-jurilovca

    Proțapul de pește pe pat de cartofi nu este o rețetă greu de făcut. Părinții mei o preparau de câte ori ni se făcea poftă de un proțap. Peștele era prăjit la ordinea zilei, pentru că se făcea repede, dar această rețetă necesită ceva mai mult timp pentru preparare și puțină migală”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Evghenia Turcu.

    peste-si-vin-de-la-crama-hamangia-pagaia-fumee-sec

    Deoarece mâncărurile din pește sunt mai savuroase când le asociem cu un vin bun, am ales pentru acest preparat minunat un vin Fumee Sec din gama Pagaia, de la Crama Hamangia.

    Alte rețete lipovenești, bune de te lingi pe degete

    Pentru că am avut suficient timp să stăm de vorbă cu Jeni Turcu, am aflat și alte rețete tradiționale preparate de gospodinele din Jurilovca, dar și din alte localități de pescari din județul Tulcea.

    retete-traditionale-lipovenesti-jurilovca-jeni-turcu

    ”Pentru că provin dintr-o familie de  pescari, mâncarea mea preferată este ciorba de pește. Îmi mai place plachia cu mămăligă, care este o delicatesă. Pentru plachie, peștele se prăjește separat și apoi, în uleiul de la pește se prăjește puțină ceapă tăiată, se pune peștele și se înăbușește cu puțin suc de roșii și se pune neapărat puțină ciușcă.

    Tot de la părinții mei am învățat să fac pește cu orez la cuptor, o rețetă pe care și copiii mei o savurează cu drag .

    Se prăjește șalăul și apoi se face un fel de pilaf călit puțin cu ceapă. Deasupra pilafului se pune peștele și se bagă tava la cuptor. Este o combinație perfectă între pește și orez și apreciem această rețetă foarte mult.

    Chifteluțele din pește sunt și ele foarte delicioase. Se fac din file de știucă, crap și șalău, tocate și amestecate bine. Se pune și zarzavat, încât nici nu-ți dai seama că sunt chiftele din pește. Peste carnea de pește care a fost tocată, se adaugă câțiva cartofi cruzi rași pe răzătoare și un morcov ras, care le dă și o culoare mai frumoasă. Se pune și usturoi, că altfel nu au gust bun, dar adaug și pătrunjel, mărar, sare și piper. Nu pun ouă la chiftele, pentru că la noi sunt dezlegări de pește miercuri și vineri, iar peștele are suficientă gelatină și se leagă bine.

    Turiștii care vin în Jurilovca apreciază foarte mult preparatele din pește. Când vin aici, ei cer ciorbă de pește, plachie cu mămăligă și saramură.

    produse-din-peste-dobrogea-saramura-de-peste

    Pentru saramură, peștele îl coc pe jar. Se face din orice fel de pește, dar nu trebuie curățat de solzi. Solzii se ard pe jar și dau savoare. Separat se face o compoziție din apă, oțet, roșii tăiate, ciușcă, usturoi, care se fierbe și se toarnă peste peștele făcut la jar și mănânci de te lingi pe degete.

    preparate-din-peste-dobrogea-storceag-de-sturion

    Tata, când aducea pește din familia sturionilor, gătea singur peștele, pentru că era un bucătar iscusit. La storceag folosea mai mult zgârciul de la pește și câțiva cartofi, ceapă, morcovi și cam atât. Peștele lăsa atâta grăsime, că ziceai că este dreasă cu ceva. La noi nu se dregea cu smântână.

    Pe vremuri, soțiile pescarilor nu curățau peștele. Pescarul aducea peștele acasă și până nu îl curăța, nu intra în casă. Cumva, era o formă de respect și așa își menaja soția, care doar gătea peștele”, a povestit pentru Discover Dobrogea, doamna Jeni Turcu.

