Tag: Liceul Mircea cel Batran

  • „Astăzi la Constanța” – Ion Marin Sadoveanu a fost la Liceul „Mircea cel Bătrân”

    „Astăzi la Constanța” – Ion Marin Sadoveanu a fost la Liceul „Mircea cel Bătrân”

    Pe data de 17 ianuarie 1930, de la orele 9 seara, la sediul Liceului „Mircea cel Bătrân” a avut loc o primă șezătoare literară și artistică a anului.

    În startul acesteia a avut loc conferința „Parisul oglindit în literature franceză”, coordonată de către scriitorul Ion Marin Sadoveanu, la acea vreme director al artelor și teatrelor. Sala a fost arhiplină. După comunicarea științifică programul a continuat cu un scurt recital muzical susținut de Valeria Cociubanu, acompaniată la pian, de Moldova Alexandrescu. Cele două au interpretat arii din opera „La Wally” de Alfredo Catalani și din „Manon” de Jules Massenet.

    Au urmat apoi cântecul „Non t’amo piu” de Paolo Tosti și o arie din opera „Ernani” de Giuseppe Verdi, ambele interpretate de către V. Botea, acompaniat de aceeași doamnă Moldova Alexandrescu.

    Prezența romancierului și dramaturgului Ion Marin Sadoveanu (1893 – 1964) la Constanța nu a fost deloc întâmplătoare și nici o simplă conferință sau o vizită de curtoazie printr-unul din orașele țării. El a fost îndrăgostit de vechiul Tomis și de Dobrogea și a scris despre ținutul pontic în operele sale.

    De altfel, un lucru mai puțin știut este că I.M Sadoveanu, pe numele său real Iancu Leonte Marinescu, a copilărit ani buni la Constanța. Tânărul a făcut aici școala primară și gimnaziul (absolvit în 1908), chiar la Liceul „Mircea cel Bătrân”, unde a scris primele sale creații. Familia Sadoveanu a ajuns la Constanța după ce tatăl, doctorul chirurg Nicolae Marinescu, a acceptat postul de medic primar la Spitalul Comunal. Chirurgul era și el pasionat de țărmul pontic și a scis lucrări de specialitate legate de terapiile balneare de la Marea Neagră și Lacul Techirghiol.

    Tânărul Iancu a trăit la Constanța pâmă la vârsta de 15 ani, a fost martor la modernizarea urbei și a portului, iar în scrierile sale de maturitate a menționat adesea orașul, locurile și monumentele sale, precum liceul Mircea, Biserica Greacă, vila Șuțu, dar și faleza sau pitoreșcele case turcești, ori oamenii (de ex- evocarea medicului britanic Abraham Irwin Bolton). A locuit în Peninsulă, într-o casă de pe strada Dimitrie Sturdza, astăzi strada Revoluției din 22 decembrie 1989, în spatele Palatului Episcopal (azi Arhiepiscopia). A părăsit Constanța pentru a urma cursurile Liceului „Sfântul Sava” din Capitală, iar apoi a studiat Dreptul, Filozofia și Literele la București și Paris. A fost ziarist, dramaturg, critic, inspector al Teatrelor.

    Marea pe care a cunoscut-o în copilărie și-a pus puternic amprenta asupra sa și i-a influențat creațiile ulterioare. Într-o scrisoare adresată amicului și scriitorului Tudor Vianu, I.M. Sadoveanu se confesa astfel:

    Cred că marea este singura țară care dacă ți-a intrat o dată în sânge și te-a infectat, te face să nu roșești de sclavia ta. Cred că regionalismul mării e formula cea mai bună pentru a desemna cea mai largă, rodnică și cuprinzătoare stare de spirit… Marea și cartea sunt un amestec dumnezeiesc.”

    Această mare o regăsim la I.M. Sadoveanu în articolele din ziarul Timpul sau din revista Boabe de grâu, dar mai ales în romanele sale, Sfârșit de veac în București (1944), Ion Sântu (1957) și Taurul Mării (1962), în acesta din urmă acțiunea având loc în antichitate în cetatea Histria.

