Colegiul Mircea cel Bătrân a adunat, în cei 125 de ani de funcționare, nenumărate povești de viață, vesele sau triste, ale elevilor și profesorilor. Unitatea de învățământ, care a rezistat celor două Războaie Mondiale și a fost vizitată de Regele Carol I, a educat mulți elevi care au devenit, de-a lungul vremii, personalități, în țară și în străinătate.
Colegiul Mircea cel Bătrân, prima școală românească înființată după unirea Dobrogei cu România
Educația copiilor a prezentat un interes deosebit după revenirea Dobrogei la țară, astfel că, în 1896 s-a înființat în Constanța prima școală românească. Inițial nu a fost liceu, ci gimnaziu de băieți, pentru a cărui reușită a fost detașat de la București Virgil Andronescu, în calitate de prim director al instituției. Acesta s-a adresat Consiliului Comunal Constanța, cu solicitarea de a primi cetățenia orașului, însă i-a fost refuzată, deși venea să întemeieze o școală românească, pentru că nu era născut în orașul de la malul mării.
”Regele Carol I a vizitat de două ori unitatea de învățământ. El s-a preocupat personal de realizarea unei construcții destinată liceului. În 1911, gimnaziul a fost transformat în liceu și Primăria Constanța a cedat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice 6000 mp din grădina publică a orașului, pentru construcția liceului. Declanșarea Primului Război Mondial a întrerupt realizarea proiectului.
Clădirea, un reper în centrul Constanței, a fost ridicată între 1923-1928. Apoi, ea a fost extinsă înspre vest, cu încă o clădire simetric amplasată arhitectural, care ar fi trebuit să fie Școala Comercială, dar, criza economică mondială a stopat lucrările atunci.
Interesant este că partea de clădire care găzduiește astăzi Teatrul Oleg Danovski era corpul principal al liceului, unitatea de învățământ fiind prevăzută și cu internat, pentru elevii aduși din Dobrogea.
În perioada aceea, elevii liceului erau numai băieți, însă, ei au început să meargă la cursuri la Liceul Mihai Eminescu, numit în vremea respectivă Ana Ipătescu, care era numai de fete, însă, a devenit mixt, iar băieții de la Mircea cel Bătrân făceau cursurile doar după-amiaza. De altfel, o perioadă îndelungată de timp, clădirea Colegiului Mihai Eminescu a găzduit și elevii Liceului Mircea. De aceea, multe generații își regăsesc locul de tinerețe în acea clădire”, a declarat pentru Discover Dobrogea, Vasile Nicoară, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân.
Liceul Mircea cel Bătrân în perioada Primului Război Mondial
În august 1916, ministrul I.G.Duca le-a trimis prefecților o circulară în care le solicita să meargă în școli și să le vorbească elevilor despre ”cauza dreaptă” a participării României la război.
Profesorii liceului recent înființat și elevii din anii superiori au plecat pe front, în cadrul Diviziei a 9-a Infanterie-Constanța. În bătăliile de la Mărășești, Oituz, Nămoloasa și Turtucaia, Liceul Mircea cel Bătrân i-a dat pe primii săi eroi și martiri.
În Primul Război Mondial, clădirea liceului a fost transformată în spital militar român, iar după căderea oraşului, în urma bombardamentelor din 9 octombrie 1916, în spital militar german.
Sub ocupaţie bulgară, şcolile au fost închise, iar cei care au cerut redeschiderea liceului au fost amenințați cu moartea.
După încheierea războiului, în decembrie 1918, cursurile liceului au fost reluate. Elevii studiau în condiții improprii, unii dintre ei fiind nevoiți să stea în picioare în timpul orelor, din cauza distrugerii bazei materiale a unității de învățământ.
Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului și-a pierdut o mână pe front
Sculptorul Ion Jalea, unul dintre primii absolvenți ai gimnaziului a plecat pe front în Primul Război Mondial. El avea misiunea de a reda scene de luptă, de a crea ulterior opere care să ridice moralul și entuziasmul populației.