    Lipovenii din Jurilovca sunt oameni cu inima deschisă, bucuroși să-i primească pe turiști

    Jurilovca s-a dezvoltat mult în ultimii ani, din punct de vedere turistic. Lipovenii își păstrează tradițiile și merg cu sfințenie la biserică, iar pe turiști îi întâmpină cu inima deschisă.

    Revelion pe stil vechi Tulcea

    ”Pentru mine, Jurilovca este un spațiu solar, pentru că aici am copilărit, este locul în care mă întorc drag și mi se pare că totul era perfect. Aici este familia noastră și oamenii pe care îi iubim.

    Cea mai plăcută amintire de când eram copil este atmosfera deosebită de la sărbătorile mari, de Paște și Crăciun. Totul începea la biserică și apoi luam masa în familie.

    craciunul-la-rusii-lipoveni

    Nu-i vorba neapărat de o amintire, cât de sentimentul pe care îl aveam atunci când ne întâlneam cu toții într-o zi de sărbătoare. Era mersul la biserică, era masa împreună. Știam că este o zi în care toată lumea se odihnește și, practic, timpul acela era foarte bogat pentru că eram împreună.

    Eu cred că ceea ce învățăm în copilărie și lucrurile pe care le vedem în familie ne formează a oameni. Acestea ne marchează și ne însoțesc de-a lungul întregii vieți.

    Mult timp, comunitatea din Jurilovca era percepută ca fiind extrem de conservatoare. De exemplu, când eram eu mică, înțelegeam, de exemplu, că erau evitate căsătoriile mixte, dar nu de către tineri, ci de părinți.

    Părinții și-ar fi dorit ca tinerii să se căsătorească tot cu cineva din comunitate, tocmai pentru ca toate lucrurile care țin de tradiție să se păstreze. Sunt niște chestiuni de supraviețuire a grupului, este vorba despre psihologia grupului. Aceasta era cutuma și ei țineau să o respecte. În timp, lucrurile s-au mai schimbat și Jurilovca este acum o comunitate cu oameni deschiși, tradițională, dar nu conservatoare.

    turism-traditii-jurilovca-mancare-traditionala-

    Lipovenii din Jurilovca sunt oameni cu inima deschisă, sunt oameni primitori, iar turiștii sunt bucuroși să îi cunoască. Sunt oameni care își deschid curțile, casele, viața și sufletul, în fața oaspeților. Cei care vin să ne viziteze, caută elementele tradiționale și absolut tot ce ține de tradiție și de specificul lipovenesc al locului este extraordinar de apreciat”, a afirmat pentru Discover Dobrogea, Gentilia Zenovei-Balaban.

     

  • Obiceiurile rușilor lipoveni din Dobrogea pentru sărbătoarea de Paște

    Obiceiurile rușilor lipoveni din Dobrogea pentru sărbătoarea de Paște

    La rușii lipoveni, toate tradițiile și obiceiurile sunt în strânsă legătură cu sărbătorile religioase și sunt păstrate cu sfințenie până în zilele noastre. Nu există rus lipovean, de la cel mai mic până la cel mai mare, care să lipsească de la biserică în zilele de sărbătoare. În plus, nimic din spiritul comercial al sărbătorilor, care pentru noi a devenit ceva normal, nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii Paștele sau Crăciunul.

    Obiceiurile de Paște ale rușilor lipoveni din Dobrogea

    Am dat buzna în lada cu amintiri a unei lipovence din satul Carcaliu, curioasă fiind să aflu cum petrecea de Paște, când era copil. Natalia Dănilă Popescu este stabilită acum în Italia, dar a luat cu ea peste hotare, toate tradițiile și obiceiurile pe care rușii lipoveni le practică de sărbători. Mai mult, ea le insuflă și fiicelor ei păstrarea acestor datini, pe care le iubește foarte mult.