    Ion Marin Sadoveanu a venit la Constanța de câte ori acest lucru a fost posibil. A murit pe 2 februarie 1964, chiar cu o zi înainte de a se întoarce în orașul copilăriei sale pentru nouă conferință publică. A fost găsit la biroul său, cu stiloul în mână și cu capul pe masă, înconjurat de cărți.

    Reclama zilei – Doamna Emilie anunță onorata clientelă că a redeschis vechiul atelier special de corsete, unde execută după măsuri de furniture fine și croială ireproșabilă orice articol în această branșă, ca maillouri, centuri suple, centuri de sarcină, soutiene medicale, etc. Str. Carol no.7. (1932)

    Acest material a fost realizat de reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului „Astăzi la Constanța”, derulat pe parcursul anului 2026.

  • Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat în 125 de ani, povești impresionante ale elevilor și profesorilor

    Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat în 125 de ani, povești impresionante ale elevilor și profesorilor

    Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat, în cei 125 de ani de funcționare, nenumărate povești de viață, vesele sau triste, ale elevilor și profesorilor. Unitatea de învățământ, care a rezistat celor două Războaie Mondiale și a fost vizitată de Regele Carol I, a educat mulți elevi care au devenit, de-a lungul vremii, personalități, în țară și în străinătate.

    Colegiul Mircea cel Bătrân, prima școală românească înființată după unirea Dobrogei cu România

    Educația copiilor a prezentat un interes deosebit după revenirea Dobrogei la țară, astfel că, în 1896 s-a înființat în Constanța prima școală românească. Inițial nu a fost liceu, ci gimnaziu de băieți, pentru a cărui reușită a fost detașat de la București Virgil Andronescu, în calitate de prim director al instituției. Acesta s-a adresat Consiliului Comunal Constanța, cu solicitarea de a primi cetățenia orașului, însă i-a fost refuzată, deși venea să întemeieze o școală românească, pentru că nu era născut în orașul de la malul mării.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-ani”Regele Carol I a vizitat de două ori unitatea de învățământ. El s-a preocupat personal de realizarea unei construcții destinată liceului. În 1911, gimnaziul a fost transformat în liceu și Primăria Constanța a cedat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice 6000 mp din grădina publică a orașului, pentru construcția liceului. Declanșarea Primului Război Mondial a întrerupt realizarea proiectului.

    Clădirea, un reper în centrul Constanței, a fost ridicată între 1923-1928. Apoi, ea a fost extinsă înspre vest, cu încă o clădire simetric amplasată arhitectural, care ar fi trebuit să fie Școala Comercială, dar, criza economică mondială a stopat lucrările atunci.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-aniInteresant este că partea de clădire care găzduiește astăzi Teatrul Oleg Danovski era corpul principal al liceului, unitatea de învățământ fiind prevăzută și cu internat, pentru elevii aduși din Dobrogea.

    În perioada aceea, elevii liceului erau numai băieți, însă, ei au început să meargă la cursuri la Liceul Mihai Eminescu, numit în vremea respectivă Ana Ipătescu, care era numai de fete, însă, a devenit mixt, iar băieții de la Mircea cel Bătrân făceau cursurile doar după-amiaza. De altfel, o perioadă îndelungată de timp, clădirea Colegiului Mihai Eminescu a găzduit și elevii Liceului Mircea. De aceea, multe generații își regăsesc locul de tinerețe în acea clădire”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Vasile Nicoară, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân.

    Liceul Mircea cel Bătrân în perioada Primului Război Mondial

    În august 1916, ministrul I.G.Duca le-a trimis prefecților o circulară în care le solicita să meargă în școli și să le vorbească elevilor despre ”cauza dreaptă” a participării României la război.

    Profesorii liceului recent înființat și elevii din anii superiori au plecat pe front, în cadrul Diviziei a 9-a Infanterie-Constanța. În bătăliile de la Mărășești, Oituz, Nămoloasa și Turtucaia, Liceul Mircea cel Bătrân i-a dat pe primii săi eroi și martiri.

    În Primul Război Mondial, clădirea liceului a fost transformată în spital militar român, iar după căderea oraşului, în urma bombardamentelor din 9 octombrie 1916, în spital militar german.

    Sub ocupaţie bulgară, şcolile au fost închise, iar cei care au cerut redeschiderea liceului au fost amenințați cu moartea.