”Din păcate, Ion Jalea și-a pierdut o mână pe front. Alături de el era un grup de foști elevi și profesori ai Liceului Mircea, voluntari sau ofițeri, care au luptat și au căzut pe front, mai ales la Mărășești.
Nu trebuie să uităm că primul șef de promoție al Liceului Mircea cel Bătrân, Vasile Turbure, a terminat liceul în 1915, iar în 1916 s-a dus voluntar în război și a murit la Mărășești.
În 1936, la 20 de ani de la tragica pierdere a tinerilor mirciști, Ion Jalea a realizat un basorelief, pe care îl avem în holul liceului și unde este o listă, la baza căreia apare numele Vasile Turbure. În fața ei este placa de marmură, pe care el apare ca primul șef de promoție.
Este expresia mircistă a mitului sacrificiului, a întemeierii care necesită jertfă pentru națiunea noastră”, a precizat pentru Discover Dobrogea, directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.
Inaugurarea actualei clădiri a Liceului Mircea cel Bătrân a avut loc în 1928
Piatra de temelie a edificiului actual al liceului, acum declarat monument istoric, a fost pusă pe 13 octombrie 1923. Construcția a fost realizată cu fonduri provenind din donațiile locuitorilor orașului Constanța, dar și cu bani proveniți de la primărie și Ministerul Instrucției Publice.
5 ani mai târziu, în octombrie 1928 a fost inaugurat noul sediu al Liceului Mircea cel Bătrân. Și în acele vremuri, așa cum se întâmplă și acum, numeroși absolvenți urmau studii superioare la diferite facultăți din țară sau din străinătate, iar unii dintre ei au ajuns să își susțină doctoratul la importante instituții de învățământ superior de peste hotare.
Al Doilea Război Mondial a adus schimbări majore pentru elevii Liceului Mircea
Criza economică și ulterior cel de-al Doilea Război Mondial au afectat bunul mers al Liceului Mircea cel Bătrân. Unii elevi și profesori au fost arestați și chiar condamnați, fiind acuzați că au simpatizat cu mișcarea legionară, iar alții și-au pierdut viața pe front.
”Este un exemplu extraordinar situația din vara anului 1944, când și orașul Constanța era suspus frecvent bombardamentelor trupelor aliate, pentru a determina scoaterea României din războiul contra-aliaților.
Și organizarea bacalaureatului era foarte problematică, era periculoasă în Constanța și, atunci, absolvenții au susținut la Medgidia examenul maturității, în timpul bombardamentelor.
După al Doilea Război Mondial, clădirea Liceului Mircea cel Bătrân a fost ocupată, timp de 13 ani, de armata sovietică. Între 1945-1958 cursurile s-au desfășurat după-amiaza, în clădirea Liceului ”Ana Ipătescu”, astăzi Mihai Eminescu. Clasele au fost exclusiv de fete și de băieți, până la reforma din 1948, când au devenit mixte”, am aflat de la directorul Colegiului Național Mircea cel Bătrân, Vasile Nicoară.
Celebrul chirurg Alexandru Pesamosca a afirmat că datorează întreaga carieră, Liceului Mircea cel Bătrân
”Trebuie să ne mândrim cu toții că, dacă ceva a fost trainic de-a lungul acestor 125 de ani, a fost școala de elită. Aceasta zic eu că a ridicat națiunea. Iar din Liceul Mircea cel Bătrân au fost sute de persoane care au reușit deplin în cariere științifice, medicale, inginerești, tehnice, alții au devenit profesori, oameni de artă și de cultură.
Mi-e foarte greu să fac o listă, dar m-aș opri pentru valoarea dată vieții și școlii, la Alexandru Pesasmosca, celebrul chirurg de origine constănțeană, absolvent al liceului.