    Biserica din CarcaliuBiserica din Carcaliu. Foto: Paul Condrat

    ”Pe timpuri, biserica din sat era neîncăpătoare, astăzi, au mai rămas doar bătrânii. Doar în luna august, când se întorc fiii satului din depărtări sau de la orașe, se simte din nou atmosfera de altădată. Îmi aduc aminte de slujba din noaptea de Florii când credincioșii țineau în mâini pe toată durata slujbei lumânări aprinse și crenguțe de salcie sfințite. După slujbă, toate aceste crenguțe de salcie erau agățate la gardurile caselor, legenda spunând că alungă spiritele rele. Sau de sărbătoarea Sfintei Treimi când podeaua bisericii era acoperită cu un covor gros de iarbă cosită. Lumânările aprinse, mirosul proaspăt al ierbii, culorile vii ale straielor bisericești și cântecele corului de bărbați formau un tablou aproape magic”, povestește Natalia Dănilă Popescu.

    Paștele este fără miel, dar cu slujbe lungi la biserică

    Rușii lipoveni nu mănâncă miel de Paște. Ei pregătesc însă sarmale, răcituri și friptură, iar salata de ouă cu cozonac este primul fel care se pune pe masa de Paște. De la Natalia Dănilă Popescu am aflat că slujbele religioase sunt foarte lungi și copiii se plictiseau repede, spre disperarea părinților și a bunicilor.

    Obiceiuri Paste rusi lipoveni”Atunci ne așezam în cerc și jucam ”Într-o călimară”. ”Într-o călimară plină cu cerneală/Ce culoare ai tu pe tine/În persoana ta?”Cine cunoaște jocul, știe că secretul e să fii îmbrăcat cât mai colorat, iar nouă, cu siguranță, nu ne lipsea culoarea, tipică straielor de biserică ale rușilor lipoveni”, povestește Natalia.

    Noaptea de Înviere este magică

    Sărbătoarea Paștelui este extrem de importantă. Ea este magică și începe, pentru rușii lipoveni, la biserică. În noaptea de Înviere, toată lumea merge la slujbă, care începe de cu seară și se termină mult după miezul nopții, pentru a lua lumină. La miezul nopții, în frunte cu preotul și corul de bărbați, toată lumea iese afară și înconjoară biserica, în căutarea Mântuitorului, după care reintră și cântă tradiționalul ”Hristos a înviat” (Hristos Voskrese).

    Obiceiuri Paste rusi lipoveni”Îmi aduc aminte de Paștele sărbătorit mereu în familie, cu ouă vopsite și pască, ce erau sfințite de preot în timpul slujbei de dimineață. După slujbă, toată familia se reunea în jurul mesei pentru a gusta din preparatele pregătite de mama și bunica. Primul fel era întotdeauna salata de ouă cu pască, preparate care fuseseră sfințite dimineața, apoi urmau toate celelalte. Binecuvântarea bucatelor de pe masă era unul dintre cele mai frumoase momente cu o încărcătură emoțională și spirituală deosebite.

    Carcaliu DobrogeaDupă masa de Paște, mergeam la Dunăre să ne plimbăm cu barca sau, pur și simplu, să admirăm priveliștea. Apa ajungea până la dig, bărcile își făceau loc cu dibăcie printre sălcii și toată pădurea răsuna de chiotele, râsetele, glumele și cântecele noastre lipovenești”, își amintește cu plăcere Natalia.

    Tradițiile rușilor lipoveni, păstrate oriunde în lume

    Naty spune că păstrează toate tradițiile și obiceiuri pe care, încă de când era mică le-a învățat în satul Carcaliu. Totuși, acolo, la mii de kilometri depărtare de casă, într-un fel sau altul, ele și-au pierdut magia și însemnătatea. Pentru că există o comunitate importantă de români în Italia, Natalia a reunit o parte dintre ei și organizează diferite evenimente. Ea dorește să îi țină aproape și să nu fie uitate obiceiurile care-i sunt atât de dragi, cu care a crescut.