    După încheierea războiului, în decembrie 1918, cursurile liceului au fost reluate. Elevii studiau în condiții improprii, unii dintre ei fiind nevoiți să stea în picioare în timpul orelor, din cauza distrugerii bazei materiale a unității de învățământ.

    Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului și-a pierdut o mână pe front

    Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului a plecat pe front în Primul Război Mondial. El avea misiunea de a reda scene de luptă, de a crea ulterior opere care să ridice moralul și entuziasmul populației.

    ”Din păcate, Ion Jalea și-a pierdut o mână pe front. Alături de el era un grup de foști elevi și profesori ai Liceului Mircea, voluntari sau ofițeri, care au luptat și au căzut pe front, mai ales la Mărășești.

    Nu trebuie să uităm că primul șef de promoție al Liceului Mircea cel Bătrân, Vasile Turbure, a terminat liceul în 1915, iar în 1916 s-a dus voluntar în război și a murit la Mărășești.

    În 1936, la 20 de ani de la tragica pierdere a tinerilor mirciști, Ion Jalea a realizat un basorelief, pe care îl avem în holul liceului și unde este o listă, la baza căreia apare numele Vasile Turbure. În fața ei este placa de marmură, pe care el apare ca primul șef de promoție.

    Este expresia mircistă a mitului sacrificiului, a întemeierii care necesită jertfă pentru națiunea noastră”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.

    Inaugurarea actualei clădiri a Liceului Mircea cel Bătrân a avut loc în 1928

    Piatra de temelie a edificiului actual al liceului, acum declarat monument istoric, a fost pusă pe 13 octombrie 1923. Construcția a fost realizată cu fonduri provenind din donațiile locuitorilor orașului Constanța, dar și cu bani proveniți de la primărie și Ministerul Instrucției Publice.

    colegiul-mircea-cel-batran-125-ani5 ani mai târziu, în octombrie 1928 a fost inaugurat noul sediu al Liceului Mircea cel Bătrân. Și în acele vremuri, așa cum se întâmplă și acum, numeroși absolvenți urmau studii superioare la diferite facultăți din țară sau din străinătate, iar unii dintre ei au ajuns să își susțină doctoratul la importante instituții de învățământ superior de peste hotare.

    Al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore pentru elevii Liceului Mircea

    Criza economică și ulterior cel de-al Doilea Război Mondial au afectat bunul mers al Liceului Mircea cel Bătrân. Unii elevi și profesori au fost arestați și chiar condamnați, fiind acuzați  că au simpatizat cu mișcarea legionară, iar alții și-au pierdut viața pe front.

    ”Este un exemplu extraordinar situația din vara anului 1944, când și orașul Constanța era suspus frecvent bombardamentelor trupelor aliate, pentru a determina scoaterea României din războiul contra-aliaților.

    Și organizarea bacalaureatului era foarte problematică, era periculoasă în Constanța și, atunci, absolvenții au susținut la Medgidia examenul maturității, în timpul bombardamentelor.

    După al Doilea Război Mondial, clădirea Liceului Mircea cel Bătrân a fost ocupată, timp de 13 ani, de armata sovietică. Între 1945-1958 cursurile s-au desfășurat după-amiaza, în clădirea Liceului ”Ana Ipătescu”, astăzi Mihai Eminescu. Clasele au fost exclusiv de fete și de băieți, până la reforma din 1948, când au devenit mixte”, am aflat de la directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.

    Celebrul chirurg Alexandru Pesamosca a afirmat că datorează întreaga carieră, Liceului Mircea cel Bătrân

    ”Trebuie să ne mândrim cu toții că, dacă ceva a fost trainic de-a lungul acestor 125 de ani, a fost școala de elită. Aceasta zic eu că a ridicat națiunea. Iar din Liceul Mircea cel Bătrân au fost sute de persoane care au reușit deplin în cariere științifice, medicale, inginerești, tehnice, alții au devenit profesori, oameni de artă și de cultură.

    colegiul-mircea-cel-batran-promotia-1949Mi-e foarte greu să fac o listă, dar m-aș opri pentru valoarea dată vieții și școlii, la Alexandru Pesasmosca, celebrul chirurg de origine constănțeană, absolvent al liceului.