El a afirmat, în 1996, la aniversarea a 100 de ani: ”Datorez Liceului Mircea cel Bătrân întreaga mea carieră, iar lansarea mea profesională ca medic important, a fost datorată în primul rând muzicii din liceu.
La o primă ieșire internațională, când eram foarte tânăr, am participat la Milano, alături de vreo 200 de medici din toată lumea. Dintre toți, doar doi dintre noi, eu și un francez, cunoșteam libretul operei la care am fost invitați.
Și, dintr-o dată, din anonimatul celor 200 ne-am desprins și am legat prietenii, am fost evidențiați și admirați și s-a consemnat că am o cultură solidă, iar aceasta o aveam din liceu”, a afirmat cu mândrie profesorul Vasile Nicoară.
Promoția din 1944 de la Liceul Mircea s-a întâlnit timp de 40 de ani, însă pandemia a întrerupt tradiția
George Cușa a început studiile la Colegiul Mircea cel Bătrîn în 1940, fiind strămutat din Cadrilater. El ne-a povestit că a venit de la un liceu mic din Bazargic și a continuat studiile la Liceul Mircea din Constanța, apoi a fost deținut politic.
”În 1940, acum 81 de ani, am intrat în clasa a V-a la Liceul Mircea. În timpul acela, era un singur liceu teoretic de băieți în județul Constanța și unul singur de fete, două licee industriale, unul de fete și unul de băieți și un liceu comercial.
Liceul Mircea era și este așezat la intersecția celor două străzi cu nume de legendă a doi voievozi, Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân. A fost un liceu în care ne-am adaptat foarte greu, pentru că era de altă factură. Noi venisem din Bulgaria, unde am avut convulsii foarte mari cu bulgarii și am găsit în Constanța o liniște deplină și un liceu în care se făceau în special matematică, fizică și științe naturale.
Era un liceu ca o cetate medievală. Pe mine m-a impresionat extraordinar culoarea aceea cenușie și faptul că imobilul se desfășura pe cele două străzi. Era o clădire impunătoare, cu un nivel, în timp ce la Bazargic aveam un liceu cu doar 5-6 clase. Liceul Mircea avea o anumită ținută, avea director, profesori, pedagogi.
La 35 de ani de la terminarea liceului ne-am întâlnit, în 1979, cu profesorul de științe naturale. El ne-a transmis ca, de atunci, promoția noastră să se întâlnească în fiecare an în luna mai, iar cei care sunt de la țară, o dată la 5 ani.
Îndemnul a fost să ne întâlnim până când vom rămâne doar doi, unul să citească catalogul și celălalt să spună prezent. Eu am respectat acest lucru și din 1979 până în 2019 am fost prezent la Liceul Mircea cel Bătrân. Eram singurul absolvent din clasa noastră, însă, norocul meu a fost că mai era un fost elev din cadrul promoției noastre și astfel am rămas doi.
Noi am lansat această întâlnire anuală, care cred că a rămas unică, ne-am reunit în fiecare an, din 1979 până în 2019. Ne-am fi întâlnit și în 2020, dar domnul director a spus că este imposibil, pentru că avem pandemie. Și pandemie a rămas.
Ce o să fie de acum înainte, nu știu, dar, pentru mine rămâne amintirea frumoasă, că am avut o prietenie cu fostul meu coleg Eugen Ștefănescu, timp de 69 de ani, dintre care 8 ani în România și restul de la distanță. El a plecat în străinătate, eu am făcut pușcărie și ne-am întâlnit după 1989”, a povestit pentru Discover Dobrogea, dl. George Cușa.
Anul acesta, Colegiul Național Mircea cel Bătrân împlinește 125 de ani, însă, din păcate, din cauza pandemiei de Covid 19 nu poate fi organizat un eveniment fastuos. Instituția de învățământ marchează, însă, cei 125 de ani, prin realizarea mai multor publicații, a unui album monografic pentru întreaga existență a liceului, dar vor avea loc în mediul virtual și expoziții, diverse manifestări și conferințe.
Cover foto: Viorel Cruceru