    Clopotnița bisericii, locul în care îl descoperi pe Dumnezeu

    ”Potrivit obiceiului, începând cu a doua zi de Paște și timp de o săptămână, oricine dorea putea să urce în clopotnița bisericii pentru a bate clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. ”La koloklnea”, cum îi spuneam noi. Ceea ce se întâmpla acolo, îți întărea credința că Dumnezeu există. Bărbații se întreceau pe sine în arta de a trage în mod armonios de sforile celor șase clopote, transformând sunetele într-o veritabilă simfonie celestă.

    Biserica din Carcaliu DobrogeaConcertele din marile săli ale lumii păleau în fața măreției și solemnității dangătului clopotelor unei simple biserici de la țară. Acolo, sus, în clopotnița neobositului străjer al identității și credinței rușilor lipoveni, îl descoperi pe Dumnezeu și simți cum te cuprinde, treptat, o stare de liniște și pace profunde. Și astăzi, când aud concertul clopotelor de la Carcaliu, simt un fior care îmi străbate întreaga ființă iar ochii mi se umplu de lacrimi de emoție”, mi-a mai povestit Natalia Dănilă Popescu.

    De la profesorul Vasile Dolghin, care locuiește în Sarichioi,  comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România, am aflat că Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. El spune că pentru lipoveni sărbătorile reprezintă apropierea de Dumnezeu și păstrează tradițiile străvechi, cu sfințenie. Săbători luminate să aveți!

  • Crăciunul pe stil vechi, la lipovenii și ucrainenii din Dobrogea

    Crăciunul pe stil vechi, la lipovenii și ucrainenii din Dobrogea

    Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine, iar comunitățile de lipoveni și ucraineni se pregătesc să vestească Nașterea Domnului. Dacă armenii o sărbătoresc astăzi, credincioșii de rit vechi, lipovenii sau staroverii cum li se mai zice și cei de stil vechi, ucrainenii ori haholii celebrează Crăciunul pe 7 și 8 ianuarie, după calendarul iulian. Majoritatea rușilor lipoveni este concentrată în regiunea Dobrogea, în special în județul Tulcea, unde se înregistrează peste 16.000 de locuitori care fac parte din această minoritate.

    Crăciunul pe stil vechi, la rușii lipoveni

    Pentru credincioșii staroveri, Crăciunul, sărbătorit în fiecare an pe 7 ianuarie, nu este privit din punct de vedere comercial, așa cum mulți dintre noi îl percepem. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni, Vasile Dolghin, mi-a declarat că la staroveri, aceasta este o sărbătoare austeră, legată de Nașterea Domnului Isus Hristos. Ea este petrecută cu un post mai lejer, când se poate mânca pește până la Sf. Nicolae, apoi se ține un post mai strict. Nimic din spiritul comercial de astăzi al sărbătorilor de iarnă nu are legătură cu modul în care petrec lipovenii de Crăciun.

    Profesorul Vasile Dolghin, care locuiește în Sarichioi,  comunitatea cu cei mulți etnici ruși din România, spune că Biserica creștin-ortodoxă de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. El mi-a povestit că în copilăria sa, când se tăia porcul de Crăciun, iar cei mici îi ajutau pe părinți, nu gustau nici măcar șorici, deși mirosul era îmbietor. Se respecta cu sfințenie tradiția și toată lumea ținea post.

    Mâncăruri tradiționale lipovenești de Crăciun

    Tot de la profesorul Dolghin am aflat că în Ajunul Crăciunului se face kuteaua, un preparat din grâu fiert amestecat cu miere de albine. De asemenea, gospodinele pregătesc orez fiert cu prune afumate, un colac făcut în casă, biscuiți și bomboane. Toate aceste preparate se duc rudelor apropiate, iar acestea, la rândul lor, le oferă aceleași bucate oaspeților.