    El a afirmat, în 1996, la aniversarea a 100 de ani: ”Datorez Liceului Mircea cel Bătrân întreaga mea carieră, iar lansarea mea profesională ca medic important, a fost datorată în primul rând muzicii din liceu.

    La o primă ieșire internațională, când eram foarte tânăr, am participat la Milano, alături de vreo 200 de medici din toată lumea. Dintre toți, doar doi dintre noi, eu și un francez, cunoșteam libretul operei la care am fost invitați.

    Și, dintr-o dată, din anonimatul celor 200 ne-am desprins și am legat prietenii, am fost evidențiați și admirați și s-a consemnat că am o cultură solidă, iar aceasta o aveam din liceu”, a afirmat cu mândrie profesorul Vasile Nicoară.

    Promoția din 1944 de la Liceul Mircea s-a întâlnit timp de 40 de ani, însă pandemia a întrerupt tradiția

    George Cușa a început studiile la Colegiul Mircea cel Bătrîn în 1940, fiind strămutat din Cadrilater. El ne-a povestit că a venit de la un liceu mic din Bazargic și a continuat studiile la Liceul Mircea din Constanța, apoi a fost deținut politic.

    ”În 1940, acum 81 de ani, am intrat în clasa a V-a la Liceul Mircea. În timpul acela, era un singur liceu teoretic de băieți în județul Constanța și unul singur de fete, două licee industriale, unul de fete și unul de băieți și un liceu comercial.

    Liceul Mircea era și este așezat la intersecția celor două străzi cu nume de legendă a doi voievozi, Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân. A fost un liceu în care ne-am adaptat foarte greu, pentru că era de altă factură. Noi venisem din Bulgaria, unde am avut convulsii foarte mari cu bulgarii și am găsit în Constanța o liniște deplină și un liceu în care se făceau în special matematică, fizică și științe naturale.

    Era un liceu ca o cetate medievală. Pe mine m-a impresionat extraordinar culoarea aceea cenușie și faptul că imobilul se desfășura pe cele două străzi. Era o clădire impunătoare, cu un nivel, în timp ce la Bazargic aveam un liceu cu doar 5-6 clase. Liceul Mircea avea o anumită ținută, avea director, profesori, pedagogi.

    La 35 de ani de la terminarea liceului ne-am întâlnit, în 1979, cu profesorul de științe naturale. El ne-a transmis ca, de atunci, promoția noastră să se întâlnească în fiecare an în luna mai, iar cei care sunt de la țară, o dată la 5 ani.

    Îndemnul a fost să ne întâlnim până când vom rămâne doar doi, unul să citească catalogul și celălalt să spună prezent. Eu am respectat acest lucru și din 1979 până în 2019 am fost prezent la Liceul Mircea cel Bătrân. Eram singurul absolvent din clasa noastră, însă, norocul meu a fost că mai era un fost elev din cadrul promoției noastre și astfel am rămas doi.

    Noi am lansat această întâlnire anuală, care cred că a rămas unică, ne-am reunit în fiecare an, din 1979 până în 2019. Ne-am fi întâlnit și în 2020, dar domnul director a spus că este imposibil, pentru că avem pandemie. Și pandemie a rămas.

    Ce o să fie de acum înainte, nu știu, dar, pentru mine rămâne amintirea frumoasă, că am avut o prietenie cu fostul meu coleg Eugen Ștefănescu, timp de 69 de ani, dintre care 8 ani în România și restul de la distanță. El a plecat în străinătate, eu am făcut pușcărie și ne-am întâlnit după 1989”, a povestit pentru Discover Dobrogea, dl. George Cușa.

    colegiul-mircea-cel-batran-constanta-125-aniAnul acesta, Colegiul Național Mircea cel Bătrân împlinește 125 de ani, însă, din păcate, din cauza pandemiei de Covid 19 nu poate fi organizat un eveniment fastuos. Instituția de învățământ marchează, însă, cei 125 de ani, prin realizarea mai multor publicații, a unui album monografic pentru întreaga existență a liceului, dar vor avea loc în mediul virtual și expoziții, diverse manifestări și conferințe.

    Cover foto: Viorel Cruceru