    Astăzi, în ajunul Crăciunului, femeile gătesc răcitură cu hrean, nelipsitele pateuri cu măruntaie de porc, coapte la cuptor, cârnații tocați la toporișcă, borșul rusesc cu sfeclă roșie și smântână și în funcție de preferințe, friptură la cuptor sau sarmale, tot cu hrean.

    Preparatele care se regăsesc obligatoriu pe masa de Crăciun a staroverilor sunt plăcinta sau colțunașii cu brânză proaspătă de vaci, pe care ei îi numesc vareniki.

    Colindul rușilor lipoveni

    După liturghia de Crăciun și după masă, niciodată înainte de sărbătoare, rușii staroveri slăvesc nașterea lui Isus Hristos, printr-un singur colind, care este, de fapt, o cântare bisericească. Este un imn religios al lipovenilor pe care îl cîntă colindătorii, cărora ei le spun hristoslavciki.

    Craciunul pe stil vechi, lipoveniEi fredonează ”Se naște Hristos”, “Hristos rajdaetsja”, o cântare preluată din slujba bisericească. Aceasta este o dovadă în plus, spune profesorul Vasile Dolghin, că lipovenii au părăsit Rusia în secolul al XVII-lea, înaintea colindelor de factură ucrainean-catolică.

    Ajunul Crăciunului, la ucrainenii din Dobrogea

    În această seară, ucrainenii sărbătoresc Ajunul Crăciunului și merg cu Vecera la părinți și la toate rudele mai vârstnice. Ghidul de turism Eduard Acsente, care a copilărit la Sfântu Gheorghe, spune că Vecera este o tradiție potrivit căreia, haholii merg cu colaci și cadouri simbolice la neamuri, să își ceară iertare pentru toate greșelile pe care le-au făcut în anul respectiv. Ei le spun gazdelor: „Dobrei vecer, sfatei vecer, preimaite muiu veceru?“, ”Bună seara, sfântă seara, primiți iertarea mea?” Rudele mulțumesc pentru „vecera“ şi îi poftesc la masa de post, de pe care nu lipsesc cucheaua, ozvarul și pirijecichi și astfel le iartă toate greșelile. Cucheaua este o fiertură de grâu, asezonată cu nucă și miere, iar ozvarul este un compot din fructe uscate din care nu lipsesc prunele, care îi dau preparatului un gust ușor afumat. Oaspeții pleacă abia după miezul nopții, pentru ca gazdele să prindă Crăciunul cu musafiri.

    ”În Sf. Gheorghe, Ajunul Crăciunului era o seară sfântă, chiar simțeam că Dumnezeu este între noi. Nu făceam brad, nu aveam această tradiție, dar ne simțeam foarte bine”, își amintește Eduard Acsente.

    Pirijecichi, delicatesele ucrainenilor din Dobrogea

    Pirijecichi sunt niște pâinici tradiționale umplute cu varză călită sau cu cartofi, coapte în cuptor. Eduard Acsente spune că în vremurile în care nu era prohibiție la pescuit sturion, aceste pirijecichi erau umplute cu placenta pe care se formează icrele negre sau cu măduva de la șira spinării sturionului. Aceasta se aduna tot anul și se usca, iar de Crăciun se punea în apă la înmuiat, se fierbea și se toca mărunt. Cu ea, gospodinele făceau pirojki, care erau fantastice. Acum, dacă nu se mai pescuiește sturion, tradiția acestor plăcinte nu mai este păstrată. Eddy își amintește că în Sf Gheorge nu se arunca nimic de la sturion în afară de oase. Gospodinele preparau inclusiv prăjituri din sturion. El afirmă că atunci când era copil, mama lui făcea o plăcintă din ficat de morun, care era extrem de gustoasă.

    Colindele ucrainenilor din Dobrogea

    Haholii din Sfântu Gheorghe nu colindă în Ajun, ci de Crăciun. Ei pleacă din casă în casă să vestească Nașterea Domnului Isus Hristos. ”Colindele ucrainene sunt foarte melodioase și frumoase. Haholii se bucură de colindători și de obiceiurile de sărbători, pentru că iarna, locuitorii din Delta Dunării nu prea au cu ce să se îndeletnicească. Viața cazacilor a fost grea. Ei plecau la luptă, femeile rămâneau acasă și se descurcau singure în condiții grele și își apărau gospodăriile. Și atunci, în sărbători ele găseau toată bucuria.”, a precizat Eddy.

    Sărbători binecuvântate!

  • Ucrainenii din Dobrogea sărbătoresc Sfântul Andrei pe stil vechi

    Ucrainenii din Dobrogea sărbătoresc Sfântul Andrei pe stil vechi

    Noaptea de Sfântul Andrei este magică, iar ucrainenii din Dobrogea o sărbătoresc cu un decalaj de 13 zile față de creștinii-ortodocși. Haholii nu au o biserică specială, ei sunt ortodocși, dar respectă calendarul Iulian. Au ritualuri foarte frumoase și se distrează mult în această noapte din ajunul Sfântului Andrei. Ele sunt legate atât de măritișul fetelor cât și de gonirea spiritelor rele, atât prin folosirea usturoiului, cât și printr-o stare generală de veselie. Sunt obiceiuri păgâne, iar multe dintre ele au dispărut cu timpul. Eduard Acsente, un ucrainean veritabil, ai cărui strămoși s-au stabilit în localitatea Sfântu Gheorghe din anul 1775, dorește să reînvie toate aceste tradiții străvechi.

    Turta, cenușa și vătraiul fac parte din ritualul de gonire a strigoilor

    Fiind postul Crăciunului, în această seară se coace în casele ucrainenilor din frumosul sat Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, o turtă de post. Este un fel de colac din aluat de pâine cu zahăr, împodobit foarte frumos cu rahat, bomboane și nelipsitele flori, pe care ucrainencele le iubesc. Această turtă se coace în cuptor și la final arată precum coronițele pe care noi le punem la ușă de Crăciun. Prietenii și vecinii se strâng în casa unuia dintre săteni. Gazda agață turta de tocul ușii și murdărește cu funingine o bucată de material. Toți invitații trebuie să participe la acest joc, ce se lungește până târziu în noapte. Musafirii încalecă pe rînd pe un vătrai (cuciuba la ucraineni), fiind un ritual în cadrul căruia se spun anumite cuvinte. Toți participanții îl fac să râdă, dar cel care este pe vătrai trebuie să rămână serios și să muște din acea turtă agățată de tocul ușii. De obicei nu reușește, chiar dacă încearcă de 5-6 ori și inevitabil râde, moment în care este mâzgălit cu funingine. Se spune că persoanele care râd, sunt posedate și îl aduc în casă pe necurat. De regulă, la finalul jocului, toți sunt murdari de funingine și fac o burtă zdravănă de râs, mi-a povestit Eduard Acsente. Cei care se amuză și nu rămân serioși, au posibilitatea să se căiască după ce sunt mânjiți cu funingine, apoi merg la masă și se distrează. În seara aceasta, este obligatoriu ca ucrainenii să fie bucuroși, pentru a goni răul. Tot în ajunul Sfântului Andrei, ei pun grâu la încolțit și îl stropesc timp de 10 zile cu gura, cu apă neîncepută.

    Fetele nemăritate fac turte cu apă din Dunăre

    Tot în ajunul de Sf Andrei, ucrainencele necăsătorite află cu cine se mărită sau din ce zonă este băiatul. Eduard Acsente spune că, pe vremuri, ele făceau niște turte din făină de mălai. Era un procedeu foarte distractiv pentru domnișoare și îl repetau până când reușeau să facă turtele. Ele luau apă din Dunăre direct cu gura, iar când ajungeau acasă, turnau puțin mălai în gură pentru a prepara turtele chiar în cavitatea bucală. Deoarece nu este un procedeu foarte simplu, iar domnișoarele aveau chef de distracție, ajungeau să facă drumul pînă la Dunăre chiar și de 20 de ori, deoarece râdeau și înghițeau apa sau o scăpau din gură. Fetele făceau un fel de turte (balabuște le spun ucrainenii) și le așezau pe toate pe un băț. Îi dădeau drumul câinelui în curte și îl urmăreau pentru a observa ce turtă mănâncă prima dată. Fata a cărei turtă era mâncată prima de către câine, se mărita în acel an, iar direcția în care se îndrepta apoi animalul arăta zona în care stătea ursitul. Eddy spune că, în proporție de 80% aceste lucruri se potriveau. Oricum, fetele de 17, 18 ani se gândeau deja la măritiș și aveau pe cineva în minte, așa că lucurile se realizau cu puterea gândului.

    Baticul care prevestea căsătoria

    Ucrainencele necăsătorite aveau mai multe metode prin care aflau dacă se căsătoresc sau nu, foarte repede. Tot de la Eduard Acsente am aflat că un alt obicei pe care îl foloseau domnișoarele în ajunul Sfîntului Andrei era cel al vaselor întinse pe masă. Ele puneau diferite lucruri sau obiecte, fiecare în câte un vas, printre care și un batic. Fetele intrau pe rând și alegeau câte un vas. Fata care nimerea vasul în care se afla baticul, se căsătorea în anul următor, iar celelalte mai aveau de așteptat.

    Geamurile și ușile se ung cu usturoi în această seară

    De la Bianca Folescu, reprezentantul Asociației Suvenir din Dobrogea, am aflat că la ucraineni există ritualul de a pune usturoi la geamuri și pe tocurile ușilor, pentru a ține răul la distanță și a fi apărați de spiritele rele. De asemenea, ei tămâiază grajdurile și bat un cui în mijlocul locului în care stau animalele, în care agață un craniu de vită, care se consideră a fi o protecție pentru ele. Haholii cred că în noaptea Sf Andrei spiritele rele vin să ia laptele vacilor și doresc să îndepărteze primejdia prin acest obicei. Bianca mi-a povestit și despre ritualurile și superstițiile creștinilor-ortodocși din Dobrogea cu ocazia sărbătorii de Sf. Andrei, despre care am scris aici.

    Lipovenii nu sărbătoresc într-un fel anume Sfântul Andrei

    Rușii lipoveni nu au tradiții și obiceiuri de Sf. Andrei. Mai mult decât atât, sărbătoarea nu este consemnată în mod deosebit în calendarul Iulian și nu are loc o slujbă specială. În timp ce Biserica, în general, ca instituție a evoluat în permanență și s-a modernizat, Biserica de rit vechi a rămas ancorată la mijlocul secolului al XVII-lea. Fostul președinte al Comunității Rușilor Lipoveni din Sarichioi, Vasile Dolghin, mi-a spus că în religia rușilor lipoveni, nu se pomenește nimic de creștinarea românilor, cu atât mai mult a rușilor, de către Sfântul Andrei, întâiul chemat, fratele apostolului Petru. El spune că aceste lucruri sunt precizate abia în scrierile târzii ale rușilor din secolele al X-lea și al XI-lea. Fostul profesor de limba și literatura română, Vasile Dolghin, apreciază că este îndoielnică legenda Sfântului Andrei în Dobrogea, deoarece creștinismul s-a răspândit în antichitate în orașe mari, nu în sate care au rămas păgâne până târziu. El spune că inclusiv Pestera Sf. Andrei, care atrage mii de vizitatori astăzi, nu-și explică influența în pustietate, ținând cont de numărul locuitorilor de atunci. Profesorul Dolghin consideră că în prezent avem un ”amalgam aiuristic-comercial al globalizării în toată ortodoxia”, ceea ce nu reprezintă un lucru bun pentru religie.